1. 1.

MANAGEMENT, MANAGEMENTUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE,

MANAGEMENTUL PROIECTELOR DIDACTICE: DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Unități de conținut:

1.1. Bazele teoretice ale managementului, managementul proiectelor educaționale și ale

managementul proiectelor didactice
1.2. Specificului managementul proiectelor didactice

Termeni cheie: management, management proiectelor educaționale, managementul proiectelor

didactice etc.

1.1. BAZELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI, MANAGEMENTUL

PROIECTELOR EDUCAȚIONALE ȘI ALE MANAGEMENTUL PROIECTELOR
DIDACTICE
Cerințele etapei contemporane, marcate de dezvoltarea tehnologică şi de fluxul
informațional, anul acesta și de fenomenul COVID-19, (PANDEMIA)impune o nouă tendință a
sistemelor instituționale şi sociale?
Argumente?
Îh aceste condiții în societate se resimte necesitatea unui management eficient? Acesta
presupune:
1. integrarea;
2. motivarea;
3. coordonarea;
4. rezolvarea tuturor problemelor instituţiei

ORIGINEA NOŢIUNII – MANAGEMENT

Termenul management este un cuvânt specific creat pe teren american.

În limba engleză verbul to manage înseamnă a conduce, a administra
Englezii au derivat acest cuvânt în management şi manager.
Management înseamnă conducerea cu succes a activităţii, sau administrarea eficientă a
unei societăţi.
Management mai înseamnă:
 metodă;
 dibăcie deosebită;
 organ de conducere;
 unitate administrativă;
 manieră de adresare cu oamenii etc.

1
 Vasile Gh. Cojocaru (concept actual): Conducerea este o artă de mobilizare a oamenilor
în vederea atingerii obiectivelor prestabilite ale organizaţiei şi realizării aspiraţiilor acestora .
E. Joiţa: Managementul îşi găseşte o aplicare specifică şi în domeniul conducerii educaţiei,
ca ”acţiune complexă de dirijare, proiectare şi evaluare, a formării, dezvoltării personalităţii
fiecărui individ, conform unor scopuri formulate”.
Acest proces, cuprinde 3 eemente:

1. planificarea;
2. organizarea;
3. şi controlul

MANAGERUL ?
I.Ţoca: Managerul reprezintă o persoană, care, în virtutea sarcinilor competenţelor şi
responsabilităților circumscrise postului, exercită un proces de management, adoptând decizii ce
influențează comportamentul decizional şi opțional al altor persoane.
Notă: Managerul este persoana preocupată de conducerea competentă şi eficientă a
învățământului, atât la nivelul sistemului, cât şi al instituţiei de învăţământ, care necesită
fundamentarea ei ştiinţifică asigurând învăţământului un randament şi o performanță ridicată.

Element de mnemotehnică?

Reflectați: În temeiul descrierii conceptului de manager stabiliți ce ar reprezenta elementul de

mnemotehnică din imaginea de mai sus

MANAGEMENTUL PROIECTELOR EDUCAȚIONALE ?

Noţiunea de PROIECT este definită aproximativ identic atât de dicţionare cât şi de diferiţi
autori, diferenţele de abordare fiind date de regulă de tipologia acestora.
Din lucrarea „Managementul proiectului”, autori: D. Dumitraşcu şi R.V. Pascu de la Univ.”L.
2
Blaga”din Sibiu se pot reţine câteva definiţii în care se regăseşte esenţa proiectelor şcolare
educaţionale ca de exemplu:
 Imaginea unei situaţii pe care ne gândim să o atingem.
 Un demers specific pentru structurarea metodică a unei realităţi viitoare.
 Prima formă a unui plan care urmează să fie discutat şi aprobat pentru a primi un caracter
oficial şi a fi pus în aplicare.
 Set planificat de acţiuni cu o dată de început şi o dată de sfârşit, cu o echipă şi un buget alocat
acestui scop, conduse de un manager.
 Un ansamblu de activităţi intercondiţionate, realizate într-o manieră organizată, cu momente
de început şi de sfârşit clar definite, pentru a obţine rezultate specifice care să satisfacă necesităţile
derivate din planul strategic al unei organizaţii.
 Un efort complex netipic cu scop bine precizat, fără caracter de rutină, limitat în timp, buget,
resurse, costuri, cerinţe de performanţă, conceput să satisfacă necesităţile consumatorului.
Aceeaşi autori, acceptând multitudinea punctelor de vedere privind definirea proiectului,
sintetizează conţinutul noţiunii astfel: proiectul constituie o metodă care permite trecerea de la
idee la acţiune structurând diversele faze ale acestui proces:
 Se pune în practică modificând mediul în care se derulează.
 Ia forma într-un context social,spaţial şi temporal specific.
 Deţine o dimensiune educativă şi permite indivizilor să înveţe experimentând.
 Este produsul unei munci colective.
 Implică obligatoriu o evaluare care permite efectuarea unei legături între idee şi acţiune1.
Pentru domeniul educaţiei literatura de specialitate propune câteva definiţii care, în
esenţă, nu diferă fundamental de cele formulate pentru alte domeni. Astfel, proiectul educaţional
este văzut ca:
 un set de intenţii generale privind orientarea dezvoltării individuale sau instituţionale;
 intenţia de a întreprinde o acţiune cu caracter ameliorativ al cărui aspect esenţial îl constituie
caracterul anticipativ;
 cale sigură de implicare responsabilă a elevilor în problematica societăţii.
Proiectele şcolare educaţionale sunt rezultatul firesc al schimbărilor care au intervenit în
viaţa organizaţiilor şcolare ca urmare a implementării procesului democratizării şi reformării
sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat. În ultimii ani orientarea educaţiei a
evoluat sub influenţa schimbărilor sociale, economice şi politice fundamentale de la simpla
achiziţie de cunoştinţe şi formarea unor deprinderi practice la dezvoltarea atitudinilor şi

1
apud CORNEA V.,STRELICIUC S. Managementul proiectelor educaționale. Vol.IV. Cahul: Tipogr. Centrografic
SRL, 2011, p. 7
3
competenţelor sociale şi profesionale care permit individului să se dezvolte ca o persoană creativă,
care să poată să se adapteze la mediu, la schimbare şi deci cu şanse mari de integrare socială.
Instituţiile de învăţământ general s-au transformat treptat din organizaţii rigide în organizaţii
flexibile care , în ceea ce priveşte produsul final – tânărul pregătit din toate punctele de vedere
pentru integrarea socială – au de rezolvat un obiectiv esenţial, asigurarea calităţii în educaţie.
Sarcina este complexă, la nivelul instituţiei şcolare fiind condiţionată atât de factori subiectivi
generaţi în mod special de mentalităţi conservatoare (atât în mediul intern cât şi extern al
organizaţiei) şi informare insuficientă dar şi de factori obiectivi legaţi de baza materială, resursele
financiare şi resursele umane exprimate calitativ, în mod special prin nivelul de formarea a
personalului didactic şi al managerilor şcolari.
În literatura de specialitate, inclusiv în domeniul educaţional, se utilizează câţiva termeni ce
necesită a fi delimitați ca concept şi conţinut: program, proiect, portofoliu de proiecte2.

MANAGEMENTUL PROIECTELOR DIDACTICE3

PRECIZĂRI ESENȚIALE

Proiectarea instruirii și realizarea ei practică nu se bucură de prea multă simpatie în rândul

profesorilor. Mulți consideră că este nevoie de o bună pregătire de specialitate ca să fii un bun
profesor, și ignoră competența psihopedagogică.
În realitate, pentru a fi un bun profesor sunt necesare mai multe competenţe care definesc,
prin integrarea lor cu personalitatea fiecăruia, ceea ce denumim „profesorul ideal”.
După opinia noastră, competenţele respective şi capacităţile corespunzătoare acestora sunt
următoarele:
a) Competenţa de specialitate care presupune:
• cunoaşterea materiei predate;
• capacitatea de a stabili legături între teorie şi practică;
• capacitatea de înnoire a cunoştinţelor, în consens cu noile achiziţii ale ştiinţei.
b) Competenţa psihopedagogică, vizează:
• capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor de vârstă şi
individuale la proiectarea şi realizarea activităţii instructiv-educative;
• capacitatea de a proiecta şi realiza optim activităţi instructiv-educative (precizarea

2
Ibidem, p.8-9
3
JINGA I. ISTRATE E. (coordonatori). Manual de pedagogie. Bucureşti: Editura ALL, 2008, p.417- 419

4
obiectivelor, selecţionarea conţinuturilor, elaborarea strategiilor de instruire, crearea unor situaţii
de învăţare adecvate etc.);
• capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducare.
c) Componenta psihosocială şi managerială care necesită:
• capacitatea de a organiza elevii în raport cu sarcinile instruirii şi de a stabili responsabilităţile în
grup;
• capacitatea de a statornici relaţii de cooperare, un climat adecvat în grupul de elevi şi de a
soluţiona conflictele;
• capacitatea de a-şi asuma răspunderi;
• capacitatea de a orienta şi coordona, îndruma şi motiva, de a lua decizii în funcţie de situaţie.
Din studiile efectuate la noi în ţară şi în alte ţări, rezultă că elevii apreciază la profesori
îndeosebi următoarele caracteristici:
1. cunoaşterea materiei predate;
2. disponibilitatea de a-i ajuta pe elevi;
3. corectitudinea evaluării;
4. capacitatea de a îmbina teoria cu practica;
5. caracterul metodic şi structurat, respectul faţă de elevi;
6. claritatea exprimării;
7. prezentarea interesantă a materiei.
După opinia altor autori (H. Morine şi G. Morine) rolurile didactice principale ale
profesorului sunt în prezent următoarele:
furnizori de informaţie;
model de comportament;
creatori de situaţii de învăţare;
consilier şi orientator;
evaluator şi terapeut;
organizator şi conducător.
Obligaţi de directorii şi inspectorii şcolari să realizeze proiecte ale activităţii didactice,
profesorii vădesc o slabă cunoaştere a teoriei proiectării instruirii. Se reflectă în această situaţie
şi insuficienta atenţie acordată proiectării didactic în perioada formării iniţiale şi pe parcurs a
profesorilor. Spunem insuficientă atenţie, deoarece programele de pedagogie prevăd, de regulă,
o temă referitoare la proiectarea didactică, însă latura aplicativă pare a fi tratată mai sumar, din
moment ce mulţi dintre absolvenţii cursului de Pedagogie întâmpină dificultăţi la aplicarea teoriei
în practică.

5
 Autorul acestui capitol consideră că realizarea activităţilor didactice pe baza unor
4 proiecte bine gândite nu este o muncă inutilă, ci o condiţie foarte bună pentru obţinerea
20
performanţelor la nivelul capacităţilor fiecărui elev.

CE ESTE ŞI ÎN CE CONSTĂ PROIECTAREA DIDACTICĂ ?

Proiectarea didactică este o activitate complexă, un proces de anticipare a ceea ce doreşte
profesorul să realizeze împreună cu elevii săi în cadrul unei lecţii, sistem de lecţii, temă, capitol
pe parcursul întregului an şcolar, pentru realizarea obiectivelor competenţelor prevăzute de
programele şcolare, la disciplina pe care o predă.
Această activitate se desfăşoară etapizat, după cum urmează:
I. Precizarea obiectivelor, în cadrul căreia profesorul realizează următoarele operaţii:
1. stabileşte ce trebuie să ştie şi/sau să facă elevii la sfârşitul activităţii didactice;
2. compară ceea ce-şi propune să realizeze cu programa şcolară, precizând performanţele minime
aşteptate;
3. apreciază dacă obiectivele formulate astfel sunt realizabile în timpul alocat.
II. Analiza resurselor, care constă în:
1. selecţionarea conţinutului activităţii (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, abilităţi, capacităţi,
atitudini etc.);
2. analiza caracteristicilor elevilor, cu accent pe nivelul lor de pregătire, capacitatea de învăţare şi
motivaţia învăţării;
3. analiza condiţiilor materiale (spaţii, echipamente etc.).
III. Elaborarea strategiilor didactice. În această etapă a proiectării didactice, profesorul se
preocupă de:
1. alegerea metodelor şi procedeelor didactice;
2. selectarea materialelor didactice necesare;
3. alegerea mijloacelor tehnice de învăţământ (atunci când materialele didactice presupun
utilizarea lor);
4. stabilirea celei mai potrivite combinaţiei a metodelor şi mijloacelor, şi imaginarea unor situaţii
de învăţare adecvate, care să asigure atingerea obiectivelor propuse la un nivel de performanţă
cât mai înalt, cu majoritatea elevilor.
IV. Evaluarea, adică: stabilirea formelor, metodelor şi a probelor prin care profesorul va
putea constata dacă ceea ce şi-a propus s-a realizat şi în ce măsură anume.
În finalul acestui demers, profesorul întocmeşte (elaborează) proiectul activităţii didactice.
Treptat profesorul deprinde algoritmul proiectării didactice, se convinge de utilitatea ei

6
practică şi o face fără eforturi speciale. Deşi la prima vedere această activitate pare să uniformizeze
instruirea, în realitate există multe elemente care o diversifică şi permit contribuţia de gândire
originală, creatoare a fiecărui profesor.
Să ne gândim doar la faptul că aceeaşi lecţie se realizează diferit de la o clasă la alta, pentru
că şi colectivele de elevi diferă între ele. Este firesc, deci, ca profesorul, când se pregăteşte pentru
lecţii să ţină seama de aceste diferenţe (elevi mai buni şi elevi mai slabi, mai motivaţi şi mai puţin
motivaţi pentru învăţare) şi să-şi stabilească strategii didactice diferite, în funcţie de
particularităţile colectivelor de elevi.
Diferenţe există şi între profesori în abordarea aceleiaşi teme. Diferenţierea se face, de
regulă, tot în planul strategiei didactice, unde iniţiativa și inventivitatea profesorilor au un câmp
de afirmare practic nelimitat.
Proiectarea didactică nu face altceva decât să invite la rigoare în pregătire şi să asigure
trecerea de la proiect la realizare fără ezitări, fără improvizaţii şi, deci fără eşec.

1.2. MANAGEMENTUL PROIECTELOR DIDACTICE ÎN DIVERSE

ABORDĂRI TEORETICE4

Expresia „proiectare pedagogică” a pătruns în ştiinţele educaţiei în anii 60 ai secolului XX

(J.S.Bruner, R.M. Gagné, M.D.Merrill) traducând conceptele „instrucţional design” şi„educaţional
design”, folosite de mai multă vreme în literatura pedagogică anglo-săxonă.
S. Cristea defineşte proiectarea pedagogică drept „activitatea de structurare a acţiunilor care
asigură funcţionalitatea sistemului şi procesului de învăţământ la nivel general, specific/intermediar şi
concret /operaţional conform finalităţilor elaborate în termeni de politică a educaţiei” .
Activitatea de proiectare pedagogică valorifică acţiunile şi „operaţiile de definire anticipativă a
obiectivelor, conţinuturilor, strategiilor învăţării, probelor de evaluare şi mai ales a relaţiilor dintre
acestea, în condiţiile unui mod de organizare a procesului de învăţământ” .
Pentru R. Gagné „designul instrucţional” reprezintă instruirea planificată cât mai riguros,
activitatea de formare a unui individ şi fiecare experienţă de învăţare.
După G. de Landshere, proiectarea curriculară presupune: definirea obiectivelor, sugerarea
temelor de activitate care să provoace schimbări în sensul dorit; oferă posibilităţi de alegere a
metodelor şi mijloacelor; determinarea condiţiilor prealabile .

7
 Elizabeta Voiculescu şi Delia Aldea definesc proiectarea curriculară ,,ca un demers de
specificare a caracteristicilor instruirii” prin analiza nevoilor de învăţare şi a scopurilor, prin
dezvoltarea unui sistem de oferte care să corespundă acestor nevoi, prin prefigurarea activităţilor
şi mijloacelor de instruire, precum şi prin evaluarea întregii instruiri şi a activităţii de învăţare .
Proiectarea curriculară reprezintă un demers complex şi sistemic de anticipare a desfăşurării
activităţii de instruire. Acţiunea de proiectare poate viza fie nivelul macro − cel al procesului de
învăţământ luat în ansamblu, său fie la nivel micro – cel al secvenţelor de instruire, activităţilor
didactice realizate în cadrul lecţiilor său altor forme de învăţământ.
În viziunea modernă, acţiunile de proiectare curriculară constau în gândirea, anticiparea şi
prefigurarea procesului de instruire, a strategiilor şi tehnologiilor didactice.
Acţiunea de instruire este variată în funcţie de tipul de finalitate ce se învaţă (cunoştinţe,
capacităţi, atitudini, deprinderi ş.a.), de modificările comportamentale ce se aşteaptă, de antrenarea
aspectului motivaţional, de realizarea transferului.

Probleme de reflecție și sarcini pentru studiu individual

1. Realizați un studiu la tema: Managementul proiectului didactice din perspectiva realităților actuale
2. Analizați diferite concepții ale managementului didactic și găsiți punctele forte/slabe ale acestora
3. Cercetați bibliografia recomandată la subiectele puse în discuție

Referințe bibliografice: (curs/seminar)

1. JINGA I. ISTRATE E. (coordonatori). Manual de pedagogie. Bucureşti: Editura ALL, 2008,
p.417- 419
2. AXENTII I., BARBĂ M. Metodologii didactice interactive de organizare a procesului de
învățământ. Vol.III. Cahul: Tipogr. Centrografic SRL, 2011, p. 278- 279
3. CORNEA V.,STRELICIUC S. Managementul proiectelor educaționale. Vol.IV. Cahul: Tipogr.
Centrografic SRL, 2011, p. 17- 20