FISCALITATE EUROPEANĂ

Curs 1. FISCALITATE EUROPEANĂ - Noţiuni

introductive
 Fiscalitatea este o noţiune întâlnită din cele mai vechi
timpuri pentru că oamenii au plătit impozite şi taxe
indiferent de naţie, sex, religie, stare socială, număr
de copii sau profesie.
 Fiscalitatea a dat naştere în decursul timpului la reacţii
controversate, discuţii publice sau chiar revolte, greve
sau războaie.
 Fiscalitatea se referă la colectarea resurselor de
către stat sub forma impozitelor şi taxelor, dar şi la
repartizarea lor pe diferite destinaţii cum sunt:
apărare (armata), educaţie sănătate, cultură, ordine
publică, etc. şi utilizarea lor eficientă pe acele
destinaţii.
Curs 1. FISCALITATE EUROPEANĂ - Noţiuni
introductive

Taxe

Impozite Contribuţii

Bugetul
de stat

Colectarea resurselor sub forma impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale

la Bugetul central de stat
Curs 1. FISCALITATE EUROPEANĂ - Noţiuni
introductive

Repartizarea resurselor de la Bugetul central de stat

către diferite destinaţii
Curs 1. FISCALITATE EUROPEANĂ - Noţiuni
introductive
În perioada actuală majoritatea statelor încearcă
să-şi armonizeze legislaţia fiscală astfel încât aceasta
să fie unitară la nivel internaţional. Cele mai multe
armonizări se realizează în domeniul impozitelor
indirecte întrucât acestea afectează toate persoanele
fizice şi juridice, fiind incluse în preţul de vânzare al
bunurilor şi serviciilor.
 Curs 2. PRICIPIILE GENERALE ALE
IMPOZITĂRII
 Impozitele sunt contribuţii băneşti obligatorii,
generale, nerambursabile, directe sau indirecte,
efectuate de persoane fizice sau juridice, la
termenele şi în cuantumul stabilit de lege, fără
contraprestaţie din partea statului.
 Taxele reprezintă tot nişte plăţi băneşti făcute de
persoane fizice sau juridice către instituţii şi
autorităţi publice (notari publici, taxa pentru
eliberarea cărţii de identitate, a paşaportului, etc.),
pentru prestarea unor servicii din partea acestora.
 Curs 2. PRICIPIILE GENERALE ALE
IMPOZITĂRII
Între impozite şi taxe sunt o serie de diferenţe, precum:
 impozitele nu dau dreptul la o contraprestaţie, în
timp ce pentru taxa plătită se beneficiază de un
anumit serviciu din partea instituţiilor şi organelor
publice;
 taxele se percep, de regula, sub forma unor sume
fixe, în timp ce impozitele sunt stabilite impozitele
sunt stabilite sub diferite forme cum ar fi cote
procentuale proporţionale, progresive sau valoric pe
o anumită unitate de măsură (lei/ metru pătrat, lei /
hectolitru, etc.).
 Curs 2. PRICIPIILE GENERALE ALE
IMPOZITĂRII
Clasificarea impozitelor

Impozitele se pot clasifica după mai multe criterii, dar cea

mai cunoscută şi importantă grupare este cea care împarte
impozitele în:
 impozite directe de tipul impozitului pe venitul
persoanelor fizice, pe profitul agenţilor economici, impozitul
pe activul imobiliar (pe clădiri şi construcţii) sau impozitul
funciar;
 impozite indirecte de tipul taxei pe valoarea adăugată
(TVA) sau pe circulaţia mărfurilor, dar şi al accizelor.
 Curs 2. PRICIPIILE GENERALE ALE
IMPOZITĂRII
 Impozitele directe pot fi stabilite sub forma unor cote
procentuale proporţionale (16%, 20%, etc.) sau în cote
progresive (care cresc pe tranşe în funcţie de venit,
profit sau ce se impozitează), şi arareori sub forma
cotelor regresive (care scad pe măsură ce obiectul
impozabil creşte).
 În general, în ţările dezvoltate rata fiscalităţii este mai
ridicată decât în ţările mai puţin dezvoltate în care este
mai redusă. Pe plan mondial această rată a fiscalităţii
variază între 30 - 40%, iar ţări precum: Statele Unite ale
Americii, Japonia şi Elveţia reprezintă cazuri izolate
pentru că deşi sunt state dezvoltate au o presiune
fiscală sub 30%, adică mai mică decât media mondială.
 Curs 2. PRICIPIILE GENERALE ALE
IMPOZITĂRII
 Rata fiscalităţii denumită şi presiune fiscală arată
ponderea veniturilor fiscale în cadrul Produsului
Intern Brut al unei ţări la nivelul unui an. Aceasta se
determină cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:
 Curs 3. SISTEMUL FISCAL

Sistemul fiscal cuprinde următoarele elemente:

 totalitatea actelor normative cu caracter fiscal (legi, hotărâri
de guvern, ordonanțe, etc.) care se referă la stabilirea și
perceperea taxelor și impozitelor;
 impozitele, taxele și contribuțiile sociale necesare pentru a
alimenta bugetul de stat central și local;
 mecanismul fiscal care cuprinde totalitatea metodelor,
tehnicilor și instrumentelor fiscale;
 aparatul fiscal format din organele fiscale de specialitate
(direcția de finanțe publice, curtea de conturi, etc.);
 Curs 3. SISTEMUL FISCAL

Sistemul fiscal are următoarele funcții:

 colectarea resurselor financiare la bugetul de stat central și
local din încasarea impozitelor, taxelor și contribuțiilor
sociale;
 repartizarea pe diferite destinații a fondurilor publice
(apărare, educație, cultură, sănătate, ordine publică, etc.);
 verificarea utilizării eficiente pe fiecare destinație a fondurilor
alocate (Curtea de Conturi).
 Curs 3. SISTEMUL FISCAL

3.1. Sistemul fiscal în România

 Sistemul fiscal din România a trecut printr-o reformă fiscală

după anii 1990, fiind reglementat de Codul Fiscal adoptat de
Parlament pentru prima dată în anul 2003, iar în prezent
funcționează după Legea nr. 227/2015 cu modificările și
completările uterioare.
 Sistemul fiscal din România a fost modificat pentru a întări
disciplina fiscală prin stabilirea unor măsuri pentru
contribuabilii rău platnici (stabilirea de penalități, majorări,
amenzi, executări silite, retragerea licențelor,
blocarea conturilor, sancțiuni penale, etc.).
 Curs 3. SISTEMUL FISCAL

 Reforma fiscală în România s-a realizat în contextul aderării la

Uniunea Europeană pentru a se armoniza legislația
națională cu cea europeană, pentru a permite libera
circulație a mărfurilor și persoanelor în cadrul U.E.,
precum și desființarea barierelor vamale.
 Afacerile între statele membre ale Uniunii Europene trebuie
să se desfășoare în condiții de neutralitate fiscală, care se
poate obține prin respectarea următoarelor criterii:
 comerțul internațional funcționează pe baza principiului
impozitării la destinație;
 taxele vamale se percep în funcție de criteriul rezidenței.
 Curs 3. SISTEMUL FISCAL

Armonizarea sistemelor fiscale se poate face prin

următoarele două metode:

 metoda egalizării – presupune ca statele să standardizeze baza

de impozitare pentru fiecare impozit și taxă, precum și cota
de impunere;
 metoda diferențierii – care oferă statelor posibilitatea de a
stabili și alte impozite și taxe diverse specifice fiecărui stat
astfel încât să-și poată atinge obiectivele macroeconomice.