Cauzele anxietății

Folosim termenul cauzele anxietății pentru că anxietatea nu este produsă de o

singură cauză. În toate situațiile este vorba de un cumul de mai mulți factori diferiți,
care contează într-o proporție mai mare sau mai mică.
Dar combinația tuturor acestor factori determină starea de anxietate. Cauzele ar
putea fi din cauza personalității, a experiențelor de viață dificile trăite și nu în
ultimul rând de sănătatea fizică în momentul respectiv.

Cauzele anxietății sunt:

❶ Istoricul cazurilor de anxietate din familie

Sunt oameni care suferă de anxietate deoarece au o predispoziție genetică către anxietate.
Aceste stări sunt intalnite la 1 sau mai multi membrii ai familiei. Însă, având un părinte sau
o rudă apropiată care are stări de anxietate nu înseamnă automat că și tu vei avea această
tulburare.
❷ Tipul de personalitate

Au fost realizate studii referitoare la cauzele anxietatii care au demonstrat ca oamenii cu

anumite trăsături de personalitate au șanse mai mari să devină anxioși.

Cel mai edificator exemplu este al copiilor care au urmatoarele trasaturi:

perfectionism
usor iritabil
timiditate
inhibare
cu o încrederea scazuta in sine
cei obsedati de control
Sunt foarte întâlnite cazurile în care aceștia încep să aibă stări de anxietate.

Anxietățile apar încă din copilărie, adolescență și mai mult ca sigur în viața de adult.

❸ Evenimente stresante

Stresul este un lucru foarte intalnit in societatea actuala. Avem situatii in care suferim de un
stres continuu. Pe langa aceasta mai pot aparea si evenimente stresante in viata de zi cu zi.
Toate aceastea contribuie la determinarea starii de anxietate, mai lent sau dintr-o data.

Cauzele anxietatii cele mai des intalnite:

Stresul de la muncă sau schimbarea locului de muncă.
Schimbări în viața personală.
Apariția unui nou-născut.
Probleme de familie sau de cuplu.
Șocuri emoționale majore, survenite in urma unei experiente
 traumatizante.
Abuz verbal, sexual sau fizic. Inclusiv traumele.
Decesul sau pierderea contactului cu o persoana apropiata.
❹ Probleme de sănătate

Bolile fizice cronice pot contribui la declanșarea stărilor de anxietate sau

pot avea impact asupra tratamentului anxietății. Cele mai des intalnite boli cornice care
apar in paralel cu anxietatea sunt: Diabet, Astm, Hipertensiune sau Boli
Cardiovasculare.
Unele boli fizice pot imita stările de anxietate, precum hiperactivitatea tiroidei. O evaluare
facuta de catre un medic specialist poate determina cu usurinta dacă există o cauză
medicală pentru stările tale de anxietate.
❺ Alte probleme emotionale

Unii oameni au doar stări de anxietate. Alții au însa probleme mai complexe sub forma
anxietătii însoțită și de alte probleme emoționale. Cel mai des anxietatea are ca însoțior și
depresia. Întotdeauna, este foarte important să verifici exact care este sursa problemelor.
Pentru a fi eficient tratamentul, este necesar ca tratarea ambelor afecțiuni să se facă în
același timp. Trebuiesc identificate și cauzele anxietății și ale depresiei, în acest caz.
❻ Consumul de substanțe

O categorie de oameni recurg la consumul de alcool sau droguri pentru a putea face față
anxietății. Consideră ei, sau sunt încurajați de anturaj să creadă că este o soluție bună. În
realitate, majoritatea acestora ajung să devină dependenți. Adică înca o problemă psihică
severă care se mai adaugă pe lângă anxietate. Anxietatea necesită un tratament pe termen
lung, iar consumul de substanțe pe perioade lungi garantează dependența. În acest caz,
cauzele anxietății nu sunt tratate și problema nu se vindecă. Se urmarește doar o dispariție
rapidă a simptomelor.

Și mai rău este faptul că stările de anxietate pot fi agravate de consumul de alcool sau
droguri, în perioada când efectul acestora trece. Astfel este important când tratezi
anxietatea și ai această problemă, să tratezi și dependența în același timp.

❼ Factorii psihologici

Anxietatea este considerată ca o alertă din partea organismului care ne semnalează că

anumite lucruri din psihicul nostru nu sunt echilibrate. Este într-adevăr o alertă foarte
neplacută, uneori imposibil de suportat, dar foarte utilă. Trebuie doar să învățăm să o
interpretăm mai bine.

Alerta ne arată că undeva există o suferință, cel mai probabil veche, care a modificat:
modul în care gândim, evaluăm și modul cum reacționăm la evenimentele vieții
perceptia de sine
perceptia celor din jur sau a apropiatilor
relațiile interpersonale prin care ne raportăm la viață (răspunsurile la
problemele existențiale: „de ce trăim ?”, „care este scopul vieții ?”, „care este
scopul meu în viață?”, „ce se întâmplă după moarte ?”, etc.)
Ca tratament se urmărește mereu identificarea cauzelor anxietății și tratarea acestora.
Astfel efectele anxietății vor dispărea definitv.

Simptome anxietate
Tulburările de anxietate sunt cele mai frecvente tulburări psihice.
Aproape 1 din 3 oameni vor avea o formă de tulburare de anxietate pe
parcursul vieții.
Ce definim prin anxietate:
Anxietatea este o reacție normală în situația în care ne este teamă sau când așteptăm să urmeze ceva
negativ sau îngrijorător în viitor („nu o să mă descurc la muncă”, „voi pica examenul”, „mă voi face de
rușine”, „o să pățesc ceva grav”). Este o stare de încordare, incertitudine și frică, ce rezultă din
anticiparea unui eveniment sau unei situații reale sau imaginate, și care afectează adesea funcționarea
fizică și psihologică.
Afla care sunt cele mai frecvente simptome de anxietate

Ce legătură există între anxietate și corp:

Starea de îngrijorare declanșează secreția de hormoni de stres (adrenalină, cortizol), care pregătesc
organismul pentru „luptă sau fugă”- „fight or flight”. Acest eveniment fiziologic normal se întâmplă
indiferent dacă pericolul este real (un animal fioros vine spre noi) sau puțin probabil (voi leșina pe stradă
și nimeni nu mă va ajuta). Cu alte cuvinte, anxietatea apare atunci când ne comportăm (gândim și
acționăm) într-o manieră îngrijorătoare, ca atunci când ne îngrijorează un eveniment sau o situație.
Având în vedere acest lucru, anxietatea nu este o forță sau un „lucru” în sine. Pentru că imaginarea
viitorului într-o manieră îngrijorătoare este un comportament, anxietatea nu este cauzată de o problema
biologică, chimică sau genetică care să afecteze creierul.

Toată lumea resimte anxietate uneori și acest aspect este firesc.

Anxietatea se transformă într-o „tulburare” – perturbare a funcționării normale – atunci când ai senzații
și simptome de anxietate care interferează cu un stil de viață normal.

Dacă tulburarea de anxietate nu este o problemă medicală, biologică, chimică sau genetică, de ce
simptomele cauzează anxietate? Explicația este următoarea: Simptomele de anxietate sunt de fapt
simptome de stres, reacții firești produse de hormoni în toate organismele. Presupun creșterea
frecvenței bătăilor inimii, încordarea mușchilor, împingerea sângelui către inimă și creier, totul pentru a
pregăti organismul pentru „lupta” cu pericolul estimat.

Acestea sunt numite simptome de anxietate

Deoarece un mod de a gândi panicos este sursa principală a stresului care ține corpul într-o permanentă
secreție de adrenalină, care epuizează organismul. Practic, organismul nu este bolnav, ci doar
„bombardat” cu doze repetate de adrenalină care fac încordarea și „pregătirea pentru luptă” o stare
permanentă și epuizantă.

Deoarece fiecare organism este relativ unic din punct de vedere chimic, tipul, numărul, intensitatea,
durata și frecvența unor simptome de anxietate vor varia de la o persoană la altă. De exemplu, o
persoană ar putea avea doar un simptom ușor sau câteva simptome de anxietate, în timp ce o altă
persoană ar putea avea foarte multe simptome de anxietate și o severitate mare. Toate combinațiile și
variațiile sunt comune.

Marele IMITATOR
Anxietatea este uneori numită „Marele IMITATOR”, datorită capacității sale de a imita alte condiții de
sănătate. Pentru cei care trăiesc cu anxietate cronică, numărul de simptome pe care le poate provoca
este extins, de la obișnuit la neobișnuit, până la rar.

Anxietatea schimbă felul în care gândim. Anxietatea va modifica nivelul hormonilor și modul în care
procesați substanțele nutritive. Anxietatea va schimba percepția și conștientizarea, astfel încât să
observăți senzațiile fizice pe care cineva fără anxietate nu le-ar observa niciodată.

Anxietatea poate chiar amplifica senzațiile fizice. De exemplu, cineva fără anxietate poate avea o durere
la genunchi atât de ușoară încât nici măcar nu o observă, dar o persoană cu anxietate simte durerea
genunchiului sever, pentru că mintea a fost modificată pentru a fi hipersensibilă la modul în care corpul
simte. Anxietatea poate crea, de asemenea, simptome care nu există deloc.

Deseori persoana nu mai observă decât suma de simptome fizice neplăcute și chinuitoare, uneori fără
să mai conștientizeze situația care provoacă îngrijorarea. Prin apariția acestor simptome, se produce o
suferință în plus. Spre surprinderea multor pacienți, nu există simptome fizice care să nu poată apărea
în contextul anxietății sau pe „fond psihic”, de la tremor și palpitații, la leșin, diaree sau paralizii.

Din acest motiv, înainte de a concluziona că anumite simptome sunt legate de anxietate, consultul
medical de medicină internă, cardiologie, neurologie sau alte specialități este recomandat. Dar a căuta
ani de zile o boală fizică poate întârzia diagnosticul de tulburare de anxietate și ajutorul, care reprezintă
ajutor pentru psihic și nu pentru corp.
Anxietatea este un semnal (neplăcut, uneori imposibil de suportat dar util) care
indică faptul că ceva în viața noastră psihică nu este sănătos/echilibrat/adecvat.
Noi, pentru a veni în ajutorul tău am pregătit o lista extinsă de simptome ale anxietății.

Verifică dacă te recunoști în simptomele de mai jos.

Cele mai frecvente simptome de anxietate:

Simptome de anxietate asociate pieptului și zonei toracice:

 Senzații de tremor la nivelul toracelui

 Tuse, atacuri de tuse persistentă
 Simptome și atacuri de astm
 Dureri în piept
 Senzație de presiune la nivelul pieptului (ca o greutate pe piept)
 Spasme esofagiene
 Insuficiență cardiacă sau atac de anxietate (atac de panică), cu ideea că faceți un infarct
 Palpitații cardiace
 Tresăriri dureroase ale pulsului la baza gâtului
 Puls neregulat
 Simțiți că trebuie să vă forțați ca să respirați
 Senzație de lipsă de aer
 Gândiți că este greu să respirați, vă simțiți sufocați
 Căscat excesiv
 Teamă că „nu pot să respir”
 Rigiditatea, presiunea sau senzația de bandă strânsă în jurul coastelor
 Înțepături în piept
 Dureri ascuțite în piept

Simptome de anxietate asociate cu zona capului:

 Dureri de cap
 Migrene
 Senzație de „ceață pe creier”
 Arsuri, mâncărimi la nivelul scalpului
 Scalpul strâns
 Amețeală
 Senzație de „călcat în gol”
 Simți că există o bandă strânsă în jurul capului, presiune
 Căderea părului, calitatea părului se înrăutățește
 Prezența în cap a unui bâzâit, șuierat, vibrație sau alte tipuri de sunete
 Senzație de „răceală” la nivelul feței sau capului
 Încordare, rigiditate sau durere la nivelul gâtului sau umărului
 Tremorul capului
 Amorțeală la nivelul feței sau capului
 Furnicături la nivelul feței sau scalpului
 Senzații de „înjunghiere” în gât, cap sau față
 Senzații de „curent electric”, „fulgerări” și presiuni ciudate în gât, cap sau față
  Când închideți ochii, simțiți că pleacă în sus
 Maxilar dureros care se simte ca o durere de dinți
 Încleștarea dureroasă a articulației temporo-mandibulare
 Măcinarea dinților (scrâșnit din dinți)
 Senzație de „cap greu”
 Senzație de presiune în cap, „urmează să explodeze”
 Simțiți că există ceva blocat în ureche, că urechea este blocată, că există o pietricică în ureche și
nu o puteți scoate de acolo
 Sunete slabe
 Reducerea auzului, frecvent sau intermitent, surditate la una sau ambele urechi
 Pulsații sau sunet pulsatoriu în ureche (urechi)
 Cicatrice sau mâncărime la ureche, pe care se pare că nu o poți face să dispară

Simptome de anxietate care implică gura, vocea, stomacul și sistemul

digestiv:

 Un miros sau gust neobișnuit în gură, metalic, de amoniac sau neobișnuit

 Aerofagia (înghițirea excesivă a aerului, distensia stomacului, râgâit)

 Gură incandescentă, simțind că interiorul gurii arde, furnicături sau ca ace sau toate acestea
împreună sau în momente diferite

 Râgâit sau flatulență excesive, colon dilatat, gaze excesive în abdomen

 Senzația de arsură a limbii, furnicături sau senzația de ace

 Poftă constantă pentru zahăr sau dulciuri

 Senzația de „nod în gât”

 Constipație

 Diaree

 Dificultate la înghițire

 Dificultatea de a vorbi, pronunțarea anumitor sunete, gura se simte ca și cum nu se mișcă corect,
vorbire neclară

 Gură uscată

 Spasme esofagiene

 Senzația că nu poți înghiți în mod corespunzător sau că este ceva prins în gât

 Teama că te vei îneca, cu mestecat excesiv/mâncare mărunțită /piure

 Simți că limba este umflată

 Lipsa poftei de mâncare, pierderea apetitului

 Lovitură în gât, ceva blocat în gât

 Amesteci cuvintele când vorbești

 Încordarea mușchilor gurii/gât strâns

 Greață

 Vărsături

 Dureri abdominale

 Abdomen încordat care mimează probleme severe chirugicale

 Senzație de durere la nivelul stomacului

 Arsuri

 Încărcare electrică statică, furnicături, amorțeală, durere neobișnuită, senzație de sensibilitate la

nivelul abdomenului

 Tulburări digestive, gaze, balonare

 Spasme dureroase la nivelul abdomenului

 Convingerea că ai cancer sau alte afecțiuni severe la nivelul abdomenului

 Gândul de a mânca îți face greață

 Tulburări ale vorbirii (nu mai pot vorbi, voce modificată, mai groasă)

 Urgența urinării, urinare frecevnta, nevoia bruscă de a merge la toaletă

 Modificările vocii: răgușeală, ton neuniform, pierderea vocii, etc.

 Dureri și simptome în zona genitală, cu afectarea variată a vieții sexuale

 Urinare frecventă, eventual noaptea

Simptome de anxietate care implică pielea/mișcarea:

 Senzație de arsuri cutanate (mâini, picioare, față, buze etc.)

 Sensibilitatea pielii este modificată, simți mai puțin intens sau mai intens atingeri, rece/cald

 Mâncărime, dar fără erupție cutanată

 Amorțeală

 Furnicături, senzație de înțepături, curent electric

 Pielea este roșie fără motiv la nivelul fetei, gâtului sau alte zone

 Pielea se simte rece, umedă, transpirată, uneori în exces

 Probleme de piele, infecții, erupții cutanate localizate sau extinse

 Mâini sau picioare reci în exces, valuri de rece urmate de valuri de transpirație
 Modificări de culoare, paloare excesivă

 Durere severă la nivelul pielii

 Mers dificil/greoi

 Senzația de nu mai putea mișca mâinile/picioarele

 Senzația și convingerea că nu mai poți merge normal

 Senzația că urmează o răceală, nas înfundat, ochi roșii

 Senzație de corp moale, „senzație de sfârșeală”

Simptome de anxietate asociate cu ochii și vederea:

 Vedere distorsionată, încețoșată

 Ochii uscați, apoși sau mâncărime la acest nivel

 Steluțe, flash-uri în câmpul visual

 Probleme de vedere, care e diminuată/anulată (cecitate psihică)

 Ochii sensibili la lumină

 Pupile dilatate sau contractate

 Lumini intermitente atunci când ochii sunt închiși

 Percepția adâncimii este greșită

Simptome de anxietate asociate cu mintea și gândirea:

 Senzație de „rău” fără a putea preciza ce este acel rău

 Starea modificată a realității, a conștiinței

 Gânduri nebunești

 Deja Vu, un sentiment de genul în care ai făcut sau ai experimentat ceva înainte

 Depersonalizarea (senzația că te desparți de corp)

 Derealizarea (lumea pare modificată, altfel, în ceață)

 Dificultatea de concentrare, pierderea memoriei pe termen scurt

 Dificultatea de a vorbi

 Dificultate de gândire

 Dezorientare, dificultăți de concentrare

 Ușor distrat

 Teamă de nebunie

 Teamă de a pierde controlul

 Teamă de o nenorocire iminentă, că ceva rău se va întâmpla

 Sentimente de nerealitate
 Sentimentul frecvent de a fi copleșit, sau că sunt prea multe de care te ocupi sau de făcut

 Coșmaruri, vise rele

 Obsesii legate de senzații sau de a te face bine

 Gânduri rapide

 Senzație de mișcare lentă

 Gândirea repetitivă sau „tulburarea minții neîncetate”

 Reducerea capacității de învățare pe termen scurt, dificultăți în a învăța informații noi

 Pierderea memoriei pe termen scurt, „nu-mi amintesc ce am făcut câteva zile, ore sau momente
în urmă”

 Sentimente distruse, senzație de „suflet gol”

 Gânduri „blocate/stuck”: gânduri, imagini mentale, concepte, cântece sau melodii care „stau” în
mintea ta și se reiau mereu și repetat

 Senzația că ești „prins în mintea ta”

 Anxietate de bază, reținere sau frică

 Adesea simți că ai lumea pe umeri

În plus, s-ar putea să te simți, de asemenea, îngrijorat în mod compulsiv

că:
 Ai un atac de cord

 Ai o boală gravă nedetectată

 Ești pe moarte

 Să nu fii nebun

 Să îți pierzi controlul dintr-o dată

 Să îți faci rău/să te sinucizi

 Incontrolabil, te rănești pe tine sau pe altcineva

 Pierderea controlului asupra gândurilor și acțiunilor

 A face ceva jenant sau a face un nebun din tine

 Pierzi controlul în public

 Leșin în public

 Nu respiri corect

 Pierderea controlului asupra realității

 Înecarea sau sufocarea

 Să fii singur
Lista de mai sus, deși cuprinzătoare, nu este completă, fiecare om
poate să aibă simptome de anxietate unice, cele de mai sus sunt
cele mai frecvente.
Ce poti face
dacă ai mai multe din aceste simptome de anxietate, care îți aduc
multă suferință ?

 Documentează-te. Află cât mai multe informații despre această afecțiune. Citește mai multe AICI.
 Mergi la un consult la medicul psihiatru. Fără rușine, fără teamă. Pentru un psihiatru, simptomele
de anxietate sunt la fel de frecvente precum simptomele de răceală pentru medicul de familie.
Tratamentul este unul psihologic și doar secundar medicamentos, dar care se tratează cu rezultate
foarte bune.
 Fii pregătit să începi tratamentul – prin psihoterapie vei descoperi cauzele anxietății tale și cum să
îți schimbi viața pentru ca acestea să dispară definitiv.
 Adu-ți aminte că ceea ce gândești este influențat de cantitatea uriașă de hormoni de stres din sânge
și nu de o evaluare corectă a realității. Cu alte cuvinte, chiar dacă crezi că înnebunești sau mori, acest
lucru nu se va întâmpla doar pentru că așa gândești.
 Relaxează-te, respiră rar și adânc, majoritatea simptomelor de anxietate severă trec în 10 minute.
 Învață tehnici de intervenție în atacul de panică. Ai AICI mare parte din tehnicile necesare.
 Interesează-te de programe sau workshop-uri specializate în tratamentul anxietății.

Tipurile de anxietate
Anxietatea a intrat în vocabularul curent ca un sinonim pentru frică sau un echivalent al fricii mai
intense. Cu toții simțim frică, și în doze diferite, anxietate, și știm că cele două se simt la fel: inima ne
bate mai tare; privirea ni se îngustează; nu mai putem să respirăm; corpul este în tensiune.
Realitatea este însă că frica și anxietatea creează răspunsuri extrem de
similare în organism, însă sunt declanșate de evenimente diferite.
Frica este un răspuns adaptativ la un pericol iminent, real și bine definit. Multe persoane considera frica
o slăbiciune. Astfel, deși nu are o reputație prea bună, este esențială pentru supraviețuire în situațiile
periculoase. Mobilizeaza întreg organismul pentru reacția luptă sau fugi. Atunci când strămoșii noștri
vedeau un animal periculos, simțeau frică și fugeau pentru a nu fi atacați. Datorită faptului că ei simțeau
frică, ne aflăm noi astăzi aici.
Charles Darwin, autorul teoriei evoluționiste, susținea că persoanele care se tem mai
mult au o șansă mai mare de a perpetua specia.
Un caz renumit al unei femei de 54 de ani din Statele Unite care nu poate simți frică din cauza unor
leziuni cerebrale, ne-a arătat consecințele incapacității de a simți această emoție. Femeia a fost aproape
omorâtă, atacată și amenințată de mai multe ori, din cauza inabilității ei de a sesiza pericolul și de a se
proteja.

Așadar, dacă frica este benefică, anxietatea este patologică? Răspunsul este nu.
Conform Asociației Americane de Psihologie, anxietatea este o emoție caracterizată de:

 o stare de tensiune,

 gânduri de îngrijorare

 modificări fizice, precum creșterea tensiunii sangvine.

Diferența între frică și anxietate este că prima emoție este resimțită ca răspuns la
pericole reale, imediate, pe când anxietatea anticipează pericole imaginare,
dintr-un viitor mai mult sau mai puțin probabil.

Anxietatea duce adesea la comportamente de evitare: refuzăm să ne expunem la orice situație care ar
putea să cauzeze cel mai mic discomfort. Acest lucru ne îngustează universul din ce în ce mai mult.

Anxietatea poate avea însă și efecte benefice: un studiu din 2017 a descoperit că atunci când
participanții au privit evenimentele stresante ca pe niște provocări, și nu ca pe amenințări, au avut
rezultate mai bune decât persoanele care nu simțeau anxietate la niveluri ridicate.
Din păcate, cele mai multe persoane nu reușesc să realizeze aceasă schimbare de perspectivă. In
schimb, ascultă vocea anxioasă din capul lor, care spune: „Nu trebuie să facem asta, hai să plecăm de
aici”. Și treptat, nu mai ies deloc, nu mai încearcă nimic nou, nu își mai asumă niciun risc.

Anxietatea devine o problemă clinică atunci când ne controlează

viața, în loc să o controlăm noi pe ea.
Anxietatea nu este însă un diagnostic, există mai multe tipuri de tulburări de anxietate, la baza cărora
stă această emoție excesivă.
Tulburările de anxietate reunesc o serie de afecțiuni ce au în comun anxietatea excesivă și
modificările comportamentale specifice. Diferă între ele prin tipurile de obiecte sau situații care induc
frica, anxietatea sau comportamentul de evitare, precum și gândurile sau credințele asociate. Multe
dintre aceste tulburări se dezvoltă încă din copilărie și tind să persiste dacă nu sunt tratate
corespunzător.

Iată care sunt tipurile de anxietate:

Tipurile de anxietate – Anxietatea de separare
Dint otate tipurile de anxietate aceasta este una tipică pentru copiii mici, cel mai adesea cu debut între 6
luni și 3 ani. Poate apărea insa si la copiii mai mari, adolescenți sau chiar adulți.

Aceasta se manifestă prin anxietate excesivă a persoanei în cauză față de separarea de

îngrijitorul primar/figura de atașament.
Există o frică permanentă că ceva rău o să i se întâmple persoanei iubite sau că se va întâmpla ceva care
o să ducă la despărțirea sau pierderea permanentă a figurii de atașament. Persoana afectată de această
tulburare nu dorește să se despartă de figura de atașament. Prezintă semne fizice cauzate de stres și
are adesea coșmaruri.

Iată cum poți recunoaște această tulburare la copilul tău:

 aproximativ 75% dintre copiii cu anxietate de separare refuză să meargă la școală și au probleme
de adaptare;
 nu vrea să-și ia la revedere de la tine, și se agață de atât de strâns de tine încât e aproape
imposibil să vă separați;

 țipă și plânge într-un mod care sugerează durerea fizică, și continuă să facă asta mult timp
(câteva minute până la o oră) după ce ai plecat;

 refuză să interacționeze cu alți copii sau profesori;

 vrea să știe mereu unde ești și că nu ai pățit nimic.

Tipurile de anxietate – Mutismul selectiv

Este caracterizat de incapacitatea repetată a unei persoane de a vorbi în anumite situații sociale. Ne
referim la situatii în care este necesar să vorbească (de exemplu, la școală) deși o face în alte contexte.
De obicei apare în copilărie și dacă nu este tratat, persistă adesea și la vârstă adultă.
Persoanele care suferă de această tulburare continuă să tacă chiar și atunci când există amenințarea
unor repercursiuni precum: umilire; pedepese; izolare socială. Copiii și adulții cu mutism selectiv sunt
perfect capabili de a articula cuvinte și de a înțelege limbajul. Nu pot însă să vorbească sau să comunice
eficient în contexte sociale.
Sunt catalogați adesea ca: nepoliticoși; impertinenți sau antisociali de cei din jur.

Este important ca ceilalți oameni să înțeleagă că ei nu refuză să vorbească, ci realmente nu pot.

Mai bine de 90% dintre copiii cu mutism selectiv suferă de asmenea de

fobie socială sau anxietate socială.

Aceste condiții le afectează performanța școlară, precum și integrarea socială și stima de sine.
Mutismul selectiv se manifestă diferit la persoane diferite. Unii pot să vorbească cu anumite persoane,
precum prieteni apropiați, dar nu cu profesori sau necunoscuți. Altii reușesc doar să șoptească. Unii
îngheață, sunt lipsiți de expresivitate sau emoție, și nu spun nimic.

Principalele semnale de alarmă la un copil sunt:

 contrastul semnificativ între abilitatea acestuia de a vorbi și socializa cu persoanele apropiate în
comparație cu o postură și o expresie facială înghețate când trebuie să facă același lucru cu cineva
din afara zonei de comfort;

 evită contactul vizual și par țepeni, tensionați, necoordonați în raport cu persoanele cu care nu se
simt comfortabil;

 sunt timizi și retrași în contexte sociale;

 se agață de îngrijitori în contexte sociale.

Tipurile de anxietate – Fobiile specifice

Persoanele care suferă de acest tip de anxietate simt frică și anxietate față de un anumit obiect sau o
situație, pe care le evită cu orice preț. Senzația de anxietate apare imediat ce persoana în cauză este
expusă la stimulul fobic, fiind disproporționată cu amenințarea pe care o prezintă. Există foarte multe
tipuri de fobii, printre cele mai comune numărându-se: fobia de animale; fobia de sânge/injecții/răni;
fobia de avion.

Tipurile de anxietate – Anxietatea socială (fobia socială)

In cazul acestei tulburări, trigger-ul anxietății este interacțiunea socială sau situațiile în care există
posibilitatea de a fi judecat de către cei din jur.
Câteva exemple de situații care declanșează anxietatea socială sunt:
 socializarea cu persoane necunoscute,

 contexte în care persoana în cauză poate fi privită în timp ce mănâncă sau bea

 situații în care trebuie să performeze pe scenă în fața unui public.

Tipurile de anxietate – Tulburarea de panică

Constă în atacuri de panică neașteptate și recurente însoțite de griji și teamă permanente legate de
posibilitatea de a avea un atac de panică. Este mai frecventă la femei decât la bărbați. Ssimptomele
debutează cel mai adesea la adulții tineri.

Atacul de panică reprezintă o senzație intensă și copleșitoare

de frică sau discomfort semnificativ, care ating un vârf de
intensitate în câteva minute și se termină în maximum 10
minute.

În timpul unui atac de panică putem crede că avem un infarct, că o să murim, că ne sufocăm, că
înnebunim. Acestea pot apărea în 2 moduri:

1. previzibil – fiind declanșate de factori care ne provoacă frică (un examen, un consult medical).

2. neașteptat – când nu putem identifica nicio cauză declanșatoare.

Cele mai multe persoane au următoarele simptome în timpul unui atac

de panică:

 palpitații (inima bate foarte repede, și se simt pulații la nivelul capului, gâtului, etc.);

 senzație de leșin, de amețeală;

 amorțeală sau furnicături în degete sau la nivelul întregii mâini;

 teroare, senzația de moarte iminentă;

 transpirații sau frisoane;

 dureri în piept;

 dificultăți de respirație;
 senzația de pierdere a controlului.
Persoanele cu această tulburare ajung adesea să evite foarte multe situații, de teama că acestea ar
putea să le declanșeze atacurile de panică.

Tipurile de anxietate – Agorafobia

Persoanele care au această tulburare se tem de două sau mai multe din următoarele situații:
 utilizarea transportului în comun;

 să fie în spații deschise;

 să fie în spații închise;

 să stea la coadă;

 să fie într-o mulțime;

 să fie singure afară din casă în diferite contexte.

Situațiile enumerate mai sus provoacă aproape întotdeauna anxietate marcată. Fie sunt evitate, fie sunt
gestionate cu ajutorul cuiva apropiat. Persoanele cu agorafobie se tem de aceste situații din cauză că se
gândesc că nu o să poată să scape sau să primească ajutor în cazul în care încep să aibă senzația de
anxietate sau alte simptome debilitante, sau pe care le consideră rușinoase.

Tipurile de anxietate – Tulburarea de anxietate generalizată

– este caracterizată de anxietate și griji persistente și excesive legate de aspecte variate (muncă, școală,
relații) care nu pot fi controlate. În plus, persoanele afectate au simptome fizice și o serie de simptome
psihice:

 tensiune musculară;

 iritabilitate;

 senzația că sunt pe punctul de a izbucni;

 dureri de cap;

 greață;

 neliniște;

 nevoia de a merge la toaletă frecvent;

 oboseală;

 dificultăți de concentrare, sau senzația că mintea se golește și nu-și mai amintesc ce trebuie să
facă sau să spună;

 probleme de somn.
Tipurile de anxietate — Tulburare de anxietate indusă de medicație /
substanțe
Se referă la anxietatea cauzată de intoxicația cu substanțe, administrarea anumitor medicamente sau de
sevraj. În cadrul acestei tulburări, anxietatea și simptomele specifice ei sunt o consecință a unei alte
afecțiuni medicale de fond.

Medicamente pentru Anxietate

Anxietatea este exprimata la nivelul chimiei creierului prin modificarea unora dintre substantele de la
nivelul acestuia. Intre simptome si aceste modificari nu este o relatie de cauzalitate ci de echivalenta. De
exemplu: simptomele de agitatie si neliniste sunt expresia deficitului de serotonina. Aceasta este una
dintre substantele care fac legatura intre neuroni (celulele creierului). Lipsa de energie care poate insoti
anxietatea se exprima prin scaderea de noradrenalina (un alt neurotransmitator). Repetarea
gandurilor ingrijoratoare si obsesia legata de evitarea unor noi simptome se exprima prin cresterea
de dopamina etc.
Anxietatea se trateaza cu medicamente din familia antidepresivelor, indeosebi
medicamente care cresc cantitatea de serotonina.

INFORMARE
Toate informatiile despre medicamente pe care le gasesti aici sunt numai cu titlu informativ.
Avand in vedere numeroasele efecte adverse posibile nu trebuie incercat niciun tratament
medicamentos care nu este prescris de un medic. Pot aparea si interactiunile uneori periculoase
si este necesara corelarea lor la tipul de anxietate. Corelarea se face si la modul in care
reactioneaza individual fiecare organism. Nu in ultimul rand este de mentionat ca pentru
aproduce efecte s-ar putea sa fie nevoie de asocierea in cunostinta de cauza a mai multor
medicamente pt anxietate,

Principalele clase de medicamente pt anxietate folosite:

a) Inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)
Sunt indicați ca tratament de primă linie pentru toate tulburările anxioase. Creșterea serotoninei duce la
scăderea simptomelor de anxietate si a frecventei si intensitatii lor pana la dispariția acestora. Pacienţii
cărora li se prescrie un ISRS, pot prezenta în timpul primelor două săptămâni de tratament o creştere a
anxietăţii. Motiv pentru care se recomandă iniţierea terapiei cu doze mici eventual și asocierea unei
benzodiazepine.
Intensitatea efectelor adverse tinde în general să scadă în timp. Insa la anumiţi pacienţi pot persista şi
pot determina schimbarea tratamentului. Nu se poate prezice care pacient va prezenta un anumit efect
advers.

Cele mai frecvente efecte adverse intalnite la medicamentele pt anxietate: greața; creșterea sau
reducerea apetitului; insomnie/somnolență; scăderea libidoului; mai rar cefalee.

Când tratamentul cu un ISRS este întrerupt brusc pot sa apara urmatoarele efecte: anxietate;
iritabilitate; simptome similare gripei (mialgii; guturai; greaţă; vomă; diaree); senzaţii de amețeală
frecvent accentuate de mişcare; senzaţia de nesiguranţă asupra echilibrului sau a poziţiei în spaţiu.
Aceasta reactie nu reprezinta „dependență” față de antidepresive așa cum se considera in mod eronat.

b) Antidepresivele cu acţiune duală

Sunt inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (ISRSN) si reprezinta o alegere daca s-
au folosit medicamente pt anxietate din prima categorie si nu au putut fi tolerate.
Efectele secundare cele mai frecvente sunt greaţa şi cefaleea. De obicei scad după prima sau a doua
săptămână de terapie. Alte efecte adverse posibile sunt: somnolenţă; uscăciunea mucoasei bucale;
nervozitate; creşterea tensiunii arteriale.

c) Antidepresivele triciclice (ADT)

Medicamentele pt anxietate ADT sunt mai putin folosite decat ISRS datorita efectelor secundare mai
frecvente. Dozele de administrare se cresc foarte lent pentru evitarea aparitiei efectelor secundare. De
aceea, efectele terapeutice optime apar la 8-12 saptamani de tratament.

d) Alte substanţe antidepresive

Alte substante antidepresive care şi-au dovedit eficacitatea în tulburarea de panică
sunt mirtazapina şi trazodona.
e) Benzodiazepinele
Au efecte similare, şi anume, efect anxiolitic, sedativ/hipnotic, anticonvulsivant şi miorelaxant. Ca urmare
a acestor acţiuni, benzodiazepinele sunt medicamentele pt anxietate indicate pentru tratamentul
diferitelor tulburări anxioase, insomniilor, sevrajului alcoolic.

Nu se recomanda administrarea lor cu alte substante sedative ca: alcoolul; barbituricele; opioide;
antihistaminice; antiacidele care scad absorbţia benzodiazepinelor.

Sedarea este cel mai frecvent efect advers care poate fi perceput ca oboseala sau somnolenta. Mai pot
aparea: dificultăţi în concentrare; senzaţia de încetinire a proceselor gândirii; cefalee; tulburări de
vedere; vertij; greaţă.

Toate medicamentele pt anxietate din clasa benzodiazepinelor pot determina apariţia unei dependenţe
fizice. Un risc crescut au benzodiazepinele cu instalare rapidă a efectului. În general probabilitatea
apariţiei dependenţei creşte o dată cu creşterea dozei şi a duratei de tratament.
De aceea nu este recomandata utilizarea lor mai mult de 2 luni si se face numai la indicatia unui medic
psihiatru!

Durata unui tratament cu medicamente pentru anxietate

In general durata unui tratament medicamentos cu antidepresive este de 6-9 luni. În cazul afectiunilor
severe poate dura si 1-2 ani. Oprirea tratamentului se face numai cu acordul si sub
supravegherea medicului psihiatru.
Psihoterapia poate ajuta la oprirea cu succes a tratamentului atat cu antidepresive, cat si cu
benzodiazepine.

Avantajele tratamentului medicamentos pentru tulburarile de anxietate constau în:

– rapiditatea instalării ”stării de bine”- 3-4 zile-2 săptămâni
– ușurința administrării tratamentului (fără un efort special, 1-2 pastile/zi)
– acces mai facil la tratament (trebuie găsit un medic psihiatru cu care să aveți o bună colaborare)
– cost redus – Marea majoritate a medicilor psihiatri au contract cu Casa de Asigurări și de aceea, pe
baza unui Bilet de trimitere obținut de la medicul de familie, consultul este gratuit, iar medicamentele
recomandate pe rețeta obținută au prețul compensat între 50-100%.

Dezavantaje tratamentului cu medicamente pt anxietate:

 cauzele anxietății sunt psihologice, iar tratamentul medicamentos acoperă efectele și nu cauzele
 este necesara o modificare substanțială a tiparelor de gândire, comportament, a stilului de viață și a
calității relațiilor cu ceilalți. Altfel, după întreruperea tratamentului, simptomele reapar cu siguranta.

Tratament anxietate
Din fericire, la ora actuala, există metode foarte eficiente pentru
tratamentul tulburărilor de anxietate!
În general, tratamentul anxietatii consta fie în psihoterapie (individuală sau de grup), fie în medicație, fie
amândouă combinate, în funcție de caz.

In realitate exista Organizatia Mondiala a Sanatatii care se preocupa in mod constant in a afla metode
din ce in ce mai eficiente si mai rapide pentru a combate problemele de sanatate cu care se confrunta
societatea.

Anxietatea este la loc de varf in cadrul acestor preocupari pentru ca statisticile spun ca 1 din 3 oameni
vor suferi de o forma de anxietate pe parcursul vietii.

Se realizeaza astfel in permanenta studii si cercetari stiintifice pentru a combate efectele anxietatii si a-i
ajuta pe oameni.

Ultimele studii indica faptul ca pe langa psihiatrie si psihoterapie mai este un lucru care ajuta foarte mult
in acest proces. Este vorba de psihoeducatie.

Psihoeducatia are rolul de a-i invata pe oameni despre anxietate si starile pe care le traiesc si a le
dezvolta un set specific de abilitati pentru combaterea efectelor anxietatii.

PSIHIATRIE
Cel mai important lucru care trebuie sa-l faci este sa discuti cu un specialist despre starile tale. De regula
aceasta discutie o ai cu medicul de familie. Pentru ca este vorba de o tulburare acesta iti va recomanda
sa discuti cu un medic de specialitate. In aceasta situatie este vorba de Medicul Psihiatru.
Acesta este cel mai in masura sa-ti evalueze starea si sa-ti puna un diagnostic corect.
In functie de simptomele pe care le ai si de gravitatea acestora iti poate prescrie sau nu medicamente
pentru anxietate.
IMPORTANT !
Medicamentele nu vindeca anxietatea.
Diminueaza sau fac sa dispara starile si trairile de anxietate pe care le ai.
In zilele noastre exista medicamente foarte eficiente pentru tratarea simptomelor anxietatii. Efectul lor
este de regula rapid si sunt si accesibile ca pret.

Daca medicamentele nu sunt luate conform indicatiilor medicului, efectele nu vor fi bune. Daca se
intrerupe medicatia, la cazurile mai grave de anxietate simptomele cu siguranta vor reaparea. De regula
apar si mai intense decat prima data

Astfel, medicul nu va recomanda niciodata pastile pentru tratarea anxietatii fara sa va recomande si
psihoterapie.

PSIHOTERAPIE

Tratamentul anxietatii analizează din două puncte de vedere: medical și terapeutic. În multe din cazurile
noastre, adesea ele merg în paralel pentru a crea un cadru eficient pentru parcurgerea procesului
terapeutic.

Psihoterapeutul te ajuta sa rezolvi anumite probleme emotionale sau sa modifici anumite aspecte
care te fac vulnerabil, asa cum este si cazul anxietatii. Are ca obiectiv sa afle starile prin care treci, sa
determine cauza acestora, intensitatea si vechimea pe care o au. care au contribuit la conturarea acestei
probleme.
O primă parte a procesului terapeutic se va axa pe identificarea problemei și găsirea motivației
necesare pentru a realiza această schimbare până la capăt.
O altă parte a procesului se axează pe analiza problemei de fond, și găsirea de metode alternative de a
face față acesteia, alta decât comportamentul actual.
Pe parcursul terapiei începem să căpătăm abilități care ne ajută să devenim din ce în ce mai rezistenți
comportamentelor nocive și stimulilor din ce în ce mai puternici. Când pe parcursul acestei perioade de
timp întâlnim un stimul mai puternic decât nivelul nostru curent, cu siguranță suntem tentați să avem
același comportament care a dus la apariția tulburării emoționale.

Terapia este un proces pe termen lung pentru ca urmareste shimbarea unor comportamente deja
mature.

Tulburarea în sine nu este cauza problemelor tale. Ea este doar un efect, o

metodă pe care organismul a creat-o pentru a te ajuta să faci față
anumitor probleme.

Grupul de Psihoeducație: „Dincolo de frică”

Anxietatea iți poate modifica sever viața. Te poate face să simți că nu există siguranță nici în interiorul
tău, nici în afara ta, afectând încrederea în sine, relațiile, viața personală și profesională.
Pentru a depăși cât mai eficient aceste dificultăți, aveți nevoie de tratament complex, mai ales psihologic
și uneori, medicamentos. Abordarea psihologică presupune psihoterapie dublată de informații clare și
obiective despre atacul de panică, susținere emoțională și tehnici specifice de intervenție pentru
depășirea și prevenirea unor noi episoade .

Recapătă-ți încrederea în tine și în forțele tale.

Program de tratament pentru anxietate – Ce este “Dincolo de Frica”
Este un program specializat de psihoeducație și psihoterapie, creat special de către Clinica Hope pentru
tratamentul Tulburărilor anxioase și al Atacului de panică.

Psihoeducația
Psihoeducația este o formă de intervenţie terapeutică ce îmbină psihoterapia şi educaţia. Poate fi
folosită atât în lucrul individual, cât şi cu familiile dar este foarte indicata pentru grupurile de persoane.

Are un rol foarte important în sustinerea unor intervenţii aflate deja în curs de desfăşurare – de
exemplu, în terapia individuala sau în gestionarea tratamentelor medicamentoase.

Psihoeducația presupune informarea persoanei asupra aspectului ce reflectă problema prezentă a

clientului, dar şi intervenţii terapeutice ce au la bază diverse modele teoretice (terapia cognitiv-
comportamentală, terapia sistemică, terapia centrată pe client, etc.).

Invatarea principiilor cat si a abilitatilor de baza de catre pacient creste considerabil eficacitatea actului
terapeutic. Exista studii care atesta acest lucru, precum si indicatiile ultimelor ghiduri internationale de
profil.

De ce psihoterapie de grup?
Pentru ca noi ne “formam” in relatie, propria noastra conceptie are la baza o relatie.
Cele mai multe probleme apar din cauza relatiilor pe care le avem cu ceilalti sau cu noi insine.

Ca oameni ne “facem aparitia” in cadrul unui grup de cand ne nastem. Acest prim grup este familia, fie
ca este cea naturala sau adoptiva. Invatam sa relationam pentru prima data cu membrii familiei. Apoi
mergem la gradinita unde avem un alt grup, apoi la scoala si ulterior intr-un grup profesional.

In aceasta orientare psihoterapeutica, psihoterapeutul nu lucreaza cu fiecare membru al grupului. Se

axeaza si pe relatiile care apar in cadrul grupului. Fiecare membru va intelege contributia lui in grup si va
avea ocazia de a alege sa schimbe ceva in propria viata. In acelasi timp va beneficia atat de sustinerea
colegilor, cat si de ajutorul profesionist al psihoterapeutului.

În cadrul acestui program am inclus cunoștințe din domeniile: neurobiologie, terapii cognitiv-
comportamentală, mindfulness și analiză tranzacțională, pentru a vă oferi cele mai relevante informații
și tehnici necesare pentru a lupta cu atacul de panică.
În cadrul acestui grup de tratament pentru anxietate vei aborda subiecte precum:

 Ce este anxietatea
 Cum se produc simptomele fizice ale anxietatii

 Cum se iese din cercul vicios al anxietatii

  Vei invata noi modalitati de gandire si actiune care duc la scaderea anxietatii

 vei invata tehnici de relaxare

 Vei invata modalitati de control al stresului si crestere a satisfactiei in viata.

 Metode de crestere a increderii in sine.

 Regasirea interesului, echilibrului si sperantei in viata.

 Tehnici de mindfulness și relaxare.

 Tehnici de management al stresului.

 Tehnici de autocontrol.
 Programul constă în 12 ședințe de terapie de grup, săptămânale, de 120 de minute, cu un număr
maxim

Anxietatea de separare in copilarie si adolescenta

Deși normală în primii 3 ani din viața oricărui copil, și indicator (până la un punct) al unei dezvoltări
psihice normale, apărută mai târziu în cursul copilăriei sau al adolescenței, anxietatea de separare poate
afecta serios funcționarea și dezvoltarea unui copil și se poate transforma într-o adevărată tulburare.
Netratată sau ignorată, ea poate evolua spre alte tulburări. Exemple: depresia; fobia școlară; anxietatea
socială; tulburări de personalitate evitantă sau dependentă (la vârstă adultă).
Anxietatea de separare se manifestă printr-un sentiment de frică excesivă, care apare la
separarea reală sau imaginară a copilului de persoanele semnificative din viața
sa, de obicei unul sau ambii părinți.
Ea se poate manifesta diferit:

 prin simptome somatice (grețuri, dureri abdominale, etc.) la despărțire,

 refuz de a merge la școală sau grădiniță,

 îngrijorări legate de posibilitatea de a li se întâmpla ceva rău celor dragi,

 refuz de a rămâne singur, fără părinți, la ziua unui prieten,

 coșmaruri nocturne legate de separare,

 teamă de a dormi singur,

 atacuri de panică la plecarea părintelui.

Sunt situații în care anxietatea de separare se poate manifesta sub formă unor „crize” de tip „temper
tantrum”. Prin intermediul acestora copilul protestează și își descarcă emoțiile oarecum neînțelese și „în
exces” în fața părintelui, de care nu vrea să se despartă sau pe care îl pedepsește pentru separare. În
adolescență, se poate manifesta prin refuz de a merge la școală; în tabere; în alte colectivități; tendința la
izolare în raport cu cei de aceeași vârstă.
Deoarece impactul acestei tulburări asupra evoluției și funcționalității copilului și
adolescentului poate fi major, cu posibile repercursiuni chiar în viața de adult,
se impune în primul rând o consiliere a părinților. Ulterior o intervenție
specializată în ceea ce privește copilul, inițial de tip psihologic, dar, la nevoie, și
de tip farmacologic.
Consilierea oricărui părinte e ideală încă de la vârsta de sugar a copilului. Acest lucru este necesar
pentru a crea premizele unui atașament sănătos. In cadrul acestuiacopilul, având un temperament
determinat genetic, e consolat de mamă în funcție de nevoile sale unice și învață gradat și în siguranță
să suporte mici despărțiri de persoana de atașament. Se obișnuieste în același timp și cu prezența altor
persoane. Consilierea poate continua și în următoarele etape de vârstă. Se va urmări dezvoltarea
treptată a autonomiei copilului pe diferite arii ale dezvoltării. Obiectivul este efectul de prevenție în ceea
ce privește apariția tulburării anxietății de separație.

Pentru diagnosticarea cât mai precoce a acestei afecțiuni, pentru o intervenție eficace și prevenirea
evoluției spre alte tulburări, se recomandă o evaluare psihiatrică a copilului (adolescentului). Este
recomandat sa se faca la primele simptome sugestive pentru anxietate, sau în orice situație în care
părinții au anumite neliniști sau semne de întrebare.