Tema 1: Obiectul de studiu al macroeconomiei

1.1 Obiectul de studiu. Scopul și obiectivele macroeconomiei.

1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.
1.3. Modelele și circuitul economic.

1.1 Obiectul de studiu al macroeconomiei

Noțiunea macroeconomie a fost folosită pentru prima dată în anul 1933 de către
economistul matematician, norvegianul R. Frich, laureat al Premiului Nobel în anul 1969.
Apariția macroeconomiei ca și componentă distinctă a științei economice poate fi datată odată cu
publicarea în anul 1936 a lucrării lui John Keynes Teoria generală a folosirii brațelor de lucru, a
dobânzii și a banilor.
Macroeconomia ca știintă provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamnă
„mare”, accentuând că se referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de
microeconomie care se ocupă de probleme mici. Se consideră că o anumita problemă este
macroeconomica atunci și acolo unde aceasta reiese din formarea și consolidarea unei anumite
economii naționale.
Macroeconomia este un domeniu al științei economice, care utilizează mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general, cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare a
forței de muncă, rata inflației și/sau oscilațiile conjuncturale. Prin urmare, macroeconomia
studiază procesele, faptele, actele și comportamentele agenților economici agregați.
Agregatele- indicatori care se utilizează pentru a descrie unele aspecte concrete ale vieții
economice ( cererea globală, oferta globală, șomajul, inflația, ș.a)
Macroeconomia studiază:
- sitația curentă a economiei naționale în baza statisticii, experienței precedente, locul
țării în conjunctura geoeconomică și relațiile economice cu alte state;
- factorii care stabilesc volumul, dinamica producției agregate și venitului agregat în
condiții economice diferite; - creșterea economică pe termen lung
- problema utilizării incomplete a resurselor, cauza șomajului și abaterea de la nivelului
natural;
- schimbarea nivelului prețurilor și capacității de cumpărare, formarea inflației;
- rolul banilor în economie;
- dinamica cursului valutar și starea balanței de plăți;
 - cauza crizelor economice;
- politicile macroeconomice a statului.
De regulă cel mai mare interes în societate trezește aprecierea situației curente a
economiei naționale, în special în comparație cu alte state și perspectivele de viitor. Deși,
cea mai importată sarcină a macroeconomei ca știință de constatare ce nivel al
indicatorilor a atins în trecut și care le are în prezent, ce factori sau fapte au contribuit
pentru a stabili legitatea interdependenței dintre procese și fenomene cu scop de a putea
prognoza.
Scopurile macroeconomiei Obiectivele macroeconomiei
- creșterea neinflaționistă; - determinarea și interacțiunea principalelor agregate;
- asigurarea ocupării depline; - analiza principalelor dezechilibre, evidențierea
- menținerea stabilității prețurilor; cauzelor acestora;
- asigurarea echilibrului balanței - studierea atingerii diferitor obiective economice.
de plăți.

Menţionăm faptul că sectoarele şi domeniile de activitate, reflectate în statistica oficială nu

reflectă în întregime rezultatele activităţii macroeconomice, deoarece paralel cu economia
oficială există şi economia neoficială, numită economie tenebră sau subterană. Economia tenebră
reprezintă ansamblu activităţilor economice nedeclarate şi neînregistrate de organele fiscale şi
alte organe de control.
Principalele cauze al existenţei economiei tenebre sunt:
▪ creşterea presiunii fiscale, care influenţează negativ asupra activităţii economice a agenţilor
economici;
▪ ascunderea veniturilor în scopul reducerii impozitelor;
▪ imperfecțiunea legislaţiei în vigoare, care nu atrage agenţii economici în câmpul legal de
activitate;
▪ instabilitatea social-politică şi economică din ţară;
Cele mai frecvente forme de manifestare a economiei tenebre în Republica Moldova sunt:
▪ corupția,
▪ evaziunea fiscală,
▪ contrabanda sau tranzacțiile ilegale de import-export;
 ▪ confecţionarea şi comercializarea produselor falsificate;
▪ remunerarea ilicită a muncii (salariul în plicuri);
▪ scutirea ilegală a unor firme private de plata impozitelor ş.a.
Funcțiile macroeconomiei:
▪ de cunoaștere – studierea, analiza și explicarea proceselor și fenomenelor economice;
▪ practică – elaborarea recomandărilor în domeniul politicilor economice în baza analizei
variantelor de soluționare a problemelor macroeconomice;
▪ de prognozare – stabilirea și aprecierea perspectivelor dezvoltării economice și conjuncturii
economice;
▪ formativ-educativă – formarea unor cunoștințe și viziuni privind diferite probleme
macroeconomice.
1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.
Agregarea macroeconomică - procesul prin care fenomenele și procesele economice sunt
combinate și sintetizate într-o categorie macroeconomică.
Agregarea se bazează pe determinarea calităților tipice ale agenților economici. În acest context
4 agenți macroeconomici:
- menaje- sector independent, cu activitate rațională a cărui scop este maximizarea utilității, care
în cadrul economiei deține rolul de :
a) proprietar de resurse economice, vânzându-le obține venituri de consum;
b) cumpărători de bunuri și servicii;
c) restul venitului îl economisesc deaceea sunt păstrători de economii și creditori de bază,
adică cei care asigură oferta resurselor de creditare în economie;
- firme- agent macroeconomic indipendent, cu activitate rațională, scopul căruia este
maximizarea profitului. Deține rolul de:
a) cumpărător de resurse, pentru asigurarea procesului de producție,
b) producătorii de bunuri și servicii, venitul obținut îl folosesc pentru plăți menajelor sub
forma veniturilor factoriale,
c) investitori - cumpărători de mijloace împrumutate sau a mărfurilor investiționale cu scop
de extindere a procesului de producție, asigurarea surplusului de capital și recuperarea uzurii
capitalului. Deoarece firmele preferă să utilizeze pentru finanțare resurse împrumutate ele sunt
debitorii de bază în economie.
 - guvernul - totalitatea instituțiilor de stat și organizațiilor care dețin dreptul politic și juridic de
a influența mersul procesului economic,
Ca urmare are rol de:
a) producător de bunuri publice,
b) cumpărător de bunuri și servicii pentru asigurarea funcționării și realizarea funcțiilor multiple,
c) distribuitorul venitului național,
d) în dependență de nivelul bugetului național - creditor sau debitor pe piața fianciară,
e) reglator și organizator a funcționării economiei de piață, inițiatorul politicilor economice
structurale (ce asigură creșterea economică) și conjuncturale (de stabilizare a ciclității);
- restul lumii - unește toate statele lumii și reprezintă agent macroeconomic independent
ce asigură interconexiunea cu această țară a:
a) comerțului internațional;
b) deplasării capitalului
Menajele și firmele formează sectorul privat al economiei. Guvernul este fondatorul
sectorului de stat. Restul lumii formaeză sectorul internațional sau străin.
1.1. Modelele și circuitul economic.
Modelele macroeconomice sunt descrierile proceselor și fenomenele macroeconomice
prin modalități logice, grafice și algebrice cu scop de stabilire a interdependenței funcționale ale lor.
Prin intermediul modelelor pot fi stabiliți factorii care influențează asupra fenomenelor și
proceselor economice, se pot stabili consecințele implicării anumitor instrumente politice etc.
Circuitul economic este un model, care descrie fluxurile de bunnuri și servicii ce au loc între
subiecții economici, echilibrate prin fluxuri de monedă.
Există următoarele tipuri de modele a circuitului economic:
- Circuitul economic simplu – descriu tranzacțiile între 2 agenți economici
agregați: menajele și firmele;
- Circuitul economic închis – descriu tranzacțiile între 3 agenți economici
agregați: menaje, firme și statul;
- Circuitul economic deschis – descriu tranzacțiile în economia cu patru sectoare.