MANAGERUL EFICIENT: CALITĂȚI ȘI FUNCȚII RELEVANTE

LEȘAN Lilia, IP nr.1 „Floricica”, Coșnița, Dubăsari

ANTOCI Diana, catedra Psihopedagogie și Educație Preșcolară, UST

Rezolvarea cu succes a problemelor ce țin de organizarea internă a instituției nu

înseamnă a fi un manager bun, dar constituie o abilitate, înzestrare, calitate
organizatorică. A fi manager înseamnă, în primul rând, să fii un om integru și sobru,
caracterizat prin menținerea unui echilibru comportamental, fără a manifesta stări
contradictorii, ce oscilează spontan de la negativ spre pozitiv și invers. Lipsa
stabilității comportamentamentale, afective poate dăuna imaginea nu doar a
managerului, ci și a instituției. În al doilea rând, valoare majoră constituie competența
managerului de a menține o atmosferă pozitivă, favorabilă în colectivul instituției.
Managerul instituției din sistemul de educație prezintă personalitatea care poate
conduce către performanţă sporită o instituție de învățământ. El trebuie să posede
atât competențe profesionale, cât și calități morale, să dețină şi să aplice un sistem de
cunoștinţe din ştiinţa conducerii, să fie capabil să utilizeze o serie de tehnici și
metode care să confere procesului de predare-învățare-evaluare consistență,
dinamism şi eficienţă [5].
Fiecare manager, reeșind din poziţia ierarhică ocupată, îndeplineşte anumite
atribuţii, care delimitează sfera de competenţe, de autoritate în instituția de
învățământ respectivă.
Astfel, un manager:
 Gestionează/monitorizează transformarea personală și profesională și
reflectă sistematic asupra propriei experiențe manageriale:
- identifică nevoile de dezvoltare personală și profesională;
- elaborează traseul de dezvoltare profesională în baza necesităților
individuale și instituționale;
- monitorizează procesul de dezvoltare profesională, participă la programe de
formare şi autoformare continuă în management educațional;
- evaluează periodic profesionalismul, eficiența propriei activități și
performanțele;
- valorifică experiențele inovatoare, rezultatele formărilor profesionale și
potențialul propriu prin aportul concret la dezvoltarea sistemului
educațional la nivel instituțional, local și național;
 Promovează prin exemplul personal integritatea, valorile morale și
profesionalismul, demonstrând respect pentru fiecare persoană:
- acceptă diversitatea culturală a colectivului;
- asigură condițiile dezvoltării în instituție a unei culturi organizaționale
puternice;
 - manifestă un comportament moral în orice situație în instituția de
învățămînt și în afara ei;
- stabilește relații bazate pe cooperare și comunicare eficientă, respect,
integritate, încredere şi înţelegere, comportament etic și moral în raport cu
ceilalți;
- rezolvă eficient și transparent diverse conflicte care pot surveni, dînd
dovadă de integritate și profesionalism;
- conduce instituția fiind implicat direct în proces, prin exemplul personal și
prin comunicarea clară a expectanțelor sale în realizarea anumitor obiective
[8, p.12].
Calitatea educației reprezintă o prioritate permanentă pentru fiecare instituție
furnizoare de educație, precum și pentru angajații acesteia. Furnizorii de educație
trebuie să funcționeze astfel încât prin calitatea activității lor să satisfacă încrederea
publică, iar învățământul să se afirme ca bun public. Calitate și eficiența – sunt doi
piloni importanți ai reformelor educaționale din toată lumea. Fiecare instituțe, prin
specificul ei, îşi doreşte să se dezvolte. Managerul are rolul de a identifica acele
instrumente prin care să-şi ajute instituția să evolueze. Profesionalismul manifestat la
nivelul instituției este dat de măsura în care membrii acesteia (manager, cadre
didactice, personalul didactic auxiliar) sunt dispuşi să absoarbă informaţii, să-şi
dezvolte noi competenţe, să se implice în procesul de reconsiderare şi dezvoltare din
care fac parte şi în care: munca împreună este o sursă de învăţare; problemele apărute
sunt rezolvate; se valorifică toate opiniile din organizaţie; învăţarea este împărtăşită
cu ceilalţi.
Managementul conducerii în instituția preșcolară se referă nu atât la gestiunea
lucrurilor, cât la monitorizarea personalului. Oamenii nu îşi doresc să fie administraţi,
ei îşi doresc să fie ghidați. Deşi ţinteşte spre conducerea formală a instituției şi nu
spre cea informală a grupurilor, orice bun manager trebuie să posede calităţi de lider,
să îmbine conducerea formală cu cea informală.
Acţiunea managerială este susţinută, dar, în acelaşi timp, şi raportată la anumite
elemente cheie: autoritate, putere, responsabilitate, răspundere.
Bazele acţiunii manageriale sunt date de autoritate şi putere.
Autoritatea poate fi definită astfel: dreptul managerului de a lua decizii şi de a
le cere subordonaţilor ducerea lor la îndeplinire.
Puterea este posibilitatea concretă a managerului de a influenţa şi de a controla
comportamentul altora. Aceşti factori permit managerului instituției să orienteze
schimbarea, adaptarea pentru a răspunde cerinţelor actuale ale comunităţii. Pornind
de la premisa că educaţia însăşi e o schimbare la nivel individual, grupal sau social.
Funcţiile manageriale în instituția preșcolară:
 1. Proiectarea/Planificarea.
,,Proiectarea/planificarea reprezintă stabilirea traiectului ipotetic de la ceea ce
este la ceea ce trebuie să fie procesul vizat” [4].
„Planificarea începe cu analizadetaliată și profundă a stării lucrului în grădinița
de copii în scopul stabilirii părților puternice și celor slabe ale lui și determinării
sarcinilor actuale pe perioada care urmează” [7, p.15].
Pornind de la această definiţie, putem afirma că în orice activitate managerială,
proiectarea se referă la anticiparea, identificarea sau stabilirea unui cadru ori a unui
model ipotetic de acţiune ce urmează a fi aplicat în scopul dezvoltării instituţiei, iar
planificarea reprezintă procesul de elaborare şi selectare a finalităţilor (scopuri şi
obiective) ce vor fi urmărite pe o anumită perioadă de timp. Proiectarea/planificarea
unui manager trebuie să pornească de la nevoile identificate ale instituției. Evaluarea
obiectivă a domeniului vizat presupune o diagnoză corectă care să permită stabilirea
obiectivelor de realizat pe un teren scurt, mediu sau lung, stabilirea strategiilor
utilizate, a indicatorilor de performanţă ce dau eficienţa instrumentelor utilizate [4].
2. Organizarea
Organizarea prezintă activitatea legată de îndeplinirea planului de lucru al
instituției preșcolare precum și a altor decizii de conducere, care este asigurată prin
selectarea și repartizarea justă a cadrelor, prin stabilirea cu precizie a îndatoririlor
fiecărui membru al colectivului, prin disciplina strictă [7].
Organizarea este procesul complex, dinamic şi flexibil de selectare şi grupare a
activităţilor pentru atingerea unor obiective comune, repartizarea responsabilităţilor,
stabilirea unor linii de autoritate în cadrul instituției. Funcţia de organizare a
procesului managerial urmează în mod natural şi logic celei de planificare; prin
intermediul acestei funcţii, managerii pot implementa strategia care trebuie urmată
pentru îndeplinirea obiectivelor [8].
3. Monitorizarea
Monitorizarea reprezintă un proces continuu prin care se oferă informaţii şi se
asigură suport şi consultanţă subordonaţilor instituției pe parcursul derulării
activităţilor stabilite prin funcţia de planificare. Pentru realizarea unei monitorizări
efective şi eficiente, managerul trebuie să stăpînească cîteva arii de competenţă:
o managementul atenţiei: capacitatea de a comunica clar obiectivele şi de a
direcţiona permanent eforturile angajaţilor;
o managementul înţelesului: capacitatea de a crea şi de a comunica înţelesuri
pentru ca acestea să fie însuşite/utilizate de către angajaţi;
o managementul încrederii: capacitatea de a fi consistent în împrejurări
complexe şi dilematice, astfel încât managerul să reprezinte un real sprijin
pentru angajat;
o managementul de sine: capacitatea de autocunoaştere şi evoluţie.
 Monitorizarea este strâns legată de evaluare deoarece serveşte ca suport pentru
implementare şi ca bază de date pentru evaluare. Instrumentele utilizate în timpul
monitorizării sunt importante pentru o evaluare obiectivă şi permit managerului să
manifeste o viziune individuală şi de grup asupra eficienţei activităţii didactice [3,
p.33].
3. Evaluarea
Evaluarea presupune colectarea de date/indicii pentru corectarea rezultatelor în
sensul dorit. Condiţiile pentru derularea optimă a evaluării în unitatea de învăţământ
pot fi următoarele:
o definirea scopului evaluării, pornind de la diagnoza stabilită;
o stabilirea domeniilor de evaluat;
o formularea obiectivelor urmărite pentru fiecare domeniu supus evaluării.
Evaluarea, prin specificul ei reglator, nu poate fi individualizată, ci corelată
permanent cu celelalte etape: proiectarea/planificarea porneşte de la evaluarea
iniţială, diagnoza, monitorizarea furnizează informaţii pentru evaluarea formativă, iar
evaluarea finală dă măsura eficienţei procesului parcurs şi trasează direcţiile
următoare de acţiune [6].
4. Controlul este acea funcţie a conducerii prin care se verifică dacă
obiectivele stabilite sunt atinse şi în ce măsură anume. În învăţămînt, la nivelul
unităţii preșcolare, rolul controlului este, acela de a constata dacă, activitățile se
desfăşoară în conformitate cu reglementările în vigoare, cu principiile procesului de
învăţămînt, se respectă cerinţele curriculare actuale şi dacă rezultatele finale sunt la
nivelul standardelor stabilite pe plan naţional.
Funcţiile controlului pot fi considerate următoarele: de supraveghere, de
prevenire, de corectare. Prin intermediul controlului se asigură respectarea de către
colaboratori a normelor de comportare reciprocă, stabilirea unui ritm de activitate al
instituției, care contribuie la realizarea planului [1].
Specialiştii ne îndrumă să învăţăm din propriile greşeli. Bineînţeles că, în primul
rînd, trebuie să fim capabili să ne recunoaştem propriile greşeli. Un manager de
succes greşeşte, dar reuşeste să recunoscă care au fost greşelile şi să înveţe din ele.
Rigiditatea este uneori confundată cu o puternică determinare. Această trăsătură de
caracter este vazută ca voinţă puternică. Exemplul cel mai elocvent este cel al
copilului puternic care încearcă să introducă formele geometrice într-un cub. Copilul
nu realizează că toate formele pot fi introduse în cub foarte uşor găsind locul potrivit
pentru fiecare. Însă copilul este foarte hotărît să introducă formele şi distruge cubul în
încercarea sa. Un manager înţelept poate să construiască o echipă şi să o dezvolte
folosind instrumentele potrivite. Tot aşa, un manager puternic poate să distrugă o
echipa doar pentru că nu o înţelege [2, p.12].
 Astfel, managerul trebuie să deţină capacitatea de a realiza el însuşi toate
sarcinile pe care le dă subalternilor şi de a fi un exemplu în acest sens; trebuie să aibă
o atitudine imparţială în relaţiile cu subalternii și să fie un exemplu în viaţa de zi cu
zi. Un manager-model trebuie să gândească mult înainte de a lua o decizie şi să se
țină de cuvântul dat, trebuie să aibă capacitatea de a gestiona cu calm chiar şi
situaţiile dificile. Un manager de succes este:
 un foarte bun administrator,
 disponibil pentru alţii și nu abuzează de autoritate,
 deschis spre colaborare și are o putere mare de sinteză și analiză,
 orientat spre echipă și este bun organizator și evaluator,
 suportiv cu ideile altora, onest, de încredere, sincer, etic,
 capabil de a lua decizii și de a asuma responsabilitățile,
 capabil de a planifica în funcție de termenii stabiliți și de a antrena membrii
echipei de lucru în vederea finalizării obiectivelor,
 calificat în administrarea resurselor umane, materiale și financiare pe care le
are la dispoziție,
 are o viziune de ansamblu, stabilind interconexiunile dintre varii activități ale
instituției,
 capabil să asculte, să motiveze, dar și să sancționeze atunci când este cazul.

Bibliografie:
1. Bocoş M. Teoria şi practica cercetării pedagogice. Cluj–Napoca: Casa Cărţii de
Ştiinţă, 2003.
2. Chicu V., Standarde profesionale ale cadrelor manageriale din învățământul
general. Chișinău, 2015.
3. Dragomir M., Pleşa A., Chicinaş L. Directorul din învăţămîntul preuniversitar.
Cluj – Napoca: Editura Eurodidact, 2007.
4. Iosifescu Ş. Management educaţional pentru instituţiile din învăţămînt.
București: Institutul de Știinţe ale Educaţiei, 2001.
5. Olan L. Învăţarea integrată – fundamente pentru un curriculum transdisciplinar.
Iași: Polirom, 2008.
6. Pleşa A. Evaluarea activităţii didactice prin inspecţia şcolară. Cluj–Napoca,
2008.
7. Бондаренко А.К., Поздняк Л.В., Шкатулла В.И. Шефул институцией
прешколаре, Едитура "Лумина", Кишинэу, 1987.
8. Curriculum pentru învăţământul preşcolar – prezentare şi explicitări, Bucureşti:
Didactica Publishing House, 2009. 159p.