POLITICI ECONOMICE

COMPARATE
ANUL III

AFACERI INTERNAȚIONALE

23.02.2022

2021-2022
CURS NR. 1.
1.1 ECONOMIA NAŢIONALĂ

Pentru ca o activitatea desfăşurată de om să aibă caracter economic, aceasta trebuie să aibă

următoarele trăsături:
- să fie realizată de oameni în mod conştient, cu un anumit scop, utilizând resursele disponibile;
- să aibă caracter creator;
- să se caracterizeze prin continuitate (întrucât şi nevoile oamenilor reapar după o anumită perioadă
de timp).
CURS NR. 1.
1.1 ECONOMIA NAŢIONALĂ

În cadrul economiei naţionale au loc următoarele tipuri de procese fundamentale:

• procesul de producţie (în cadrul său se crează bunuri economice);
• procesul de repartiţie (prin el se stabileşte destinaţia bunurilor obţinute);
• procesul de schimb (asigură circulaţia bunurilor economice):
• procesul de consum (în cadrul său are loc satisfacerea nevoilor);
• procesul de cercetare ştiinţifică (asigură premisele perfecţionării celorlalte procese);
• procesul de conducere (în cadrul acestuia are loc organizarea, dirijarea şi controlul activităţilor
economice).
CURS NR. 1.
1.1 ECONOMIA NAŢIONALĂ

Orice economie naţională este structurată pe trei mari sectoare:

1. sectorul primar (agricultura şi silvicultura);
2. sectorul secundar (industria şi construcţiile);
3. sectorul terţiar (al serviciilor).
Din punctul de vedere al organizării activităţilor economice, economia naţională se poate structura pe trei nivele:
1. microeconomic (nivelul agenţilor economici);
2. mezoeconomic (nivelul ramurilor economice şi al unităţilor teritoriale);
3. macroeconomic (ansamblul activităţilor economice dintr-o ţară).
CURS NR. 1.
1.1 ECONOMIA NAŢIONALĂ
În cadrul activităţilor economice între indivizi au loc relaţii economice, care la rândul lor pot fi clasificate:

a) După obiectul activităţii:

• relaţii de producţie;

• relaţii de repatiţie;

• relaţii de schimb;

• relaţii de consum;

• relaţii de cercetare ştiinţifică;

• relaţii de conducere;

b) După subiectul activităţii economice:

• relaţii între agenţii economici particulari;

• relaţii între agenţii economici publici;

• relaţii mixte (între agenţii economici publici şi privaţi);

c) După sfera geografică a activităţilor economice:

• relaţii interne ( între agenţii economici ai aceleiaşi ţări);

• relaţii externe (între agenţi economici din ţări diferite);

CURS NR. 1.
1.1 ECONOMIA NAŢIONALĂ

d) După apartenenţa sectorială a activităţilor economice desfăşurate:

• relaţii intersectoriale (desfăşurate între indivizi antrenaţi în activităţi aparţinând unor
sectoare diferite ale economiei naţionale);
• relaţii interramuri (desfăşurate între indivizi antrenaţi în activităţi aparţinând unor ramuri
diferite ale aceluiaşi sector economic);
• relaţii intraramuri (desfăşurate între indivizi antrenaţi în activităţi aparţinând aceleiaşi ramuri
ale economiei naţionale).
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Economia de piaţă reprezintă acel mod de organizare şi desfăşurare a activităţilor economice în

cadrul unui sistem concurenţial protejat, în care raportul cerere/ofertă manifestat pe piaţă
determină, prin intermediul preţurilor:
- principiile prioritare privind producerea bunurilor şi serviciilor (arată cât, ce şi cum să se producă);
- metodele de organizare şi combinare a factorilor de producţie;
- regulile de conduită ale categoriilor de persoane care au acces la aceste bunuri şi servicii.
 CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Elementele specifice economiei de piaţă sunt:

•piaţa – subsistem important, cu structură proprie, natură specifică şi funcţii specifice de reglare şi autoreglare;
•participanţii la economia de piaţă - elementele purtătoare ale relaţiilor de piaţă, ca producători de mărfuri;
•relaţiile economice de piaţă - prin care se asigură satisfacerea intereselor specifice ale participanţilor la economia de
piaţă;
•mecanismul funcţional al economiei de piaţă - care pune în mişcare totalitatea factorilor implicaţi în funcţionarea ei;
• pârghiile economico-financiare ale mecanismului economiei de piaţă (impozite, taxe, preţuri, profituri, credite);
• reglementările juridice, cadrul organizatoric şi instituţional al economiei de piaţă.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Principalele trăsături ale economiei de piaţă sunt:

1. Economia de piaţă are la bază producţia şi circulaţia mărfurilor;
2. Este bazată pe pluralismul formelor de proprietate;
3. Este caracterizată de intervenţia indirectă a statului, prin pârghii de natură exclusiv economico-financiară;
4. Este economia în care este asigurat rolul reglator al pieţei în cadrul sistemului reproducţiei sociale;
5. Este o economie a competiţiei şi a concurenţei;
6. Asigură echilibrul dintre producţie şi consum, eliminând monopolul producătorului aspura consumatorului;
7. Presupune deschiderea largă a economiei naţionale şi a pieţei interne a unei ţări către exterior.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Deşi există o diversitate de opinii privind tipurile economiei de piaţă, realitatea economică a
demonstrat existenţa a doar două tipuri consacrate de economie de piaţă:
• economia de piaţă a ţărilor dezvoltate din punct de vedere economic;
• economia de piaţă a ţărilor în curs de dezvoltare.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Există patru legi obiective care guvernează economia de piaţă:

I. Legea cererii şi a ofertei – prin acţiunea ei în cadrul unei economii se stabilesc care sunt bunurile şi serviciile care
satisfac cel mai eficient nevoile existente în acea economie la un moment dat. Raportul cerere / ofertă asigură
alocarea şi utilizarea eficientă a resurselor, indiferent de natura acestora. Legea cererii şi a ofertei stipulează
corespondenţa dintre:
- mărimea cererii şi mărimea ofertei;
- structura cererii şi structura ofertei;
- calitatea cererii şi calitatea ofertei.
Esenţa ei constă în unitatea dintre cerere şi ofertă, în scopul asigurării echilibrului dinamic în ansamblul economiei
naţionale.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

II. Legea valorii şi preţului - arată că în cadrul unei economii de piaţă schimburile de mărfuri, circulaţia
monetară, preţurile, veniturile, reproducţia trebuie analizate prin prisma valorii.
Conform acestei legi, în cadrul economiei de piaţă:
- producţia şi circulaţia mărfurilor trebuie să aibă la bază atât consumul de factori de producţie cât şi
utilitatea mărfii;
- fluctuaţia preţurilor (liberalizarea) trebuie să se facă numai în funcţie de valoarea factorilor, de utilitatea
produselor şi de raportul cerere / oferetă;
- manifestarea liberă şi relativ echivalentă a schimbului de mărfuri trebuie să devină barometrul
funcţionării mecanismului economiei de piaţă.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

III. Legea circulaţiei băneşti – se regăseşte în principiile care stau la baza economiei de piaţă, anume:
- comensurarea valoric-bănească a produselor, serviciilor şi activităţilor economice;
- intermedierea schimbului de activităţi;
- asigurarea mobilităţii şi flexibilităţii fluxurilor băneşti, raţionalizarea şi echilibrarea lor.
Acţiunea acestei legi reflectă dependenţa masei monetare de suma preţurilor mărfurilor şi de volumul
plăţilor la scadenţă, practic ea determinând cantitatea de bani necesară la un moment dat pentru
asigurarea circulaţiei mărfurilor pe piaţă. Alături de aceste probleme, legea circulaţiei băneşti face referiri
şi la domenii colaterale intermedierii schimbului de mărfuri, cum ar fi creditul, finanţele şi politicile
corespunzătoare acestora.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

IV. Legea concurenţei – este cea care joacă rol de forţă propulsoare şi de dinamizare a activităţilor
întreprinse de agenţii economici.
Esenţa ei constă în stabilirea acelor relaţii dintre agenţii economici care să îi determine să se
preocupe continuu de perfecţionarea activităţilor economice desfăşurate, de promovarea acelor
tehnologii şi produse care să le asigure o poziţie superioară faţă de ceilalţi competitori, participanţi la
viaţa economică. Această lege exprimă deci atât relaţiile dintre producători precum şi pe cele dintre
producători şi consumatori, în vederea asigurării unor condiţii tot mai favorabile pentru producerea
şi desfacerea mărfurilor.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Bugetul de stat al unei ţări reprezintă instrumentul de realizare a politicilor monetare şi financiare ale
statului respectiv. Acesta se prezintă sub forma unei balanţe cu două mari capitole: veniturile şi cheltuielile.
De regulă acesta se stabileşte anticipat pe un an, identic sau nu cu anul calendaristic.
a) Veniturile - reprezintă încasările băneşti ale statului, se constituie conform Legii Finanţelor Publice şi
pot fi împărţite pe două categorii:
1. venituri curente, care la rândul lor se subîmpart în: fiscale (impozite directe şi indirecte) şi
nefiscale (diverse vărsăminte din profitul net al regiilor autonome sau instituţiilor publice;
2. venituri din operaţiuni de capital, care sunt cele ce rezultă din valorificarea unor bunuri ale
instituţiilor publice sau a stocurilor rezervelor de stat.
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

b) Cheltuielile – se grupează după mai multe criterii, în funcţie de care se înscriu în Legea Bugetului
şi trebuie aprobate anual de Parlament:
1. ordinare şi extraordinare;
2. curente (plăţi pentru cheltuieli materiale, salarii, pensii, etc.);
3. de capital (pentru achiziţionarea de către instituţiile publice a unor bunuri de tipul
imobilizărilor).
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

b) Cheltuielile – se grupează după mai multe criterii, în funcţie de care se înscriu în Legea Bugetului
şi trebuie aprobate anual de Parlament:
1. ordinare şi extraordinare;
2. curente (plăţi pentru cheltuieli materiale, salarii, pensii, etc.);
3. de capital (pentru achiziţionarea de către instituţiile publice a unor bunuri de tipul
imobilizărilor).
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

b) Cheltuielile – se grupează după mai multe criterii, în funcţie de care se înscriu în Legea Bugetului
şi trebuie aprobate anual de Parlament:
1. ordinare şi extraordinare;
2. curente (plăţi pentru cheltuieli materiale, salarii, pensii, etc.);
3. de capital (pentru achiziţionarea de către instituţiile publice a unor bunuri de tipul
imobilizărilor).
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor materiale şi umane cunoscute, determinate,

aflate în rezervă şi susceptibile de a fi valorificate prin producerea de bunuri şi servicii. Satisfacerea
nevoilor indivizilor este condiţionată de existenţa resurselor, în funcţie de cantitatea, calitatea şi
diversitatea lor putându-se stabili configuraţia unei economii naţionale.
Clasificarea resurselor economice:
1.Resurse primare
2.Resurse derivate
3.Resurse
CURS NR. 1.
1.2 ECONOMIA DE PIATA

În prezent, majoritatea bunurilor şi serviciilor dintr-o economie se află sub formă de mărfuri, clasificate după cum urmează:
•mărfuri corporale de consum personal curent (alimente, îmbrăcăminte, medicamente);
•mărfuri corporale de consum îndelungat (locuinţe, autoturisme, obiecte de uz casnic cu durată lungă de folosire);
•mărfuri incorporale de consum personal (servicii adresate persoanelor private);
•mărfuri incorporale de consum social (instrucţie publică, salubritate, iluminat public);
•mărfuri capital (clădiri, utilaje);
•mărfuri resurse naturale (terenuri, bogăţii ale solului / subsolului);
•marfa forţă de muncă;
•mărfuri corporale / incorporale, produse ale cercetării ştiinţifice (cărţi, brevete, licenţe, programe pentru calculator);
•mărfuri de tip servicii manageriale sau de marketing;
•marfa bani.