Note de curs 1

Management
1. Concept de management
a. conţinutul
b. obiectivele
c. definiţia
2. Managementul firmei
a. componentă
b. trăsături
c. procese de management
d. funcţii
e. principii generale
3. a. Componentele sistemelor de management
b. Funcţiile acestuia.

1. Managementul ca ştiinţă este rezultatul preocupărilor specialişti din întreaga lume şi

beneficiază de o abordare diversă şi multidimensională:
- domină abordările pragmatice
- este apreciat ca un proces de coordonare a resurselor umane;
- un proces de obţinere şi de combinare a resurselor pentru realizarea unui anumit scop:
profit legat de produse şi de servicii;
- ştiinţă a tehnicilor de conducere a întreprinderii;
- acea ştiinţă care reuneşte legile conducerii generale şi legile sintetice ale componentelor
sociale;
Concluzie : Managementul firmei are ca obiect studierea proceselor şi relaţiilor de
management (conducere) în scopul descoperirii legilor şi normelor ce guvernează sistemele,
metodelor, modalităţile de conducere destinate asigurării, obţinerii şi creşterii competitivătăţii.
Specificitate pentru management: Constă în faptul că studiază procesele şi relaţiile de
conducere în management, şi nu procesele tehnice, economice sau social-umane.
- Activitatea ştiinţei de management nu este indiferent de celelalte componente: tehnică,
economică, social-umane.
- Managementul studiază, descoperă principiile, legităţile şi explică relaţiile de
conducere, deci managementul este o ştiinţă dar este şi o artă.
Managementul firmei este o componentă a ştiinţei managementului în general,
respectiv partea cea mai evoluată.
Motivaţie:
1. Firma este baza economiei care generează valori şi valori de întrebunţare.
2. Primele cristalizării ale managementului ca ştiinţă au găsit teren fertil în firmă.
3. Managementul firmei este o ştiinţă economică de sinteză.
De ce ? 3.1. Preia şi utilizează categorii economice de bază.
3.2. Are ca obiect important economia.
3.3. valorifică categorii, teme şi noţiuni ale economiei politice, ale analizei
economice, ale organizării, ale marketingului şi finanţelor.
4. Are caracter interdisciplinar şi multidisciplinar.
De ce ? 4.1. Integrează categorii economice şi metode sociologice, matematice, psihologice,
statistice şi juridice.
4.2. Se fundamentează ca ştiinţă sistemică în corelaţie cu alte ştiinţe.

2. Managementul firmei. Procesele de management.

Problemele de muncă pot fi:
- de execuţie (care reunesc munca şi obiectele muncii).

1
 - De management (o parte a forţei de muncă acţiunea asupra alteia pentru a obţine un
anumit rezultat).
În contextelor proceselor management se combină principalele funcţii ale întreprinderii:
Fazele principale în care managementului îşi exercită funcţiile:
A. Faza previzională presupune o viziune de perspectivă a obiectivelor, deciziilor şi
tacticilor prioritare.
B. Faza de operaţionalizare pp coordonarea şi antrenarea personalului pentru înfăptuirea
planului economic şi al prognozelor.
C. Faza finală de comensurare, de evaluare a rezultatelor şi de control.
,,Materiile prime” pe care se fundamentează managementul sunt: oamenii şi informaţia; deci
relaţiile de management pot fi definite ca relaţii ce se stabilesc între membri organizaţiei,
între aceştia şi sisteme, procese de aprovizionare, organizare, coordonare, antrenare, control
şi evaluare.
Ce factori condiţionează relaţiile managementului?
a. social economici
b. tehnici şi materiale
c. uman – cultural conţin:
- personalitatea managerului dar şi a executanţilor
- raporturile dintre grupuri
- nivelul de competenţă.
Ce variabile determină caracterul relaţiilor de management ?
- natura şi formele de organizare a proprietăţii.
- categoria de societate comercială.
- Dimensiunea şi complexitatea firmelor
- Specificitatea proceselor economice
- Dispersia teritorială a subunităţilor
- Continuitatea proceselor tehnologice
- Particularităţile materiilor prime
- Nivelul tehnologic
- Gradul de automatizare al prelucrării informaţiilor
- Calitatea factorului uman: de decizie, de execuţie
- Concepţia managerilor cu privire la misiunea lor
Aceste variabile funcţie de ponderea lor asupra proceselor de conducere pot determina
structura organizatorică, sistemul informaţional şi sistemul decizional.
Funcţiile managementului firmei
1. Previziune; 2. Organizare; 3. coordonare; 4. Antrenare; 5. Evaluare şi control.
1. Previziunea constă în ansamblul proceselor de muncă prin care se determină obiectivele şi
componentele firmei.
Previziune se concretizează prin 3 componente:
- prognoze care au un orizont de 10 ani;
- planuri conţin o concretizare a prognozelor pe un orizont de la 1 lună la 5 ani.
- Programele
– au un conţinut redus
– conţin detalii
– au un grad ridicat de certitudine
2. Organizarea constă în ansamblul proceselor de management de stabilire a ansamblului
obiectivelor şi de limitare a proceselor de muncă, a componentelor, gruparea pe posturi, pe
formaţii de muncă, repartizarea personalului de muncă pe criterii manageriale şi economic.
3. Coordonarea presupune armonizarea deciziilor şi acţiunilor unui sistem condus în cadrul
planificării şi previziunilor. Implică comunicare fluentă între compartimente, pe verticală, pe
orizontală (organigramă) eliminarea distorsiunilor şi existenţa feed-back-lui.

2
 4. Antrenarea conţine un ansamblu de procese şi de acţiuni de natură să determine personalul
pentru a contribui la înfăptuirea obiectivelor pe baza motivaţiei.
Motivaţia:
- poate fi pozitivă
- poate fi negativă
- necesită stabilirea scărilor motivaţionale pe bază de categorii şi anume:
1. necesităţi esenţiale deci fiziologice
2. de siguranţă şi securitate
3. de contacte umane, afilierea la grup.
4. de statut social, de stimă, de autorealizare.
- trebuie să întocmească simultan condiţiile:
- să fie complexă, adică să aibă şi stimulente morale şi stimulente materiale;
- să fie diferenţiată, deci să ţină seama de caracteristicile fiecărei persoane, dar şi al
fiecărui colectiv;
- să fie graduală deci să satisfacă succesiv necesităţile individului corelate cu acordul
său la rezultate.
- să se evite nivelarea standardizată a motivării.
5. Evaluarea şi controlul este un proces de măsurare comparativă a rezultatelor funcţie de
obiectivele standardizate.
Presupune următoarele faze:
- măsurarea realizărilor;
- determinarea cauzelor (+ sau -) care influienţează
- compararea obiectivelor
- efectuarea corecţiilor
- feed-back-ul.
Controlul trebuie să fie: preventiv, adaptiv şi riguros.
Concluzii:
1. Funcţiile managementului trebuie să fie examinate în interdependenţă corelat în
dinamică, sisteme şi cu responsabilitate.
2. orice deficienţă managerială are impact negativ asupra performanţei sistemului condus.
3. managementul ca amploare are propria sa ierarhie şi anume: de nivel superior, de nivel
mediu şi de nivel interior.
4. Managementul performant nu se poate realiza decât de imbecili = seism economic
şi social.
5. Previziunea şi planificarea inclusiv BALANŢA legăturilor dintre ramuri devin
imperative ce condiţionează nivelul profitului.
6. există corelaţii directe între calitatea managementului şi rezultatele cuantificabile.

Principiile generale ale sistemului de management al firmei.

- aceste principii au determinare social-economică, tehnică şi umană;
- distingem principii generale şi specifice.
Principii generale
1. Asigurarea concordanţei dintre parametrii sistemului de management şi caracteristicile
generale ale mediului ambiant (mediul extern al firmei). Acesta presupune adaptarea
sistemului de conducere cu situaţia existentă din interiorul său (cultura organizaţională)
şi din contextul economic exterior în care operează deci mediul extern.
Presupune corelarea între parametrii proiectaţi ai sitemului şi caracteristicile existente
ale întreprinderii pentru evitarea disfuncţionalităţilor care generează ineficienţe.
2. Principiul participativ presupune implicarea în relaţiile de management a managerilor a
specialiştilor, a reprezentanţilor proprietarilor pentru realizarea culturii organizaţionale. Legea
31 şi Legea 36.

3
 3. Principiul motivării factorilor implicaţi presupune îmbinarea intereselor economice ale
proprietarilor cu cele ale executanţilor.
Motivarea presupune împărţirea profitului, salarizarea personalului, evaluare, promovare,
sancţionarea şi dimensionarea dividentelor, a comisioanelor şi a premiilor.
4. Principiul eficienţei presupune:
a. maximizarea efectelor economico-sociale, cuantificabile şi necuantificabile în
scopul competitivităţii ridicate.
b. modelarea sistemului de management pentru realizarea obiectivelor.
c. utilizarea unui instrumentar modern (metode, concepte de management,
economice, juridice, tehnice, sociologice).
d. analiză sistemică lucidă într-o viziune subordonată îndeplinirii obiectivelor
strategice ale firmei.
3. Componentele sistemului de management
Sistemul de management este alcătuit din ansamblul elementelor cu caracter decizional,
organizare informaţională, motivaţional, prin care agentul economic îşi exercită atrbuţiile sale.
Conţine următoarele subsisteme:
-1 Sistemul organizatoric – asigură cadrul, divizarea, combinarea, funcţionalitatea proceselor
economice. Reuneşte organizarea formală (organizare, posturi, funcţii, fişa postului) şi
informală.
-2 Sistem informaţional – implică dinamism, flexibilitate specifice revoluţiei tehnico-
ştiinţifice.
Acest subsitem:
- desemnează cursul de acţiune ales pentru realizarea obiectivelor
- direcţionază dezvoltarea ansamblului firmei prin fundamentarea deciziilor (strategice,
tactice, curente).
-3 Sistem de metode şi tehnici de management: se caracterizează prin complexitate şi
formalizare şi include metodele:
- diagnosticare
- delegare
- conducere pe obiective
- conducere pe proiecte
- tabloul de bord
Funcţiile subsistemului de management
1. asigurarea suportului logistic
2. asigurarea suportului ştiinţific:
– informalizare;
– cibernetizare;
– modelarea;
– robotizare;
3. Dezvoltarea potenţialului personalului managerial şi de conducere.
- o mai bună evaluare şi folosire a calităţilor fiecărui executant.
Fiecare titular de post are propria personalitate, propriile aspiraţii, preocupări
extraprofesionale specifice ce se cer cunoscute şi valorificate pentru profitabilitatea firmei.
Aceste funcţii trebuie privite în totalitate în interdependenţă şi operaţionalizate în
condiţiile caracterului uman eterogen şi complex al fiecărui individ şi al colectivităţii.