Capitolul 9

INDICATORI MACROECONOMICI
DE REZULTATE ÎN SISTEMUL
CONTURILOR NAŢIONALE

9.1 CARACTERISTICILE SISTEMULUI

CONTURILOR NAŢIONALE

Rezultatele activităţii la nivel macroeconomic, concretizate în

bunuri materiale şi servicii, reflectă nivelul, structura, dinamica şi
performanţele economiei. Aceste rezultate se reflectă cifric în indicatori
statistici care stau la baza cunoaşterii vieţii economice.
Statistica are rolul de a culege, sistematiza şi corela informaţiile
privind desfăşurarea activităţii economice, fluxurile din economia naţio-
nală şi rezultatele productive, oferind o imagine de ansamblu asupra
procesului creşterii economice. Această funcţie a statisticii presupune
organizarea unui sistem informaţional şi elaborarea unor metodologii de
prelucrare a datelor care se regăsesc în Sistemul Conturilor naţionale
(SCN).
SCN este un ansamblu de conturi şi tabele în care sunt sintetizate
rezultatele macroeconomice. Acest sistem de evidenţă şi măsurare a
rezultatelor macroeconomice s-a conturat în anii '40 în ţările dezvoltate cu
economie de piaţă şi a fost adoptat oficial în 1969 de către Comisia de
Statistică a ONU. Este folosit în prezent de către majoritatea ţărilor lumii,
de către organismele ONU şi alte organizaţii internaţionale. Pornind de la
multitudinea fluxurilor din economie, SCN le sintetizează într-un număr
restrâns de variabile şi oferă tabloul general al rezultatelor
macroeconomice pe baza cărora se pot măsura evoluţia economiei,
potenţialul de consum şi de investiţii şi se pot fundamenta deciziile
organismelor guvernamentale.
Baza teoretică a SCN este teoria factorilor de producţie conform
căreia factorii de producţie sunt recompensaţi după aportul lor la
activitatea economică. Agregarea veniturilor tuturor factorilor de
producţie dă măsura rezultatelor macroeconomice.
 STATISTICA

Sistemul Conturilor Naţionale prezintă următoarele caracteristici:

• este un instrument de evidenţă statistică, o descriere
cantitativă, globală a desfăşurării activităţii economice;
• este un instrument de analiză a activităţii economice întrucât
permite înţelegerea fluxurilor, a interdependenţelor economice,
a manifestării legităţilor economiei;
• este un model simplificat, clar şi coerent al realităţii economice,
care asigură înţelegerea modului de funcţionare a economiei;
• fundamentează deciziile economice care vizează susţinerea sau
corectarea unor tendinţe şi corelaţii din economie pentru
asigurarea unei evoluţii economice favorabile;
• este o expresie agregată a fluxurilor materiale şi monetare din
economie;
• se bazează pe dubla înregistrare contabilă a tranzacţiilor ca
resurse, pe de o parte şi ca folosire a acestora, pe de altă parte;
• fundamentează comparaţiile în timp, permiţând evidenţierea
tendinţei de evoluţie a economiei, a mutaţiilor structurale şi a
corelaţiilor macroeconomice;
• evită înregistrările repetate sub forma consumului intermediar
(bunuri materiale şi servicii consumate în perioada de calcul
pentru producerea altor bunuri şi servicii);
• este un instrument de comparaţii internaţionale, reflectând
poziţia ţării în economia mondială şi interdependenţele
economice internaţionale;
• se bazează pe o concepţie unitară privind conţinutul
categoriilor economice pe care le reflectă şi pe o metodologie
unitară de înregistrare, prelucrare şi agregare a informaţiilor,
ceea ce asigură comparabilitatea indicatorilor în timp şi spaţiu.

9.2 CIRCUITUL ECONOMIC

Măsurarea rezultatelor economice în SCN porneşte de la fluxurile

care se stabilesc între agenţii economici. Dată fiind diversitatea agenţilor
economici şi multitudinea tranzacţiilor pe care ei le efectuează,
reprezentarea simplificată a sistemului economic presupune gruparea
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

agenţilor economici în funcţie de specificul activităţilor lor economice.

După acest criteriu deosebim următoarele categorii de agenţi economici
(subiecte economice): menajele, firmele, statul şi străinătatea.
Menajele (gospodăriile private) reprezintă ansamblul persoa-
nelor care împart aceeaşi locuinţă, manifestându-se ca o unitate
economică în raport cu exteriorul. Sub aspect economic, menajele apar
într-o dublă ipostază: de furnizor al factorului de producţie cu rol activ şi
determinant în procesul productiv - forţa de muncă şi de consumator
principal al bunurilor şi serviciilor ce rezultă din acest proces. Veniturile
lor provin din participarea la activitatea economică şi sunt destinate în
principal achiziţionării bunurilor şi serviciilor de consum.
Firmele sunt unităţile productive care creează bunuri şi servicii
nefinanciare destinate vânzării. Scopul lor este obţinerea de profit ca
diferenţă între veniturile încasate din vânzarea bunurilor şi serviciilor
către ceilalţi agenţi economici şi cheltuielile efectuate cu procurarea
factorilor de producţie necesari.
Statul (instituţiile guvernamentale) este tot un producător de
bunuri şi servicii, dar în acest caz scopul activităţii nu este obţinerea de
profit. Statul furnizează colectivităţii bunuri şi servicii gratuite sau cu
preţuri sub nivelul cheltuielilor necesare obţinerii lor (apărare, justiţie,
învăţământ, sănătate, cultură, ordine publică, infrastructură, informare
etc.). Totodată, prin sistemul legislativ şi prin folosirea pârghiilor
economice (impozite, taxe, dobândă, profit, preţuri etc.) statul asigură
funcţionarea normală a economiei. Veniturile statului sunt formate din
impozitele şi taxele plătite de ceilalţi agenţi economici, contribuţii la
asigurările sociale, profitul firmelor aflate în proprietate publică etc.
Cheltuielile constau în transferuri de plăţi, achiziţionarea bunurilor şi
serviciilor necesare desfăşurării activităţii etc.
Instituţiile financiare (băncile) şi companiile de asigurări furni-
zează servicii financiare (mobilizarea şi repartizarea mijloacelor băneşti
temporar disponibile) şi respectiv, de asigurare (despăgubire în caz de
realizare a unui risc) a celorlalţi agenţi economici.
Străinătatea (restul lumii, exteriorul) este reprezentată de agenţi
economici externi care au relaţii economice cu interiorul. Legăturile cu
exteriorul sunt reprezentate de activitatea de import-export, acordarea sau
primirea de împrumuturi, activitatea agenţilor economici naţionali în
străinătate şi activitatea agenţilor economici străini pe teritoriul naţional.
 STATISTICA

Tot în scopul simplificării procesului economic, activităţile

economice înrudite sunt sistematizate în patru categorii distincte: crearea
veniturilor (prin activitatea de producere a bunurilor şi serviciilor
destinate vânzării prin intermediul pieţii), folosirea veniturilor pentru
consum şi, respectiv, pentru acumulare şi creditare/împrumut.
Operaţiunile economice sunt acţiunile pe care la realizează
agenţii economici şi pot fi operaţii asupra bunurilor şi serviciilor
(producţie, consum, schimb extern), operaţii de repartiţie şi operaţii
financiare.
Obiectele activităţii economice sunt bunuri materiale, servicii şi
mijloace financiare şi se pot evidenţia în unităţi de măsură fizice
(naturale) sau valorice.
Tranzacţiile evidenţiază legăturile dintre agenţii economici.
Majoritatea tranzacţiilor sunt determinate de vânzarea-cumpărarea de
factori de producţie, bunuri sau servicii (tranzacţii de schimb sau
bilaterale). Un număr mai redus de tranzacţii au caracter de transfer
unilateral (fără contraprestaţie): pensii, burse şi alocaţii către menaje,
impozite şi taxe plătite statului, subvenţii ale statului către firme etc.
Tranzacţiile pot fi exprimate prin:
• fluxurile reale (materiale) formate din factori de producţie şi
bunuri materiale şi servicii rezultate din activitatea economică;
• fluxuri monetare corespunzătoare veniturilor şi cheltuielilor
agenţilor economici.
În cazul tranzacţiilor bilaterale, fluxurile reale sunt însoţite de
fluxuri monetare de sens opus. Astfel, proprietarii factorilor de producţie
primesc venituri băneşti în schimbul acestora, iar producătorii de bunuri şi
servicii le cedează în schimbul unui flux de venituri corespunzător.
Tranzacţiile unilaterale sunt caracterizate prin aceea că fluxurile
reale şi monetare cu aceeaşi direcţie: beneficiarul transferului (de
exemplu, o moştenire).
Ansamblul fluxurilor dintre subiectele economice formează
circuitul economic. Există mai multe modalităţi de reprezentare a
circuitului economic: grafic, sub formă matriceală, prin ecuaţii sau prin
conturi.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

9.3 CONTURILE MACROECONOMICE

Sistemul conturilor naţionale presupune reflectarea fluxurilor

economice prin intermediul conturilor construite atât la nivelul sectoa-
relor, cât şi pe întreaga economie.
Conturile sectoarelor reflectă rezultatele activităţilor unităţilor
instituţionale componente. Conturile naţionale pe sectoare se obţin prin
agregarea tranzacţiilor desfăşurate de unităţile dintr-un sector cu unităţi
din celelalte sectoare. În acelaşi timp, are loc o operaţie de compensare a
tranzacţiilor de acelaşi fel dintre unităţile unui sector.
Unităţile instituţionale sunt grupate pe sectoare după funcţia lor
principală, reprezentativă.
În elaborarea conturilor apare problema încadrării activităţii agen-
ţilor economici străini care acţionează pe teritoriul ţării (au un centru de
interes economic) şi a rezultatelor activităţii economice a agenţilor
economici naţionali în afara graniţelor ţării. În funcţie de modalitatea de
rezolvare a acestei probleme, conturile se construiesc după principiul
"intern" sau "naţional".
Principiul "intern" presupune înregistrarea tranzacţiilor tuturor unită-
ţilor instituţionale care au un centru de interes pe teritoriul ţării. Rezultă că
se includ în indicatorii de acest tip şi rezultatele activităţii agenţilor
economici străini în interiorul ţării.
Principiul "naţional" are în vedere toate persoanele care aparţin de
ţara respectivă şi înregistrează tranzacţiile acestora, indiferent dacă sunt
realizate în ţară sau în exterior.
O altă problemă o reprezintă preţurile pe baza cărora se evaluează
tranzacţiile dintre agenţii economici. În cazul bunurilor care se vând pe
piaţă, se foloseşte preţul mediu înregistrat în tranzacţii (preţul pieţei).
Pentru bunurile care sunt transferate (tranzacţii unilaterale) nu există un
preţ de vânzare şi evaluarea se face pe baza costurilor factorilor de
producţie implicaţi în obţinerea bunurilor respective. Diferenţa dintre
preţurile pieţei şi preţurile factorilor o reprezintă impozitele indirecte nete.
Acestea se determină ca diferenţă între impozitele indirecte încasate de
stat şi subvenţiile acordate unor producători.
Toate operaţiunile (cu bunuri şi servicii, de repartiţie şi financiare)
efectuate de agenţii economici sunt înscrise în conturile analitice şi
sintetice. Acestea sunt agregate la nuvel macroeconomic în 4 conturi
 STATISTICA

sintetice (naţionale):
• contul 1 - producţie;
• contul 2 - consum;
• contul 3 - acumulare;
• contul 4 - străinătatea.

9.4 INDICATORI MACROECONOMICI

Conturile macroeconomice asigură baza informaţională necesară

pentru calcularea indicatorilor sintetici de rezultate pe ansamblul
economiei.
Indicatorii macroeconomici pot fi sistematizaţi în funcţie de natura
lor, componenţă, sferă de cuprindere şi preţurile folosite pentru evaluarea
lor.
În funcţie de natura lor, deosebim indicatori:
• de producţie (PIB, PNB, PIN, PNN);
• de venituri (VN, VND, venit personal).
După elementele componente, indicatorii macroeconomici se
împart în:
• indicatori globali au în componenţa lor consumul intermediar şi
consumul de capital fix (amortizare): PGB;
• indicatori bruţi (includ amortizarea, nu şi consumul
intermediar): PIB, PNB, EB, IB;
• indicatori neţi (nu includ nici consumul intermediar, nici
amortizarea): PIN, PNN.
În funcţie de aplicarea principiului "intern" sau "naţional" se pot
calcula indicatorii:
• interni: PIB, PIN;
• naţionali: PNB, PNN.
După preţurile utilizate la evaluarea lor se calculează:
• indicatori exprimaţi în preţurile pieţei : PIB pp, PIN pp, PNN pp
sau în preţurile factorilor (preţuri de bază): PIB pf, PIN pf, VN;
• indicatori exprimaţi în preţuri curente sau constante.
Indicatorii macroeconomici sintetizează tranzacţiile efectuate între
agenţii economici într-o perioadă determinată (de regulă, un an). Aceste
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

tranzacţii sunt exprimate atât prin fluxuri reale, cât şi prin fluxuri
monetare (de venituri şi cheltuieli).
Întrucât toate aceste fluxuri reflectă aceeaşi realitate economică,
rezultă că producţia finală totală este egală cu totalul veniturilor
agenţilor angajaţi în activitatea economică şi în acelaşi timp este egală cu
totalul cheltuielilor agenţilor economici pentru producţia finală respectivă.
Rezultă că indicatorii macroeconomici pot fi calculaţi după trei
metode diferite, în funcţie de informaţiile utilizate: metoda de producţie,
de venituri sau de cheltuieli.
Produsul intern brut exprimă valoarea brută a producţiei finale
de bunuri şi servicii obţinută într-un an de agenţii economici autohtoni şi
străini care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării. PIB este principalul
indicator de măsurare a rezultatelor macroeconomice ale unei ţări şi
principalul agregat macroeconomic de rezultate în SCN. Se poate calcula
prin trei metode diferite care conduc la acelaşi rezultat (cu unele diferenţe
statistice determinate de utilizarea unor surse diferite de date).
Metoda de producţie (metoda valorii adăugate) se bazează pe
agregarea fluxurilor produselor şi serviciilor finale obţinute de agenţii
economici. În SCN se consideră drept rezultate ale activităţii economice
numai bunurile şi serviciile finale, care ajung în ultimul stadiu al
circuitului economic, evitându-se astfel dublele înregistrări. De aceea din
valoarea producţiei se exclude consumul intermediar, care reprezintă
valoarea agregată a tuturor bunurilor materiale şi serviciilor, altele decât
bunurile de capital fix şi serviciile destinate pieţei, produse în perioada
considerată şi consumate pentru fabricarea altor bunuri şi servicii.
Se poate evidenţia astfel contribuţia fiecărui subiect economic la
producţia bunurilor materiale şi finale prin valoarea adăugată brută
creată de acesta:
VABi = PGBi − CI i ,
unde: VAB i - valoarea adăugată brută creată în sectorul i (la preţuri de
bază = preţurile factorilor);
PGB i - producţia globală brută în sectorul i;
CI i - consumul intermediar din sectorul i.
În conturile naţionale producţia este evidenţiată la preţurile de
bază (preţurile producătorilor sau costurile factorilor). De aceea, PIB la
 STATISTICA

preţul factorilor se obţine prin însumarea valorilor adăugate brute create

în sectoarele sau ramurile economiei:

n
PIB pf = ∑VABi
i =1

Pentru a trece de la preţurile factorilor la preţurile pieţei se adaugă

impozitele indirecte nete ( Ι nind ) calculate ca diferenţă între impozitele
indirecte ( Ι ind ) şi subvenţii (S), conform relaţiei:

n
Ι ind = Ι ind − S .

Impozitele indirecte reprezintă plăţi obligatorii ale unităţilor

producătoare către stat: impozite pe produs, TVA, taxe vamale, accize etc.
Ele sunt datorate independent de realizarea profitului.
Subvenţiile pe produs sunt sume repartizate de stat unor unităţi
producătoare pentru a menţine la nivel scăzut preţul de piaţă al anumitor
bunuri şi servicii de consum.
PIB la preţurile pieţei este:

n
PIB pp = PIB pf + Ι ind .

În tabelul nr. 9.1 este exemplificat calculul PIB în anul 2000 prin
metoda producţiei.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Produsul intern brut al României în anul 2000 pe ramuri

de activitate-metoda producţiei-
Tabelul nr. 9.1

Categorii de resurse Miliarde lei

preţuri
curente

1. Agricultură, silvicultură şi exploatare forestieră 88.536,8

2. Industrie 201.953,0

3. Construcţii 39.821,7

4. Comerţ 115.153,8

5. Transporturi, poştă şi telecomunicaţii 83.812,0

6. Activităţi financiar-bancare, de asigurări şi tranzacţii 120.998,9

imobiliare

7. Alte servicii 58.565,6

8. Valoarea adăugată brută pe economie 708.841,8
7
( PIB pf = ∑VABi )
i =1

9. Impozite indirecte (Iind) 96.132,8

10. Subvenţii pe produs (S) - 4.666,5

7
11.Produsul intern brut: PIB pp = ∑VABi + Ι ind − S 800.308,1
i =1

Sursa: Anuarul statistic al României, anul 2001, p.276.

Metoda cheltuielilor (metoda utilizării finale) presupune eviden-
ţierea cheltuielilor pentru bunurile şi serviciile finale în funcţie de
destinaţia acestora: consumul populaţiei (CP), consumul public (CPL),
 STATISTICA

formarea brută de capital (FBC) şi exportul net (EXN). Valoarea PIB la

preţurile pieţei se obţine prin însumarea acestor cheltuieli în preţurile
pieţei, conform relaţiei următoare:
PIB pp = CP + CPL + FBC + EXN .

Consumul populaţiei CP (consumul privat) cuprinde toate bunurile

şi serviciile consumate de menaje în perioada de calcul. În această
categorie se includ atât bunurile şi serviciile cumpărate de pe piaţă, cât şi
cele consumate din producţia proprie.
Consumul public CPL (consumul administraţiei publice şi private)
se referă la valoarea factorilor de producţie consumaţi pentru realizarea
serviciilor pe care administraţia publică le pune la dispoziţia colectivităţii
fără plată.
Consumul privat împreună cu cel public formează consumul final
(CF):
CF = CP + CPL .

Formarea brută de capital (FBC) cuprinde formarea brută de

capital fix (FBCF) şi variaţia stocurilor ( ∆S ):

FBC = FBCF + ∆S .

Formarea brută de capital fix (FBCF) reprezintă valoarea

bunurilor durabile de producţie achiziţionate în perioada de calcul. Este
formată din investiţia netă şi amortizare.
Variaţia stocurilor ( ∆S ) măsoară modificarea soldului (intrări
minus ieşiri în perioada considerată) bunurilor nedurabile cu destinaţie
productivă aflate la unităţile economice.
Exportul net (EXN) reprezintă diferenţa dintre valoarea bunurilor
şi serviciilor exportate (EX) şi a celor importate (IM) în perioada de
calcul:
EXN = EX - IM.

Calculul PIB după metoda cheltuielilor este exemplificat în tabelul

nr. 9.2.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Calculul PIB al României în anul 2000

-metoda cheltuielilor-
Tabelul nr. 9.2
Categorii de utilizări Miliarde lei
preţuri curente
Consumul final (CF) 687.878,7

Formarea brută de capital fix (FBCF) 151.486,2

Variaţia stocurilor ( ∆S ) 6194,1

Exportul net (EXN) - 45.250,9

PIBpp= CF+FBCF+ ∆S +EXN 800.308,1

Sursa: Anuarul statistic al României, anul 2001, p.278.

Metoda veniturilor (metoda repartiţiei) presupune însumarea
veniturilor dobândite de factorii de producţie (salarii, rente, dobânzi,
profituri etc) cu alocaţiile pentru consumul de capital fix (amortizarea).
Repartiţia primară alocă veniturile pe factori de producţie (venituri
din muncă, din patrimoniu şi din activitatea de întreprinzător). Repartiţia
secundară corectează această împărţire cu tranzacţiile de redistribuire
între sectoare şi cu exteriorul. Aceste informaţii permit calcularea
venitului naţional şi a venitului naţional disponibil.
Produsul intern brut la preţurile factorilor se obţine însumând
veniturile factorilor de producţie (VF) cu amortizarea (A):

PIB pf = ∑ VF + A .

Trecerea la exprimarea în preţurile pieţei este asigurată prin

adăugarea impozitelor indirecte nete:

n
PIB pp = PIB pf + Ι ind .
 STATISTICA

Impozitele indirecte nete se calculează ca diferenţă între

impozitele legate de producţie şi de import şi subvenţiile de exploatare şi
de import.
Veniturile care au revenit posesorilor factorilor de producţie
pentru participarea lor la activitatea economică apar sub două forme:
• compensarea muncii (CM) cuprinde atât salariile plătite direct
forţei de muncă angajate, cât şi contribuţii la asigurările sociale
plătite de patroni;
• excedentul net de exploatare (ENE) cuprinde dobânda, renta şi
profitul brut (dividente, impozit pe profit, profit nedistribuit).
În consecinţă, produsul intern brut la preţurile pieţei este:
n
PIB pp = CM + ENE + Ι ind + A.

Excedentul net de exploatare împreună cu amortizarea formează

excedentul brut de exploatare:

EBE= ENE+A.

Alţi indicatori sintetici ai rezultatelor macroeconomice sunt

produsul naţional brut şi net, produsul intern net, venitul naţional, venitul
naţional disponibil şi venitul personal.
Produsul intern net (PIN) exprimă valoarea adăugată netă a
bunurilor şi serviciilor finale produse într-un an de toţi agenţii economici
care acţionează în interiorul ţării.
PIN = PIB − A .
Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea bunurilor şi
serviciilor finale obţinute într-un an de agenţii economici rezidenţi atât în
interiorul ţării, cât şi în exterior. Se obţine corectând PIB cu soldul
veniturilor factorilor în raport cu străinătatea (SVFS):
PNB = PIB + SVFS.
Produsul naţional net (PNN) măsoară valoarea adăugată netă a
tuturor bunurilor şi serviciilor finale realizate într-un an de agenţii
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

economici rezidenţi, indiferent dacă această valoare a fost obţinută în

interiorul sau în exteriorul ţării:
PNN = PNB - A
sau
PNN = PIN + SVFS.
Venitul naţional (VN) exprimă veniturile totale ale proprietarilor
factorilor de producţie implicaţi în activitatea economică (venituri din
muncă şi din proprietate). Venitul naţional este produsul naţional net la
preţurile factorilor (preţuri de bază):
VN = PNN pf .
Venitul naţional disponibil (VND) este VN corectat cu transferurile
cu străinătatea care nu au legătură cu procesul de producţie (cotizaţii,
ajutoare, taxe etc. plătite/primite în/din străinătate):
VND = VN + STCS,
unde: STCS - soldul (încasări minus plăţi) transferurilor curente cu
străinătatea.
Venitul naţional disponibil determină mărimea venitului personal,
cererea finală de produse şi servicii de consum şi capacitatea de investiţii.
Aplicaţie
Se cunosc datele (miliarde lei preţuri curente):
Tabelul 9.3
Perioada Perioada
Indicatori
de bază curentă
0 1 2
1. Venitul naţional 38000 182000
2. Amortizarea capitalului fix 5800 20400
3. Impozite indirecte nete 5000 12000
4. Excedentul net de exploatare 22500 82000
5. Soldul veniturilor factorilor în -900 -35600
raport cu străinătatea
6. Exportul net -1000 -17000
7. Soldul transferurilor curente în +1400 +2000
raport cu străinătatea
 STATISTICA

Se cere:
1. PIB nominal în cele două perioade;
2. PIN la preţurile pieţei şi PIN la preţul factorilor (preţurile de
bază);
3. compensarea muncii;
4. venitul naţional disponibil.

Rezolvare

1. PIBpp = VN + IIN +A – SVFS,

unde IIN – impozite indirecte nete (impozite legate de producţie şi import
minus subvenţii de exploatare).

PIB0 = 38000 + 5000 + 5800 - (-900) = 49700 mld. lei

PIB1 = 182000 + 12000 + 20400 – (-35600) = 250000 mld. lei

2. PINpp = PIB – A

PIN0,pp= 49700 – 5800 = 43900 mld. lei

PIN1,pp = 250000 – 20400 = 229600 mld. lei

PINpf = PINpp – IIN

PIN0,pf = 43900 – 5000 = 38900 mld. lei

PIN1,pf = 229600 – 12000 = 217600 mld. lei

3. Compensarea muncii (CM)

PIB = CM + ENE + A + IIN,

unde ENE – excedentul net de exploatare,
Rezultă că:
CM = PIB – ENE – A – IIN

CM0 = 49700 – 22500 – 5800 - 5000 = 16400 mld. lei

CM1 = 250000 – 82000 – 20400 – 12000 = 135600 mld.lei.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

4. Venitul naţional disponibil (VND)

VND = VN + STCS

VND0 = 38000 + 1400 = 39400 mld. lei

VND1 = 182000 + 2000 = 184000 mld. lei.

Venitul personal (VP) reprezintă partea din venitul naţional care

revine menajelor. Acest indicator se determină scăzând din venitul
naţional veniturile care revin altor subiecte economice şi adăugând
valoarea transferurilor către menaje:
VP = VN - VAS + TM ,
unde: VAS - venituri care revin altor sectoare: impozite pentru asigurările
sociale, profituri nedistribuite ale firmelor, impozitul pe
profit;
TM - transferuri către menaje: pensii, ajutor de şomaj, alte ajutoare,
burse, alocaţii.
Venitul personal disponibil este valoarea rămasă după plata
impozitului pe venit. Venitul personal disponibil este folosit pentru cum-
părarea bunurilor şi serviciilor de consum şi pentru economisire.

Indicatori derivaţi
Indicatorii macroeconomici pot fi utilizaţi şi pentru calcularea
unor mărimi derivate de structură sau de intensitate, care evidenţiază mai
bine principalele corelaţii din economie şi permit efectuarea de comparaţii
în timp şi spaţiu. Aceşti indicatori sunt:
• ratele consumului exprimă ponderea consumului final sau a
uneia din cele două componente (consum privat şi consum
public) în PIB;
• ratele investiţiilor măsoară ponderea investiţiilor brute sau nete
în PIB, respectiv PIN;
• rata veniturilor din muncă arată ce procent din VN deţine
această componentă;
• ratele comerţului exterior compară sub formă de raport
importul sau exportul cu PIB;
 STATISTICA

• PIB/locuitor măsoară rezultatele ce revin în medie pe o

persoană;
• eficienţa factorilor de producţie:
1. productivitatea muncii = PIB/populaţie ocupată;
2. productivitatea capitalului fix = PIB/valoarea medie anuală
a capitalului fix;
3. eficienţa consumului energetic = PIB/consum de energie
etc.
• rate specifice contabilităţii naţionale:
1. rata de economie a menajelor este raportul dintre economia
brută şi venitul disponibil brut al menajelor;
2. rata de economie financiară se calculează ca raport între
capacitatea (necesarul) de finanţare şi venitul disponibil
brut pe total economie;
3. rata excedentului brut este rezultatul împărţirii excedentului
brut de exploatare la valoarea adăugată brută;
4. rata de presiune fiscală reprezintă ponderea impozitelor
încasate de administraţia publică în PIB;
5. rata de presiune socială exprimă ponderea cotizaţiilor
sociale efective încasate de stat în PIB.
De asemenea, se determină structura indicatorilor macroeconomici
pe ramuri sau pe componente.
Aplicaţie
Se cunosc următoarele date pentru România*:
Tabelul nr.9.4
Indicatori UM Mărimea
1. Consumul final al populaţiei mild. lei 31.421,1
2. Consumul final al administraţiei mild. lei 6.447,3
3. Investiţii nete mild. lei 5.627,5
4. Amortizare mild. lei 4.226
5. Variaţia stocurilor mild. lei 3.073,2
6. Export de bunuri şi servicii mild. lei 12.389,2
7. Import de bunuri şi servicii mild. lei 13.416,7
8. Impozite pe produs mild. lei 3.848,2
9. Subvenţii pe produs mild. lei 648,9
10. Profituri nedistribuite mild. lei 11.467,7
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

11. Dividende mild. lei 4.586,8

12. Impozite pe profit mild. lei 8.027,3
13. Dobânzi nete încasate de firme mild. lei 15,0
14. Salarii brute mild. lei 12.340,4
15. Alte venituri din muncă mild. lei 4.038,8
16. Contribuţii la asigurări sociale mild. lei 1.866,3
17. Transferuri către menaje mild. lei 4.490,8
18. Dobânzi nete încasate de menaje mild. lei 43,0
19. Impozite pe venit mild. lei 56,8
20. Soldul transferurilor menajelor cu străinătatea mild. lei +57,4
21. Soldul valorii adăugate nete în raport cu mild. lei -292,7
străinătatea
22. Populaţie (1 iulie 1994) mii pers. 22730,622
23. Populaţie ocupată mii pers. 10.011
24. Salariaţi mii pers. 6.438
25. Mijloace fixe (medie anuală) mild. lei 33.811
*
anul 1994

Se cere să se calculeze:
1. PIB după metoda cheltuielilor şi după metoda veniturilor;
2. Venitul naţional, venitul personal al menajelor, venitul
disponibil şi economiile menajelor;
3. Indicatorii derivaţi calculaţi pe baza agregatelor macroeconomice.

Rezolvare
1. a) PIB după metoda cheltuielilor se determină ca sumă a
următoarelor elemente: consumul populaţiei (CP), consumul public sau
consumul administraţiei (CPL), formarea brută de capital (FBC) şi
exportul net (EXN).
PIBpp=CP+CA+FBC+EXN=31421,1+6447,3+12926,7-1027,5
=49.767,6
FBC = FBCF + ∆S = Ι N + A + ∆S = 5.627 ,5 + 4.226 + 3.073,2 =
= 12.926,7
unde: IN - investiţii nete.

EXN = EX − IM = 12.389,2 − 13.416,7 = −1.027 ,5

 STATISTICA

b) PIB după metoda veniturilor presupune însumarea următoa-

relor componente:
− venituri din muncă (VM):
• salarii brute;
• alte venituri;
• CAS.
− profituri înainte de impozitare (P):
• impozit pe profit;
• dividende;
• profituri nedistribuite.
− dobânzi nete încasate de firme (D)
− impozite indirecte nete (Inind):
• impozite pe produs;
• subvenţii pe produs (-).
− amortizarea (A);

Aşadar:
VM = 1.2340 ,4 − 4.038,8 + 1.866,3 = 18.245,5
P = 8.027 ,3 + 4.586,8 + 11.467 ,7 = 24.081,8
Ι nind = 3.848,2 − 648,9 = 3.199 ,3
PIB pp = VM + P + D + Ι nind + A = 18245,5 + 24081,8 + 15 + 3199 ,3 +
+ 4226 = 49.767 ,6 mild . lei
2. Venitul naţional
VN = PNN pf = PNN pp − Ι nind = PIN pp + SVAN str − Ι nind = PIB pp − A +
+ SVAN str − Ι nind = 49767 ,6 − 4226 − 292 ,7 − 3199,3 =
= 42.049 ,6 mild . lei
unde: SVAN str - soldul valorii adăugate nete în raport cu străinătatea.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Venitul personal al menajelor (VPM):

• CAS
 • transferuri catre menaje
VPM = VN − • impozit pe profit +
• profituri nedistribuite • dobânzi nete


VPM = 420949,6 − ( 1866,3 + 8027,3 + 1467,7 ) + ( 4490,9 + 43 ) =

= 35.222,2 mild .lei
Venitul disponibil (VD):
VD = VN + STMstr - IV = 42049,6 + 57,4 - 56,8 = 42050,2 mild. lei
unde: STM str - soldul transferurilor menajelor cu străinătatea;
IV - impozite pe venit.

Economiile menajelor (EM):

EM = VD - CP = 42050,2 - 31421,1 = 10629,1 mild. lei

3. a) Mărimi relative de structură:

CP 31421,1
• Rata consumului = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 63,14 % ;
PIB 49767 ,6
Ιb 9853,5
• Rata investiţiilor brute = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 19,8% ;
PIB 49767 ,6
Ιn 5627 ,5
• Rata investiţiilor nete = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 11,31% ;
PIB 49767 ,6
• Rata consumului sectorului public =
CPL 6447,3
= ⋅ 100 = ⋅ 100 = 12,95% ;
PIB 49767,6
EX 12389 ,2
• Rata exportului = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 24 ,89% ;
PIB 49767 ,6
IM 13416 ,7
• Rata importului = ⋅ 100 = ⋅ 100 = 26 ,96% ;
PIB 49767 ,6
 STATISTICA

b) Mărimi relative de intensitate:

49767 ,6 ⋅ 109
• PIB/locuitor = = 2 ,189 mil. lei locuitor;
22730 ,622 ⋅ 103
42049 ,6 ⋅ 109
• VN/locuitor = = 1,8499 mil. lei locuitor;
22730 ,622 ⋅ 103
49767 ,6 ⋅ 109
• PIB/populaţie ocupată = = 4,971 mil. lei/persoană
10011 ⋅ 103
ocupată;
18245 ,5 ⋅ 10 9
• venituri din munca pe salariat = =
6438 ⋅ 10 3
=2,834 mil. lei anual/salariat
49767 ,6
• productivitatea capitalului = = 1471,9 lei/1000 lei ;
33811
33811
• coeficientul capitalului = = 679,38 lei/1000 lei PIB;
49767 ,6
33811 ⋅ 109
• intensitatea capitalului = = 3,377 mil. lei/persoană
10011 ⋅ 103
ocupată.

9.5 TABELE INPUT-OUTPUT

Metoda input-output* este un instrument de analiză

macroeconomică a legăturilor dintre ramuri, utilizat în Sistemul conturilor
naţionale. Metoda input-output completează informaţiile oferite de
indicatorii sintetici de rezultate, evidenţiind şi fluxurile intermediare
(consumul intermediar) între ramurile economiei naţionale. Fluxurile de
bunuri şi servicii din economie sunt formulate matematic sub forma unor
ecuaţii liniare care exprimă producţia fiecărei ramuri fie ca sumă a unor
input-uri pentru producţie (producţia intermediară a altor ramuri, capital
fix şi forţă de muncă), fie ca sumă de output-uri ale producţiei (producţie
intermediară pentru alte ramuri şi producţia finală).

*Metoda input-output (intrări-ieşiri) a fost elaborată în anii '30 de economistul

Wassily Leontief.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Tabelul input-output este o transpunere sistematizată a tranzacţi-

ilor evidenţiate de metoda input-output. Pe rândurile tabelului sunt înscri-
se ieşirile (output-urile) ramurilor, iar pe coloane intrările (input-urile).
Similar contului sintetic de bunuri, în tabelul input-output sunt
evidenţiate resursele şi utilizarea bunurilor produse, dar nu numai pe total
economie, ci şi pe ramuri. În funcţie de necesităţile analizei, tabelul input-
output poate să cuprindă un număr mai mic sau mai mare de ramuri, ceea
ce îi determină dimensiunile (numărul de rânduri şi de coloane) şi
complexitatea.
Elaborarea tabelului trebuie precedată de o delimitare a ramurilor
economice diferită de cea utilizată în mod obişnuit pentru analizele
statistico-economice. Pentru elaborarea tabelului input-output o deosebită
importanţă o are gradul de omogenitate a ramurilor. De regulă, unităţile
economice dintr-o ramură produc atât bunuri şi servicii similare, care dau
profilul ramurii respective, cât şi unele produse diferite cu pondere mai
mică, ce ar putea fi încadrate în alte ramuri.
Clasificarea curentă a ramurilor reflectă principiul organizatoric,
fiecare unitate economică fiind inclusă într-o ramură în funcţie de produc-
ţia sa de bază, predominantă, chiar dacă mai realizează şi alte bunuri.
Aplicarea metodei input-output are nevoie de delimitarea
ramurilor care să le asigure un conţinut mult mai omogen. Acestei cerinţe
îi corespunde o grupare a activităţilor pornind de la produs. Din această
perspectivă, o ramură reuneşte bunuri materiale sau servicii asemănătoare
din punct de vedere tehnologic sau al destinaţiei. În funcţie de gradul de
agregare dorit şi de sursele de informaţii, produsele asemănătoare pot fi
grupate într-un număr de ramuri mai mare sau mai mic. În acest fel se pot
constitui tabele având câteva zeci sau câteva sute de ramuri.
Tabelul input-output este compus din trei părţi (matrici) care
descriu:
1. fluxurile de bunuri şi servicii între ramurile economiei (consum
intermediar);
2. consumul final;
3. valoarea adăugată.

Cadranul I al tabelului input-output (tabelul 9.5) prezintă

fluxurile intermediare de bunuri materiale şi servicii între cele n ramuri
ale economiei.
 STATISTICA

Producţia intermediară (consum intermediar)

Tabelul 9.5
Ramurile Consum intermediar pe ramuri (Cij) Producţie
economiei 1 2 … j … n intermediară (PI i)
n
1 C11 C12 … C1j … C1n PI 1 = ∑ C1 j
j =1
n
2 C21 C22 … C2j … C2n
Μ Μ Μ Μ Μ
PI 2 = ∑ C2 j
j =1
n
i Ci1 Ci2 … Cij … Cin PI i = ∑ C ij
Μ Μ Μ Μ Μ j =1
n
n Cn1 Cn2 … Cnj … Cnn PI n = ∑ C nj
j =1
Total consum C1 C2 … Cj … Cn ∑ C j = ∑ PI i
intermediar j i

Rândurile tabelului arată modul în care producţia intermediară a

unei ramuri se consumă în cadrul ramurii respective şi în celelalte ramuri
ale economiei pentru a produce bunuri şi servicii finale:
PI i = Ci1 + Ci 2 +...+ Cij +...Cin .

Coloanele tabelului arată sursele consumului intermediar din ramu-

ra j (producţia intermediară din ramura respectivă şi din celelalte ramuri):
C j = C1 j + C 2 j +...+ Cij +...C nj .

Pentru a obţine consumul intermediar total al ramurilor trebuie să

adăugăm şi consumul intermediar din import.
Un element oarecare Cij din tabel exprimă producţia ramurii i
consumată productiv în ramura j.
Cadranul II (tabelul 9.6.) evidenţiază producţia finală a ramurilor
economiei şi destinaţia acesteia: consum privat (CP), consum public
(CPL), investiţii brute (IB), variaţia stocurilor (VS) şi export (E).
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Producţia finală (consum final)

Tabelul 9.6
Ramurile Elemente de utilizare finală (consum final) Total
economiei Consum Consum Investiţii Variaţia Export producţie
privat public brute stocurilor finală
1 CP1 CPL1 IB1 VS1 E1 PF1
2 CP2 CPL2 IB2 VS2 E2 PF2
Μ Μ Μ Μ Μ Μ Μ
i CPi CPLi IBi VSi Ei Pfi
Μ Μ Μ Μ Μ Μ Μ
n CPn CPLn IBn VSn En PFn
Total CP CPL IB VS E PF

Rândurile tabelului arată modul cum se utilizează producţia finală

a fiecărei ramuri pentru consum, acumulare sau export:
PFi = CPi + CPLi + IBi + VS i + Ei .
Fiecare coloană a tabelului reflectă contribuţia ramurilor la
satisfacerea unei componente a cererii finale. De exemplu, contribuţia
ramurilor la satisfacerea consumului populaţiei (consum privat) este:
CP = CP1 + CP2 + … + CPi + … + CPn
Cadranul III evidenţiază dimensiunile şi structura valorii
adăugate brute.
Valoarea adăugată brută
Tabelul 9.7
Elementele valorii Ramurile economiei Total
adăugate brute 1 2 … j … n
Amortizarea capitalului n
fix A1 A2 … Aj … An A= ∑ Aj
j =1
n
Veniturile factorilor VF1 VF2 … VFj … VFn VF = ∑ VF j
j =1
Impozite indirecte nete IIN1 IIN2 … IINj … IINn n
IIN = ∑ IIN j
j =1

Total VAB VAB1 VAB2 … VABj … VABn VAB

 STATISTICA

Fiecare rând al tabelului arată contribuţia ramurilor la formarea

unei componente a valorii adăugate brute. De exemplu, veniturile
factorilor (din muncă şi din patrimoniu) se formează astfel:
VF = VF1 + VF2 + … + VFj + … VFn .
Fiecare coloană reflectă structura valorii adăugate brute într-o
ramură a economiei naţionale:
VABj = Aj + VFj + IINj
În cazul în care consumul intermediar din import nu este
evidenţiat în interiorul cadranului I, între cadranele I şi III se înscriu pe o
linie consumurile intermediare din import ale ramurilor.
Reunind cele trei cadrane prezentate anterior se obţine structura
completă a tabelului input-output (tabelul nr. 9.8) care evidenţiază
structura producţiei brute.
Rândurile tabelului evidenţiază producţia brută a ramurilor PB ca
sumă a producţiei intermediare PI (consum intermediar) şi a producţiei
finale PF (consum final):
PBi = PIi + Pfi , i = 1, 2, …, n.
Coloanele tabelului exprimă producţia brută a ramurilor ca sumă
între consumul intermediar C şi valoarea adăugată brută VAB:
PBj = Cj + VABj , j = 1, 2, …, n.
Tabelul 9.8
Ieşiri Ramuri consumatoare Elemente de Total
utilizare finală ieşiri
Intrări 1 2 … j … n CP CPL IB VS E (PB)
1 PB1
Ramuri 2 Consum Consum PB2
producătoare Μ intermediar final Μ
i (cadranul I) (cadranul II) PBi
Μ Μ
n PBn

Elemente de A Valoarea
valoare adăugată VF adăugată brută
IIN (cadranul III)
Total intrări PB1 PB2 … PBj … PBn
(producţie brută)
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Întrucât totalul intrărilor într-o ramură este egal cu totalul ieşirilor

din ramura respectivă, sumele finale pe linii şi coloane (producţiile brute
ale ramurilor) sunt egale.
Pornind de la informaţiile conţinute în tabelul input-output putem
calcula PIB după oricare din cele trei metode cunoscute.
După metoda producţiei, PIB se calculează scăzând consumul
intermediar total (C)din valoarea producţiei brute pe economie (PB):
PIB = PB - C.
Valoarea adăugată brută a unei ramuri este evidenţiată atât de
producţia finală din cadranul II, cât şi de suma elementelor de valoare
adăugată brută din cadranul III.
Corespunzător metodei veniturilor, PIB se obţine însumând
veniturile factorilor din producţia internă:
PIB = VF + A + IIN.
Metoda utilizării finale (metoda cheltuielilor) presupune
exprimarea PIB ca sumă a consumurilor finale, conform relaţiei:
PIB = CP + CPL + IB + EXN.
Elementul specific analizei input-output îl reprezintă calcularea
coeficienţilor cheltuielilor directe cij, ca raport între consumul intermediar
al ramurii j provenit din ramura i (Cij) şi producţia totală a ramurii j (PBj):
C ij
cij = ⇒ C ij = cij ⋅ PB j .
PB j

Aceşti coeficienţi exprimă dimensiunile producţiei din ramura i

necesară pentru a obţine o unitate de producţie în ramura j. Ei formează o
matrice pătrată de dimensiune n × n:
 c11 c12 ... c1 j ... c1n 
c c 2 n 
 21 c 22 ... c2 j ...
 Μ 
C= .
 ci1 ci 2 ... cij ... cin 
 Μ 
 
 c n1 c n 2 ... c nj ... c nn 
 STATISTICA

Producţia brută a ramurii i (PBi) se obţine ca sumă a producţiei

finale (PFi) şi a consumului intermediar (exprimat în funcţie de
coeficienţii cheltuielilor directe):
n n
PBi = ∑ Cij + PFi = ∑ cij ⋅ PB j + PFi , i = 1, …, n.
j =1 j =1

Având în vedere că producţiile brute şi finale ale ramurilor

economiei se pot reprezenta ca doi vectori de dimensiune n, relaţia
anterioară se poate transpune în formă matriceală la nivelul întregii
economii:
 PB1   c11 Κ c1n   PB1   PF1 
 Μ= Μ Μ ⋅  Μ  +  Μ  ⇔ PB = C × PB + PF ,
  
 PBn  c n1 Κ c nn   PBn   PFn 

unde: PB - vectorul producţiei brute;

PF - vectorul producţiei finale;
C - matricea coeficienţilor cheltuielilor directe.
Rezultă de aici o altă modalitate de exprimare a producţiei brute:
(E − C ) ⋅ PB = PF ⇔ PB = (E − C )−1 ⋅ PF ,
unde: (E − C )−1 - inversa matricii coeficienţilor cheltuielilor directe.
Elementele matricei (E − C )−1 se numesc coeficienţi ai
cheltuielilor totale (directe şi indirecte). Ei arată dimensiunile producţiei
totale din ramura j necesare pentru o unitate din producţia finală a ramurii i.

9.6 COMPARAŢII ÎN TIMP

În mod obişnuit, indicatorii macroeconomici de rezultate sunt expri-

maţi în preţurile curente ale perioadei pentru care se face calculul. Se obţin
astfel indicatori nominali care nu sunt comparabili (cu valorile lor ante-
rioare sau cu cele care vor fi obţinute în viitor) datorită modificării
preţurilor.
Factorii de decizie sunt interesaţi în primul rând de modificarea fizi-
că a indicatorilor analizaţi, de mărimea reală a performanţelor economice
(indicatorii reali).
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Cantităţile de bunuri şi servicii care formează "substanţa"

indicatorilor macroeconomici sunt exprimate valoric, prin intermediul
preţurilor lor, pentru a putea fi însumate. Aşadar, putem cunoaşte dinamica
reală a indicatorilor sintetici macroeconomici dacă înlăturăm din variaţia
nominală influenţa preţurilor. Dată fiind marea varietate a bunurilor şi
serviciilor rezultate din activitatea economică şi modificarea diferenţiată a
preţurilor lor de la o perioadă la alta, precum şi modificarea structurii
producţiei, apariţia de noi produse şi servicii şi dispariţia altora, calcularea
unui indice sintetic al preţurilor care să surprindă toate aceste aspecte este
una din cele mai dificile probleme cu care se confruntă teoria şi practica
statistică.
De regulă, se utilizează indicii de preţuri de tip Laspeyres şi
Paasche.
Indicele de preţuri de tip Laspeyres foloseşte ca ponderi
cantităţile din perioada de bază:

Ι Lp = ∑ 1 0 ,
p ⋅q
∑ p0 ⋅ q0
unde: p1 şi p0 - preţurile din perioada curentă şi de bază;
q0 - cantităţile din perioada de bază.
Datorită rapidităţii cu care se poate calcula (sunt necesare doar
informaţii privind preţurile, structura fiind cea cunoscută din perioada
anterioară) şi uşurinţei cu care se pot interpreta rezultatele, indicele de
preţuri de tip Laspeyres este cel mai frecvent folosit. Totuşi, acest tip de
indice omite produsele nou apărute în consum şi acordă o pondere prea
mare (conform vechii structuri), produselor care, datorită scumpirii faţă
de perioada anterioară, au fost parţial înlocuite în consum. În consecinţă,
utilizarea unui indice de preţuri de tip Laspeyres creează aparenţa unei
creşteri a preţurilor în mai mare măsură decât în realitate.
Indicele de preţuri de tip Paasche foloseşte drept ponderi
cantităţile din perioada curentă, conform relaţiei:

Ι pp = ∑ 1 1 ,
p ⋅q
∑ p0 ⋅ q1
unde: q1 - cantităţile din perioada curentă.
Întrucât necesită cunoaşterea cantităţilor din perioada curentă,
comparativ cu indicele Laspeyres, calculul acestui indice solicită eforturi
 STATISTICA

mai mari. Produsele care nu se mai folosesc în prezent lipsesc din acest
indice. Bunurile şi serviciile înlocuite în consum şi producţie datorită
scumpirii apar în structura actuală pe care o reflectă indicele cu o pondere
mai mică decât în perioada anterioară. Rezultă că indicele Paasche
diminuează creşterea reală a preţurilor.
Un alt aspect care afectează veridicitatea indicilor de preţuri îl
reprezintă situaţiile în care creşterea preţului este justificată de
îmbunătăţirea parametrilor tehnici şi calitativi ai bunurilor.
Dincolo de limitele indicilor de preţuri, ei au un rol esenţial în
cunoaşterea dinamicii reale a fenomenelor şi proceselor macroeconomice.
Deflaţionarea PIB
PIB nominal realizat în România în anul 1990 a fost de 857,9 mld.
lei preţuri curente şi exprimă valoarea producţiei finale brute în preţurile
pieţei din acel an. PIB nominal din 2000 a fost de 800.308,1 mld.lei
preţuri curente (preţurile anului 2000) dar este incorect să afirmăm că
mărimea producţiei din 2000 a fost de 933 de ori mai mare decât în anul
1990. Cei doi indicatori pot fi comparaţi în termeni reali numai după ce se
elimină influenţa creşterii preţurilor în intervalul de timp considerat.
PIB real reflectă modificarea producţiei fizice în economie prin
exprimarea tuturor bunurilor finale produse în diferite perioade de timp în
preţurile unui an de referinţă, numite preţuri constante sau comparabile.
Determinarea valorii reale a PIB (deflaţionarea) se poate realiza în
mai multe moduri.
1. O primă metodă de deflaţionare a PIB se bazează pe utilizarea
unui indice de preţuri de tip Paasche. Acest indice se obţine indirect,
rezultând din relaţia de sistem dintre indicele valorii Ι V (indicele PIB
nominal), indicele volumului fizic Ι Lq (indice de tip Laspeyres) şi indicele
preţurilor Ι Pp :

Ι Pp = Ι V :Ι Lq ,

unde: Ι V = ∑ p1 ⋅ q1 ,
∑ p0 ⋅ q0
Ι Lq = ∑ 0 1 .
p ⋅q
∑ p0 ⋅ q0
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Mărimea reală a PIB se obţine raportând PIB nominal la acest

indice al preţurilor:
PIB
PIB* = ,
Ι pP
unde: PIB* - PIB real (deflaţionat).
Tabelul 9.9 prezintă evoluţia PIB nominal şi real în perioada 1990-
2000 (coloanele 1-4).

Evoluţia PIB nominal şi real în România

în perioada 1990-2000
Tabelul nr. 9.9
PIB nominal PIB real Deflatorul
*
An Mld.lei preţuri Dinamica Mld.lei Dinamic (PIB/PIB )
curente faţă de preţuri a faţă de faţă
1990 (%) curente 1990 (%) de1990
(%)
0 1 2 3 4 5
1990 857,9 100,0 857,9 100,0 100,0
1991 2203,9 256,9 747,3 87,1 294,9
1992 6029,2 702,8 681,2 79,4 885,1
1993 20035,7 2335,4 691,5 80,6 2897,4
1994 49773,2 5801,7 718,9 83,8 6923,5
1995 72135,5 8408,4 770,4 89,8 9363,4
1996 108916,6 12695,7 801,3 93,4 13592,5
1997 252925,7 29481,9 752,4 87,7 33615,9
1998 371193,8 43267,7 716,3 83,5 51821,0
1999 539356,6 62869,4 700,0 81,6 77051,0
2000 800308,1 93286,9 720,6 84,0 111061,4
Sursa: calcule pe baza Anuarului statistic al României, anul 1997,
p.354-357, anul 2001, p.278.

2. Se mai poate calcula PIB real ca sumă a componentelor sale

deflaţionate:
PIB* = ∑ Ci* .
i
 STATISTICA

Pentru fiecare componentă a PIB se calculează câte un indice de

preţuri de tip Paasche, cu ajutorul căruia se deflaţionează componenta
respectivă:
C
Ci* = pi .
ΙC
i

De exemplu, pornind de la elementele de utilizare finală, PIB real

se poate determina cu relaţia:
PIB* = CP* + CPL* + FBC* + EXN*.
Atunci când se cunosc indicii de preţuri pe ramuri economice, PIB
real se calculează cu relaţia:
PIB* = ∑ VABi* ,
i

unde: VABi* - valoarea adăugată brută din ramura i, deflaţionată cu

indicele de preţuri corespunzător ramurii.
Raportul dintre PIB nominal şi PIB real este un indice implicit de
preţuri, numit deflator (vezi tabelul 9.9, col.5):
PIB
D= .
PIB*
Deflatorul este una din sursele de calcul a ratei inflaţiei.
Rata inflaţiei
Rata inflaţiei se estimează, în funcţie de scopul analizei, pe baza
unuia din următorii indici de preţuri:
• deflatorul PIB,
• indicele preţurilor de consum (IPC),
• indicele preţurilor producătorului (IPP).
În tabelul nr. 9.10 este prezentată evoluţia indicilor de preţuri în
România în perioada 1990-2001.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Indicii de preţuri în România

Tabelul nr.9.10
Indice mediu anual (%)
An
Deflator IPC IPP
1990 113,6 105,1 126,9
1991 295,1 270,2 320,1
1992 300,0 310,4 284,8
1993 327,4 356,1 265,0
1994 239,1 236,7 240,5
1995 135,3 132,3 135,1
1996 145,3 138,8 149,9
1997 247,0 254,8 256,6
1998 155,4 159,1 133,2
1999 146,4 145,8 142,2
2000 145,5 141,1 142,5
2001 135,0 134,5 141,0
Sursa: Anuarul statistic al României, anul 2001, date INS pentru 2001.

Relaţia de calcul a ratei inflaţiei R% (pornind de la oricare din cei

trei indici de preţuri) este:
R% = Ι %p − 100 ,

unde: Ι p% - indicele preţurilor exprimat procentual.

Evoluţia ratei inflaţiei în România, determinată pe baza IPC (în

două variante: medie anuală şi lunară) este evidenţiată în tabelul nr.9.11.
 STATISTICA

Rata inflaţiei în România

în perioada 1990-2001
Tabelul 9.11
Rata medie Rata medie
Anul anuală a lunară a
inflaţiei (%) inflaţiei (%)
1990 5,1 -
1991 170,2 10,3
1992 210,4 9,6
1993 256,1 12,1
1994 136,7 4,1
1995 32,3 2,1
1996 38,8 3,8
1997 154,8 8,0
1998 59,1 2,9
1999 45,8 3,7
2000 41,1 2,9
2001 34,5 2,2

Indicele preţurilor de consum (IPC)

Indicele preţurilor de consum este unul din cei mai cunoscuţi şi
utilizaţi indici de preţuri în statistica internaţională. Prin calcularea IPC se
urmăreşte sintetizarea evoluţiei preţurilor tuturor mărfurilor şi a tarifelor
serviciilor, care intră în consumul populaţiei, în perioada curentă faţă de
perioada de bază. Frecvent, IPC este denumit şi "indicele general al
preţurilor".
Calcularea IPC presupune în primul rând stabilirea sferei de
cuprindere şi a gradului de detaliere a categoriilor de cheltuieli din cadrul
consumului populaţiei.
În practica calculării IPC, cheltuielile de consum se structurează
pe trei grupe: mărfuri alimentare, mărfuri nealimentare, servicii.
Măsurarea mişcării tuturor preţurilor şi tarifelor de consum
presupune să se cuprindă întreaga populaţie pe fiecare post de cheltuieli,
pe categorii socio-profesionale cât şi pe categorii de localităţi.
Calculul IPC se bazează pe datele obţinute din două cercetări
speciale: înregistrarea preţurilor şi tarifelor mărfurilor şi serviciilor de
consum şi ancheta integrată în gospodării din care se obţin date privind
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

cheltuielile medii pe o gospodărie pe cele trei grupe de mărfuri şi servicii

menţionate anterior.
Calcularea IPC presupune:
a) să se cuprindă şi să se exprime evoluţia mărfurilor şi tarifelor
serviciilor pentru un eşantion reprezentativ de mărfuri şi
servicii cumpărate de populaţie, defalcate pe cele trei grupe
menţionate;
b) să se bazeze pe volumul şi structura cheltuielilor populaţiei
pentru consum din ancheta integrată în gospodării..
Măsurarea evoluţiei preţurilor de consum prin IPC presupune
construirea unor nomenclatoare prin care se definesc produsele şi
serviciile pentru care se urmăreşte evoluţia preţurilor, localităţile şi
punctele de vânzare a mărfurilor şi serviciilor.
La alegerea tipului de indice prin care se estimează evoluţia
preţurilor şi tarifelor de consum se porneşte de la faptul că evoluţia
cheltuielilor de consum ale populaţiei este condiţionată în principal de:
• cantităţile cumpărate (qi );
• preţurile (pi) şi tarifele (ti) la care au fost cumpărate mărfurile
şi serviciile;
• natura mărfurilor şi serviciilor cumpărate (structura).
Aşa cum s-a menţionat, în practica statistică curentă s-au impus
indicele de tip Paasche şi indicele de tip Laspeyres. IPC se construieşte în
statistica internaţională cel mai adesea ca un indice de grup cu ponderi din
perioada de bază (de tip Laspeyres) şi în puţine cazuri cu ponderi din
perioada curentă (de tip Paasche).
În România, IPC se calculează ca un indice de tip Laspeyres:
IPC = ∑ i1 i 0
p q
∑ i 0qi 0
p
unde:
pi0qi0 - cheltuielile de consum ale populaţiei cu cantităţile
cumpărate în perioada de bază;
pi1qi0 - cheltuielile de consum ale populaţiei cu cantităţile
cumpărate în perioada de bază, dar la preţurile
perioadei curente.
Indicatorii din numărătorul şi numitorul IPC mai pot fi interpretaţi
astfel:
Σ pi0qi0 - cheltuielile din perioada de bază bunurile din eşantion;
 STATISTICA

Σ pi1qi0 - cheltuielile din perioada curentă cu eşantionul

de bunuri din perioada de bază.
Aşadar IPC arată de câte ori au crescut în medie preţurile
mărfurilor şi tarifele serviciilor cumpărate de populaţie sau de câte ori au
crescut cheltuielile din perioada curentă faţă de perioada de bază aferente
aceluiaşi coş de mărfuri şi servicii.
În practică, IPC nu se calculează ca un indice de grup agregat, ci
ca un indice mediu aritmetic, de forma:
p
∑ pi1 pi 0qi 0
IPC = i0 = ∑ i P ci 0
∑ pi 0qi 0
unde:
p q
ci 0 = i 0 i 0 - ponderea cheltuielilor cu sortimentul i în totalul
∑ pi 0qi 0
cheltuielilor sau coeficientul de ponderare a
indicilor individuali
pio, pi1 - preţul sortimentului i în perioada de bază, respectiv în
perioada curentă.
Construirea indicelui preţurilor de consum ale populaţiei
presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Stabilirea preţului şi tarifului mediu la fiecare punct de
vânzare pentru fiecare sortiment. Pe baza datelor privind nivelul
preţurilor nominale înregistrate săptămânal (s), pentru sortimentul (j) din
nomenclator, vândute la fiecare punct de vânzare se calculează preţul
mediu ( p jk ), respectiv tariful mediu ( t jk ), pentru fiecare sortiment la
punctul de vânzare (k).
4 4
∑ pijk ∑ t ijk
p jk = i =1 ; t jk = i =1
j j
De reţinut că i care semnifică de câte ori a fost înregistrat preţul
unui anumit sortiment poate fi şi mai mic de 4, dacă sortimentul nu s-a
vândut în fiecare săptămână.
2. Stabilirea preţului şi tarifului mediu pe ţară pentru fiecare
sortiment. Pornind de la p jk şi t jk stabilite pe fiecare sortiment şi punct de
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

vânzare, se calculează ca medie aritmetică simplă, p j şi t j pe ţară pentru

fiecare sortiment.
Pe baza preţurilor medii, respectiv tarifelor medii pe ţară, stabilite
pentru fiecare sortiment, se calculează indicele individual (elementar) al
preţurilor şi tarifelor:
p t
i p = 1 şi i t = 1
p0 t0
Pornind de la indicele preţurilor pe fiecare sortiment se calculează
indicele preţurilor pentru fiecare produs. Ponderea cu care se introduce
fiecare sortiment în calculul indicelui preţurilor produsului o constituie
greutatea specifică a cheltuielilor cu sortimentul respectiv în totalul
cheltuielilor cu produsul respectiv. Indicii de preţuri calculaţi la fiecare
nivel se implică în calculul indicelui preţurilor la nivelul superior cu
ponderea pe care o deţine produsul, grupa de produse etc. în cheltuielile
populaţiei la nivelul respectiv în perioada de bază.
În funcţie de baza de comparaţie IPC se calculează:
• cu bază fixă: ∑ t 0 = ∑ itp/ 0c0
pq
∑ p0q0
• cu bază în lanţ: ∑ t 0 = ∑ itp/ t −1c0
pq
∑ pt −1q0
• faţă de media anului precedent.
IPC al populaţiei pe întregul an faţă de media anului precedent
este un raport dintre media aritmetică simplă a IPC lunar cu bază fixă din
anul curent şi media aritmetică simplă a IPC lunar cu bază fixă din anul
precedent. Astfel, de exemplu, IPC din 2002 fată de 2001 rezultă din:

IPC I.02 + IPC II.02 + ... + IPC XII.02 IPC I.01 + IPC II.01 + ... + IPC XII.01
IPC 02 / 01 = :
12 12
De asemenea, se calculează în practică indicele mediu lunar al
preţurilor de consum:

IPC lunar = 12 ∏ IPCt / t −1 = 12 ∏ IPCt / 0

Principalele utilizări ale indicelui preţurilor de consum ale

populaţiei sunt prezentate în continuare.
 STATISTICA

l. Măsurarea ratei lunare a inflaţiei (RI). Ştiind că rata inflaţiei

reprezintă ritmul de creştere a nivelului general al preţurilor, rezultă că:
RI = (IPC -1) .100
Măsurarea ratei inflaţiei pe baza IPC este uzuală în statistica
internaţională. De reţinut că IPC implică numai produsele şi serviciile de
consum cumpărate de populaţie, deci elimină celelalte bunuri finale ce
compun PIB ( bunuri capitale, bunuri exportate, bunuri produse de
sectorul public). Ca atare, poate estima corect evoluţia inflaţiei numai
dacă mişcarea preţurilor bunurilor de consum nu se abate semnificativ de
la evoluţia preţurilor bunurilor ce nu intră în consumul populaţiei.
2. Determinarea indicatorilor reali, respectiv exprimarea în
preţuri constante sau comparabile (deflaţionare).
Indicatorul care se deflaţionează prin intermediul IPC este
consumul privat (CP).
CP
CP* =
IPC
De asemenea, IPC stă la baza calculării veniturilor reale ale
întregii populaţii, a salariului real, pensiei reale etc.
Dacă în cazul veniturilor reale, acestea se determină ca raport între
veniturile finale sau nete ale populaţiei şi IPC, în cazul salariului real, este
un raport între salariul mediu net şi IPC. Salariul mediu net este raportul
dintre fondul de salarii din care s-au eliminat toate componentele ce nu
sunt disponibile pentru consum (impozite pe salarii, contribuţii la
asigurări sociale, contribuţii la fondul de şomaj etc.) şi numărul mediu de
salariaţi.
3. Indexarea salariilor, pensiilor, burselor etc. Creşterea
preţurilor produselor şi serviciilor de consum cumpărate de populaţie
afectează puterea de cumpărare a veniturilor. Prin indexarea veniturilor se
urmăreşte atenuarea influenţei creşterii preţurilor asupra puterii de
cumpărare. Cuantumul cu care se indexează diferitele categorii de venituri
este rezultatul negocierilor dintre sindicate, patronat şi guvern.
Indicele preţurilor de consum evidenţiază variaţia preţurilor
mărfurilor şi tarifelor serviciilor care intră în consumul populaţiei. Este
cel mai frecvent utilizat instrument de măsurare a inflaţiei întrucât reflectă
direct impactul preţurilor asupra consumatorului final - populaţia.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Calcularea acestui indice nu se poate baza pe o observare totală

nici a bunurilor vândute, nici a populaţiei, datorită multitudinii şi diversi-
tăţii tranzacţiilor cu bunuri şi servicii de consum.
De aceea, în practică se recurge la un eşantion de bunuri şi servicii
şi la un eşantion de familii de salariaţi, ţărani şi pensionari.
Totodată, se constituie un eşantion al punctelor de vânzare a
mărfurilor. Toate aceste eşantioane sunt actualizate periodic.
Eşantionul de bunuri şi servicii este structurat pe trei grupe mari:
produse alimentare, produse nealimentare şi servicii şi fiecare din acestea
pe subgrupe cât mai omogene sub aspectul utilizării în consum.
Indicele preţurilor de consum calculat în România este de tip
Laspeyres. Acesta se obţine ca o medie aritmetică a indicilor individuali
de preţuri folosind ca pondere structura consumului din perioada de bază:
∑ i p ⋅ p0 q0
IPC = = ∑ ip ⋅ g q ,
∑ p0 q0
unde: ip - indici de preţuri pe categorii de bunuri şi servicii;
p0q0 - valoarea consumului pe categorii de bunuri şi servicii;
gq - greutatea specifică în consumul total a grupelor de bunuri şi
servicii.
Cu toate că prezintă şi unele dezavantaje, indicele de tip Laspeyres
este preferat datorită costurilor mai reduse de procurare a informaţiilor (se
înregistrează numai preţurile actuale) şi datorită uşurinţei cu care se pot
compara termenii seriilor de indici (întrucât au aceeaşi structură).
Acest indice este foarte important întrucât permite cunoaşterea
mărimii reale a veniturilor şi consumului populaţiei şi stă la baza
negocierilor privind salariile, pensiile, bursele, alocaţiile etc.
Salariul real (SR) exprimă puterea actuală de cumpărare a
salariului nominal (SN) şi se obţine ca raport între salariul nominal (SN) şi
indicele preţurilor de consum (IPC):
SN
SR = .
IPC
 STATISTICA

Dinamica salariului real depinde de variaţia salariului nominal şi

de indicele preţurilor de consum:
SR1 I SN
Ι SR = = .
SR0 IPC
Aplicaţie
Se cunosc următorii indicatori pentru economia României
(miliarde lei preţuri curente):

Tabelul 9.12
Indicatori 1994 1996
0 1 2
1. Consumul final 38452,4 89939,4
2. Consumul final al populaţiei 31442,0 75288,8
3. Consumul final al administraţiei publice 6851,8 14273,9
4. Consumul final al administraţiei private 158,6 376,7
5. Formarea brută de capital fix 10095,7 24998,5
6. Modificarea stocurilor 2252,6 3161,4
7. Export net -1027,5 -9179,7
6. Export 12394,2 30651,1
7. Import 13421,7 39830,8
8. Modificarea preţurilor (%)
faţă de 1994 la:
• Consumul final +97,36
• Formarea brută de capital fix +119,12
• Modificarea stocurilor -16,6
• Export +88,13
• Import +84,41
Sursa: Anuarul Statistic al României, anul 1998, pag. 343, 347, 536

Se cere:
1. PIB nominal în cele două perioade;
2. PIB real în 1996 faţă de 1994;
3. Dinamica PIB real;
4. Deflatorul PIB şi rata inflaţiei în 1996 faţă de 1994;
5. Structura PIB, după metoda cheltuielilor, în cele două perioade
şi analiza mutaţiilor structurale.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Rezolvare

1. PIB nominal în cele două perioade se află folosind metoda

cheltuielilor:

PIB = CF + FBCF + ∆S + EXN

PIB0 = 38452,4 + 10095,7 + 2252,6 - 1027,5 = 49773,2 mld. lei

PIB1 = 89939,4 + 24998,5 + 3161,4 - 9179,7 = 108919,6 mld. lei

2. PIB real în 1996 faţă de 1994 se calculează conform relaţiei:

PIB* = CF* + FBCF* + ∆S* + EXP* - IMP* ,

unde:
CF 89939,4
CF * = p 1 = = 45585,09mld.lei
I CF 1,973
FBCF1 24998,5
FBCF* = p
= = 11409,63mld.lei
I FBCF 2,191
∆S1 3161,4
∆S* = = = 3790,64mld.lei
I ∆pS 0,834
EXP 30651,1
EXP* = p 1 = = 16292,51mld.lei
I EXP 1,8813
IMP 39830,8
IMP* = p 1 = = 21599,04mld.lei
I IMP 1,8441
PIB1* = 45585,09 + 11409 ,63 + 3790 ,64 + 16292 ,51 − 21599 ,04 =
= 55478,83mld.lei preturi 1994.

3. Dinamica PIB real

* PIB1* 55478,83
I PIB = = = 1,1146 sau 111,46%
PIB0 49773,2
PIB real a crescut în 1996 cu 11,46% faţă de 1994.
 STATISTICA

4. Deflatorul PIB se calculează ca raport între PIB nominal şi

PIB real din 1996:
PIB1 108919,6
D= = = 1,9633 sau 196,33%
PIB1* 55478,83
Rata inflaţiei:
RI = D(%) − 100% = 196 ,33% − 100% = +96 ,33%

9.7 COMPARAŢII INTERNAŢIONALE

Efectuarea comparaţiilor internaţionale pe baza rezultatelor

economice obţinute prezintă un deosebit interes pentru toate ţările lumii şi
pentru organismele internaţionale.
Prin comparaţia cu ţări având un nivel de dezvoltare apropriat sau
diferit, o ţară îşi poate preciza mai bine poziţia în diviziunea
internaţională a muncii, îşi poate aprecia performanţele economiei,
pornind de la potenţialul său tehnico-material şi uman şi de la eficienţa
utilizării acestuia comparativ cu alte ţări, îşi poate fundamenta acele
măsuri de politică economică care îi pot asigura o competitivitate sporită
pe pieţele externe, relaţii comerciale favorabile, cucerirea de noi pieţe, o
balanţă comercială echilibrată etc.
Organizaţiile internaţionale sunt şi ele interesate de cunoaşterea
nivelului de dezvoltare atins şi a potenţialului economic al ţărilor membre
sau candidate. În acest fel, organizaţiile internaţionale îşi pot formula
politicile financiar-monetare, pot fundamenta deciziile de acordare de
credite sau ajutoare nerambursabile şi pot stabili cotizaţiile statelor
membre. Comparaţiile internaţionale ridică probleme mult mai dificile
decât comparaţiile în timp sau între regiunile unei ţări. Deosebirile
economice, sociale, culturale şi geografice, diferenţele privind conţinutul
şi metodologia de calcul al indicatorilor macroeconomici şi exprimarea
rezultatelor economice în moneda fiecărei ţări sunt principalele obstacole
în calea comparaţiilor pe plan internaţional.
Compararea producţiei fizice pe locuitor la unele produse repre-
zentative este uşor de făcut întrucât nu este afectată de deosebiri
metodologice sau de monedă. Comparaţia se poate realiza pe bază de
raport (mărimi relative de coordonare) sau prin ierarhizarea multicriterială
a ţărilor implicate în analiză.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Calitatea acestei analize este influenţată decisiv de alegerea unor

produse cu adevărat reprezentative pentru toate ţările analizate şi de
stabilirea ţării considerată bază de comparaţie.
Asemenea analize au o capacitate de informare limitată de numă-
rul redus al produselor care pot fi luate în calcul. Pentru a avea o imagine
cuprinzătoare asupra diferenţelor economice dintre ţări este necesar să
utilizăm în comparaţii indicatori valorici de rezultate macroeconomice.
Majoritatea ţărilor lumii utilizează Sistemul conturilor naţionale, ceea ce
face să nu apară diferenţe semnificative privind conţinutul şi modul de
calcul al indicatorilor macroeconomici. Rămâne de soluţionat problema
exprimării nivelurilor naţionale ale indicatorilor comparaţi într-o valută
unică. Transformarea indicatorilor în altă unitate monetară se poate face
pe baza cursului de schimb sau a parităţii puterii de cumpărare a
monedelor respective.
Cursul de schimb reprezintă cantitatea de monedă naţională
necesară pentru a cumpăra o unitate monetară străină. Prin împărţirea
unui indicator exprimat în monedă naţională la cursul de schimb al unei
monede străine se transformă indicatorul în valuta respectivă. Deoarece
cursul de schimb fluctuează zilnic, în calcule se utilizează cursul de
schimb mediu al perioadei considerate.
Deşi relativ simplă, metoda cursului de schimb nu este complet
satisfăcătoare. Cursul de schimb reflectă relaţiile comerciale între ţări
(limitate la anumite categorii de bunuri şi servicii) şi este afectat de
acţiunile speculative de la bursele valutare şi de deciziile băncilor
naţionale de a susţine sau nu moneda naţională. De aceea, cursul de
schimb nu este o măsură concludentă a raportului dintre cele două
monede.
Paritatea puterii de cumpărare presupune compararea cantităţii
de bunuri şi servicii care se poate obţine cu o unitate monetară (puterea de
cumpărare) în fiecare din cele două ţări în parte. Comparaţia se realizează
pe baza unui eşantion de bunuri şi servicii reprezentative pentru cele două
ţări. Prin paritatea puterii de cumpărare a valutelor ţărilor comparate se
exprimă numărul de unităţi monetare străine necesare pentru a obţine în
exterior cantitatea de bunuri şi servicii ce pot fi cumpărate în ţară cu o
unitate monetară naţională.
O expresie concludentă a parităţii puterii de comparare este
asigurată de indicele preţurilor între cele două ţări. Forma acestui indice
 STATISTICA

este asemănătoare celei utilizate la comparaţiile în timp, cu deosebirea că

unităţile de timp sunt înlocuite cu unităţi teritoriale (ţări).
Indicele folosit poate fi de tip Paasche sau Laspeyres:

Ι Pp = ∑
p Aq A
∑ pB q A
Ι Lp = ∑
p AqB
∑ pB qB
unde: pA, qA - preţurile şi cantităţile din ţara A;
pB, qB - preţurile şi cantităţile din ţara B.
După cum se poate observa în relaţiile precedente, diferenţa dintre
cei doi indici de preţuri este dată în acest caz de alegerea cantităţilor
folosite ca ponderi: acestea pot fi cantităţile din ţara A sau din ţara B.
Decizia privind alegerea acestor ponderi influenţează semnificativ
rezultatele analizei. Soluţia problemei este oferită de indicele ideal al lui
Fischer. Acest indice de preţuri ia în calcul ambele ponderi. Se calculează
ca o medie geometrică a indicilor Paasche şi Laspeyres, conform relaţiei:

Ι Fp = ∑ A A ⋅ ∑ A B .
p q p q
∑ pB q A ∑ pB qB
Indiferent de tipul de indice ales, este necesară înregistrarea
preţurilor din cele două ţări, precum şi a cantităţilor din una sau din
ambele ţări. Această înregistrare nu este exhaustivă, ci se bazează pe un
eşantion reprezentativ de bunuri şi servicii produse în ambele ţări. Dacă
apar deosebiri calitative importante între produsele celor două ţări, acestea
pot fi aduse la un numitor comun prin utilizarea unor coeficienţi de
transformare a produselor superioare în produse standard. Alegerea
produselor cuprinse în eşantion şi conversia lor calitativă influenţează
valoarea informaţională a indicelui calculat.
Comparaţiile internaţionale pot privi şi indicele volumului fizic al
rezultatelor macroeconomice dintre ţări. Şi în acest caz putem alege un
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

indice de tip Paasche sau Laspeyres:

Ι qp =
∑p AqA

∑p AqB

Ι qL =
∑p Bq A

∑p Bq B

Între indicele preţurilor, indicele volumului fizic şi indicele valorii

există următoarea relaţie de sistem:
ΙV =Ι p
⋅Ι q .
Deşi indispensabile formulării politicilor comerciale externe ale
ţărilor lumii, comparaţiile internaţionale trebuie privite cu rezervă,
datorită numeroaselor obstacole în calea asigurării compatibilităţii
indicatorilor.

9.7 ÎNTREBĂRI SI TESTE-GRILĂ

9.7.1 Întrebări recapitulative

1. Cum se face trecerea de la valoarea brută la valoarea netă a

unui agregat macroeconomic de rezultate ale activităţii
economice?
2. Cum se face trecerea de la preţul pieţei la preţul factorilor?
3. Cum se face trecerea de la valoare nominală la valoare reală?
4. Cum se face trecerea de la context naţional la context intern?
5. Ce înţelegeţi prin producţie brută?
6. Ce înţelegeţi prin valoare adăugată brută?
7. Ce înţelegeţi prin consum intermediar?
8. Ce înţelegeţi prin compensarea muncii?
9. Ce înţelegeţi prin excedent net de exploatare?
10. Ce înţelegeţi prin impozite indirecte nete?
11. Ce înţelegeţi prin consum privat?
12. Ce înţelegeţi prin consum public?
13. Ce înţelegeţi prin formarea brută de capital fix?
14. Ce înţelegeţi prin formarea brută de capital?
15. Ce înţelegeţi prin modificarea stocurilor?
 STATISTICA

16. Ce înţelegeţi prin export net?

17. Ce este produsul intern brut?
18. Ce metode cunoaşteţi pentru calcularea produsului intern brut?
19. Ce reprezintă venitul naţional?
20. Cum se determină venitul naţional disponibil?

9.7.2 Teste-grilă

1. Diferenţa dintre preţurile pieţei şi preţurile factorilor o

reprezintă:
a) impozitele indirecte nete;
b) amortizarea;
c) impozitele pe produs;
d) subvenţiile.

2. În ce indicatori macroeconomici este inclus consumul

intermediar?
a) PGB;
b) PIB;
c) PIN;
d) VN.

3. Ce indicatori macroeconomici includ amortizarea?

a) PIN;
b) VN;
c) PNB;
d) toţi;
e) nici unul.

4. Impozitele indirecte nete nu pot fi niciodată incluse în:

a) VN;
b) PIB;
c) PIN;
d) PNN;
e) PNB.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

Consumul de capital fix se poate calcula ca diferenţă între:

a) PIB şi PIN;
b) investiţiile brute şi cele nete;
c) PNB şi PNN;
d) PIBpp şi PIBpf;
e) formarea brută de capital fix şi investiţia brută.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(e); C(b,d).

5. Formarea brută de capital reprezintă:

a) investiţia netă plus amortizarea;
b) investiţia netă plus variaţia stocurilor;
c) investiţia netă plus amortizarea şi variaţia stocurilor;
d) investiţia brută plus variaţia stocurilor;
e) investiţia brută.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(c,d); C(a,e).

6. Formarea brută de capital fix reprezintă:

a) investiţia netă plus amortizarea;
b) investiţia netă plus variaţia stocurilor;
c) investiţia netă plus amortizarea şi variaţia stocurilor;
d) investiţia brută plus variaţia stocurilor;
e) investiţia brută.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,b,c); B(c,d); C(a,e).

7. Consumul final cuprinde:

a) consumul privat;
b) consumul privat şi consumul public;
c)consumul statului;
d)consumul populaţiei şi variaţia stocurilor.

8. Excedentul net de exploatare cuprinde:

a) dobânda şi renta;
b) dobânda, renta şi profitul brut;
c) dividende, impozit pe profit şi profit nedistribuit;
d) dobânda, renta şi impozitul pe profit.
 STATISTICA

9. Venitul naţional reprezintă:

a) veniturile totale ale proprietarilor factorilor de producţie
implicaţi în activitatea economică;
b) produsul naţional net la preţurile factorilor;
c) produsul naţional net la preţurile pieţei;
d) produsul naţional brut la preţurile factorilor minus
amortizarea.
Alegeţi combinaţia corectă: A(a,c,d); B(a,b,d); C(a).

10. Valoarea transferurilor către menaje (pensii, ajutoare,burse,

alocaţii) este inclusă în:
a) venitul naţional;
b) venitul naţional disponibil;
c) venitul personal;
d) PNN.

11. PIB este în prezent de 1500 mii miliarde lei, înregistrând o

creştere de 450 mii miliarde lei faţă de anul precedent. Dacă
rata inflaţiei a fost de 40%, PIB real a crescut cu:
a) 2%;
b) 43%;
c) 40%.

12. PIB a crescut cu 50% în valoare nominală şi cu 5% în valoare

reală. Rata inflaţiei a fost:
a) 45%;
b) 143%;
c) 43%;
d) 50%.

13. Cunoscând rata inflaţiei pe fiecare lună a unui an, putem

calcula indicele anual al preţurilor de consum ca:
a) medie aritmetică a indicilor lunari ai preţurilor de consum;
b) sumă a ratelor lunare ale inflaţiei;
c) medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de
consum;
d) produs al indicilor lunari ai preţurilor de consum.
Indicatori macroeconomici de rezultate în sistemul conturilor naţionale

14. Cunoscând rata inflaţiei pe fiecare lună a unui an, putem

calcula indicele mediu lunar al preţurilor de consum ca:
a) medie aritmetică a indicilor lunari ai preţurilor de consum;
b) sumă a ratelor lunare ale inflaţiei;
c) medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de
consum;
d) produs al indicilor lunari ai preţurilor de consum.

15. În primele trei luni ale anului indicii lunari ai preţurilor de

consum au fost: 103%, 105%, 102%. Rata inflaţiei pentru
primul trimestru al anului este:
a) 10%;
b) 10,3%; c) 3,3%; d) 110,3%.

16. Rata inflaţiei a fost de 50% în anul anterior şi a scăzut în acest

an cu 10%, devenind:
a) 40%;
b) 45%;
c) 30%.

17. Dacă preţurile de consum au crescut cu 10% trimestrial, rata

inflaţiei pe întregul an a fost:
a) 40%;
b) 30%;
c) 46,4%.

18. Rata inflaţiei a fost 12% în ianuarie şi a crescut în medie cu 2

puncte procentuale lunar.Rata inflaţiei în martie a fost:
a) 15%;
b) 14%;
c) 16%.

19. Dacă venitul naţional este de 1200 mii miliarde lei, consumul
de capital fix de 120 mii miliarde lei, impozitele indirecte 240
mii miliarde lei, iar subvenţiile de exploatare de 40 mii
miliarde lei, cât este PNB la preţurile pieţei?
a) 1120 mii miliarde lei; b) 1000 mii miliarde lei;
c) 1320 mii miliarde lei; d) 1500 mii miliarde lei.
 STATISTICA

20. Salariul mediu nominal a crescut de la 2,5 milioane lei la 3,5

milioane lei, iar rata inflaţiei a fost de 40%. Salariul real:
a) a crescut cu 40%;
b) a scăzut cu 40%;
c ) a scăzut cu 4%;
d) a rămas constant.

21. Dacă salariul real a scăzut cu 5% în condiţiile creşterii

salariului nominal cu 33%, care a fost rata inflaţiei?
a) 40%;
b) 33%;
c) 53%;
d) 4%.

Soluţii:
1.a; 2.a ; 3.c; 4.a; 5.a; 6.b; 7.c; 8.b; 9.b; 10.b; 11.c; 12.a; 13.c;
14.a; 15.c; 16.b; 17.b; 18.c; 19.c; 20.a; 21.d; 22.a.