Sindromul hipocondriac

Hipocondria, cunoscută popular ca ipohondrie, este o teamă permanentă de a suferi

de o boală gravă. O persoană cu această tulburare tinde să interpreteze greșit senzațiile
normale, funcțiile organismului uman și simptomele ușoare, ca pe o boală cu evoluție fatală.

Manifestările clinice ale sindromului?

Sindromul hipocondriac este un accent dureros asupra propriei bunăstări. Ca regulă,

factorul dominant în manifestarea acestui sindrom este teama de a fi un purtător al unei boli și
de a avea o anxietate constantă care rezultă din simțurile sale.

Stresul sau stările emoţionale intense pot provoca, în cazul persoanelor cunoscute ca având
temeri nefondate legate de boli, următoarele semne şi simptome:

1. Palpitaţiile şi tahicardia

2. Senzaţiile de căldură şi transpiraţia

3. Senzaţia de presiune în piept

4. Uscăciunea gurii

5. Senzaţia de nod în gât

6. Greaţă

7. Tremurături şi furnicături la nivelul membrelor

8. Ameţeli şi senzaţia de a fi aproape de leşin – “genunchi moi”

9. Nevoia imperioasă de a urină sau de a avea scaun

Sindromul hipocondriac: tratament?

Persoanele hipocondriace au tendinţa de a se prezenţa în mod repetat în unităţi

medicale. Cu toate acestea, ei nu iau în considerarea consultul unui medic psihiatru, deoarece
se tem că aceştia vor considera că „boala este doar în mintea lor”. Din nefericire, este solicitat
târziu ajutorul psihologic specializat, iar atunci când se prezintă, există deja instalate
complicaţii precum depresia sau anxietatea.
Există următoarele metode de tratare:

 Terapia cognitiv-comportamentală analizează şi modifică tiparele de gândire,

determinând pacientul să vorbească despre el însuşi. Prin acest tip de terapie, bolnavul
este învăţat să îşi controleze anxietatea, dar şi să îşi schimbe modul de gândire care stă
la baza apariţiei acesteia.
 Hipnoterapia reprezintă o altă formă de tratament. Hipnoza în sine nu este curativă, ci
stimuleză asociaţii şi modificări pozitive în plan cognitiv, afectiv şi comportamental.
 În stadiile avansate, când calitatea vieţii se degradează, poate fi necesar tratamentul cu
antidepresive sau cu anxiolitice.

La tratamentele prezentate, se adaugă modificarea stilului de viaţă prin:

 Practicarea unor exerciţii de relaxare: meditaţia, exerciţii respiratorii

 Adoptarea unui stil de viaţă activ
 Respectarea unui program echilibrat de somn
 Evitarea alcoolului şi a drogurilor
 Evitarea folosirii obsesive a informaţiilor generate de motoarele de căutare

Într-un timp scurt, hipohondria nu este vindecată. Prin urmare, este foarte important să
învățați să trăiți cu ea. Pentru a face acest lucru, trebuie să recunoașteți că sunteți un
hipocondru. Nu-ți fie rușine de acest lucru! Sunteți o persoană normală, doar că frica se află
în voi.