Note de curs 2

Management

Întreprinzătorul, firma şi mediul ambiant

1. Abordarea mediului ambiant

- concept, factorii de influenţă asupra firmei.
2. Mutaţii economice în mediul economiei firmei
- definirea economiei de piaţă
- modalităţi ale trecerii la economiei de piaţă
3. Firma – obiectiv al managementului. Trăsături definitorii.
4. Întreprinzătorul.

1. Cunoaşterea mediului ambiant constituie o problemă esenţială pentru manager.

Aceasta implică aprofundarea factorilor exogeni (externi) şi endogeni (interni) ai firmei cu

variabilele lor multiple complexe în scopul asigurării profitabilităţii în condiţiile mediului
concurenţial. Firma trebuie să fie concepută ca un mediu în contextul macrosistemului
respectiv cu intrări, ieşiri şi feed-back.
Examinarea factorilor de mediu constituie condiţia esenţială a satisfacerii trebuinţelor
întrucât favorizează:
- integrarea în macro şi mondosistem.
- elaborarea de strategii realiste, eficiente ale firmei.
- valorificarea optimă a resurselor.
- adaptarea din mers fără şocuri, traume la cerinţele schimbătoare, instabile, turbulente ale
mediului.
- valorificarea datelor informaţionale în scopul abordării unor decizii inclusiv în condiţii de
risc.
Cunoaşterea oportunităţilor şi cerinţelor mediului ambiant amplifică funcţionalitatea
eficientă a firmei. Mediul ambiant nu se confundă cu mediul înconjurător. Pentru om mediul
ambiant este societatea cu două componente: mediul interurban şi mediul tehnologic. Ambele
sunt componente de bază ale calităţii vieţii. Calitatea vieţii ca şi mediul ambiant trebuie să fie
examinate în complexitatea sa şi se clasifică în două categorii de factori care sunt:
- factorii naturali: clima, solul, apa care constituie suportul biologic al activităţii economice
şi vieţii.
- factorii artificiali: condiţiile create de om pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă
includem: - piaţa care poate fi organizată sau/şi neorganizată.
Mediul ambiant include elemente exogene: economice, tehnice, politice, demografice,
cultural ştiinţifice, organizatorice, ştiinţifice, psiho-sociali şi ecologice. Se trag următoarele
concluzii: aceste elemente componente ale mediului ambiant determină obiectivele firmei,
resursele necesare, adoptarea şi aplicarea deciziilor în cadrul firmei.
Factorii de influienţă ai mediului asupra firmei:
- factori economici: piaţa internă şi externă pentru cunoaşterea căreia marketingul are un rol
important.
- pârghiile economico-financiare: taxe, impozite, accize;
- sistemul bancar;
- bursa de valori;
- regimul investiţional.
Modalităţi prin care statul intervine asupra pieţei:
1. Bunurilor de consum:
1
 - prin politica bugetară
- norme de calitate
- reglarea concurenţei (preţul, tarife).
- Prin asigurarea infrastructurii
- Prin politici de comerţ exterior (taxe vamale, rata de schimb valutar, facilităţile).
2. Piaţa forţei de muncă:
- Ocupare;
- Conversie;
- Angajare.
Reglementări – durata timpului de muncă, repartiţie.
Politica socială – statul poate interveni asupra pieţei (capitaluri) prin politica fiscală (taxe,
impozite), politica monetară (rata de schimb a dobânzii şi rata inflaţiei), politica industrială şi
agrară (subvenţii şi facilităţi), politica socială (ajutoare, impozite pe salarii).
Factorii de management externi (exogeni):
- strategia naţională cu privire la economie;
- sistemul de organizare a economiei naţionale;
- modalitate de coordonare a economiei naţionale;
- mecanisme de control executate de suprasistemele firmei;
- mecanisme motivaţionale;
- calitatea studiilor, metodelor de cercetare tehnico-ştiinţifică.
Factori tehnici şi tehnologici:
- nivelul tehnic al utilajelor existente sau disponibilităţii pentru cumpărare
- calitatea cercetărilor ştiinţifice şi accesul la rezultatele ştiinţifice
- numărul şi nivelul licenţelor, brevetelor înregistrate.
- capacitatea creativă, inovativă a sistemului de cercetare.
Factorii demografici includ totalitatea elementelor demografice ce acţionează asupra firmei:
- numărul populaţiei;
- structura social-profesională;
- ponderea populaţiei ocupate şi a celei active;
- rata natalităţii;
- rata mortalității;
- durata medie a vieţii.
Factorii social-culturali:
- structura socială a concurenţei;
- ocrotirea sănătăţii;
- învăţământ;
- cultura, ştiinţa;
- mentalităţi.

Factorii politici – se regăsesc în politica economică, socială, a ştiinţei, a învăţământului,

politica externă.
Politica poate exercita o influienţă şi în prezenţa surselor şi modalităţilor de constituire şi
utilizare a acestora şi în privinţa managementului macroeconomic (prin influienţa ce o are
asupra fundamentării strategiilor şi politicilor firmelor) dar politica poate fi influienţată
semnificativ de:
- politica altor state;
- politica organismelor internaţionale;
- de participare la circuitul economic mondial.

Factori naturali ecologici:

- resurse naturale: apă, sol, climă, vegetaţie – au rol decisiv.
- managementul resurselor şi al ecologiei.

2
Factorii judiciari – sunt constituiţi din ansamblul reglementărilor judiciare cu impact direct
sau indirect asupra firmei şi managementului (legi, decrete, hotărâri guvernamentale, ordine
ministeriale).
Managementul firmei are sarcina de a găsi modalităţi (organizatorice, decizionale,
informaţionale) de natură să determine promovarea şi rapotarea permanentă a acestora la
cerinţele mediului în continuă schimbare.

2. Mutaţii economice în mediul economic al firmei

Definiţia economiei de piaţă – este un sistem economic ce se caracterizează prin

maximizarea profitului (ca obiectiv general) construit preponderent din organizaţii economice
ale căror supravieţuire este condiţionată de profit.
Managementul şi funcţionarea firmei în condiţiile economiei de piaţă se bazează pe
următoarele pârghii economice:
- preţ;
- salariu;
- credit;
- dobândă;
- investiţii;
- profit.
dar se poate face fără a se ţine cont de pârghiile guvernamentale.
În funcţionarea economiei naţionale piaţa are rol decisiv de regulator al vieţii economiei în
ansamblu. Suportul economiei, al economiei de piaţă îl constituie proprietatea privată
dominantă. Dreptul de proprietate presupune dreptul de posesie, de folosinţă, şi de dispoziţie.
Trecerea la economia de piaţă se poate realiza prin două modalităţi:
- trecerea treptată, graduală: - facilitează pregătirea, proiectarea, funcţionariea noului sistem.
- oferă timpul necesar schimbări de mentalitate, de înscriere în cerinţele necesare
- preîntâmpină haosul.
- tipul şoc – preupune implementări bruşte, evită menţinerea vechiului sistem economic, poate
favoriza succese rapide. Acest tip de trecere presupune să fie proiectat, conceput şi
experimentat.
Modalitate la trecerea de economie de piaţă:
- înainte de a se alege unele modalităţi se impune o analiză a posibilităților de implementare.
Direcţii – instituirea sistemului de protecţie şoc
- descentralizarea sistemului de management
- elaborarea şi aplicarea de strategii de reformă economică
- apelarea la capitalul străin. Condiţii?
- liberalizarea pârghiilor economice
- reînnoirea sistemului de impozite, taxe.
- constituirea pieţei de capital
- convertibilitatea monedei naţionale
- formarea pieţei muncii
- un nou tip de management
Rezultanta aplicării acestor modalităţi trebuie să se regăsească în:
- organismul deciziilor strategice, eficiente
- privatizarea unei părţi a economiei naţionale cu efecte pozitive – (stabilitate economică)
politică, socială cu efect asupra:
- creşterii nivelului de trai;
- sporirea veniturilor;
- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă;
- constituirea unor puteri de circulaţie de mijloace
- asigurarea ocupării forţei de muncă.

3
Concluzie: Să slujească esenţial şi real majorităţii cetăţenilor şi societăţii în ansamblu.
Forme de realizare ale reformei economice (privatizării).
- investiţii individuale sau colective;
- împroprietărirea a unei părţi a populației cu o parte din acţiuni şoc;
- înfiinţarea de societăţi comerciale cu participarea statului şi/sau a capitalului străin.

3. Firma – obiect al managementului.

Concept.

Este un grup de persoane organizate conform unor cerinţe juridice, economice, tehnologice,
manageriale care concep şi desfăşoară un concept de relaţii de muncă folosind anumite
mijloace în scopul obţinerii unui profit.
Firma trebuie abordată în concept de sistem.
Trăsături
- este un sistem complex (încorporează resurse materiale, umane, financiare, informaţionale).
- este un sistem social-economic (cuprinde grupe de salariaţi, de procese economice,
tehnologice).
- este un sistem deschis adică este o componentă a macrosistemului.
- este un sistem organic adaptativ, în permanentă schimbare sub influenţa factorilor endogeni
(interni) şi exogeni(externi).
- este un sistem tehnico-material (are strategii organizatorice).
- are un caracter predominant operaţional de execuţie în care domină deciziile strategice
adoptate de organele ierarhice superioare (adunare generală a acţiunilor AGA, consiliul de
administraţie CA).

Tipologia firmelor
1. După forma de proprietate:
- privată;
- cooperatistă;
- societate pe acţiuni (S.A.).
2. De tip capitalist:
- regii autonome;
- societăţi comerciale.
3. După dimensiune:
- 1 – 9 salariaţi mici întreprinzători (familială);
- 10 – 49 salariați întreprinderi mici;
- 50 – 249 salariați întreprinderi mijlocii;
- peste 250 salariați întreprinderi mari.
Concluzie: În funcţie de mărimea firmei managementul capătă valenţe, atribuţii, dimensiuni,
amploare şi elemente specifice.