•TULBURARE DE

PANICĂ
•TULBURARE DE
ANXIETATE
GENERALIZATĂ

Cerguță Cristina, M1507

TULBURAREA
DE PANICĂ
Tulburarea de panică

Tulburarea de panică este una din formele anxietății clinice, care apare cam la 1-3% din
oameni și debutează de regulă după vârsta de 20 de ani.
Vorbim de panică atunci când o persoană are episoade recurente de frică
(anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc și neașteptat, “ca din senin”.

Tensiunea anxioasa perturbă echilibrul emoțional și cognitiv al subiectului, făra a-i altera
capacitatea de testare a realității. Pacientul are în consecinta insight (are critica și conștiința bolii),
vine singur , de bună voie la medic și dorește să se trateze.
Tulburarea de panică
Episoadele, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de
regulă ating intensitatea maximă în primele 10 minute.
Atacurile de panică pot apărea din când în când sau, dimpotrivă, foarte frecvent și de multe ori nu
pot fi prezise (adică elementul declanşator îi este necunoscut persoanei în cauză).

De exemplu, se poate întâmpla ca persoana să urce pe scări câteva etaje și dintr-o dată să se
simtă copleșită de o senzație de rău, să amețească și să i se pară că inima îi va ceda. Sau
aceleași senzații pot apărea la volanul unei mașini, fără ca persoana să fi depus în prealabil un
efort fizic.

Crizele de panică se pot însoți de agorafobie, adicã de fobia traversãrii spațiilor largi ca și de
claustrofobie (adică anxietatea în spații mici – singurătate, lift).Agorafobia poate sã existe și fãrã
panică, ca un disconfort la traversare.
Tulburarea de panică

Tulburarea de panică constă în apariția atacurilor de panică:

1. Forma moderată , în ritm de cel putin patru atacuri în 4 săptămâni;

2. Forma severă cu patru atacuri/săptămâna în 4 săptămâni, în clasificarea europeană.
În clasificarea americană DSM IV TR nu se specifică un numar limită de atacuri, dar
specifică un interval de o lună după cel puțin un atac, în care pacientul să-și modifice
coportamentul sau să manifeste anxietate legată de apariția unui nou atac, de consecințele
lui (pierderea controlului, “ teama de a înnebuni”, teama de un infarct).
 Criteriile de diagnostic
conform DSM IV TR pentru un atac de panica sunt :

 o perioadă distinctă de frică sau disconfort intens, în care patru (sau mai
multe) din simptomele urmatoare apar brusc și ating intensitatea maximă în
decurs de până la 10 minute;
 palpitații, bătăi puternice ale inimii sau puls accelerat;
 transpirații;
 tremurături sau tremor al întregului corp;
 senzație de lipsă de aer sau de sufocare;
 senzație de a se înabuși;
 durere sau disconfort toracic;
 greață sau disconfort abdominal, diaree;
 senzație de amețeală, de instabilitate, de “cap ușor” sau de leșin;
 derealizare (senzații de irealitate) sau depersonalizare (detașare de propriul
self);
 teama de a nu-și pierde controlul sau de a nu înnebuni;
 teamă că va muri;
 parestezii (senzații de amorteală sau ințepături);
 valuri de frig sau căldură
Tulburarea de panică
Simptomele atacului de panică pot fi foarte diverse, dar întotdeauna sunt foarte neplăcute,
iar persoana este convinsă că sănătatea sa (fizică sau mentală) este pusă în pericol de
acestea

>> Toate aceste simptome pot avea la bază o condiție medicală (de exemplu: hipertiroidism,
hipoglicemie, tulburări cardiovasculare precum prolaps de valvă mitrală, astm, edem pulmonar).

Se poate vorbi despre atac de panică atunci când nu poate fi identificată nicio cauză
somatică pentru simptomele recurente de panică

De regulă, persoanele cu atac de panică își fac numeroase controale medicale înainte să
consulte
serviciile unui specialist în psihologie/psihiatrie.
Tulburarea de panică
După apariția unuia sau a mai multor atacuri de panică, subiectul traiește o anxietate de așteptare; dacă
apar circumstanțe asemanatoare cu cele în care s-a produs precedentul atac, el devine încordat, deosebit
de atent la functionarea propriului corp, își analizează toate senzațiile corporale ca posibili indici ai
Apariței atacului, fapt care favorizează în cele din urmă chiar apariția acestuia.

Tulburarea de panica poate fi asociată la alte tulburari anxioase (fobia socială și

tulburarea anxioasă generalizată), la depresia majoră, la tulburările somatoforme și la
tulburarea algică, la abuzul de substanțe (alcoolul are rol de precipitare, întreținere,
agravare a tulburării de panică), la boli somatice (astm bronsic, colon iritabil, tulburari
cardiace), fumatul (poate fi un factor de risc pentru tulburarea de panică, agorafobie).
Tulburarea de panică
Atacul de panică singular nu este un diagnostic în sine. De fapt, multor persoane li se
întâmplă ca de-a lungul vieții să treacă printr-un atac de panică (sau chiar prin mai multe) și
nu dezvoltă o tulburare clinică.
Un diagnostic de tulburare de panică este pus atunci când o persoană trece în mod
recurent prin atacuri de panică și este copleșită de îngrijorări sau de frică cu privire la acestea.
De exemplu, persoana este preocupată în mod exagerat de implicațiile pe care atacurile de
panică le vor avea asupra vieții sale. “Dacă într-o zi chiar o să mor? Dacă voi înnebuni? Dacă
n-o să mai pot munci? Dacă n-o să mă mai pot bucura de viață?”

Din cauza preocupării intense de a nu trece prin noi atacuri de panică persoana își modifică
considerabil comportamentul, evitând numeroase situații care i-ar putea declanșa astfel de
atacuri.
De exemplu, o persoană care a avut atacuri de panică la volan, refuză să mai conducă. Sau o
persoană care a avut atacuri de panică când a rămas singură acasă sau pe stradă, încearcă
să fie mereu
însoțită de o persoană de încredere. Un alt exemplu frecvent, o persoană care a avut atacuri
de
panică după un efort fizic, evită un număr mare de activități care implică un astfel de
 Tulburarea de panică
Diagnosticul diferential trebuie facut cu :
1. Boli somatice: boli cardiace (infarctul de miocard, prolaps de valva mitrala, tahicardie paroxistica,
insuficiente cardiaca congestiva, HTA) , cu boli endocrine (tireotoxicoza, boala Addison, Cushing,
diabet), feocromocitom, cu boli pulmonare (embolie, astm) , cu boli neurologice (cerebrovasculare,
embolie, AIT, boala Wilson), cu alte boli (sindrom premenstrual, arterita temporala, uremia, infectii
sistemice, LES, tulburari electrolitice, intoxicatii cu metale grele) ;
2. Tulburari psihice: simularea, tulburarile false, tulburarea hipocondriaca, schizofrenia, fobiile
sociale/specifice, tulburarea de stres posttraumatic, depresia.

Pentru eliminarea cauzelor organice ale atacurilor de panică se vor efectua: o anamneza cât mai
completă, examen fizic complet, examen paraclinic obligatoriu (HLG, electroliți, teste hepatice, uree
sangvină, calciu, glicemia a jeun, creatinina, teste ale functiei tiroidiene, examen de urină, EKG,
screening de substanțe psiho-active în urină)
 Tulburarea de panică
Tratament :
Obiectivele vizeaza diminuarea anxietatii paroxistice din atacul de panica, a celei anticipatorii, a
eventualelor conduite de evitare. Primul obiectiv este imediat, celelalte sunt pentru termen mai lung.
1) Farcmacoterapia:
Benzodiazepinele actioneaza asupra anxietatii paroxistice si sunt bine tolerate, daca se incepe cu doze
mici care se cresc treptat (alprazolam, lorazepam, diazepam)
Antidepresivele ISRS (paroxetina, sertralina, fluoxetina, fluvoxamina, escitalopram) sunt agenti de prima
linie in tratamentul de durata al tulburarii de panica. Tratamentul se incepe cu doze mici , care se
cresc treptat pana la doza eficace. Dozele de continuare sunt cele uzuale pentru fiecare dintre ISRS
enumerate.
Alte antidepresive utilizate: clasa IRSN (venlafaxina), antidepresive triciclice

2) Psihoterapia: psihoterapia suportivă, psihoterapia cognitiv –comportamentală, psihoterapia

orientată către constientizare (insight) , tehnici de relaxare, terapia familială.
 TULBURAREA
PRIN ANXIETATE
GENERALIZATĂ
(TAG)
 Tulburarea prin anxietate generalizată

Tulburarea prin anxietate generalizată (TAG): sentimente nervoase recurente, îngrijorări,

excesive legate de circumstanţe, evenimente sau conflicte reale, asociate cu simptome de
oboseală, probleme de concentrare şi/sau probleme cu somnul. Simptomele trebuie să
persiste cel puţin 6 luni şi să provoace suferinţă clinică şi funcţională semnificativă.

Rata de prevalenţă cuprinsă între 1,2 % şi 2,8%, în cadrul asistenţei medicale primare este în jur de 8%,
în clinicile specializate este de aproximativ 12%, fiind mai frecventă la următoarele categorii: femei,
persoane peste 24 de ani, persoane divorţate sau văduve, persoane cu un statut socio-economic scăzut,
vârstnici.

Patologia poartă caracter multifactorial (predispoziție ereditară, biologică, socială, traumatică etc)
 Tulburarea prin anxietate generalizată

Criterii:
1. anxietate şi preocupare excesivă de cel puţin 6 luni
2. dificultate în a-şi controla preocuparea
3. diminuarea funcţionalităţii pacientului pe plan profesional sau social
4. cel puţin 3 din următoarele simptome:
• stare de nelinişte
• stare de oboseală
• dificultate în concentrare
• iritabilitate
• tensiune musculară
• insomnii sau somn neodihnitor
Tulburarea prin anxietate generalizată
Persoanele cu anxietate generalizată sunt extrem de îngrijorate vizavi de mai multe
aspecte ale vieţii, adesea resimţind anxietate crescută faţă de pericole nerealiste,
evenimente care au o probabilitate foarte mică de apariţie sau care nu pot fi niciodată
controlate de acţiunile unui om (ex. catastrofe naturale, criza financiară etc.). Aceste persoane
întâmpină dificultăţi mari în îndeplinirea sarcinilor de la locul de muncă şi acasă sau le este
greu să se bucure de viață și de relațiile cu ceilalți, deoarece:
• nu îşi pot controla grijile constante;
• sunt permanent agitaţi şi nerăbdători;
• se află mereu într-o stare de aprehensiune;
• sunt obosiţi tot timpul, au o stare de slăbiciune din cauza consumului de energie ridicat pe
care le reclamă ingrijorările constante;
• nu se pot relaxa, au dificultăţi la adormire sau la trezire;
• întâmpină probleme de concentrare;
• au simptome somatice: nod în gât, tensiune musculară, migrene, simptome
gastrointestinale etc.
Tulburarea prin anxietate generalizată

Persoanele cu anxietate generalizată se regăsesc adesea într-o spirală vicioasă, deoarece

iniţial îşi fac griji în legătură cu o problemă specifică (ex. o sarcină la serviciu: “Dacă nu termin
până mâine ce am de făcut?”), apoi escaladează această problemă la una ipotetică/mai puţin
probabilă (ex. „Ce mă fac dacă nu termin sarcina şi sunt concediat? … şi nu o să am bani să
plătesc facturile? …” etc.), iar acest proces continuă până ajung să se îngrijoreze în legătură
cu probleme tot mai puţin probabile.
Starea lor de anxietate escaladeză progresiv, atât datorită scenariilor negative imaginate, cât
și datorită percepției că nu își pot controla lanțurile de îngrijorări.
Anxietatea generalizată este o tulburare cronică, însă oscilează în intensitate pe parcursul
vieţii – de obicei simptomele se înrăutăţesc în perioadele de stres (ex. schimbarea condițiilor
de muncă, evenimente majore în familie, apropierea unor termene importante).
Tulburarea prin anxietate generalizată
Factori de risc personali în dezvoltarea anxietății
Context genetic
• Istoria familială
Personalitate
• Introvertită
• Respect de sine redus
• Nivel înalt de co-dependență
• Responsabilitate exagerată și nivel înalt de autocritică
Sănătate
• Hiperactivitate hormonală (tiroidită autoimună, hipercorticism ex.)
• Probleme hormonale în perioada gravidității și postpartum
• Atac de cord sau accident cerebral-vascular
• Unele medicamente
• Comorbiditate psihiatrică
• Consum de alcool și droguri
Tulburarea prin anxietate generalizată
Factori de risc ce țin de mediu
Relații sociale tensionate (în colectivul profesional, în familie, etc.)
• Suport social redus (risc înalt pentru persoanele solitare și divorțate)
• Sărăcie, șomaj, discriminare, încălcarea drepturilor umane;
• Tensiune emoțională marcată la serviciu, lipsa controlului perceput, lipsa suportului la serviciu
• Condamnați
• Partener de viață bolnav
• Persoane în vârstă din aziluri
• Copiii părinților afectați de tulburări psihiatrice / maladii somatice grave, incurabile
Evenimente de viață
• Tinerețe traumatizantă (abuz sexual, violență psihologică/fizică)
• Traume psihologice în viața adultă(de exemplu, refugiații, emigranții)
• Alte evenimente stresante ale vieții interpersonale, inclusiv divorțul (în special, la femei) ori,
legate de sănătate (în special, la persoane în vârstă)
• Migrația (dor de casă, discriminare, probleme de integrare și acceptare)
Tulburarea prin anxietate generalizată
Screeningul anxietății:
Se efectuiază prin intermediul mai multe instrumente recomandate:
•Scara din 7-elemente de Tulburare de anxietate generalizată (TAG-7) - aplicată în special de
medicul de familie
• Scala Hamilton de evaluare a anxietatii (Hamilton Anxiety Rating Scale: HAM-A)
• Chestionarul Ch. Spielberger de autoevaluare pentru confirmarea/excluderea anxietății ca stare
emoțională și/sau a celei ca și trăsătură de caracter, cât și pentru evaluarea gradului de severitate a
acestora.13
• Inventarul Beck de Anxietate (Beck Anxiety Inventory)
• Scala de autoevaluare a anxietatii a lui Zung (The Self-Rating Anxiety Scale Zung-SAS)14
• Chestionarul Patru Dimensional al Simptomelor (4DSQ) este un instrument validat de screening,
care poate fi utilizat pentru a distinge între anxietate, depresie, stres si simptome somatice la nivel
de asistență primară.
Tulburarea prin anxietate generalizată
Tratament tulburărilor de anxietate:

• Tehnici psihoterapeutice variate

o terapie cognitiv-comportamentală (TCC) în abordări psihodinamice
• Psihofarmacoterapie
o benzodiazepine (clonazepam, alprazolam,) - pentru cîteva săptămîni doar.
o buşpiron - potenţial abuziv redus, în special TAG, este necesară utilizarea de lungă durată
o medicamente de beta-blocare - pentru tratament de scurtă durată a performanţei de anxietate
o antihistaminice
o diferite tipuri de antidepresive - Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (clomipramină,
citalopram, fluoxetină, fluvoxamină, paroxetitle, sertralină), Inhibitori al monoaminooxidazei
(tranilcipromifle), inhibitor reversibil al monoaminooxidazei A (moclobemidă) şi inhibitor a
recaptării 6 serotoninei-noradrenalinei (venlafaxină); bine tolerate, nu prezentă potenţial abuziv.
 Tulburarea prin anxietate generalizată

• Riscul reapariţiei bolii, odată ce simptomele acesteia au trecut, este mare. Din această
cauză tratamentul cu medicaţie antidepresivă este recomandat pe o perioadă de cel puţin
un an, iar asocierea psihoterapiei ar putea reduce şi mai mult acest risc.

• Pacienţii diagnosticaţi cu tulburare anxioasă generalizată au şanse mari de a dezvota şi o

altă boală psihică, în special în cazul în care nu este urmată o terapie. Cele mai frecvente
sunt tulburările depresive şi tulbuararea de panică.

• Stilul activ de viață, reducerea consumului de alcool și droguri au efect benefic asupra
evoluției în timp aanxietății.
 BIBLIOGRAFIE:
●Protocol Clinic Național Tulburări de Anxietate (PCN 278)
●Aurel Romila, Psihiatrie, ediția a 2-a revizuită, București, 2004
●Suportul de curs
●Prelegere: Tulburări de anxietate. Dereglări somatoforme. Tulburări disociative
●http://hipocrat2000.ro/articole/tulburarea-de-panica/
●https://www.tratamentanxietate.ro/panica/
●https://www.psihiatrice.ro/tratamente-si-terapi/tulburare-anxioasa-generalizata/
●https://www.tratamentanxietate.ro/anxietate-generalizata/