UNIVERSITATEA PETROL-GAZE DIN PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE
DEPARTAMENTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ ȘI CU FRECVENȚĂ REDUSĂ

FUNCȚIILE MANAGEMENTULUI ÎN ORGANIZAȚII

COORDONATOR: STUDENT:
..................................... ...........................,
ANUL .....,

2023
 CUPRINS

1.Definirea conceptului de functie a managementului............................................................................3

2. Funcțiile managementului.....................................................................................................................3
2.1. Planificarea.........................................................................................................................................4
2.2. Organizarea.........................................................................................................................................5
2.3. Conducerea.........................................................................................................................................6
2.4. Controlul.............................................................................................................................................7
3.Caracteristicile şi interdependenţa funcţiilor managementului..........................................................8
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................9

2
.1. Definirea conceptului de
funcţie a managementului
1. Definirea conceptului de funcție a managementului

Peter Drucker arata în 1955 că managementul constă în ,,organizarea sistematică a

resurseelor economice având sarcina de a le face productive, de a le utiliza în mod eficace si
eficient.”
Din acest punct de vedere, managemetul este o activitate compexa, respectiv un set de
activități specifice, executate de acei membri ai unei organizații care îndeplinesc anumite funcții
manageriale, respectiv care exercită anumite roluri manageriale. Managerul este deci o persoană
care are de obicei autoritate formală și care răspunde de munca a cel puțin unei singure pesoane
din cadrul organizației.
Managementul este o ştiinţa multidisciplinară deoarece integrează cunoştinţe din multe
domenii cum ar fi: matematica, informatica, economia, ştiinţe juridice, socio-umane.
Managementul ca activitate practică constă în procesul propriu-zis pe care îl urmează managerii
pentru îndeplinirea obiectivelor. Aceasta înseamnă abilitatea de a aplica la realităţile diferitelor
situaţii, principiile şi metodele dezvoltate de teoria managementului. Această abilitate
managerială trebuie văzută, în sensul de creativitate, de inventivitate, de aceea unii autori
consideră activitatea de conducere „artă managerială”. Ştiinţa managementului presupune
ansamblul de cunoştinţe pe care trebuie să le aibă cei care ocupă funcţii de conducere, iar arta de
a conduce constituie măiestria rezultată nu numai din însuşirea cunoştinţelor, ci şi dintr-o
anumită aptitudine, care variază de la talent la genialitate. Eficienţa conducerii, pe lângă o bună
pregătire are nevoie de o serie de trăsături specifice cum ar fi: spirit inovator; capacitate de
sinteză şi analiză, talent, curaj de a-si asuma riscuri, inteligenţă.
Esenta definirii managementului o reprezinta functiile sau atributele managementului.

2. Funcțiile managementului

3
 Reprezintă activitățile sau procesele pe care managerii le desfășoară pentru a atinge
obiectivele organizației. Aceste funcții sunt esențiale pentru buna desfășurare a activităților
organizaționale și pentru atingerea succesului pe termen lung. Principalele funcții ale
managementului sunt: - planificare (previziune), organizare, conducerea, coordonare, evaluare-
control.

2.1. Planificarea

Planificarea începe prin stabilirea clară a obiectivelor organizației. Acestea pot fi legate
de vânzări, profitabilitate, creștere, inovație sau orice altă direcție strategică pe care organizația
dorește să o urmeze. Obiectivele bine definite oferă o direcție clară pentru toți membrii
organizației și facilitează evaluarea ulterioară a succesului în atingerea acestora.
Planificarea implică evaluarea mediului extern și intern al organizației pentru a identifica
oportunități și amenințări, dar și pentru a evalua resursele și capacitățile disponibile. O înțelegere
clară a mediului înconjurător permite organizației să-și ajusteze obiectivele și strategiile în
funcție de schimbările de pe piață și de resursele interne disponibile. Pe baza obiectivelor și a
analizei mediului, planificarea implică dezvoltarea strategiilor pentru a atinge obiectivele
stabilite. Acestea pot include strategii de marketing, financiare, operaționale și altele. Strategiile
oferă un plan general de acțiune și ghid pentru deciziile ulterioare, asigurând coerența și alinierea
eforturilor organizației. Planurile operaționale detaliate sunt dezvoltate pentru a implementa
strategiile, acestea includ planuri specifice pentru diferite departamente și echipe, astfel încât
fiecare nivel al organizației să știe ce trebuie să facă pentru a contribui la obiectivele generale.
Planurile operaționale clar definite facilitează implementarea eficientă a strategiilor și
asigură că toți angajații au o direcție clară în privința sarcinilor lor. După ce planurile sunt
dezvoltate, acestea sunt puse în aplicare, iar progresul este monitorizat constant pentru a asigura
că organizația este pe drumul corect. Monitorizarea permite managerilor să identifice problemele
în timp util, să facă ajustări și să asigure că organizația rămâne aliniată cu obiectivele sale.
Planificarea în management este un proces continuu și dinamic, organizațiile trebuie să fie
flexibile și să ajusteze planurile în funcție de schimbările din mediul de afaceri și de evoluțiile

4
interne. Este un instrument esențial pentru gestionarea eficientă a resurselor și pentru atingerea
succesului organizațional.

2.2. Organizarea

Funcția de organizare în cadrul managementului este esențială pentru a asigura structura

și eficiența operațională a unei organizații. Această funcție implică stabilirea structurilor,
distribuirea resurselor și definirea responsabilităților pentru a atinge obiectivele stabilite.
Stabilirea Structurii Organizaționale:
Organizare Funcțională: Departamentele sunt structurate pe funcții specifice, cum ar fi
vânzări, marketing, resurse umane.
Organizare Matriceală: Există o combinație între structura funcțională și cea pe proiecte,
cu oameni care raportează la mai mulți șefi.
Organizare pe Proiecte: Oamenii sunt organizați în echipe pentru a îndeplini obiective
specifice ale proiectelor.
Se acordă puterea de a lua decizii și de a exercita control asupra resurselor și se atribuie sarcini și
responsabilități individuale membrilor echipei sau departamentului.
Se determină numărul și tipul de angajați necesari pentru a atinge obiectivele și se alocă bugete și
se gestionează resursele materiale necesare pentru operațiunile curente.
Se stabilesc canalele de comunicare pentru a facilita transmiterea informațiilor între
departamente și niveluri ierarhice și se asigură că procesele și activitățile desfășurate de diferite
departamente se îmbină în mod eficient.
Se formulează regulile și standardele care ghidează comportamentul și deciziile în cadrul
organizației și se definesc modurile specifice de desfășurare a activităților pentru a asigura
coerență și consistența
Capacitatea de a se adapta la schimbările în mediul de afaceri prin ajustarea rapidă a structurii și
resurselor și încurajarea inovației în cadrul structurii și proceselor pentru a rămâne competitive
pe piață. Se implementează sisteme pentru a evalua performanța departamentelor și echipelor și

5
se fac ajustări și se introduc îmbunătățiri pentru a optimiza operațiunile organizaționale. Se
investește în dezvoltarea competențelor angajaților pentru a-și îndeplini rolurile și pentru a
avansa în carieră.
Funcția de organizare este interconectată cu celelalte funcții ale managementului, precum
planificarea, coordonarea și controlul. O organizație bine organizată este esențială pentru
atingerea obiectivelor sale și pentru menținerea eficienței pe termen lung.

2.3. Conducerea

Conducerea în cadrul funcției de management implică ghidarea, influențarea și inspirarea

angajaților pentru a atinge obiectivele organizației. Este despre stabilirea unei viziuni clare,
motivarea echipei și crearea unui mediu în care membrii săi să poată excela. Un lider trebuie să
definească o viziune clară pentru organizație și să stabilească obiective realiste și inspiraționale.
A comunica această viziune în mod corespunzător este crucial pentru alinierea și mobilizarea
echipei.
Liderii trebuie să creeze un climat pozitiv și să motiveze membrii echipei prin
recunoaștere, recompense și dezvoltare profesională. Inspirarea implică oferirea unui exemplu și
a unui model de conduită, cultivând astfel încrederea și respectul în cadrul organizației. Liderii
trebuie să fie capabili să ia decizii prompte și să-și asume responsabilitatea pentru acestea.
Consultarea cu membrii echipei și colectarea feedback-ului contribuie la luarea deciziilor
informate. Delegarea eficientă permite liderilor să se concentreze asupra aspectelor strategice, în
timp ce angajații primesc oportunități de creștere și dezvoltare. Este esențială identificarea
abilităților și punctelor forte ale membrilor echipei pentru a aloca responsabilitățile
corespunzător.
Comunicarea este esențială pentru a transmite clar viziunea și obiectivele. Promovează
transparența, încrederea și colaborarea între membrii echipei.
Tehnici de comunicare eficientă:
 Ascultarea activă: Liderii trebuie să asculte cu atenție feedback-ul și preocupările
membrilor echipei.

6
  Comunicare deschisă: Promovarea unui mediu în care membrii echipei se simt liberi să
împărtășească idei și să pună întrebări.
 Comunicare adaptabilă: Abilitatea de a ajusta stilul de comunicare în funcție de audiență
și context.
Liderii trebuie să coordoneze resursele și eforturile pentru a se asigura că activitățile
organizaționale sunt aliniate cu obiectivele strategice. Coordonarea implică și gestionarea
conflictelor și rezolvarea problemelor care pot apărea în cadrul echipei. Ei trebuie să-și dezvolte
continuu abilitățile de conducere prin învățare, mentorat și evaluare constantă a performanței.
Conducerea eficientă este adesea asociată cu valorile organizaționale, etica și integritatea și
implică un echilibru între gestionarea resurselor, luarea deciziilor, comunicarea eficientă și
dezvoltarea unui mediu în care membrii echipei se simt motivați să contribuie la succesul
organizației. Un lider eficient reușește să inspire și să îndrume echipa spre atingerea obiectivelor
comune.

2.4. Controlul

Controlul în cadrul funcției de management reprezintă procesul de monitorizare, evaluare

și ajustare a activităților organizației pentru a se asigura că acestea sunt aliniate cu obiectivele
stabilite.
Controlul începe prin stabilirea standardelor și obiectivelor clare. Acestea pot include
indicatori de performanță, termene-limită și criterii de calitate. Standardele oferă un cadru pentru
evaluarea performanței și reprezintă baza controlului.
Managementul controlului presupune supravegherea și urmărirea activităților pentru a
evalua în ce măsură acestea sunt conforme cu standardele stabilite. Monitorizarea poate implica
utilizarea indicatorilor cheie de performanță (KPI-uri) și a altor instrumente de măsurare. Se
colectează date relevante referitoare la performanță, costuri, calitate și alte aspecte cheie. Analiza
datelor ajută la identificarea tendințelor, punctelor forte și a aspectelor care necesită îmbunătățiri.
Rezultatele obținute sunt comparate cu standardele stabilite pentru a identifica abaterile sau
devierile de la obiectivele inițiale. Această etapă permite identificarea discrepanțelor și luarea
măsurilor corective necesare. Atunci când sunt identificate abateri, se iau măsuri pentru a corecta
situația și a readuce activitățile pe calea cea bună. Măsurile pot implica ajustarea proceselor,

7
realocarea resurselor sau implementarea de schimbări în strategie. Este important să se ofere
feedback constant echipei cu privire la performanță și rezultate. Comunicarea deschisă și clară
contribuie la înțelegerea standardelor și la identificarea îmbunătățirilor necesare.
Controlul nu este doar despre corectarea deficiențelor, ci și despre identificarea
oportunităților de îmbunătățire continuă. Se explorează modalități de optimizare a proceselor și
de creștere a eficienței pe termen lung.
Periodic, sistemul de control în sine este supus unei evaluări critice și se asigură că
standardele și procedurile de control sunt relevante și eficiente în contextul schimbărilor
organizaționale sau de mediu. Controlul în management este un proces continuu și dinamic,
esențial pentru menținerea și îmbunătățirea performanței organizației într-un mediu în schimbare
constantă.

3. Caracteristicile şi interdependenţa funcţiilor managementului

Funcţiile managementului au o serie de caracteristici. În primul rând, activităţile

componente sunt specifice numai managerilor, sunt atribute doar ale muncii lor, care îi
diferenţiază de personalul de execuţie. Cea de a doua caracteristică este că funcţiile manageriale
sunt exercitate în toate organizaţiile, indiferent de domeniu, precum şi la toate nivelele
ierarhice din cadrul acestora. În funcţie de nivelul ierarhic, importanţa lor diferă, precum diferă
şi formele de manifestare ale acestor funcţii. Astfel, la nivelul managerial de vârf predomină
funcţia de planificare şi de organizare, în timp ce la nivelul managerial de bază predomină
antrenarea şi controlul. În al treilea rând, funcţiile managementului pot fi abordate atât
independent (fiecare în parte) cât şi interdependent din punct de vedere al procesului de
management. Funcţiile managementului sunt puternic interdependente, iar managerii le
execută atât separat una de alta, cât şi mai multe concomitent, pe parcursul unei zile de lucru
normale.
Trebuie evitată minimalizarea sau ignorarea uneia sau a mai multora dintre funcţiile
managementului. Este normal ca în diferite perioade ale evoluţiei mediului de afaceri, şi implicit
a organizaţiilor, anumite funcţii manageriale să deţină o importanţă mai mare comparativ cu
celelalte. Astfel, până în perioada anilor 1970, în ţările dezvoltate economic, în cadrul
organizaţiilor, predominau funcţia de organizare şi cea de control (modelul militar, denumit şi

8
ierarhic). În prezent, accentul se pune pe funcţia de planificare (management strategic), şi pe cea
de antrenare, alături de organizare. În primul rând, o explicaţie constă în aceea că mediul general
şi de afaceri este mult mai instabil, mai turbulent şi de aceea mai greu previzibil. Efortul de a
anticipa evenimentele din mediul şi de a controla evoluţia sa într-un grad cât mai mare
determină concentrarea asupra componentelor funcţiei de planificare.
În concluzie, toate funcţiile managementului se află în relaţii strânse de
intercondiţionare.

BIBLIOGRAFIE

Drucker, P. F………………………….……. The Practice of Management. HarperBusiness,

1954
Fayol, H………………………………... General and Industrial Management. Pitman
Publishing.1919
Kotter,J. P. . …...............................................A Force for Change: How Leadership Differs from
Management. Free Press, 1990
Merchant, K. A., & Van der Stede, W. A…………. Management Control Systems: Performance
Measurement, Evaluation and Incentives. Prentice
Hall, 2007
Deming, W. E……………………………… Out of the Crisis. MIT Press, 1986