Curs I -25.01.

2014

Introducere in studiul macoreconomiei

1.Probleme macroeconomice actuale

Diferenta dintre micoreconomie si macroeconomie consta mai ales in nivelul
de abordare a obiectului de studiu al economiei ca stiinta. Ambele studiaza
fenomenele,procesele si relatiile generate de comportamentul agentilor economici
in procesul de alocare a resurselor limitate in vederea satisfacerii diversilor
nevoi,insa microeconomia se ocupa cu studiul comportamentelor agentilor
economici individuali, iar macroeconomia are ca domeniu de analiza
comportamentul unei economii nationale in ansambul sau precum si relatiile pe
care le intretinem cu celelalte economii nationale.
Macroeconomia este o disciplina centrata pe comportamentul global al
sistemului economic si ofera o viziune asupra functionarii economiei nationale in
vederea fundamentarii deciziilor de politica macroeconomica.
Macroeconomia este reprezentata de totalitatea fenomenelor , proceselor si
relatiilor globale ce caracterizeaza consumurile economice la nivelul unei
zone,regiuni sau tari.
Variabilele care intereseaza macroeconomia sunt productia si venitul
national, consumul total , inflatia ,nivelul circulatiei monetare. Situatia la nivelul
macroeconomiei si evolutia ei sunt puse in evidenta prin intermediul idicatorului
agregat care sintetizeaza fenomenele economice individuale la nivelul
microeconomiei.
Procesul prin care obiectivele reale sunt combinate si sintetizate intr-o
categorie macroeconomica poarta denumirea de AGREG. Astfel macroeconomia isi
formuleaza rationamente privind gruparile de agenti economici ai caror
comportament este rezultat ul agregarii comportamentelor individuale.
Macroeconomia urmareste urmatoarele obiective:

Determinarea principalelor agregate economice care sa permita cunoasterea

activitatii agentilor economici in ansamblul lor.
Studierea relatiilor existente intre agregatele monetare si punerea in evidenta
a relatiilor stabile dintre acestea.
Analiza principalelor dezechilibre care pot sa apara la nivel economic,national
pentru a evidentia cauzele ce le-au generat pentru aborfarea de masuri
pentru atenuarea sau inlaturarea lor.

Studierea modalitatilor de atingere al diferitelor obiective economice ce tin

de domeniul politicii economice.

O problema economica devine macroeconomica atunci cand este rezultatul

formarii si consolidarii unei economii nationale ce priveste interesele generale ale
agentilor economici din tara respectiva, si cand impune masuri pentru incadrarea ei
in limitele normale de desfasurare,orice problema marcoeconomica prezinta 2 laturi
de interdependente: o latura pozitiva si una negativa.
Latura pozitiva marcheaza sensul progresist al evolutiei ; respectiv echilibrul
dinamib al acestuia in timp ce latura negativa franeaza sau chiar intrerupe temporar
realizarea acestui sens manifestandu-se sub forma de dezechilibre.
Principalele tipuri de probleme macroeconomice studiate de stiinta
economica la nivelul macroeconomiei sunt:

Asigurarea conditiilor pentru realizarea unei alocari eficiente a resurselor

limitate si de corelare a esecurilor de pe pietele concurentiale.
Realizarea unei cresteri economice echilibrate bazate pe compatibilitatea
criteriilor de eficienta economica cu criteriile social umane si ecologice
(cresterea economiei reprezinta sporirea capacitatii unei economii nationale
de a furniza in masura crescanda diferite bunuri si servicii necesare
populatiei si agentilor economici)
Relatia dintre exigentele echilibrului economic ,generate de dezechilibrele
partiale care pot sa apara la nivelul economiei nationale sub forma
inflatiei,somajului ,deficitului balantei de plati,etc
Lidicitatea economica in determinarea cauzelor care alterneaza fazele de
expansiune economica cu cele de recensiune economica ca si politicile
anticiclice.
Integrarea macroeconomica in cadrul economiei modiale in organizarea
economiei internationale si pe pietele externe.
Planificarea si prognoza liniilor economice-sociale din perspectiva evolutiei
resurrelor umane si a progresului tehnico-stiintific a globalizarii problemelor
pe care le ridica sporirea interdependentelor.
Asigurarea unei balante comerciale si aunei balante de plati externa
echilibrate( acestea sunt instrumente economice utilizate pentru
analiza,evidenta si controlul fluxurilor externe ale unei tari si reflecta
intensitatea si eficienta acestora.
Politicile macroeconomice de corectare a esecurilor de pe pietele
concurentiale si de depasire a dezechilibrelor anormale in evolutia vietei
economice sociale (politica macroeconomica reprezinta actiunea constienta a
puterii publice, prin mare aceasta tinde sa influenteze rezultatele de
ansamblu a economiei nationale)

Delimitarea problemelor macroeconomice reprezinta o metoda de

interpretare si analiza a pietei economice pornind de la individualitatea
fenomenelor economice si pana la intefrarea lor in logica ansamblului
economiei nationale. In acest fel se pot evidentia legile care explica
functionarea normala a circuitului economiei nationale si pe aceasta baza
cunoasterea cauzelor dezechilibrelor economice.

2. Masurarea rezultatelor macroeconomice

Rezultatul activitatii la nivel de ansamblu al economiei nationale se
determina intr-o perioada determinata de timp ( 1 an, ce reflecta prin
intermediul indicatorilor macroeconomici)
Rezultatele agregate sau macroeconomice reflecta iesirile din
activitatile agentilor economici agreganti pe care societatea le recunoaste
utilitatea acestora in satisfacerea nevoilor sociale.
Masurarea rezultatelor economice prin intermediul indicatorilor
macroeconomici indeplineste urmatoarele functii:
-indicatorii macroeconomici au rol de evidenta statistica sintetizand
informatiile privind rezultatul agentilor economici dintr-o tara si masurand
potentialul economic al acestuia
-indicatorii constituie instrumentul de analiza a activitatii economice
anterioare si a echilibrului macroeconomic sub toate formele sale de
manifestare permitand intelegerea levantilor economici si a modelului lor de
manifestare in timp si spatiu.
-Constituie punctul de plecare in luarea deciziilor privind dimensiunea
,structura si calitatea ofertei si cererii de bunuri economice viitoare.
-Pot fi folositi in comparatii internationale pentru a pune in evidenta
performantele obtinerii pe plan national de agenti economici,nivel de
dezvoltare economica atins de o tara precum locul ei in cadrul economiei
mondiale.
Masurarea rezultatelor macroeconomice se vazeaza pe o anumita
conceptie metodologica. Sub acest aspect s-au distins 2 mari sisteme:
sistemul conturilor national si sistemul productiei materiale.
Sistemul conturilor national -un ansamblu de metode si tehnici care
permit masurarea activitatilor agentilor economici intr-o perioada
determinata de timpsi se funadenteaza pe teoria factorilor de productie
conform careia paricipantii la activitatile economice sunt recompensati in
raport cu serviciile aduse. In cadrul acestui sistem exista o serie de principii
care se aplica in unele exceptii in toate tarile cu economie de piata:
1. Cuprinderea in calcul numai a bunurilor si serviciilor care sunt vandute pe
piata.

2. Bunurile economice luate in considereare sa fie rezultatul activitatii

efectuate
3. Evaluarea rezultatelor economice are in vedere numai veniturile factorilor
de productie prezenti la activitatile economie.
4. Excluderea inregistrarilor repetate ,marimea rezultatelor macroeconomiei
exprimandu-se in forma bruta sau neta a bunurilor economice cu caracter
final
5. Luarea in considerare a tuturor agentilor economici care isi desfasoara
activitatea in interiorul tarii precum si a agentilor economici care isi
desfasoara activitatea in exterior.
Sistemul conturilor national cuprinde 3 elemente de baza: agentii
economici grupati pe sectoare sau ramuri de activitati numite sectoare
institutionale,operatiuni economice( dupa natura lor operatiunile sunt:
operatiuni cu bunuri si servicii,operatiuni financiare si operatiuni de
repartitie), conturile si care evidentiaza fluxurile materiale si cele financiare
delimitand bunurile marfare de cele nemarfare.
Fluxurile materiale si financiare se inregistreaza in urmatoarele conturi:
1. Contul de productie -inregistrarea la resurse ,producerea sectorului de
bunuri si servicii,iar la utilizari consumul intermediar.
2. Contul de exploatare-inregistrarea operatiunilor de repartitie care sunt
legate direct de procesele de productie.
3.Contul de venituri- inregistrarea operatiunilor de distribuire si redistribuire a
veniturilor intre sectoarele economice
4. Contul de utilizare a venitului- inregistrarea si repartizarea venitului
disponibil brut intre consumul final si ecnomia bruta.
5. Contul de capital- inregistrarea operatiunilor legate de investitii in active
nefinanciare si transferul de capital
6. Contul financiar care arata miscarea creantelor si a datoriilor evidentiind
modul in care sectoarele economice isi satisfac nevoia de finantare
7. Contul restul lumii- inregistrarea operatiunilo financiare intre unitatile
rezidente si cele nerezidente.