Universitate de Stat

”Bogdan Petriceicu Hasdeu”

din Cahul

Fundamentele teoretico -
practice ale
managementului
educational

Coordonator: Mihailescu Natalia dr.,conf. univ

 Complexitatea semantică a termenului i-a
determinat pe specialişti să-i atribuie mai multe
sensuri, şi anume:
• managementul constituie o ştiinţă, un ansamblu
organizat de concepte, principii, metode şi tehnici
prin care sunt analizate şi explicate, în mod
sistematic, fenomenele şi procesele care se produc în
conducerea organizaţiilor;
• managementul este o activitate practică,
componentă a diviziunii sociale a muncii, în afara
căreia este de neconceput dezvoltarea oricărei
organizaţii;
• managementul reprezintă de asemenea o artă,
care constă în măiestria managerului de a aplica, la
realităţile diferitelor situaţii, cu rezultate bune, în
condiţii de eficienţă, cunoştinţele ştiinţifice.
 În evoluţia sa, conceptul de management şi-a îmbogăţit conţinutul
de-a lungul unui proces de durată. Se ştie că în vocabularul englez se
utiliza termenul de management în sens de conducere, de administrare
a afacerilor, deşi managementul sa născut în Statele Unite ale Americii
către finele secolului al XIX-lea, de unde apoi sa extins în majoritatea
ţărilor dezvoltate, îmbrăcând forme de manifestare foarte variate.\
Paternitatea conceptului de management este atribuită în mod
curent lui Frederick Taylor cu lucrarea „Principiile managementului
ştiinţific”. O perioadă relativ îndelungată urmaşii acestuia, prin opiniile
lor au evoluat spre îmbunătăţiri organizatorice şi tehnice.
De la începutul celui de-al doilea deceniu al secolului al IXlea,
managementul a dobândit elemente noi, specifice, în funcţie de
condiţiile sociale concrete. Se reţine contribuţia lui Henry Fayol, care,
prin lucrarea sa „Administraţia 188industrială şi generală”, a definit
atributele conducerii, a lămurit dependenţa managementului de
interesele capitalului şi alte părţi ale conducerii.
 Managementul, ca știintă, s-a cristalizat relativ recent datorită
eforturilor depuse de numeroși specialiști din întrega lume și este privit
ca o activitate practică, ca un proces de raționalizare și eficientizare a
muncii. Fiind o știintă, managementul este reprezentat de un ansamblu
de concepte, metode și mijloace de soluționare a problemelor de
conducere.
Managementul educațional constă în studierea proceselor și
relațiilor ce se manifesă în cadrul instituțiilor de învățământ, în timpul
desfășurării procesului educațional, în vederea descoperirii legilor care-
l generează și a elaborării unor metode și tehnici de conducere pe baza
acestora, care să asigure creșterea eficienței acestui proces.
Managementul educației reprezintă teoria și practică, știinta și arta
proiectării, organizării, coordonării, evaluării, reglarii elementelor
activității educative (nu numai a resurselor), ca activitate de dezvoltare
liberă, integrală, armonioasă, a individualității umane, în mod
permanent, pentru afirmarea autonomă și creativă a personalității sale,
conform idealului stabilit la nivelul politicii educaționale.
 Managementul educațional are caracter multiplu
determinat: social, după obiectul activității sale; educativ,
având în vedere rolul predominant educațional al școlii;
sistemic, în concordanță cu sistemul general de management;
economic, urmărind continuu creșterea eficienței muncii;
multidisciplinar, datorită interferenței informațiilor din
domenii diferite în timpul actului educațional [3, p. 21]: I.
Jinga [2]: considera că managementul educațional e definit
ca “ştiinţa şi arta de a pregăti resursele umane, de a forma
personalităţi, potrivit unor finalităţi acceptate de individ şi de
societate”.
Managementul educației/pedagogic, apare ca
disciplină pedagogică interdisciplinară, care
studiază ,,evenimentele ce intervin în decizia organizării unei
activități pedagogice determinate și în gestiunea programelor
educative”.
 S. Cristea evidențiază că managementul educațional, ca
activitate psihologică, se bazează pe trei caracteristici [1, p. 32]:
• Conducere de sistem primar (abordare globală a tuturor
elementelor educației și a aplicațiilor specifice funcției conducerii, la
diverse niveluri);
• Conducere de tip pilotaj (valorificarea optimă a resurselor
pedagogice ale sistemului educației, prin funcțiile manageriale:
planificare – organizare, orientare metodologică, de reglare -
autoreglare).
• Conducere strategică (evoluție inovatoare de perspectiva a
sistemului la diferite niveluri de organizare).
I. Jinga [2] consideră că managementul pedagogic este „știință
și arta de a pregăti resursele umane, de a forma personalități, potrivit
unor finalități acceptate de individ și de societate”. Este un ansamblu de
principii și funcții, de norme și metode de conducere care asigură
realizarea obiectivelor sistemului educativ, la standarde de calitate și
eficiență cât mai înalte, iar la nivelul fiecărui sistem educativ se afirmă
note specifice”.
 Trăsăturile importante ale unui manager :
1. Caracterul – să fie integru, astfel că oamenii să aibă
încredere în el.
2. Inițiativă – să vină cu idei noi asumându-și
succesul dar și riscurile acțiunii.
3. Previziunea – imagine clară asupra viitorului și
posibilităților de a-l influenza.
4. Inteligența – capacitatea de a gândi analitic și
previzional de a face sinteză și a discerne între diversele
soluții, de a gândi rapid.
5. Deschiderea intelectuală – presupune receptivitatea
la idei și fapte noi, precum și adaptarea din mers la
exigențele timpului.
6. Receptivitatea – a evalua semnificația schimbărilor
și a acționa în consecință.
7. Devotamentul față de subalterni – înseamnă a crede
în ei, a le asculta dorințele, ai ajuta să se dezvolte și să se
afirme.
8. Puterea de convingere – a avea argumente clare
care să mobilizeze oameii.
 2. Dacă veți fi în funcția de manager, care vor fi planurile dvs. de lucru pentru
prima săptămână.
3. Propuneți 10 greșeli/ bariere care ar putea apărea în desfășurarea unei munci
manageriale eficiente și propuneți soluții de rezolvare a acestora.
1. Nu comunică eficient obiectivele
Pentru a transmite cât mai clar obiectivele companiei, viziunea, dar și task-urile care trebuie
realizate, un manager trebuie să dețină bune abilități de comunicare. Acestea îl pot ajuta atât
în relația cu membrii echipei, cu clienții, cât și cu persoanele cărora trebuie să le raporteze
rezultatele. O comunicare deficitară duce la o performanțe scăzute, crearea așteptărilor
nerealiste, dar și un moral scăzut în rândul echipei.
Ca să-ți fie mai ușor să comunici trebuie să fii cât mai clar, concis, empatic și încrezător.
Iar pentru început, îți poți nota gândurile înainte de conversațiile importante. În acest mod te
vei asigura că nu omiți niciun punct important.
2. Nu stabilește prioritățile
În calitate de lider, managerul trebuie să stabilească atât priorități individuale, cât și pentru
fiecare membru al echipei pe care o gestionează. Eșecul în stabilirea priorităților poate duce
la depășirea termenelor limită, la livrări eșuate, dar poate mulțumi și clienții. Pentru a pune la
punct prioritățile e important să înțelegi din deplin activitățile care urmează să fie
desfășurate, dar și obiectivele de afaceri.
3. Intră în prea multe detalii
Odată ce delegi sarcinile, trebuie să stai cât mai departe de ele. Oamenii vor fi mai fericiți
dacă le vei oferi autonomie. Mai mult, ca manager, este aproape imposibil să ții pasul cu
activitățile ce au loc pentru realizarea fiecărui proiect. Deși este important să urmărești
progresul angajaților și să te asiguri că proiectele sunt pe calea cea bună, cu cât te vei adânci
în detalii, cu atât este mai ușor să ajungi în capcana micromanagementului
 4. Uită să gândească în termeni de echipă
O altă provocare cu care se confruntă managerii aflați la început de drum este
imposibilitatea de a gândi în termeni de echipă. Deși, știm cât de mare este efortul din spatele
unei persoane care a preluat un rol de manager, acesta ar trebui să nu uite că echipa este cea
care așteaptă să fie lăudată și remunerată pentru rezultate. Un manager bun știe că succesul
individual nu înseamnă nimic, dacă echipa este nemulțumită și va depune eforturile necesare
pentru a se asigura că fiecare membru știe cât de valoros este.
5. Nu se preocupă de evaluarea performanțelor
Multe organizații amână sau anulează procesul de evaluare a performanței angajaților. Într-
adevăr, acesta nu este singurul indicator care măsoară performanța echipei, totuși, în urma
acestui proces au loc măririle de salariu sau avansările.
6. Lipsa sau amânarea procesului de evaluare a performanțelor, ar putea afecta oamenii
de echipă. Aceștia ar putea să simtă că nu li se acordă suficientă importanță. Dacă timpul și
responsabilitățile pe care le ai nu-ți permit să efectuezi o analiză anuală a rezultatelor, poți
opta pentru feedback continuu sau one to one-uri trimestriale în care să discutați despre
evoluția fiecărui angajat în parte.
 Bibliografie
1. Cristea S. Fundamentele stiintelor educatiei: teoria
generala a educatiei. București: Ed. Litera, 2003.
2. Jinga I., Istrate E. Manual de pedagogie. București: Ed.
All, 2008.
3. Joița E. Managementul educațional - Profesorul–
manager: roluri și metodologie. București: Ed. Polirom,
2000.