Modelarea şi programarea

MASTERAND: ILIOSU SORIN

PCCP, AN 1
 Modelarea
Modelarea face parte din arsenalul de metode al psihologiei. În NLP însă,
modelarea nu numai că joacă un rol de prim ordin, dar dispune şi de unele elemente
de specificitate, NLP fiind cea care a contribuit în măsură semnificativă la
dezvoltarea şi lărgirea posibilităţilor de aplicare acestei metode, ridicând-o la rangul
de metodă princeps. Programarea este un termen specific NLP (în sensul în care este
folosit), ales probabil datorită preocupărilor lui Bandler pentru computere şi
informatică.
Definiție: Procesul de studiu, analiză şi structurare în forma unor modele teoretice aplicative sau
explicative a patternurilor comportamentale eficiente poartă numele de modelare.
Modelarea reuneşte două mari demersuri:
-Primul este de natură analitică şi priveşte identificarea şi investigarea aprofundată a acelor
patternuri comportamentale care stau la baza succesului într-un domeniu de activitate.
- Al doilea este predominant sintetic, el având ca scop construirea unor modele privind aceste
patternuri ale eficienţei.
Astfel, dispunem de modele privind utilizarea limbajului (în forma punerii de întrebări sau pentru
a induce transa hipnotică), modele de negociere, de învăţare eficientă etc.
 Modelarea presupune parcurgerea a 3 etape:

1. Prima etapă constă în observarea şi chestionarea persoanei al cărui comportament

urmează a fi modelat, precum şi imaginarea propriei persoane în rolul acesteia, cu scopul
de a conştientiza „ce" face (comportament şi manifestări fiziologice), „cum" face
(strategiile de gândire) şi “de ce" o face (credinţele şi presupunerile de la care porneşte).
2. În cea de a doua etapă sunt extrase acele elemente ale comportamentului
persoanei model care sunt responsabile pentru eficienţa sa. Dacă ceva este important
doar în mică măsură, marginal, el poate fi lăsat deoparte. În nici un caz nu vom lăsa
departe un element definitoriu pentru succesul, pentru rezultatele persoanei.
 3. Cea de-a treia etapă presupune construirea unor modalităţi de a-i învăţa pe
ceilalţi, de a-i ajuta să-şi formeze unele deprinderi. De obicei, profesorii buni
reuşesc să creeze un mediu care permite studenţilor să descopere singuri cum pot
proceda ca să aibă succes. Punerea în practică a acestor modalităţi, programarea,
presupune un proces creativ, de descoperire sau construire de tehnici şi poate îmbrăca
forme extrem de variate. Ca un exemplu, procesul formativ experienţial presupune
descoperirea de modalităţi provocative prin care studentul să poată fi pus în situaţia
de „a trăi experienţa" descoperirii de sine, a comunicării, a creşterii personale.
 Programarea
Procesul prin care modelele sunt însuşite de către o persoană, prin care aceasta
îşi interiorizează acele patternuri de eficienţă, poartă numele de programare.

Practic, programarea este scopul final al procesului de modelare, evidenţierea,

descoperirea criteriilor eficienţei contând numai în măsura în care şi alte persoane pot
beneficia de ele. Deducem de aici caracterul predominant aplicativ al NLP, care
răspunde unui deziderat important al psihologiei şi anume ca orice demers cu caracter
investigativ iniţiat să răspundă unei necesităţi practice, unui scop aplicativ.
 În funcţie de modelul avut în vedere, procesul de programare poate îmbrăca
diferite forme de realizare. Dacă pentru însuşirea unor deprinderi de punere de
întrebări este indicat mai degrabă ca persoana să lucreze singură, având eventual unele
întâlniri de supervizare cu un formator, în alte cazuri este necesar lucrul cu parteneri,
lucrul interactiv de grup sau experimentarea procesului pe propria persoană.
În funcţie de domeniul de activitate, procesul de programare poate îmbrăca forma
laboratorului formativ(trainingul psihologic), a trainingului profesional de
specialitate sau al psihoterapiei.