UNITATEA DE INVATARE I

Managementul – Fundamente teoretice,

Caracteristici, Tipologii
Cuprins
1.1. Obiective
1.2. Competenţele unită ţii de învă ţare
1.3 Fundamente teoretice
1.4.Metode (tipologii) de management
1.5. Procedee specifice de aplicare a tipologiilor de management
1.6 Metode si procedee creative

În accepţiunea lui J.Serven Screiber managementul

se consideră a fi cea mai nouă dintre ştiinţe şi cea
mai veche dintre arte. Se consideră a fi o artă
deoarece managerul trebuie să aibă capacitatea de
a fixa obiective şi de a se organiza astfel încât prin
coordonarea eforturilor să-şi realizeze obiectivele
ţintite.
Din punct de vedere al conceptului de management
acesta poate fi abordat ca disciplină ştiinţifică –
defineşete natura şi caracteristicile procesului de
conducere oferind un bagaj de cunoştinţe specifice
necesare formării şi orientării activităţi managerilor –
ca activitate practică prin care managerul
coordonează activitatea altor persoane cu scopul
realizării unor obiective într-un sistem organizat.
Totodată, managementul poate fi abordat ca un
centru de decizie, fiind reprezentat de o persoană
sau un grup de persoane, investite cu autoritate
formală în virtutea căreia sunt adoptate decizii
privind activitatea şi/sau comportamentul altor
persoane.
Sintetic se poate afirma că Managementul este
ştiinţa organizării şi conducerii instituţiilor de
orice fel pentru valorificarea eficientă a
resurselor acestora în scopul oferirii de produse
şi servicii specif
Managementul ştiinţific constă în aplicarea legităţilor,
conceptelor, metodelor şi tehnicilor puse la dispoziţie
de ştiinţa managementului în practica socială.
Acest proces de aplicare a elementelor teoretico-
metodologice constă practic în munca de zi cu zi a
managerilor în cadrul organizaţiilor. Evident că nu tot
ceea ce fac managerii reprezintă management
ştiinţific, ci numai acea parte a muncii lor care se
bazează pe elementele ştiinţei managementului,
cealaltă parte aparţine conducerii empirice pe bază
de experienţă, fler etc.
Caracteristici ale managementului stiintific:
caracter aplicativ şi concret (operaţionalizarea în
practică, de fapt, munca de zi cu zi a managerilor);
caracter creativ – adaptarea instrumentului
ştiintific de management la situaţiile specifice ale
organizaţiei;
diversitatea şi eterogenitatea sa – managementul
ştiintific este deosebit de divers în sensul că el
variază de la o firma la alta şi în cadrul acestora de
la o subdiviziune organizatorică la alta ca urmare a condiţiilor tehnice,
economice, stiintifice, comerciale etc.;
caracter “uman" pronunţat – se manifestă prin
deciziile şi acţiunile oamenilor cadrele de execuţie
îşi pun amprenta asupra conţinutului şi modului de
realizare a managementului ştiinţific.
Funcţiile managementului
Orice manager care exercită un management
ştiinţific prin întreaga sa activitate realizează funcţiile
conducerii - previziune, organizare, coordonare,
antrenare, control-evaluare, în vederea stabilirii
obiectivelor şi a realizării lor.
Funcţia de previziune cuprinde ansamblul
acţiunilor prin care se stabilesc obiectivele
organizaţiei pe termen scurt, mediu şi lung, se
formulează modalităţile de realizare a acestora şi se
fundamentează necesarul de resurse. Funcţia de
previziune la nivelul organizaţiei se concretizează în:
strategii, politici, planuri şi programe. Aceste
rezultate ale previziunii se referă la aceleaşi
elemente – obiective, modalităţi de acţiune pentru
realizarea lor şi resurse necesare – dar au un
orizont temporal, grad de detaliere şi rigurozitate în
fundamentare diferite.

Fct de Organizarea Organizarea presupune gruparea resurselor şi activităţilor pentru

îndeplinirea eficientă a obiectivelor previzionate. Se realizează pe două paliere: organizarea de
ansamblu a firmei (SM) şi organizarea funcţiunilor firmei (domenii de activitate). Organizarea de
ansamblu se concretizează în definirea sistemului organizatoric şi informaţional, în timp ce
organizarea funcţiunilor se referă la C&D, producţie, HRM, comercială, financiar-contabilă,
respectiv, delimitarea proceselor de muncă fizică şi intelectuală, componentele acestora,
gruparea pe posturi, formaţii de muncă, departamente şi atribuirea lor personalului
corespunzător anumitor criterii manageriale, tehnice, economice şi sociale. Se stabilesc şi
delimitează acţiunile prin care se constituie structura managementului şi sistemul informaţional
al acestuia. Se recomandă organizarea în viziune suplă şi flexibilă, pe fondul accentuării
profesionalismului şi specializării echipelor manageriale. Eficienţa organizării se evaluează
folosind un set de indicatori, de tipul: numărul cadrelor de conducere, al compartimentelor,
ponderea ierarhică, numărul nivelelor ierahice, volumul informaţiilor care se vehiculează în
cadrul SM, modernitatea mijloacelor de tratare a informaţiilor, indicatori cantitativi (valoarea
producţiei nete, producţia fizică, volumul investiţiilor), indicatori calitativi (productivitatea
muncii, rentabilitatea, costurile de producţie, costul calităţii), indicatori sociali (salariul mediu,
mobilitatea personalului), indicatori psihologici (stres organizaţional, cultura organizaţională,
climatul de muncă, relaţiile interpersonale).

Fct de Coordonarea Coordonarea reprezintă “ansamblul acţiunilor prin care un manager crează
şi menţine armonia între activităţile şi oamenii pe care îi conduce, într-un mediu care se află
într-o continuă schimbare”. Corelată cu funcţia de organizare, coordonarea conferă
operaţionalitate structurii organizatorice proiectate. Forme: bilaterală şi multilaterală Gradul de
formalizare al funcţiei de coordonare este redus, exercitarea acesteia fiind fundamental
influenţată de latura umană a managerilor, drept urmare este dificil de comensurat. Managerii
trebuie să urmărească echilibrarea sarcinilor, creşterea nivelului de competenţă, utilizarea unor
metode de conducere şi procedee de lucru adaptate diferitelor categorii de personal, aplicarea
delegării de autoritate, valorificarea capacităţii compartimentelor de stat major, ş.a. Într-un
climat favorabil de muncă, exercitarea funcţiei de coordonare prin stimularea iniţiativei şi
spiritului de echipă, poate asigura implicarea efectivă a salariaţilor la realizarea obiectivelor
previzionate şi îndeplinirea criteriilor de performanţă.

Fct de Antrenarea Antrenarea reprezintă “ansamblul acţiunilor prin care un manager

influenţează activităţile colaboratorilor săi în vederea atingerii obiectivelor stabilite prin
satisfacerea nevoilor care îi motivează”. Fundamentul funcţiei de antrenare îl reprezintă
motivarea, ce rezidă practic în corelarea satisfacerii necesităţilor şi intereselor personalului cu
realizarea obiectivelor şi sarcinilor atribuite. Caracteristicile procesului de motivare: • Complex,
în sensul utilizării combinate a stimulentelor materiale şi moralspirituale, în funcţie de contextul
concret managerial; • Diferenţiat, în sensul că motivarea trebuie să ţină cont de caracteristicile
fiecărei persoane şi ale echipei din care face parte, astfel încât rezultatul să fie maximum de
implicare în stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor firmei; • Gradual, adică să satisfacă succesiv
nevoile personalului, în strânsă corelaţie cu aportul acestora, luând în considerare
interdependenţele dintre diferite categorii de necesităţi.
Fct de Control-evaluarea Reprezintă “ansamblul acţiunilor de evaluare a rezultatelor firmei, a verigilor ei
organizatorice şi a fiecărui salariat, de identificare a abaterilor care apar de la obiectivele, normele,
standardele, termenele stabilite iniţial, a cauzelor care le-au generat, precum şi de adoptare de măsuri
care să asigure eliminarea abaterilor, menţinându-se prin aceasta echilibrul dinamic al firmei”. Etape
specifice exercitării funcţiei de control-evaluare: • Stabilirea obiectivelor controlului, determinarea
nivelelor de performanţă cunatificabile, proiectarea sistemului de control • Evaluarea rezultatelor şi
comensurarea acestora • Analiza comparativă rezultate obţinute – obiective stabilite • Identificarea
abaterilor, a cauzelor care le-au generat şi stabilirea unui set de măsuri corective • Recompensarea
şi/sau sancţionarea personalului • Evaluarea controlului şi luarea deciziei de operaţionalizare a măsurilor
corective

MULT SUCCES TE IUBESC