Examen Psihoterapie cognitiv comportamentală

Ședința 1:

Pacienta I.O. în vârstă de 24 de ani, necăsătorită, fără copii, studii superioare, lucrează într-un
department de marketing în cadrul unei companii farmaceutice, ieșită recent dintr-o relație cu
iubitul ei din perioada studenției, relație care a durat aproximativ 4 ani de zile și care s-a finalizat că
urmare a faptului că ”el și-a găsit pe altcineva”.

Se prezintă la cabinet cu următoarele simptome:

 C (comportament):

- Amânare, tărăgănare a lucrurilor: „ Fac totul pe ultima sută de metri”.

 A (afectivitate):

- Autocritică, vină, gelozie, teamă. “Mă tem să nu fiu criticată de ceilalți”

 S (senzații):

- Tensiune îndeosebi în zona maxilarului,

- Dureri în zona spatelui: “Mă simt obosită cea mai mare parte a timpului”.

 I (imagerie):

- Imagini legate de singurătate, “Mă imaginez eșuând pe diverse planuri” “Nu cred că voi mai putea
găși pe cineva mai bun decât fostul meu iubit”.

 C (cogniție):

- Dificultăți în luarea deciziilor, “Simt că nu merit să fiu iubită și fericită” “Simt că nu merit să fiu
iubită și fericită: “Mă consider mai puțin atrăgătoare decât alte fete de vârsta mea”.

 I (relații interpersonale):

- Lipsa de încredere în ceilalți și lipsa de asertivitate: “Nu-mi exprim punctul de vedere atunci când
mă simt jignită”, “Mă simt atât de dependență de părinții mei”, “Nu am nicio prietena mai bună sau
mai apropiată”.

 D (functionare biologica):
- Exercitii fizice insuficiente, “Fumez aproximativ un pachet de tigari pe zi”.

Se propune o serie de 10 sedinte avand ca scop urmatoarele obiective:

1. Ințelegerea tulburării psihice,

2. Ințelegerea a ceea ce iți intreține ingrijorarile,
3. Gestionarea simptomelor fizice,
4. Gestionarea simptomelor mintale,
5. Competențe avansate de gestionare a gândurilor,
6. Gestionarea comportamentelor.

Se aplică Scara de Anxietate Cattel în urma căreia reies următoarele:

1.      Q3- Defect de integrare și coeziune a conștiinței de sine: 2/8-mediu,

2.      C- lipsa de forță a Eului sau nevrotism general, slăbiciune a Eului: 3/6-mare,

3.      L- insecuritate paranoică, lipsa de Securitate socială: 0/4,

4.      O- sentiment de culpabilitate, depresie patologică, anxietate depresivă:3/12-medie,

5.      Q4- tensiune energică, pulsiuni și nevoi satisfăcute, excitarea apetitului sexual:1/10- slab,

Scor total:9- Anxietate puternică.

Sunt necesare sfaturi sau o psihoterapie a nevroticilor.

Ședința 2:

Înțelegerea tulburărilor psihice:

Având în vedere nivelul de cultură, a studiilor, mi se pare adecvat să abordăm tehnic tulburarea
psihică și anume prin cunoașterea mecanismelor de procesare a informației la nivel neuronal.

Filogenetic, sistemul psihic procesează informația pe 3 nivele:

1.      Trunchi cerebral (zona inconștientului- primul apărut ca urmare a dezvoltării sistemului de-a

lungul timpului), care procesează informația rapid, instinctual sau ca urmare a structurării
automatismelor rezultate în urma experiențelor (traumatice sau repetitive) sau a convingerilor (de
cele mai multe ori înmagazinate prin credința, neexperimentate).

Procesarea este ierarhizată având la baza ”biologicul”, supraviețuirea acestuia și care primează prin
forță și viteză de reacție la stimuli.

Următorul nivel este cel emoțional, ultimul fiind nivelul automatismelor de gândire. La acest nivel
sunt structurate automatisme ale personalității că:

-          Imaginea de sine,

-          Stimă de sine,

-          Caracter,

-          Valori morale,

2.      Zona limbică, subcorticală- având ca obiect de activitate emoțiile noastre, sentimentele.

La acest nivel se produc blocaje ca urmare a traumelor emoționale suferite în diferite perioade ale
ontogenezei (dezvoltarea individului în timp).

Este nivelul care este responsabil de viteză de reactie în luarea deciziilor.

3.       Zona corticală, zona gândirii raționale, a proceselor superioare, dar lente.

Cu cât nivelul de procesare rațională este mai avansat, cu atât este mai lent. Este nivelul pe care
Daniel Kahneman îl numește : “O slugă care se crede stăpân”- și care ne dă de înțeles, ca urmare a
descoperirilor din neuroștiințe că atunci când luăm o decizie la acest nivel, la nivelele de procesare
rapidă (emoțională și al automatismelor) decizia este luată demult.

Ca urmare al acestor descoperiri, reiese că zona conflictuală nu este între rațiune (cortex) și zona
pulsională (inconștient), ci în totalitate în zona automatismelor. De aici rezultă conflictele rapide
care iau naștere la același nivel de procesare primând că forță și viteză stimuli bilogici întrând apoi
în funcțiune automatismele de gândire.

Aici toate reacțiile sunt de tipul luptă sau fugi. De exemplu, suntem într-o situație care ne amenință
viață, primul mecanism declanșat este de protejarea vieții, fugim sau luptăm, abia după ce această
amenințare a trecut, sunt declanșate automatismele de apărare ale personalității, ale ”imaginii de
sine”, ale ”stimei de sine”.

Acum începe conflictul interior urmat imediat de emoțiile nocive, conflict generat de automatismele
conceptului de ideal versus situația prin care am trecut.

Ce este foarte important de știut este că ne aflăm tot în zona de procesare automată și chiar dacă
stimulul urcă în zona automatismelor de gândire, mecanismul nu poate procesa decât în ”luptă sau
fugi”. Ideea este că acum nu mai avem de cine fugi și nu mai avem  cu cine lupta , astfel începe o
lupta sau o fugă interioară dintre ideile….. structurate dintre bine și rău, dintre moral și immoral,
dintre situația ideală conform acestor idei și situația reală prin care a trecut.

Ce este de făcut ne edifică tot neuroștiintele care au descoperit că în momentul în care reușim să
declanșăm gândirea rațională (corticala), mecanism care, în mod automat este blocat într-o situație
periculoasă sau de conflict interior cu generare de emoție distructivă  si sa aducem această energie
superioară în zonele de conflict, printr-un proces de cunoaștere detașată al acestor fenomene, de
acceptare a lor, rezultă un efect formator emoțional și mai apoi conflictual.

Deci ce avem de făcut este să declanșăm  gândirea rațională prin tehnici comportamentelor sau
cognitive si sa o aducem în zona problematică pentru a o decongestiona, până la a ajunge la o
dominantă a acestui nivel de procesare pentru a rezolva, pentru a vindeca toată tensiunea generata și
acumulată în timp de luptadintre realitatea subiectivă (automatisme) și realitatea obiectivă.

Ședința 3:

În această ședința ne concentrăm pe rezolvarea problemelor fizice bazate pe o tehnică

comportamentală de relaxare musculară progresivă.

-                      Găsește-ți un loc liniștit, unde nu vei fi întreruptă, Așează-te confortabil într-un scaun cu
spetează și suport pentru brațe sau stai pe podea dacă este mai comod pentru ține. Alocă-ți
aproximativ 15 minute pentru aceste exerciții.

Nu te îngrijora dacă îți pierzi firul gândurilor în timpul exercițiilor, este ceva normal. Pur și simplu
încearcă să uiți gândul care ți-a atras atenția și reindreapta-ți-o  spre exercițiile pe care le faci.

Exerciții de început:
-                      Închide ochii, dacă nu te deranjează.

-                      Conștientizează-ți respirația. Observă când inspiri și când expiri, Respiră pe nas lent și
ușor.

-                      Simte respirația când îți trece prin nas și prin corp. Observă creșterea și descreșterea
pieptului sau stomacului atunci când inspiri și expiri ușor.

-                      La fiecare respirație, încurajează-te să te relaxezi. Continuă acest exercițiu timp de câteva
minute.

Trebuie să parcurgi trei pași atunci când îți pregăteșți corpul. În primul rând, conștientizează acea parte a
corpului. În al doilea rând, aplică tensiune asupra ei. Încordează-te până când tensiunea devine
perceptibilă. Exercițiile nu trebuie să fie inconfortabile sau dureroase. În al treilea rând, eliberează
tensiunea și relaxează-te. După fiecare grupa de mușchi, alocă-ți un minut pentru a te relaxa și a respiră.

Ședința 4:

În această ședința ne concentrăm pe problemele de natură afectivă tot printr-o tehnică

comportamentală, a expunerii treptate.

Expunerea treptată te ajută să-ți înfrunți gradual temerile. Facem acest lucru prin contruirea și
finalizarea unor ”trepte”. Acest process are cinci pași.

- Pasul 1- Scrie-ți obiectivul ( de exemplu să reduce evitarea și să faci lucrurile pe care vrei să le
faci).
- Pasul 2- Întocmește o lista de activități și situații care sunt asociate obiectivului tău și care
declanșează un interval de anxietate, de la ridicată la redusă. Fii cât de precisă poți!
- Pasul 3- Evaluează sau clasifică sarcinile de la ușoare la grele, (în funcție de câte de anxioasă te
aștepți să te simți în situațiile respective).
- Pasul 4- Alege pasul cel mai simplu și exersează-l iar și iar, până când te simți mai puțin anxios,
Rămâi în situația generatoare de anxietate cât de mult poți până când anxietatea se reduce în
mod substanțial. Nu trece la pasul următor înainte să te simți suficient de familiarizat cu acest
pas.
- Pasul 5- Avansează la sarcina următoare. Repet-o iar și iar până când te simți mai puțîn
anxioasă sim ai încrezătoare. Tratează fiecare dintre aceșți pași că o oportunitate de a află dacă
îngrijorările se materializează și dacă le poți face față.

Ședința 5:

Scurt rezumat al realizărilor obiectivelor că urmare a tehnicilor învățate.

Majoritatea problemelor nu sunt complet rezolvate după prima rundă a rezolvării structurate a
problemelor și uneori lucrurile se înrăutățesc. Această activitate de evaluare este o bună ocazie de
întrebare:

 Ce a mers bine? 
 Ce a mers rău? 
 Ce aș putea să fac dată viitoare?
 Cine mă poate ajuta cu această problema?

Nu uita să te încurajezi sis a-ți recunoșți eforturile, chiar dacă lucrurile nu au mers cum ai fi dorit.

Ședința 6:

În această ședință ne vom concentra pe noi comportamente, pentru a ieși din zona rutinei, prin
aceasta forțând gândirea rațională să declanșeze. Este cunoscut faptul că gândirea superioară,
gândirea rațională, se acționează la o provocare experiențială, atunci când facem un lucru nou, când
învățăm ceva nou, ieșind din confortul automatismelor.

Astfel vom crea un plan bazat nu neapărat pe comportamente de altă natură, ci prin inversarea
acțiunilor.

De exemplu, dacă rutină este sculat, spălat pe față, spălat pe dinți, pieptănat, preparat mic dejun,
mâncat îmbrăcât în fiecare zi a săptămânii căutăm să schimbăm ordinea acțiunilor într-un mod cât
mai viabil.

Doar nu o să începem cu îmbrăcatul deși dacă timpul va permite, ați putea face și acest lucru, ca să
introduceți o notă amuzantă noii zile.
Dacă introducem și puțină gimnastică, la fel, încercând în fiecare dimineață un exercițiu nou sau
schimbând ordinea lor, ar fi foarte benefic.

Ședința 7:

La această ședința îmi aduceți la cunoștință faptul că fumatul a devenit deranjant și ați dori să
scăpați de acest viciu. Că urmare a eforturilor depuse ați reușit să scăpați de problemele fizice în
mare parte.

Pentru a va ajută în această problema trebuie să va reamintesc ședința în care v-am explicat nivelele
de procesare. Astfel, în primul rând trebuie să scoatem acest obicei al fumatului din zona de conflict
și să îl ducem în zona de cunoaștere rațională, conștientă. Decvi nu îl mai considerăm ”rău” că să
eliminăm conflictul moral.

Odată rezolvată prima etapă trecem la declanșarea gândirii de ”sus în jos” prin identificarea și
conștientizarea automatismelor. Începem cu identificarea nevoii de a aprinde o țigară, ce anume
simțim înainta de a bagă mâna după pachetul de țigări, continuăm cu conștientizarea scoaterii
țigării, cu conștientizarea ducerii la gură și a aprinderea acesteia, cu ce simțiți când trageți fumul și
când îl expirați, să încercați să conștientizați efortul organismului de a face față nocivității fumului,
dar tot într-un mod detașat. Încercați să faceți acest efort psihic la fiecare țigară aprinsă.

Pentru a va antrena ieșirea din zona proceselor automate, că propun un exercițiu simplu, dar care
face minuni dacă îl faceți conștiincios. Uitați-va la ceas de care ori va aduceți aminte de respirație și
căutați să o faceți cât mai relaxat și profund și notați-va ora într-un carnețel. Seară faceți un inventor
al orelor la care ați fost conștientă. Continuați acest exercițiu până când gândirea rațională devine
dominantă.

Ședința 8:

 La această ședință ne vom concentra pe această tehnică cognitive numită ”metacognitie”.

Prin tehnicile exersate ați reușit să identificați modelele nefolositoare de gândire și prin această
înțeleg că nivelul imaginii de sine și al stimei de sine au crescut.
Metoda presupune încercarea de a ne detașa, cât mai profund de gânduri, emoții, sentimente, de a le
acceptă așa cum sunt, să încercăm să nu ne mai identificăm cu ele.

Apoi să încercăm să identificăm conștiința de sine, să încercăm să fim cât maim ulț conștienți că
suntem conștienți.

De fapt, majoritatea tehnicilor exersate au avut că obiectiv aducerea atenției în mecanismele de

procesare a fenomenelor subtile, de identificare a conștiinței, de trăire în prezent, în  ”acum și aici”.

În momentul în care am reușit să ne desprindem din dominația automatismelor de gândire și

începem să folosim gândirea voluntară în procesarea fenomenelor  din prezent, practice începe
procesul de vindecare.

Începem să ne cunoaștem din ce în ce mai bine psihiculm procesele ce se desfășoară fără voia
noastră, să le identificăm că simple gânduri care nu pot să ne facă rău decât dacă întrăm în conflict
cu ele.

Tehnica se aplică într-un mediu relaxat, liniștit și se începe cu un proces de concentrare a atenției pe
respirație până această se calmează, apoi ne mutăm în zona gândurilor fără a interacționa în vreun
fel cu ele. Apoi,încet încet ne detașăm de această zona, încercând să ne observăm că și cum nimic
din toate acestea nu ne aparțîn, nici corp, nici respirație, nici gânduri.

Ședința 9:

Mi-ați adus la cunoștință că în urmă tehnicilor exersate gândurile s-au înmulțit, că gândul despărțirii
nu va mai lasă nicio clipă de liniște, Simțiți că va pierdeți complet controlul.

Trebuie să va felicit! Asta înseamnă că efortul a dat roade! Gândurile nu s-au înmulțit, doar că ați
devenit conștientă de ele. La acest moment, trebuie să acceptați emoțiile create de mecanismele de
apărare. Mai târziu, dupa ce dominanta psihicului se va mută în zona de procesare superioară și
tăria mecanismelor de apărare va slabi, gândurile vor deveni din ce în ce mai nepăsătoare, vor
deveni ”simple gânduri”.

Suferință provocată de sentimental pierderii controlului este dată de intensitatea atașamentului de a

deține controlul. Permiteți-va când aveți ocazia să dați frâu liber ”pierderii controlului”.
”Controlul” oricum este condiționat de mediu, de biologic, de psihic. Trebuie să ne permitem să ne
adaptăm acest nivel al controlului.

Ședința 10:

Ședința de evaluare a beneficiilor terapiei, a nivelului de relaxare psihică și fizică, de trecere în

revistă a tehnicii dominanței și afectele acesteia.

Se încearcă convingerea clientului de a folosi pe termen lung și beneficiile aduse de acestea.

Ceea ce trebuie concluzionat este că tensiunea se creează între realitatea selectivă creată pe baza
convingerilor în realitatea obiectivă.

În momentul în care convingerile slăbesc în intensitate printr-o percepție cât mai obiectivă a
realității, vindecarea este aproape!!!.

Bibliografie:

 Dimitriu, Odette, curs Psihoterapia cognitiv-comportamentală.

 David, D.(2006), Psihologie clinică și psihoterapie. Fundamente, Iași, Editura Polirom.
 Kahneman, Daniel, Gândire rapidă, gândire lentă. Editura Publică (2012).