Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Globalizarea şi hipermarketurile
Globalizarea presupune multiple implicaţii asupra pieţei, asupra activităţii
de marketing, dar şi asupra firmei care se integrează în acest sistem.
Există numeroase opinii conform cărora globalizarea ar conduce la apariţia
unor dezechilibre economice, sociale, după cum există opinii care susţin avantajele
impresionante ale standardizării globale imprimată prin oferta unor linii de produse
identice bazate pe strategii promoţionale similare într-un număr mare de state.
Un fenomen a devenit evident astăzi pe piaţă, respectiv din ce în ce mai
multe companii s-au integrat în procesul globalizării fie vânzând acelaşi produs sub
diverse mărci, fie aceeaşi marcă în mai multe forme de produs. Această soluţie este
cunoscută sub emblema marketingului global în varianta sa regiocentrică - gândire
globală şi acţiune locală - model adoptat efectiv de numeroase companii din
America de Nord, Europa şi Orientul Îndepărtat.
Globalizarea, ca trăsătură fundamentală a economiei mondiale la început
de mileniu, amplifică legăturile dintre economiile naţionale, elimină barierele
dintre acestea conducând la progresul economic al ţărilor, la intensificarea
concurenţei internaţionale şi la conturarea reglementărilor relaţiilor economice
mondiale, respectiv a instituţiilor internaţionale cu atribuţii în acest sens.
Liberalizarea se constituie în efect şi cauză a globalizării.
Globalizarea influenţează economiile ţărilor aflate în tranziţie, în
sensul că acestea pot fi marginalizate dacă nu oferă o deschidere suficientă
fluxurilor comerciale şi financiare, dacă nu se adaptează la concurenţa străină şi nu
aplică politici care să atragă investitori străini.
Globalizarea determină mutaţii semnificative şi pe piaţa muncii.
Diferenţierea tot mai mare între nivelurile salariilor şi creşterea puterii ţărilor cu
salarii mici în cadrul schimburilor comerciale la nivel mondial au reactualizat
teorema lui Stolper - Samuelson, care anticipează o scădere a remuneraţiei
muncitorilor necalificaţi.
Hipermarketurile constituie un model de implementare a firmelor de
distribuţie franceze, germane, engleze în ţările aflate în tranziţie, mai ales în
perioada după 1989, ca o reacţie firească a acestor firme la lipsa de oportunităţi de
dezvoltare pe pieţele proprii. Detailiştii europeni au exploatat oportunităţile din
ţările aflate în tranziţie imediat după liberalizarea acestor economii. Polonia, Cehia
şi Ungaria sunt cele mai dezvoltate din acest punct de vedere, mai ales pentru
comercianţii de produse alimentare şi pentru magazinele Do It Yourself.
Pentru România, procesul de globalizare reprezintă o condiţie sine qua non
pentru progresul economic, însă se mai menţin obstacole la nivel de firmă şi la
nivel naţional concretizate în productivitate slabă, consum exagerat de materii
prime şi energie, bază tehnico-materială uzată moral şi fizic, slaba dezvoltare a
transporturilor şi telecomunicaţiilor, insuficienţa mecanismelor de finanţare şi
stimulare a exporturilor, acces limitat la pieţele externe de produse sensibile
(textile, alimente, produse de siderurgie, produse agricole).
BIBLIOGRAFIE
7 *** www.cora.ro