Universitate de Stat ”Bogdan

Petriceicu Hasdeu” din Cahul

Internaționala a 3-a
Comunista(Definiții, data
înființării, și obiectivele).
Coordonator: Cojocaru Gheorghe dr.hab.prof. univ
Masterand: Arsene Igor
Gr. MISSEE 2201
 La momentul formării Internaționalei a III-a, femeile nu erau doar o forță productivă activă în economia mondială, ci
și o forță politică, completând rândurile grupărilor politice, în funcție de gradul de conștiință al acestora. Internaționala a
treia, în interesul scopului urmărit de ea, a avut deja la primul său congres de la Moscova din 1919 să adopte o poziție
complet nouă în ceea ce privește problema atragerii femeilor în lupta pentru dictatură, pronunțându-se clar în favoarea
nevoia de a lucra în rândul maselor largi de femei. Fără participarea muncitorilor nu există nicio garanție a victoriei, nicio
posibilitate de construcție. În 1920, Comintern a înființat Secretariatul Internațional al Femeii al Uniunii Internaționale a
Femeilor sub Comitetul Executiv. Acesta nu este un organism independent, așa cum a fost sub Internaționala a II-a, este
pur și simplu unul dintre aparatele de lucru ale Comintern, îmbogățind activitatea partidelor comuniste cu încă o sarcină
de luptă - emanciparea integrală a femeilor. Internaționala a III-a, spre deosebire de Internaționala a II-a, în conturarea
acțiunilor politice, ține cont de forța, gradul de organizare și conștiința de clasă a lucrătoarelor. Pentru Internaționala a
III-a, tinerii muncitori și femeile muncitoare sunt cadre speciale ale proletariatului pe care trebuie să le poată folosi pentru
a implementa un singur plan de acțiune. Războiul mondial și izbucnirile revoluției muncitorești, reflectate în escaladarea
războiului civil sub diferitele sale forme, și în alte țări au format o forță politică activă din femeile muncitoare.
Muncitoarea comunistă și-a luat locul istoric sub steagul Comintern-ului. În acțiunile repetate ale proletariatului german
în acești ani tulburi ai revoluției sociale care începuse, în lungile greve economice din Anglia, în revoluționarul
în lupta proletarilor maghiari și finlandezi pentru puterea sovieticilor, în acțiunile muncitorilor italieni și în lupta eroică a
muncitorilor și țăranilor din Rusia, în Statele Unite, în mișcarea emergentă a proletariatului japonez - pretutindeni
proletarul acționează, luptă și se sacrifică dezinteresat, familia, viața. În anii marilor bătălii, nu numai muncitorul-
muncitor de masă, ci și tovarășul său de clasă, muncitorul, a crescut, s-a întărit și a devenit conștient de clasă. Materialul
este acolo. Trebuie doar să știi cum să-l folosești. Trebuie doar să poți extinde munca la maxim. Primul pas a fost deja
făcut.
 Al treilea Congres al Comintern a obligat toate partidele comuniste din lume să înființeze departamente pentru munca în rândul
femeilor, după exemplul PCR, și să desfășoare activitatea în rândul proletariatului feminin conform principiilor și metodelor stabilite de a
doua Conferință internațională a Femei comuniste. Acum, în aproape toate partidele comuniste din Europa, departamentele pentru femei
nu doar se formează, ci, ceea ce este deosebit de important, lucrează după un singur plan. Acest lucru realizează nu numai succese practice
în lucrare, ci întărește și acel spirit de internaționalism, de coeziune, de un sentiment de solidaritate, de care Internaționala a II-a i-a lipsit
atât de mult.
Nu doar în Occidentul capitalist dezvoltat, ci și în țările din Orient înapoiate din punct de vedere economic, se conturează și se afirmă
principiul necesității de a implica femeile în lupta pentru comunism. Internaționala a II-a nu și-a extins niciodată influența dincolo de
țările culturii occidentale. Orientul îi era străin. Secretariatul Internațional al Femeii al celei de-a Doua Internaționale nici măcar nu a
încercat să-și pună sarcina de a atrage femeile popoarelor înapoiate în lupta pentru emanciparea lor prin socialism. Pe de altă parte,
Consiliul Internațional al Femeilor din Komintern acordă o atenție deosebită Estului, considerând corect că cucerirea Estului este cea mai
sigură cale de a înjunghia capitalismul mondial în spate. În Coreea, mișcarea muncitorească a femeilor este impresionantă în domeniul său
de aplicare. Femeile muncitoare participă la revolte armate; nu numai că își declară voința în greve, dar învață și să folosească armele. În
Japonia, 58% din toți lucrătorii industriali sunt femei. Industria textilă înfloritoare din Japonia se bazează pe munca femeilor. Există peste
două milioane de muncitoare în plantațiile din India. În industriile artizanale din Orientul Mijlociu, munca feminină joacă un rol major,
industria capitalistă în curs de dezvoltare din China se bazează pe munca copiilor și a femeilor. Asuprirea capitalului este împletită cu
tradițiile religioase și cu rămășițele moravurilor patriarhale care opresc femeile. Capitalismul, stabilindu-se în Orient, creează o triplă
înrobire a femeilor. Există o singură cale de ieșire - lupta pentru comunism. Este firesc ca primele încercări ale IWW de a contacta partea
avansată a proletariatului feminin din Est să întâmpine un răspuns viu. Orientul se mișcă, Orientul se trezește. Se creează un centru de
muncă în rândul femeilor din Orientul Mijlociu și Îndepărtat. La 1 decembrie, în Orientul Mijlociu, convoacă o întâlnire separată pentru
reprezentanții Turciei, Persiei și republicilor caucaziene. Până în primăvară, Uniunea Internațională a Femeilor intenționează să convoace
o conferință a femeilor comuniste din țările din Orientul Îndepărtat. Munca se stabilește, legăturile cu Orientul se întăresc, se conturează
forme de muncă și sarcini speciale, legate de stilul de viață particular și de condițiile speciale de viață pentru femeile popoarelor răsăritene.
 Unificarea a
câteva zeci de
partide
comuniste a
început în 1919
și s-a încheiat
oficial în 1943.

V. I. Lenin a considerat necesară crearea unui centru unic pentru conducerea revoluției
mondiale. În martie 1919, a avut loc la Moscova Primul Congres al Internaționalei
Comuniste, care a reunit 35 de lideri ai organizațiilor comuniste care se creau din multe țări
ale lumii. Congresul a adoptat Manifestul către Proletarii Lumii, în care chema muncitorii să
se unească.
II Congres (Moscova, 1920) a format organul de conducere al Comintern - Comitetul
Executiv (ECCI) și a aprobat „21 de condiții” pentru admiterea în Comintern.
 „21 de condiții”
Acestea au inclus cererea unei rupturi complete cu
reformismul și
revizionism
Recunoașterea corectitudinii punctelor de vedere ale
lui V.I. Lenin și ale Partidului Bolșevic cu privire la
imperialism și inevitabilitatea unui violent
revoluție socialistă
Membrii Komintern au trebuit să accepte calea
Rusiei sovietice în instaurarea dictaturii proletariatului
ca universală pentru toate țările.
Fiind de acord cu aceste cereri, social-democrații de
stânga, care anterior aveau nevoie constantă de fonduri,
Congresul a adoptat au primit subvenții generoase în numerar de la
Carta Comintern, care conducerea Rusiei Sovietice (mai târziu URSS).
a confirmat scopurile și Obiectivele Cominternului: răsturnarea
obiectivele mișcării capitalismului, instaurarea dictaturii proletariatului și
comuniste mondiale crearea unei republici sovietice mondiale.
adoptate la Primul
Congres: răsturnarea
capitalismului,
instaurarea dictaturii
proletariatului și
crearea unei republici
 Cominternul a fost condus de Grigori Evseevici Zinoviev.
Definitie. Comintern a fost de fapt o structură de stat, a
devenit un conducător neoficial al intereselor Rusiei în alte țări.
În 1923, situația din Germania a escaladat, iar Komintern-ul a
decis să „împingă” revoluția mondială. Încercări ale Comintern-
ului de a stârni major
revoltele au esuat.
Comintern a decis să renunțe la politica de revoluție
mondială abia la sfârșitul anului 1926, când nerealismul acestor
planuri a devenit absolut evident. G. E. Zinoviev a demisionat.
Locul lui a fost luat de N. I. Buharin
 Odată cu crearea Komintern-ului,
finala împărţirea între reformist şi
fracţiunile revoluţionare ale social-
democraţiei.
Acesta din urmă a luat numele
comuniștilor. Cel mai
partidele comuniste de masă au apărut
în
Germania, Franța și Italia. Au fost
percepute
Komintern ca o țară în care
probabilitatea implementarea
revoluției socialiste cel mai mare.
Comintern-ul a fost dizolvat oficial
pe 15 mai 1943. Dizolvarea
Cominternului de fapt a fost cererea
aliaților pentru a deschide un al doilea
front. Anunţ a fost primită pozitiv în
țări
Vest, mai ales în SUA, și a condus la
consolidarea relaţiilor acestor ţări cu
Uniunea Sovietică
Problema creării unei Internaționale a Treia a apărut odată cu
izbucnirea Primului Război Mondial în contextul sprijinului liderilor
celei de-a Doua Internaționale de către guvernele țărilor în război. V.
I. Lenin a pus problema creării unei noi Internaționale deja în
manifestul Comitetului Central al RSDLP „Războiul și social-
democrația rusă” publicat la 1 noiembrie 1914. O contribuție
importantă la mitingul social-democraților de stânga a fost
organizarea Conferinței anti-război de la Zimmerwald și a
Conferinței Kienthal, crearea Stângii Zimmerwald ca parte a
Asociației Zimmerwald.

Cominternul a fost fondat la 4 martie 1919 la inițiativa PCR(b) și a

liderului său V. I. Lenin pentru a dezvolta și răspândi ideile
socialismului internațional revoluționar, spre deosebire de socialismul
reformist al Internaționalei a II-a, ruptura finală cu care a fost
cauzată de diferența de poziții cu privire la Primul Război Mondial și
Revoluția din octombrie din Rusia[2].
 Revoltele (în septembrie 1923 - în unele
regiuni din Bulgaria, în octombrie - la
Hamburg, în noiembrie - la Cracovia) au
fost înecate în sânge de trupele
guvernamentale. Politica Cominternului
a eșuat. În țările europene, forțele
politice s-au întărit, cerând reținere în
relațiile cu Moscova și o apropiere
strânsă de Occident.
Politica Komintern.
IV Congresul Internațional,
Politica Komintern. care s-a întrunit la Moscova
În 1923, situaţiile politice în
Decembrie 1922 a hotărât:
interne în
„în acele ţări unde
Germania, Polonia și poziţia societăţii burgheze,
Bulgaria. mai ales
Partidele comuniste instabil”, comuniștii trebuie să
locale au primit o directivă se străduiască să realizeze
Comintern să conducă formarea „guvernelor
cauza spre politică muncitorești”.
universală
lovește cu o tranziție lină
la armată
insurecţie.
Un alt centru de
atracție pentru
eforturile Comintern-
ului
era în China.
Moscova a sprijinit
Guvernul din Nanjing,
tinute sub control
sudul Chinei. L-a
condus
Sun Yat-sen este
liderul
partidul nationalist
Kuomintang.
Poster G. G. Klutsis
URSS este brigada de
șoc a proletariatului
lumii întregi
În mai 1926, în Anglia
a apărut un conflict
serios
între mineri şi
antreprenori.
Partidul Comunist
Englez, îndemnat de
Komintern,
i-a îndemnat pe
muncitori să extindă
lupta.
Prin canalele sindicale
legale de la Moscova
la cont
federația de mineri a
primit o sumă
substanțială de bani.
 Concluzie
Astfel, în 20de ani . URSS a reușit să depășească izolarea
diplomatică. În același timp, statele de conducere ale lumii au văzut
existența URSS ca o potențială amenințare la adresa securității lor.
În politica externă a țării sovietice, s-a făcut o revoluție de la ideea
unei revoluții mondiale la conceptul de construire a socialismului în
condițiile încercuirii capitaliste și a nevoii de cooperare cu statele
străine în acest sens.
Bibliografie
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Comintern
2. https://www.google.com/search?sxsrf=AJOqlzUDIagCYBIoiKaRE
Ленин, В. И. III, Коммунистический Интернационал : [Речь, записанная на граммофонной пластинке] // Полное собрание
сочинений : в 55 т. / В. И. Ленин ; Ин-т марксизма-ленинизма при ЦК КПСС. — 5-е изд. — М.: Гос. изд-во полит. лит.,
1969. — Т. 38 : Март — июнь 1919. — С. 230—231.
Н. П. ИнфоРост. Постановление о конституировании Коммунистического Интернационала (4 марта 1919 г.).
docs.historyrussia.org. Дата обращения: 2 марта 2021.
Суздальцев И.А. IV КОНГРЕСС КОМИНТЕРНА: ОСОБЕННОСТИ ПРОВЕДЕНИЯ И ОСВЕЩЕНИЕ В
КОММУНИСТИЧЕСКОЙ ПРЕССЕ // ВЕСТНИК МГПУ. СЕРИЯ: ИСТОРИЧЕСКИЕ НАУКИ. — 2022. — № 2. — С. 85—
96.
Прокопов А. Ю. Коммунистический Интернационал в 20-е годы: британское направление деятельности Архивная копия
от 18 февраля 2020 на Wayback Machine // Вестник МГИМО. 2009. № 6. С. 10.
Почему Сталин распустил Коминтерн? | АНТИСОВЕТСКАЯ ЛИГА. maxpark.com. Дата обращения: 20 сентября 2018.
Архивировано 20 сентября 2018 года.
Каталоги — НБУВ Національна бібліотека України імені В. І. Вернадського
Суздальцев И,А. НУЖНА ЛИ БЫЛА БОЛЬШЕВИКАМ МИРОВАЯ РЕВОЛЮЦИЯ? // ВЕСТНИК МОСКОВСКОГО
ГОСУДАРСТВЕННОГО ОБЛАСТНОГО УНИВЕРСИТЕТА. СЕРИЯ: ИСТОРИЯ И ПОЛИТИЧЕСКИЕ НАУКИ. — 2022.
— № 4. — С. 39—50.
Глезеров С. Разрешение на революцию: беседа с д.и.н., профессором СПбГУ Л. Хейфецем и д.и.н., проф. СПбГУ В.
Хейфецем // Санкт-Петербургские ведомости. — 2019. — 27 марта
Усов В. Н. Советская разведка в Китае. 20-е годы XX века Архивная копия от 7 апреля 2022 на Wayback Machine
Создан при Крестинтерне в январе 1925 г. Занимался исследованием аграрного и крестьянского вопросов в разных
Multumesc de atentie!!!