Universitatea ovidius constanta

Facultatea de stiinte economice

Specializarea:
Economia turismului,coertului si seviciilor

Etica in afaceri
An de studiu:2022-2023
Semestrul II

Student: FELEA VLAD -DANIEL

Coordonator disciplina: Conf.univ.dr. nicodim liliana

CONCEPTUL DE MANAGEMENT. ROLUL

MANAGEMENTULUI IN ECONOMIA DE PIATA

1.1. CONCEPTUL DE MANAGEMENT

Definirea managementului nu trebuie sa inceapa ce o enumerare de

diverse concepte, cu atat mai mult cu cat originile sale sunt extrem de
indepartate.
Problema managementului se pune atunci cand acesta devine un
mijloc prin care se pun in balanta aspectele tehnice si cele umane, care
constitue o relatie intre manager (conducator) si subordonat (condus),
relatie care este de cele mai multe ori imperfecta.

In definirea contemporana a conceptului de management se remarca o

preocupare in stabilirea faptului daca acesta este un mestesug, arta sau
stiinta. Evident ca un raspuns asupra acestui aspect nu poate fi dat,
adevarul fiind undeva, la mijloc. In aceste conditii, trebuie sa pornim
de la premisa ca in societatea contemporana exista o multitudine de
valori intr-o continua schimbare si de o complexitate foarte ridicata,
iar pentru manager problema este de a alege intre folosirea
cunostintelor stiintifice acumulate sau adoptarea unor decizii pe baza
intuitiei sale.

Exista mai multe incercari pentru a descrie continutul activitatii de

management. Acesta a fost considerat ca o activitate separata de cele
de productie marketing sau finante. Numerosi economisti precum
Alfred Marshall au separat aceasta activitate de ceilalti factori de
productie (pamant, munca si capital) iar un alt mare economist
J.A.Schumpeter (fiind preocupat de inovatiile din administratie) a fost
de acord cu ideea ca managementul este o entitate.

In prezent managementul este influentat de un numar de factori ce se

interconditioneaza reciproc.

Acesti factori vor creste la numar odata cu dezvoltarea organizatiei si

va fi din ce in ce mai greu sa se urmareasca efectele lor pentru a
delimita responsabilitatile specifice managementului. Astfel, exista un
numar ridicat de probleme de rezolvat, unii autori avand in vedere
schimbarile din structura organizatiei si din zona autoritatii si
responsabilitatii, altii sperand sa impulsioneze calitatea deciziei prin
mijloacele tehnicii de calcul si utilizarea prelucrarii datelor. In fine, un
alt grup asteapta rezolvarea acelorasi probleme prin concentrarea
asupra relatiilor umane. Se remarca faptul ca un aspect vital este acela
ca laturile structurale tehnice si umane nu pot fi separate atata timp cat
ele interactioneaza.

Termenul de management are doua intelesuri importante. Dictionarul

defineste managementul ca „actul, arta sau maniera de dirijare, control
si directionare” si „grupul celor ce conduce sau directioneaza o
intreprindere”. Aceasta definitie sugereaza ca managementul implica
actiunu direct indreptate spre anumite scopuri, iar managerii sunt
oamenii implicati in acest proces. Activitatile manageriale nu pot fi
puse in discutie fara referire la latura umana si performanta ei, pozitia
managerilor in intreprindere este definita ca fiind nu un simplu titlu ci
insasi indeplinirea practica a unei activitati.

Managementul este procesul de stabilire si atingere a scopurilor prin

utilizarea si coordonarea resurselor umane, tehnice si financiare in
contextul mediului.

Managementul este un proces de stabilire si atingere a obiectivelor.

Orice organizatie este creata si opereaza pentru a obtine ceva, de
obicei multe lucruri cum ar fi dezvoltarea unui produs, sau sa
serveasca nevoilor unui grup de clienti. Posibilitatile sunt fara sfarsit.
Pentru a atinge fiecare scop managerii trebuie sa analizeze obiectivele
organizatiei pe care o conduc.

Managementul foloseste coordonatele uman – tehnologie si resursele

financiare. Pentru a indeplini scopurile, managerii folosesc impreuna
cu cei angajati materiale, bani, tehnologie. Acest scop implica
determinarea cantitatilor de resurse necesare indeplinirii lui, gasirea
acestor resurse si administrarea lor in asa fel incat scopul sa fie atins in
final in cel mai bun mod posibil. In concluzie, managementul implica
folosirea creativa a resurselor aflate in coordonare pentru indeplinirea
scopurilor oricarei organizatii.

Managementul opereaza in contextul mediului inconjurator.

Managementul exista in cadrul unui mediu care cuprinde: concurenta,
cererile clientilor, restrictiile impuse de guvernanti, de stat si uneori de
actiunile guvernelor straine.

Fiecare factor din mediu poate avea o influenta aupra unei organizatii,
fie in sensul stimularii activitatii, fie in sensul impiedicarii acesteia.

Daca lumea care se afla in jurul managerilor si organizatiilor ar fi

stabila, s-ar putea cu usurinta determina un plan, ducand la
indeplinirea lui de catre organizatie, chiar prin angajatii sai si chiar la
controlul tuturor organizatiilor fara nici un incident. Dar nu toate
lucrurile sunt la fel de stabile in mediu. Invatand cum sa te adaptezi
intru mediu schimbator este cu atat mai interesant, dar si mai dificil, sa
realizezi un lucru – schimbarea.

In concluzie, se poate considera ca managementul este procesul de

administrare a unei inteprinderi care include elaborarea strategiei de
dezvoltare si planificare pe termen lung, la nivel de varf, organizarea,
coordonarea si controlul unor activitati de productie, vanzari, finante,
marketing, personal, cercetare – dezvoltare, la nivel de mediu si
urmarirea celor enuntate mai sus.

In anii de dupa 1900, practica de management a devenit inadecvata

cerintelor care decurgeau din schimbarile de mediu. Au existat cativa
pionieri care au examinat cauzele acestor ineficiente si au
experimentat diverse tehnici si metode pentru a depasi aceste
probleme. Din asemenea experimente s-a dezvoltat o gandire de
management care a fost cunoscuta mai tarziu sub numele de
managementul stiintific.

- Etapa de inceput a managementului, cunoscuta si sub denumirea

de management clasic, ai carei reprezentanti sunt Frederik
Taylor (1895 – 1915) si Henry Fayol (1841 – 1925), care se
intinde din momentul aparitiei primelor intreprinderi si pana la
sfarsitul secolului al XIX-lea si se caracterizeaza prin incercarea
de rationalizare a muncii,prin desprinderea conducerii de
executie si prin delimitarea unor principii si functii pe baza
carora sa se asigure o activitate cat mai eficienta.

- Odata cu dezvoltarea stiintei si tehnicii si cu cresterea gradului

de complexitate a proceselor de productie, atributele conducerii
sunt transferate unor specialisti, unor manageri profesionisti.

- Etapa a doua in dezvoltarea managementului incepe cand stiinta

detine un rol tot mai important in actele de conducere. Spre
deosebire de prima etapa, cercetarile in domeniul
managementului se preocupa in mod special de comportamentul
uman si de relatiile interumane in procesele de productie.

- Cea de-a treia etapa in dezvoltarea managementului poate fi

considerata cea actuala, incepand din perioada postbelica in care
cercetarile beneficiaza de noile conditii de dezvoltare a stiintei.
Sursele formarii stiintei managementului

Managementul urmareste, in primul rand, atingerea scopurilor prin

utilizarea unor resurse variate in contextul mediului si, in al doilea
rand, asigurarea succesului unei organizatii prin asumarea uonr
responsabilitati tehnice, administrative si institutionale. Chiar daca
aceasta pare simpla, dezvoltarea acestor doua principii a durat secole
intregi, au derivat de-a lungul timpului din surse diferite. Unele
principii sunt bazate pe pricepere si intuitie si altele reflecta experienta
si succesul antreprenorilor sau initiativa muncitorilor din organizatia
respectiva. Inca din anii 1900, experienta si intuitia au fost primele
surse ale stiintei managementului, cercetarea a devenit o sursa foarte
importanta de asemenea pentru principiile managementului.

Principiile managementului care ghideaza actiunile managerilor

actuali deriva din toate cele trei surse. Cele mai multe sunt bazate pe
acumulari ale experientei si ale practicii trecute, combinate cu
perfectionarea si analiza cercetarii managementului si a altor domenii
care au contribuit la aceasta.

Exista numeroase cai pentru organizarea intuitiei si a actiunilor

instinctive, iar in multe companii de mica putere intuitia este inca
prima faza si cea mai importanta pentru luarea deciziilor. Ideal este ca
un manager sa imbine cunostintele teoretice cu indemanarea si
aspectele concrete, practice ale experientei unei organizatii. Cel mai
important lucru in management este de a folosi toate instrumentele
(parghiile) disponibile. Un manager cu experienta nu trebuie sa ignore
informatiile provenite din cercetarea actuala.

Una dintre cele mai importante cerinte pentru un manager de succes

este abilitatea de a lua decizii bune, iar cel mai important mijloc
folosit de managerii de succes este metodologia stiintei economice
manageriale.

Stiinta economica manageriala aplica metodele teoriei economice in

luarea deciziilor pentru desfasurarea cu succes a afacerilor. Stiinta
economica manageriala utilizeaza mijloace si tehnici ale analizei
economice pentru a dezvolta problemele de management, foloseste
stiinta economica traditionala la fundamentarea si dezvoltarea
procesului de luare a deciziei.

Importanta stiintei economice manageriale poate fi examinata prin

analizarea componentelor prescriptive si descriptive. Stiinta
economica manageriala ajuta, de asemenea, managerii sa recunoasca
cum fortele economice afecteaza organizatiile si sa descrie
consecintele economice ale comportamentului managerial. Stiinta
economica manageriala poate fi utilizata pentru a identifica moduri
eficiente de lucru in atingerea scopurilor organizatiei.

Ea ofera reguli de protectie, comert care permite organizatiei sa-si

maximizeze profiturile in conditiile in care au fost atinse obiectivele
legate de dezvoltare. Totodata, ea isi are aplicabilitatea atat in
sectoarele profit cat si in cele nonprofit. Pe scurt, stiinta economica
manageriala ajuta managerii sa foloseasca un set de reguli de operare
pentru utilizarea eficienta a resurselor umane si a capitalului.

1.2. ROLUL MANAGEMENTULUI

Toti oamenii trebuie sa se conduca intr-un anumit mod pentru a reusi

intr-o activitate sau cerinta. De asemenea, fiecare persoana trebuie sa
indeplineasca diverse obligatii in fiecare zi. Trebuie sa manance si sa
doarma, sa mearga la scoala sau la serviciu. In fiecare dimineata
trebuie sa determine ce are nevoie pentru a rezolva problemele, cand
si cum, in limitele timpului sau banilor. A lua o masina de la magazin
poate insemna sa-ti iei liber intr-o dimineata de la seviciu sau sa
renunti la mica vacanta de week-end. In sens simplu, acesta este
managementul – determinarea a ceea ce trebuie facut si alocat in
concordanta cu resursele, pentru a reusi intr-un context dat.

Importanta managementului rezida din faptul ca vine in intampinarea

nevoilor personale.

Managementul poate fi privit ca un mod de a controla activitatile care

urmaresc atingerea obiectivelor organizatiei. Aceasta include activitati
precum luarea deciziilor privind achizitionarea si (sau) alocarea
resurselor dintr-o organizatie, controlul structurii organizatorice,
alaturi de comanda (leadership) si motivare.

Aceasta determina ca toate organizatiile indiferent de natura –

economice, politice, religioase sau sportive – sa aiba nevoie de un
management performant. Sarcina managerului poate deveni din ce in
ce mai dificila, pe masura ce creste complexitatea organizatiei.

In conditiile cresterii complexitatii si dinamicii fenomenelor social-

economice (criza de materii prime, energie, etc.), progresului tehnico-
stiintific contemporan, avantului informaticii, trecerii de la o societate
(economie) centralizata la una descentralizata, de piata, ale
interdependentei crescande dintre unitatile economice si dintre
economiile nationale, recesiune sau avant economic in diverse tari
etc., managementul in general, inclusiv cel comercial, capata valente
noi si un rol major in cresterea eficientei, dezvoltarea si modernizarea
economica, progresul material si spiritual al individului si societatii.
Valentele multiple ale conducerii economice sunt influentate de mai
multi factori economici, sociali, tehnologici, politici, culturali etc.,
corespunzator mutatiilor profunde ce au loc pe plan national si
mondial.

Este clar si evident pentru oricine ca in conditiile trecerii tarii noastre

de la o economie centralizata excesiv, riguros planificata, dominata de
monopolul de stat, cu multe intreprinderi nerentabile si mari
dezechilibre intre ramuri, resurse etc., la o economie de piata, reglata
de legea cererii si ofertei, autonomia agentilor economici, pluralism
economic si competitivitate, conducerea macro, dar in special cea
microeconomica, nu numai ca au un rol determinant in procesul de
tranzitie, in optimizarea deciziilor si actiunilor ce se intreprind, dar si
suporta influente corespunzatoare noilor mutatii ce au loc in sfera
economica, politica, sociala, tehnologica si cultural-educativa.

1.3. FACTORII DE INFLUENTA ASUPRA CONDUCERII

MODERNE

Astfel de factori precum:

- Progresul stiintifico-tehnic contemporan (noi tehnologii si

produse, noi forme organizatorice si structuri, noi forme de
vanzare si manipulare a marfurilor);

- Diminuarea interventiei statului in orientarea vietii economice;

Bibliografie: https://ro.wikipedia.org.