CONCEPTUALIZAREA MANAGEMENTULUI TIMPULUI

ÎN ÎNVĂȚAREA AUTOREGLATĂ A STUDENȚILOR

Viorica REABOI-PETRACHI, lector asistent,

Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova

Résumé: Le temps, comme je l'ai déjà mentionné, est l'une des ressources les plus précieuses du
siècle, les effets de sa gestion ne seront pas attendus. La performance académique aujourd'hui pour un
étudiant est la base pour un avenir prospère et est directement proportionnelle à la qualité de la gestion
du temps.

În ultimii ani tot mai mult se sesizează necesitatea introducerii unui bloc formativ în privința
managementului timpului, în special în domeniul academic. Această necesitate este fundamentată de
următoarele cauze:
- creșterea cererii și responsabilităților studenților ce solicită o optimizare a autoreglării în propriile
activități. Studenții, pe lingă frecventarea orelor prestabilite sunt îndemnați să se implice în
activități de voluntariat, conferințe științifice, diverse seminare formative fără de care devine
dificilă o integrare eficientă în cîmpul muncii la finisarea studiilor;
- creșterea solicitării laturii creative, individuale a studentului ceea ce favorizează eficientizarea
activității sale și de datorează, în mare parte, capacității sale de a îmbina aptitudinile dobîndite din
diverse domenii în care este implicat;

247
 - în activitatea studentului devine o normă, și nu o excepție, schimbările continue care solicită
adaptare, adică devine deosebit de important să fie flexibili organizîndu-și timpul astfel încît să
apară posibiltatea de a se interveni cu schimbări;
Analizînd situația actuală a managementului timpului putem constata următoarele:
- cele mai populare tehnici de managemental timpului se bazează pe o planificare riguroasă, ceea
ce nu se potrivește actualului flux de viață care este în permanență schimbare, aceasta solicitătă
elaborarea unei tehnologii aparte ce va satisface necesitatea de flexibilitate și adaptare la
schimbările ce pot surveni spontan;
- în managementul timpului actual, practic, nu se pun în discuție problemele legate de punerea în
aplicarea tehnologiei corporative de management al timpului în calitate de instrument de
îndeplinire a sarcinilor la locul de muncă sau în alte colective;
- astăzi managementul timpului este privit ca tehnologie ce permite utilizarea mai rațională a
timpului, cu toate că în școala clasică de management al timpului acesta prevede, ca strategie
pentru eficientizarea propriei activități, și delegarea.
Unul dintre factorii decisivi în procesul de adoptare a unei hotărîri, de efectuare a unor acțiuni,
atît în învățarea academică cît și în viața de zi-cu-zi, îl constituie timpul. Acesta reprezintă unul din
motivele care stau la baza identificării capacității de utilizare, eficientă sau ineficientă, a timpului la
studenți. Indiferent de însușirile unui student de succes, un factor ce fundamentează acest succes îl
constituie capacitatea de a aborda timpul, în mod corect. Printre avantajele managementului timpului
pentru studenți se numără [3, p. 29]:
- atingerea scopului urmărit;
- stabilirea, corectă, a priorităților;
- obținerea unei viziuni în ansablu a sarcinilor de realizat;
- obținerea unor rezultate mai bune pe o unitate de timp;
- aplicarea delegării, ca medotă de realizare a sarcinilor;
- asigurarea unui echilibru în medul academic și cel personal;
- dezvoltarea creativității;
- dezvoltarea rezistenței și capacității de adaptare la situații noi;
- participarea la îmbunătățirea calității propriei vieți și a celor din jur.
Definirea noțiunii de timp ridică numeroase probleme generate de percepția diferită pe care o au
cei din jurul nostru cu privire la acest subiect.
Ne vom opri, totuși, la o definiție de dicționar și reținem că timpul este o durată limitată
considerată în raport cu utilizarea care i se dă [8].
Din punct de vedere istoric, managementul a început a se individualiza ca o artă (intuiţie, talent,
imaginaţie) dar, pe măsura acumulării experienţei şi a formulării unor noi concepte teoretice verificate în
practică, managementul a căpătat tot mai pregnant caracteristicile unei ştiinţe [7]. Deasemenea, există o
opinie destul de răspândită între cei care lucrează în economia reală, în sensul că managementul
reprezintă predominant o activitate practică, de un anume tip, şi că înglobează mai puţin elemente ce ţin
de artă sau ştiinţă. Localizarea conceptului de management între artă, ştiinţă şi practică se prezintă în
Tabelul 1 [2]:
Tabelul 1. Managementul între artă, ştiinţă şi practică
Management
Artă Ştiinţă Practică
 Bazarea pe calităţi personale  Bazarea pe calităţile personale  Managementul se bazează
(intuiţia, bun simţ, imaginaţie, şi cunoaşterea completă a exclusiv pe experienţă şi talent;
capacitatea de reacţie, talent); realităţii;  O persoană se naşte sau nu cu
 Observarea evenimentelor şi  Analiza proceselor, calităţi de manager;

248
 acumularea experienţei; identificarea principiilor şi  Cunoştinţele de management
 Folosirea exclusivă a legislaţilor; şi raportarea la manuale au
experienţei (procesul este  Corelarea experienţei cu efecte nesemnificative;
similar conducerii unui cercetarea prospectivă a  Diversele teorii decizionale
automobil privind numai prin evoluţiei factorilor interni şi sunt aproape deliberat ignorate;
oglinda retrovizoare); externi;  O decizie bună este decizia
 Soluţionarea problemelor  Analiza permanentă a luată la timp;
după metoda “încercărilor şi diverşilor factori de influenţă;  Eforturile se concentrează pe
erorilor”;  Orientarea predominantă pe termen scurt şi rezultate
 Orientarea preponderentă pe termen lung; imediate;
termen scurt;  Informarea completă şi  Modelarea şi simularea
 Capacitatea redusă de complexă; proceselor economice este rar
inovare şi adaptarea la  orientarea spre acţiune, sau deloc aplicată;
schimbare; creativitate şi adaptare.  Profitul este singurul obiectiv
vizat de manager

Între diversele definiţii privind managementul, amintim [6]:

 Dicţionarul Larouse defineşte managementul ca fiind „ştiinţa tehnicilor de conducere a
întreprinderii”.
 Ursachi apreciază că managementul este procesul de definire şi îndeplinire a unor scopuri prin
realizarea a cinci funcţii de bază ale conducerii – planificarea, organizarea, coordonarea,
motivarea şi controlul – pe fondul utilizării unor resurse date.
 J. Gerbier consideră că managementul reprezintă „arta de a conduce, de a administra”.
 Mackensie prin management înţelege „procesul în care managerii operează cu trei elemente
fundamentale – idei, lucruri, oameni – realizând obiectivele prin alţii”.
O trecere în revistă a evoluţiei teoriei managementului se poate concretiza în urmatoarele definiţii
[10]:
- Managementul după H. Fayol înseamnă: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona şi a
controla;
- Managementul dupa E. F. Brech (1957) este un proces social ce constă în planificare, coordonare,
motivare şi control;
- Managementul în definiţia lui D. Koontz şi O. Danne (1976) este un proces operațional ce constă
în analiza celor cinci funcţiuni: planificare, organizare, staffing, directive şi control;
- Managementul după P. Drucker înseamnă organizarea sistemică a resurselor economice;
managementul este o practică şi nu o ştiinţă, nu cunoşţinţe ci performanţe;
- Managementul după D. Katz si A.Kahn priveşte organizaţia ca pe un sistem deschis;
- Managementul conform teoriei contingenţei este un sistem multidimensional în interacţiune
structura - tehnologie - mediu organizaţional astfel fiind definit ca managementul organizaţiei.
Concluzionând, vom defini managementul ca fiind activitatea sau procesul de planificare,
organizare, conducere şi control în vederea utilizării cu maximum de eficienţă a resurselor de care
dispune acel student. Resursele pot fi: materiale (maşini, utilaje, materii prime etc.), financiare (capital
avansat), umane (forţa de muncă numeric şi calificarea ei), informaţia (materia primă pentru
fundamentarea DECIZIEI) şi timpul.
Managementul este activitatea complex de concepere, pregătire, organizare, coordonare și
administrare a elementelor implicate în atingerea unor obiective.
Managementul reprezintă un process conștient de conducere și coordonare a acțiunilor și
activităților individuale și de grup precum și de mobilizare și alocare a resurselor unei organizații (umane,

249
material, de spațiu și timp) în vederea îndeplinirii obiectivelor acesteia în concordanță cu misiunea,
finalitățile și responsabilitatile sale ecomomice și sociale.
Managementul este procesul în care managerul operează cu trei elemente fundamentale-idei,
lucruri și oameni-realizând prin alții obiectivele propuse [A. Mackensie, apud 5].
Managementul presupune atingerea scopurilor organizaționale printr-o conducere efectivă, a
urmare a planificării, organizării, coordonării și controlului resurselor organizației [R. Draft, apud 5].
Managementul este o disciplină distinctă și determinată, care conduce la rezolvarea unor
obiective prestabilite, utilizând în modul cel mai eficient potențialul uman și cel material [K. Heyel, apud
5].
Ani la rând managementul s-a restrâns doar la zona economica, în ultimii ani și-a extins zona de
aplicabilitate și în alte domenii, printre care și cel al educației și învățământului în care se regăsește cu
toate elementele, dimensiunile și funcțiile pe care le îndeplinește în oricare altă sferă sau domeniu, având
însă particularitățile sale, determinate de specificul activității didactice.
Managementu educațional întrunește toate caracteristicile de bază ale managementului
organizației, însă ceea cel caracterizează este dimensiunea moral-axiologică, determinată de specificul
activității pedagogice din instutuția educațională, ca activitate de transmitere și asimilare a cunoașterii,
dar și de educare și formare a studenților în spiritual unor valori profesionale ca finalități ele educației [4,
p. 143].
Managementu timpului îl regăsim în managementul general ca dimensiune și componentă
esențială a celorlate tipuri de management.Managementul timpului este centrat pe formarea/dezvoltarea
personalității umane, a omului care îsi programează fiecare activitate având la bază principiul pozitiv al
educației.
Aşa cum reiese din definiţiile de mai sus, se poate spune ca managementul timpului la rândul său
se refera la un set de principii, practici, aptitudini si sisteme, utilizate pentru a controla perioada de timp
petrecuta pentru indeplinirea unor activitati specifice, cu scopul de a spori eficienta sau productivitatea
muncii.
Managementul timpului se bazeaza pe trei piloni: planificarea, organizarea si controlul timpului.
Notiunea de eficacitate cere ca, pentru fiecare individ, timpul sa fie utilizat în mod rational si productiv,
în conformitate cu ritmul personal si cu resursele de care dispune fiecare individ, cu scopul de a asigura
îndeplinirea unor activitati precise într-un interval de timp dat. Managementul timpului presupune ca,
pentru fiecare individ, sa se aloce secvente de timp, riguros calculate, pentru fiecare activitate ce trebuie
desfasurata (planificarea), sa se faca toate eforturile posibile pentru a le respecta (organizarea) si sa se
evalueze, în mod regulat, rezultatele obtinute (controlul) [1, p. 21].

Control
Previziune Organizare Conducere

Fig.1. Procesul de management al timpului

Managementul ca ştiinţă şi practică este sensibil la schimbarile care au loc în societate, el

adaptându-se permanent unor particularităţi determinate de tradiţii, cultura naţionala, obiceiuri, dar şi de
tipul şi de eficacitatea acestuia.
Eficacitatea în acest context, cere ca, pentru fiecare persoana, timpul sa fie utilizat în mod
rational şi productiv, în conformitate cu ritmul personal şi cu resursele de care dispune fiecare, cu scopul
de a asigura îndeplinirea unor activitati precise într-un interval de timp fix. Managementul timpului
presupune sa se aloce secvente de timp, riguros calculate, pentru fiecare activitate ce trebuie desfaşurată

250
(planificarea), să se aplice toate eforturile posibile pentru a le respecta (organizarea) si să se evalueze, în
mod regulat, rezultatele obtinute (controlul).
Managementul timpului porneste de la un aspect paradoxal: desi, în mod real, dispunem astăzi de
mult mai mult timp decât altadata, avem sentimentul ca el nu ne ajunge..
La baza conceperii şi exercitării managementului timpului se află un ansamblu de principii care
exprimă nivelul de dezvoltare al ştiinţei managementului, ele alcătuind un sistem pe baza caruia se
concepe şi modelează managementul timpului şi comportamentul studenţilor [9].
Dintre aceste principii, cele mai importante sunt:
 principiul creșterii eficienței, conform căruia orice sistem de management urmărește obținerea
unor efecte maxime cu cheltuieli cât mai reduse;
 principiul gestiunii, pe baza căruia, în esența, managementul trebuie să urmărească utilizarea
judicioasă a factorilor care îl influențează, administrarea rațională a resurselor proprii;
 principiul unității conducerii și răspunderii, conform căruia intregul sistem de management
trebuie astfel conceput încât fiecare student/actor educațional să aibă stabilite precis atribuțiile,
responsabilitățile și sfera de acțiune;
 principiul competenței profesionale și motivării – conform căruia este necesar ca pentru fiecare
semestru să fie măsurate competentele formate în intervalul de timp, actorul educațional să fie
motivat intrinsec în procesul învățării autoreglate;
 principiul flexibilității, conform căruia managementul timpului trebuie să se caracterizeze prin
flexibilitate, fapt ce i-ar permite adaptarea continuă la schimbările ce au intervenit în procesul
învățării autoreglate a studentului.
Principiile enumerate mai sus se bazează pe ideea că managementul timpului nu se face însa,
decât pe baza rezultatului fiecarei activitati realizate într-un interval de timp dinainte stabilit. Altfel spus,
nu gestionam timpul în sine, ci activitatile desfasurate într-o anumita perioada.
Principiile managementului timpului sunt într-o interdependență cu componentele managementului
timpului în învăţămîntul superior, cu deschidere spre piața muncii, interdependența respectivă o
prezentăm în Figura 2.

Componenta Procese include:

 procesul de predare-învăţare-evaluare-cercetare;
 procesul de achiziţionare a cunoştinţelor şi de formare a competenţelor şi atitudinilor.
Componenta Potenţial include:
 potenţialul uman;
 potenţialul didactic şi educaţional;
 potenţialul ştiinţific şi tehnologic;
 potenţialul economic;
 potenţialul managerial;

251
  potenţialul tehnico-material.
Componenta Resurse cuprinde:
 resurse umane;
 resurse didactice;
 resurse tehnico-materiale şi informaţionale;
 resurse economico-financiare.
Componenta Management cuprinde:
 organe manageriale;
 pregătirea managerială a resurselor umane.
Componenta Finalităţi cuprinde:
 cunoştinţe, competenţe, atitudini fundamentale şi profesionale (generate şi transmise);
 produsul final al activităţii universitare (specialişti de înaltă calificare).
Este inevitabilă atitudinea individuală a fiecărui student față de metodele de management al
timpului propriu, dar e necesară sublinierea unor elemente, fără de care acesta își va pierde din valoare:
prioritizarea sarcinilor zilnic, săptămînal și ordonarea logică a celorlalte activități, îndeplinirea unei
agende zilnice cu activități ce vor fi realizate personal și care pot fi delegate altor persoane, astfel se poate
proceda săptămînal și lunar. În acest context am elaborat un set de reguli pentru un management al
timpului eficient în vederea creșterii performanței academice la studenți [3, p. 31]:
- Fixaţi-vă un program zilnic riguros, în care să aveţi ore precis stabilite pentru diferite tipuri de
activitate: ore didactice, întâlniri cu colegii, pregătirea temelor, lucrul la bibliotecă etc.
- Rezolvaţi problemele dificile care necesită o concentrare maximă la orele când sunteţi în formă
maximă şi lăsaţi lucrurile minore pentru celelalte părţi ale zilei. Fixaţi-vă termene pentru toate
sarcinile. Eventual, dacă sarcina este complexă şi se poate subdiviza, se pot introduce şi termene
intermediare.
- Nu amânaţi unele sarcini importante numai pentru ca vă sunt neplăcute. Vă vor apăsa, vă vor
reduce capacitatea de muncă şi nu aveţi nicio şansă ca ele să devină mai plăcute odată cu trecerea
timpului.
- Lăsaţi de-o parte tot ce este neimportant. Multe aşa-zise probleme au tendinţa de a se rezolva de
la sine. Analizaţi cauzele întreruperilor şi încercaţi să eliminaţi cât mai multe dintre ele.
- Fixaţi-vă anumite ore la care să nu puteţi fi deranjat şi informaţi-vă prietenii, colegii despre acest
lucru. Informaţi-i despre orele la care sunteţi la dispoziţia lor.
- Îndepliniţi sarcinile una câte una, pentru a vă putea concentra la realizarea lor.
- Fiţi concişi atunci când vorbiţi la telefon. Faceţi-vă în prealabil o listă cu problemele pe care
doriţi să le discutaţi şi, în timpul convorbirii telefonice, nu divagaţi de la subiect.
- Acumulaţi-vă ideile într-un singur loc. În momentul în care vă vine o idee, notaţi-o într-o agendă;
altfel, s-ar putea să o uitaţi. Din când în când, consultaţi-vă agenda şi reţineţi ideile bune.
- Încercaţi să o şi finalizaţi, Când abordaţi o problemă,. Abordarea cu întreruperi va necesita timp
mai îndelungat de rezolvare, veţi pierde din coerenţă şi înţelegere şi timp, de fiecare dată, pentru
intra din nou în problemă.
- Evitaţi întreruperile, în timpul pregătirii temelor. Când există întreruperi frecvente, activitatea se
prelungeşte şi nu îşi atinge scopul.
- Fiţi selectiv. Învăţaţi să spuneţi NU. Întrebaţi-vă, la fiecare nouă sarcină, dacă sunteţi persoana
potrivită pentru a o îndeplini.
- Faceţi-vă un tabiet din a verifica periodic (de exemplu, la sfârşitul săptămânii) cum aţi folosit
timpul în perioada respectivă şi încercaţi, de fiecare dată, să găsiţi căi de îmbunătăţire a
programului dumneavoastră.

252
 Referințe bibliografice:
1. Armstrong. A Handbook of Management Techniques, Second Edition, Kogan Page Ltd. UK,
1993.
2. Panaite C. Managementul firmei. Ed. Condor S.R.L.
3. Pleșca M. Principiile managementului eficient al timpului la studenți. In: Științe socioumane,
2011, nr.2 (18), p. 28-35.
4. Păun E. Școala-abordare sociopedagogică. Iași: Polirom, 1999.
5. Tîrcă A. Management educațional. București, 2011.
6. Ursachi I. Management. Bucureşti: ASE, 1993.
7. Disponibil:http://www.rasfoiesc.com/business/management/Managementului-Teorii-
clasice16.php (vizitat 17.02.2018).
8. Disponibil: https://dexonline.ro/definitie/timpul (vizitat 16.02.2018).
9. Disponibil: http://www.stiucum.com/management/management-general/Principiile-si-functiile-
manag14719.php (vizitat 18.02.2018)
10. Disponibil: https://referat-referate.blogspot.md/2015/01/etica-in-afaceri-teorii-ale-eticii.html
(vizitat 19.02.2018).

253