TEZA DE DOCTORAT-Dezvoltare Teritoriala

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI
ȘCOALA DOCTORALĂ DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE
Rusu Eugen Victor Cristian

Aprob acest document
30/01/2019 12:05:09 UTC+02
TEZĂ DE DOCTORAT
Abordări ale performanței teritoriale în contextul
dezvoltării durabile
Studiu de caz: Zona Dobrogea
Doctorand,
Cojocaru Diana
Conducător științific, Prof. univ. dr Daniela Ancuța Șarpe
Referenți stiințifici Prof. univ. dr Mirela-Ionela Aceleanu

Conf. univ. dr Dragoş Huru
Prof. univ. dr Mihaela Neculiţă
Seria E1: Economie Nr. 15
Galați, 2018
Seriile tezelor de doctorat susținute public în UDJG începând cu 1
octombrie 2013 sunt:
Domeniul ȘTIINȚE INGINEREȘTI
Seria I 1: Biotehnologii
Seria I 2: Calculatoare și tehnologia informației
Seria I 3. Inginerie electrică
Seria I 4: Inginerie industrială
Seria I 5: Ingineria materialelor
Seria I 6: Inginerie mecanică
Seria I 7: Ingineria produselor alimentare
Seria I 8: Ingineria sistemelor
Seria I 9: Inginerie și management în agricultură și dezvoltare
rurală
Domeniul ȘTIINȚE ECONOMICE

Seria E 1: Economie
Seria E 2: Management
Domeniul ȘTIINȚE UMANISTE

Seria U 1: Filologie - Engleză
Seria U 2: Filologie - Română
Seria U 3: Istorie
Seria U 4: Filologie - Franceză
Domeniul MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

Seria C: Chimie
Abordări ale performanţei teritoriale în contextul dezvoltării durabile. Studiu de caz: Zona Dobrogea
Cuprins
CAPITOLUL 1
Delimitări conceptuale și teorii economice privind dezvoltarea durabilă .................... 5
1.1. Teoria dezvoltării durabile – aspecte conceptuale ....................................................... 5
1.2. Multidimensionalitatea dezvoltării durabile ................................................................ 10
1.3. Practica dezvoltării durabile în Uniunea Europeană .................................................. 13
CAPITOLUL 2
Particularități ale dezvoltării durabile UE – România – Zona Dobrogea .................... 29
2.1. Noi repere în strategia de dezvoltare durabilă a UE .................................................. 29
2.1.1. Aspecte definitorii ale dezvoltării durabile ................................................... 29
2.1.2. Obiectivele prioritare din strategia privind dezvoltarea durabilă a UE .......... 31
2.2. Politica de dezvoltarea durabilă a României.............................................................. 32
2.2.1. Sistemul de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a României (Metode,
mijloace și măsuri pentru dezvoltarea durabilă în România) ....................... 33
2.2.2. Obiectivele politicii de dezvoltare durabilă a României................................ 34
2.3. Orientări definitorii privind dezvoltare durabilă a zonei Dobrogea .............................. 35
2.3.1. Orientări strategice actuale privind dezvoltarea durabilă a zonei
Dobrogea.................................................................................................... 35
2.3.2. Dimensiunea structurilor economice a zonei Dobrogea .............................. 52
2.3.3. Rolul programelor cu finanțare europeană în dezvoltarea durabilă
a zonei Dobrogea ....................................................................................... 57
CAPITOLUL 3
Studiu privind identificarea dimensiunilor dezvoltării durabile în vederea
determinării indicelui de dezvoltare durabilă a zonei Dobrogea ................................ 69
3.1. Analiza cadrului disparităților urban – rural pentru zona Dobrogea ........................... 69
3.2. Analiza S.W.O.T a Zonei Dobrogea .......................................................................... 79
3.3. Evaluarea generală a dezvoltării urbane a zonei Dobrogea ...................................... 86
3.4. Determinarea Indicelui de Dezvoltare Durabilă pentru zona Dobrogea
și influențele asupra strategiilor de creștere economică ............................................ 96
3.4.1. Dezvoltarea durabilă și indicatorii de sustenabilitate ................................... 98
3.5. Metodologia de calcul a Indicelui Dezvoltării Durabile (IDD) ................................... 100
3.6. Analiza rezultatelor pentru Indicele Dezvoltării Durabile (IDD) – zona Dobrogea .... 101
-3-
CAPITOLUL 4
Abordarea analitică a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
prin intermediul software-ului Balanced Scorecard Designer Professional ........... 110
4.1. Sustainability Balanced Scorecard – un nou concept de evaluare
a performanțelor din domeniul dezvoltării durabile .................................................. 110
4.2. Avantajele utilizării soft-ului Balanced Scorecard Designer Professional
în managementul performanțelor unui proiect de dezvoltare durabilă ..................... 111
4.3. Proiectarea unui sistem de indicatori cheie de performanță asociat Indicelui
Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea ........................................................... 112
4.3.1 Indicatorii de performanță specifici dimensiunii economice ........................ 112
4.3.2. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii sociale ............................. 116
4.3.3. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii ambientale ....................... 121
4.3.4. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii demografice..................... 125
4.4. Determinarea performanței globale aferente indicelui dezvoltării durabile
din zona Dobrogea.................................................................................................. 128
CAPITOLUL 5
Strategii economice în vederea creșterii performanței teritoriale
a Zonei Dobrogea în contextul dezvoltării durabile................................................... 132
5.1. Creștere durabilă – avantaje economice și de mediu .............................................. 132
5.2. Investițiile teritoriale integrate .................................................................................. 138
5.3. Creșterea performanței teritoriale a zonei Dobrogea prin promovarea
inteligenței teritoriale ............................................................................................... 139
5.4. Domenii strategice de intervenție și dezvoltare a mediului economic din zona
Dobrogea în vederea dezvoltării durabile ................................................................ 142
CAPITOLUL 6
Concluzii finale, contribuții, propuneri și direcții viitoare de cercetare ................... 152
Bibliografie ................................................................................................................... 158
Anexe ............................................................................................................................ 165

Lista figurilor .................................................................................................................. 165
Lista tabelelor ................................................................................................................ 167
-4-
CAPITOLUL 1
Delimitări conceptuale și teorii economice privind

dezvoltarea durabilă
1.1. Teoria dezvoltării durabile – aspecte conceptuale
Progresul social generalizat1 - scopul suprem al dezvoltării - reprezintă atingerea

unor deziderate precum eliminarea disparităților de poziție socială printr-o corectă
împărțire a rezultatelor; eradicarea sărăciei și crearea condițiilor decente de trai; creșterea
standardelor de viață prin educație și acces la cultură, crearea de opțiuni economice și
sociale multiple, politici instituționale democratice etc.
Ca o concluzie a acestor direcții de atins, se poate spune că dezvoltarea
înseamnă ascensiunea sistemului social luat ca întreg, din punct de vedere cultural,
politici, economic, social etc.2
Referindu-ne la creșterea economică în raport cu progresul economic, putem
enumera tipurile de creștere, astfel3:
creșterea economică progresivă, caz în care se ajunge la progres economic;
creșterea economică recesivă, care este implicit însoțită de un regres economic;
creșterea economică statică, caz în care există creștere economică, fără a se
înregistra progres economic.
Indicatorii de mai sus prezintă caracteristici cuantificabile ale fenomenelor și
proceselor economice, dar neglijează aspectele calitative și schimbările de structură care
se generează în același timp cu creșterea economică.4
S-a creat astfel un concept multidimensional și anume conceptul de dezvoltare
care surprinde atât aspectul economic, cât și aspectele politice, științifice, sociale,
spirituale, culturale, umane, ambientale etc.5
Definind dezvoltarea, cu civilizația umană în centrul său6, trebuie avut în vedere
binele general al omului de azi, dar și al generațiilor viitoare. În aceste condiții, a apărut
inițial noțiunea și, ulterior, conceptul de dezvoltare durabilă sau dezvoltare sustenabilă7.
1
Falque M., (1992), Developpement: pour un nouveau contenue, ICREI, Paris.
2
Lepage H., (1999), La nouvelle économie industrielle, Hachette, Paris, p. 323
3
Our Common Future, (1997), WCED, Oxford University Press, New York, p. 4.
4
Meir G., (1995), Leading issues in Economic Developpement, Oxford University Press, New York, p.7-32.
5
Hogendorn J. S., (1996), Economic Development, Third Edition Harper Collins College Publishers Inc., p.
594.
6
Environement et Santé; la Charte europééne et son commentaire, (1989), OMS, Frankfurt, p.12.
7
Sachs I., (2000),Stratégies de l'écodeveloppement, Editions Économie et Humanisme, Paris, p.21.
-5-
Teoria privind dezvoltarea durabilă (sustenabilă) a apărut pe parcursul unor

cercetări profunde și dezbateri științifice care s-au cristalizat într-o abordare cu conotații
internaționale și politice în contextul globalizării.
Raportul Meadows – comunicat de Clubul de la Roma în anul 1972, intitulat
Limitele creșterii, a atras atenția asupra impactului cu multiple valențe negative pe care
evoluția în plan economic și social înregistrată de statele lumii îl are asupra mediului
natural. Analizând cinci parametri care sunt legați de populație, industrializare, poluare,
producția de alimente și tendința haotică de consum a resurselor de mediu, documentul a
explicat clar și pertinent că modelul de dezvoltare care se practică în zilele noastre este
unul toxic pentru mediu și nesustenabil pe termen lung.
La ce-a dintâi Conferința ONU pe probleme de mediu, desfășurată la Stockholm în
anul 1972, s-a discutat pentru prima dată oficial despre prețul plătit de mediu pentru
evoluția economică și socială a omenirii. Cu prilejul lucrărilor conferinței, a fost înființată
Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, care a primit misiunea de a realiza un
raport cu privire la impactul pe care industrializarea îl are asupra mediului înconjurător.
Raportul poartă numele de Viitorul nostru comun și a fost prezentat în anul 1987, fiind
realizat de Comisia Bruntdland. Raportul a pus bazele conceptului de dezvoltare durabilă,
oferind și o definiție, unanim acceptată, a acestui concept: o dezvoltare care satisface
nevoile generației actuale fără a compromite șansele viitoarelor generații de a-și satisface
propriile nevoi8. Conform conceptului integrat de dezvoltare durabilă, factorii decizionali și
cei politici, cu rol masiv în orientarea pe care omenirea o are în problematica abordată,
trebuie să acționeze concertat în sensul protejării mediului și conservării caracteristicilor
sale unice.
Ulterior, în 1992, la Rio de Janeiro a avut loc o nouă conferință pe teme de mediu
și dezvoltare durabilă, urmată de alte întâlniri pe aceeași temă: în 2000 la ONU, prilej cu
care s-a dat citare și au fost adoptate Obiectivele Mileniului; în 2002 – Conferința de la
Johannesburg pe teme de dezvoltare durabilă în care au avut loc dezbateri care s-au
finalizat cu acțiuni concrete la nivel local și global și s-a emis documentul programatic sub
denumirea de Agenda Locală 21.
Semnalul de alarma transmis cu aceste ocazii a forțat țările lumii să conștientizeze
importanța conservării mediului și să adopte politici și direcții de dezvoltare în care
capitolul referitor la dezvoltarea durabilă să ocupe unul din cele mai importante locuri. Au
fost adoptate convenții în urma cărora statele lumii și-au asumat îndatoririle și termenele
propuse de agendă, prin aceasta înțelegând importanța covârșitoare pe care au limitarea
folosirii pesticidelor, schimbările climatice, întreținerea fondul forestier, menținerea
biodiversității, importanța informării asupra schimbărilor de mediu.9
8
Perroux Fr., (1981), Pour une philosophie de nouveau développement, PUF, Paris, p.49.
9
Clipa N., (1989), Fenomenul şi teoria creşterii în capitalism, Editura Universităţii Al.I. Cuza Iaşi, p. 49.
-6-
Agenda 21 a fost concepută ca un intermediar global între organizațiile

internaționale și decidenții național și regionali, cu scopul creării unui cadru global și a
unei terminologii specifice care să furnizeze documentul sursă pentru definirea activităților
de cercetare și dezvoltare legate de construcția durabilă.
Crearea unui mediu durabil construit în țările în curs de dezvoltare necesită o
abordare diferită de cea adoptată de țările dezvoltate și acest lucru nu este adesea clar
înțeles și discutat. Diferențele rezidă din problemele de mediu și amploarea lor, din
identificarea priorităților, capacitatea industriei locale și a guvernelor, precum și din
nivelurile de competențe deseori radical diferite, diferențele culturale și globale între țările
dezvoltate și cele în curs de dezvoltare influențând înțelegerea și implementarea
dezvoltării durabile.
Specialiștii în domeniu au făcut o analiză a modului în care este abordat
conceputul de dezvoltare durabilă de către țările dezvoltate, comparativ cu cele în curs de
dezvoltare, formulând o serie de concluzii10:
Pentru că principalele surse de venit pentru cele mai multe dintre ţările în curs de
dezvoltare rămân produsele agricole și materiile prime, scăderea lor cantitativă și
calitativă poate provoca adevărate dezastre.
Resursele financiare limitate împiedică dezvoltarea industriei și a economiei
bazate pe cunoaștere.
Există niveluri înalte de inechitate în statele care se află în curs de dezvoltare,
multe dintre acestea promovând o economie duală, caracterizată de o elită bogată
și populația obişnuită care trăiește în sărăcie.
Statele în curs de dezvoltare consumă mult mai puține resurse și eliberează în
mediu mult mai puține gaze cu efect de seră comparativ cu țările dezvoltate.
Printre cele mai importante resurse de care beneficiază statele în curs de
dezvoltare se regăsește capacitatea de bază pentru inovare în utilizarea
materialelor de construcție, dezvoltarea așezărilor și structurarea instituțională.
În zilele noastre, societatea umană este percepută ca un subsistem al ecosferei, a
cărui creștere este limitată de barierele biofizice. Dacă umanitatea poate să preia controlul
asupra destinului său, ea trebuie să înțeleagă că propria securitate depinde de
dezvoltarea echitabilă și durabilă în mediul înconjurător.11
Viziunea expansionistă este dată de convingerea că bunăstarea umană nu poate fi
echivalată decât cu bunăstarea materială, respectiv cu creșterea veniturilor. Acest mit
contemporan a fost principala forță care dă formă și direcție politicilor de dezvoltare
economică. Întrebarea importantă este dacă acest mit modern trece testul științei.
Proiectul privind dezvoltarea durabilă are ca fundament faptul că civilizația umană
reprezintă un subsistem al ecosferei, care este dependent de fluxurile de materie și de
energie din cadrul acesteia, sensibil la stabilitatea și la capacitatea ei de autoreglare.
10
Du Plessis C., (2002), Agenda 21 for sustainable construction in developing countries. CSIR Report BOU E,
p. 204.
11
Rees W.E., (2002), An ecological economics perspective on sustainability and prospects for ending
poverty. Population & Environment, 24(1), p. 15-46.
-7-
Degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității reprezintă un rezultat direct

al activității umane și, ca atare, omenirea are o datorie etică de a restabili starea naturală
a planetei. Supraviețuirea și dezvoltarea umană depind de serviciile ecosistemice -
lucrurile cele mai importante ale biodiversității. De-a lungul istoriei moderne,
biodiversitatea a fost, în cel mai bun caz, marginalizată sau privită ca un inconvenient și,
uneori, a fost văzută ca o amenințare la adresa progresului social și economic, dar
niciodată ca esențială pentru bunăstarea umană. Mai recent, această percepție a fost
revizuită ca urmare a dovezilor științifice și a unei politici mai bine informate. Doar acum
ne dăm seama de amploarea și profunzimea cu care biodiversitatea modelează existența
umană. Nu există o viață umană fără biodiversitate, planeta vie reprezentând sistemul de
susținere a societății umane.
CBD - Convenția privind diversitatea biologică reprezintă un acord internațional,
discutat și adoptat la Rio de Janeiro în anul 1992. Convenția a avut ca principale
obiective: utilizarea componentelor sale într-un mod durabil, conservarea diversității
biologice și partajarea corectă și echitabilă a beneficiilor care decurg din utilizarea
resurselor genetice.12 Lucrările întâlnirii au fost organizate sub egida ONU, convenția fiind
semnată de peste 150 de țări la care s-au alăturat ulterior alte aproximativ 40 de state.
Convenția a ales o abordare particulară a problematicilor de mediu, fixând politicile și
obiectivele generale și lăsând la latitudinea statelor semnatare strategiile de îndeplinire a
acestora. S-a reușit astfel impunerea pe agenda politică și economică a statelor membre,
dezvoltate sau în curs de dezvoltare, a conceptului și a interesului privind biodiversitatea
ca directivă majoră în dezvoltarea durabilă.
Din motive practice și istorice, principiile și conceptele corespunzătoare abordării
ecosistemice au fost adaptate pentru a corespunde obiectivelor CBC.
Cele 12 principii ale abordării ecosistemice sunt următoarele:13
Principiul 1: Obiectivele de gestionare a terenurilor, a apei și a resurselor vii
reprezintă o chestiune de alegeri sociale.
Principiul 2: Managementul trebuie să fie descentralizat la cel mai mic nivel
adecvat.
Principiul 3: Managerii ecosistemelor trebuie să ia în considerare efectele (reale
sau potențiale) ale activităților lor asupra ecosistemelor adiacente și a altor ecosisteme.
Principiul 4: Recunoașterea câștigurilor potențiale, fiind necesar ca ecosistemul
să fie evaluat și gestionat din punct de vedere economic.
Principiul 5: Conservarea structurii și funcționării ecosistemului, care are ca scop
menţinerea serviciilor ecosistemice.
Principiul 6: Ecosistemul trebuie gestionat în limitele funcționării acestuia.
Principiul 7: Abordarea ecosistemică trebuie realizată la scara spațială și
temporală corespunzătoare.
12
http://biodiversitate.mmediu.ro/convention (accesat 20.07.2017)
13
Ibisch P.L., Hobson, P., Vega A.E., (2010), Mutual mainstreaming of biodiversity conservation and human
development: towards a more radical ecosystem approach. In Interdependence of biodiversity and
development under global change. Secretariat of the Convention on Biological Diversity, Montreal (pp. 15-34).
-8-
Principiul 8: Recunoașterea scărilor temporale și a efectelor de întârziere variabile

care caracterizează procesele ecosistemice; ar trebui stabilite obiective pe termen lung
pentru gestionarea ecosistemelor.
Principiul 9: Managementul trebuie să recunoască faptul că schimbarea este
inevitabilă.
Principiul 10: Abordarea ecosistemică trebuie să caute echilibrul adecvat între
economic, integrarea conservării și utilizarea diversității biologice.
Principiul 11: Abordarea ecosistemică ia în considerare informațiile relevante,
cunoștințele științifice, inovațiile și practicile.
Principiul 12: Abordarea ecosistemică ar trebui să implice toate sectoarele
relevante ale societății și disciplinele științifice.
Politicile publice elaborate pe baza principiului civilizația umană – subsistem al

ecosferei (ca, de exemplu, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României),
vizează crearea și susținerea unui echilibru rațional între dezvoltarea economică și natură,
pe termen lung.14
O abordare sistemică a dezvoltării durabile descrie o strategie pe deplin
interdependentă, pe scară largă, pentru procurarea pe termen lung a supraviețuirii optime
a speciei umane.15
Idee de politică având la bază o platformă ecologică nu este nouă, dar există
puține dovezi pentru o dezvoltare practică semnificativă în acest domeniu. Încercările de
dezvoltare a strategiilor durabile ignoră adesea aspecte fundamentale legate de tendințele
scalei și indeterminism, două atribute cheie ale dinamicii ecosistemelor. De exemplu,
structurile actuale pentru macro-socio-economie sunt nesustenabile, deoarece sunt prea
deschise, sunt avide de resurse și prea inflexibile pentru modelele de schimbări
imprevizibile.
În consecință, pierderea resurselor, ciclurile de boom economic și instabilitatea
sau colapsul regimului sunt trăsături comune ale majorității sistemelor socio-economice
din întreaga lume. În doar câteva cazuri, de obicei în societățile care există la limita
14
Guillaumont P., (1985), Economie du developpment, vol. 1, Le sous - developpement, PUF, Paris, p.44.
15
Robèrt K. H., Schmidt-Bleek B., Basilie G., Jansen J.L., Kuehr R., Price Thomas P., Suzuki M., Hawken P.,
Wackernagel M., (2002), Strategic sustainable development - selection, design and synergies of applied tools,
Journal of cleaner production 10, p. 197-214.
-9-
toleranței de mediu, există câteva exemple bune de biomimetie16, inclusiv reciclarea

energiei și a materialelor, principiile capacității de transport și strategiile adaptive la
schimbări imprevizibile.
În modelele ecosistemice17, infrastructura socio-economică este imbricată în
construcția super-elaborată a sistemului natural. Aceasta stabilește limite clar definite
privind creșterea populației umane și utilizarea resurselor energetice și naturale. Aceasta
necesită, de asemenea, o reajustare completă a designului și gestionării peisajelor
culturale pentru a minimiza pierderea complexității, structurii și biodiversității
ecosistemului, precum și maximizează eficienței economice. O astfel de strategie necesită
sincronizare cu sistemele naturale de feed-back, regimurile de perturbare și
eterogenitatea spațiu-timp. Practicile de management trebuie să adopte strategii adaptive
și proactive care să contribuie la incertitudinea de mediu. În conservare, acest lucru
necesită o trecere de la activitățile și sistemele umane care promovează status quo-ul și
starea de echilibru la cele care creează flexibilitate și rezistență adaptivă.
Esența conceptului de dezvoltare durabilă înseamnă de fapt păstrarea și
transmiterea către generațiile viitoare a capacității de a-și manifesta opțiunile în domeniul
economic, social, cultural sau politic.18
1.2. Multidimensionalitatea dezvoltării durabile
Din analiza empirică a dezvoltării durabile formulată în Raportul Brundtland în

1987, considerăm că trebuie subliniate următoarele lucruri:
a) Introducerea expresiei dezvoltare durabilă în știința economică reprezintă o
nevoie care s-a impus obiectiv. Noțiunea vine să servească drept una dintre soluțiile
posibile la criza economică care traversează secolul XX și începutul noului mileniu.
b) Ținând cont de faptul că dezvoltarea durabilă are o mare semnificație socială și
morală, se poate afirma că moștenirea lăsată generațiilor viitoare trebuie să fie cel puțin la
fel ca cea primită de la generațiile anterioare, în sensul că ea nu trebuie să fie periclitată.
c) Dezvoltarea durabilă trebuie să reprezinte un deziderat al politicilor economice
și sociale aferente fiecărei ţări. Dezvoltarea durabilă este multifațetată, ea cuprinzând o
sumă de cerințe și obiective19:
poluarea nu are granițe care să țină de politică sau de ideologie;
se pune problema supraviețuirii și, analizând sub acest aspect situația, se ajunge
la concluzia că acțiunea în sensul protejării mediului trebuie să fie una la nivel
global;
este importat să conștientizăm necesitatea eliminării risipei;
16
Biomimetica sau biomimicria reprezintă imitarea modelelor, sistemelor și elementelor naturii în scopul
rezolvării problemelor umane complexe
17
Guillaumont P., op. cit., p. 89
18
Todoro M., (1997), Economic developpement, Editura Longman, Londra, p. 14.
19
Manoliu M., Ionescu C., (2008), Dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului, H.G.A., Bucureşti, p.21-24
-10-
trebuie eliminată degradarea și indiferența umană, care duc la distrugea mediului

care suportă agresivitatea, indiferența și inconștiența umană până la un punct.
Totodată, dezvoltarea durabilă reprezintă o realitate ce reflectă situația fiecărui
stat, propriile nevoi de creștere şi de producţie, populația, particularităţile generate de
mediu, filosofia de viață etc.
d) Ținând cont de cele afirmate mai înainte, se poate spune că dezvoltarea
durabilă înseamnă un tratament diferit, un mod de abordare, asumare și înțelegere, noi
tehnologii, vechi resurse la care se poate apela și, nu în ultimă instanță, șanse de reușită.
Plecând de la aceste aspecte teoretice, un rol aparte îl are împărțirea ţărilor lumii
în ţări bogate și ţări sărace. În statele dezvoltate, problema creşterii calității vieții și alături
de dezvoltarea durabilă reprezintă o problemă stringentă de transformare și modernizare -
dacă vorbim de existența unei voințe politice și tehnologice.
Contribuția la poluare se poate determina analizând bogăția și sărăcia, tradusă în
respectul pentru natură20. Se poate dovedi cu statistici că statele sărace din lume exercită
cea mai mică influență asupra planetei. Paradoxal, respectul pentru mediu reprezintă
apanajul celor bogați, chiar dacă ei sunt marii distrugători ai mediului. La nivel declarativ,
cu cât nivelul pe scara abundenței este mai sus, cu atât este mai respectuoasă atitudinea
față de mediul înconjurător21.
e) Un alt factor important îl constituie consacrarea termenului dezvoltare durabilă
din perspectivă economică. Analizând cele două noțiuni se observă că ele sunt în
contradicție, deoarece tocmai nevoia de creștere economică a condus la distrugerea de
multe ori ireversibilă a mediului.
f) În teoriile economice care privesc dezvoltarea durabilă intră și politicile de
22
mediu , special create pentru ca societatea umană să conștientizeze importanța
fenomenului și să ia atitudine în protejarea naturii.
Plecând de la aspectele enumerate, se poate da o definiție mai cuprinzătoare a
dezvoltării durabile. O astfel de definiție o dă Jan S. Hagendorn care consideră că „Ideea
de dezvoltare sustenabilă este mai convingătoare dacă este interpretată în sensul că o
anumită rată de creștere poate fi greu de susținut dacă mediul se degradează, ori dacă
inechitatea crescândă a veniturilor duce la revoluție, sau dacă sporul populației scapă de
sub control, sau dacă terenul agricol este fragmentat și, astfel, se reduce productivitatea.
O definiție potrivită, continuă Hogendord, poate fi aceea că dezvoltarea nesustenabilă
este dezvoltarea în cadrul căreia efectele negative asupra mediului afectează creșterea
economică”23.
Realizarea obiectivului de dezvoltare durabilă necesită:
a) asigurarea sustenabilității pentru creșterea economică pentru toate țările, fără
excepție;
20
Kuznetz S., (2006), Moder Economic Growth, Yale University Press, 1966 §i Economic Growth and
Structural Change, New York.
21
Georgescu Roegen N., (2005), Legea entropiei şi procesul economic, Editura Expert, Bucureşti.
22
Brăilean T., (2001), Noua Economie. Sfârşitul certitudinilor, Institutul European, Iaşi, p.12.
23
Hogendorn J.S., (1996), Economic Development, Third Edition Harper Collins College Publishers Inc.,
p.594
-11-
b) Plasarea indivizilor, cu nevoile lor diverse, în lumina reflectoarelor;

c) Crearea unui mod de a stabili o politică generală, durabilă în care dezvoltarea
ține cont de particularitățile fiecărei țări;
d) Asigurarea simultaneității pe toate dimensiunile pe care se bazează procesul de
dezvoltare durabilă.
Se poate constata cu ușurință că dacă se respectă principiile dezvoltării durabile
vor apărea firesc și soluțiile care vor rezolva problemele: politice, sociale, economice,
demografice. În concluzie, dezvoltarea durabilă trebuie să fie abordată multidimensional și
multidisciplinar24.
Se poate constata că, privind lucrurile prin prisma soluțiilor care se impun pentru
durabilitate, zona politicului este una extrem de importantă.
Deși în literatura de specialitate există o serie de teorii de dezvoltare zonală care
explică diferențele de dezvoltare la nivel zonal, regional, național sau internațional, niciuna
dintre acestea nu reușește să explice lămuritor care sunt cauzele dezvoltării inegale.25
Acest set de teorii de dezvoltare zonală prezintă următoarele particularități
(tabelul 1.1.):
Tabelul 1.1. Teorii de dezvoltare zonală26

Tendințe pe termen
Teoria Mecanismul dezvoltări regionale
lung
Teoriile neoclasice ale Mobilitatea factorilor de producție tari
Convergență
creșterii (capital, tehnologie, forță de muncă)
Teoria bazei de Investiții în activități de export
Convergență
export Creșterea cererii externe
Teoria cauzalității Economii de aglomerație în regiunile
Divergență
cumulative industrializate inițial
Industrii stimulatoare, motrice în
Teoria polilor de zonele urbane
Divergență
creștere Difuzarea dezvoltării economice în
zona de influență
Progres tehnologic
Teoriile creșterii
Divergență Învestiții în capitalul uman
economice endogene
Efecte de învățare
Aglomerarea activităților industriale,
Noua economie
Divergență determinată de economia de scară,
geografică
costuri de transport și cerere
24
Nath B., Talay I. (1996), Man, science, technology and sustainable development, în B. Nath, L. Hens, D.
Devuyst (eds.), Sustainable Development, Brussels, VUB Press, p. 42
25
Dawkins C.G., (2003), Regional development theory: Conceptual Foundations, Classic works, and recent
developments, Journal of Planning Literature, SAGE Publications.
26
Benedek J., Kurko I. (2010), Evoluţia şi caracteristicile disparităţilor teritoriale din România, în Politicile
regionale în România, Editura Polirom, Vol. coordonat de Bakk Miklos şi Benedek Jozsef
-12-
Tendințe pe termen
Teoria Mecanismul dezvoltări regionale
lung
Mobilitatea forței de muncă din
industrie
Instituțiile politice (constituție,
structura de guvernământ),
Teoriile
- economice (drepturi de proprietate
instituționaliste
etc.) și sociale influențează creșterea
economică
Sursa: Prelucrare după Benedek, 2010
1.3. Practica dezvoltării durabile în Uniunea Europeană
Termenul dezvoltare durabilă cuprins în raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu

și Dezvoltare (WCED) dă un motiv pentru identificarea celor patru elemente cheie ale
acestuia:
1) necesitatea de a ține seama de nevoile generațiilor actuale și viitoare;
2) acceptarea limitărilor de satisfacere, printre altele, a exploatării resurselor
naturale;
3) recunoașterea justiției între generații în repartizarea drepturilor și îndatoririlor;
4) abordarea integrată a problemelor legate de mediu și dezvoltare.
Încercările de a determina statutul juridic al conceptului de dezvoltare durabilă27 au
apărut, în principal, în doctrina dreptului internațional aproape imediat după anunțarea
raportului WCED. Problematica a fost analizată și reprezentanți ai altor discipline, cum ar
fi oameni de știință politică, geografi, sociologi sau economiști. Rezumând rezultatele
discuțiilor dintre teoreticieni și practicieni, o parte din ei susțin aceasta este încă o
categorie politică, în timp ce alții cred că acum ne confruntăm deja cu principiul dreptului
internațional și chiar cu formarea a unei noi ramuri de drept - dreptul internațional al
Există câțiva autori care atrag atenția asupra faptului că partea operațională a
conceptului de dezvoltare durabilă s-a schimbat puțin de la publicarea Raportului WCSD
și că, în prezent, apar din ce în ce mai multe dificultăți în aplicarea sa. Aceștia subliniază
necesitatea de a redefini conceptul de dezvoltare durabilă și de a se baza pe conceptul
Uniunii Europene (UE) de natură operațională.
Regulamentul 2493/2000 / CE este mai potrivit decât definiția Raportului
Bruntland, deoarece reflectă cel puțin un principiu de orientare a politicilor - politica de
integrare. Scopul dezvoltării nu ar trebui să fie realizat doar ca un rezultat economic
pozitiv, care garantează că dezvoltarea economică se desfășoară în paralel cu
posibilitatea generațiilor actuale și viitoare de a-și satisface nevoile.
27
Kenig-Witkowska M., (2017), The Concept of Sustainable Development in the European Union Policy and
Law. Journal of Comparative Urban Law and Policy, 1(1), p. 6.
-13-
Practica de abordare a acestor aspecte critice pentru conceptul de dezvoltare

durabilă în cadrul procesului de luare a deciziilor este o evaluare a impactului asupra
durabilității, care ar trebui să se aplice tuturor deciziilor importante luate la nivelul UE și al
statelor membre.28
În 2005, Consiliul Uniunii Europene a adoptat, de asemenea, Declarația privind
principiile directoare pentru dezvoltarea durabilă care trebuie urmată în atingerea
obiectivului de dezvoltare durabilă al UE.
Conform acestui document, UE se angajează să urmărească și să respecte
următoarele principii de politică relevante pentru dezvoltarea durabilă ca obiectiv care
trebuie atins:29
1) promovarea și protejarea drepturilor fundamentale;
2) echitate și intergenerațională;
3) societate deschisă și democratică;
4) implicarea cetățenilor;
5) implicarea întreprinderilor și a partenerilor sociali;
6) coerența și guvernanța politicilor;
7) integrarea politicilor;
8) utilizarea celor mai bune cunoștințe disponibile;
9) principiul precauției;
10) principiul poluatorul plătește.
Promovarea și protecția drepturilor fundamentale este un element important al

dezvoltării durabile. Carta drepturilor fundamentale conține un articol care se referă la
dezvoltarea durabilă și care este în conformitate cu obiectivele și valorile enumerate în
art. 2 și 3 din Tratatul UE, care subliniază importanța protecției drepturilor omului în
interiorul și în afara UE. Uniunea Europeană se bazează pe valorile respectării drepturilor
omului, inclusiv ale drepturilor minorităților. Aceste valori sunt comune statelor membre
într-o societate în care prevalează pluralismul, nediscriminarea, toleranța, justiția,
solidaritatea și egalitatea între femei și bărbați. Este o realizare incontestabilă a Uniunii
Europene că toate instituțiile Uniunii și statele membre sunt legate în mod egal de Cartă,
punând astfel oamenii în chiar centrul politicilor elaborate de Uniunea Europeană: drepturi
fundamentale, eliminarea formelor de discriminare și reducerea sărăciei la nivel mondial.
Principiul echității intergeneraționale abordează nevoile generațiilor actuale, fără a

altera capacitatea generațiilor din viitor de a-și satisface nevoile în UE și în alte părți, ceea
ce înseamnă solidaritate în interiorul și între generații. Acesta este un obiectiv final al
28
Van Hees S.R.W., (2014), Sustainable Development in the EU: Redefining and Operationalizing the
Concept, vol. 10, Issue 2.
29
Emas R., (2015), The Concept of Sustainable Development: Definition and Defining Principles,
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/5839GSDR%202015_SD_concept_definiton_rev.p
df (accesat 10.07.2017)
-14-
dezvoltării durabile și nu un principiu, așa cum este sugerat de Strategiile de dezvoltare

durabilă.30
Principiul implicării cetățenilor și a societății deschise și democratice se referă la

drepturile cetățenilor de acces la informații și la asigurarea accesului la justiție. Toate
deciziile trebuie luate cât mai deschis și cât mai aproape posibil. Principiul societății
deschise și democratice se referă la implicarea cetățenilor în procesele de luare a
deciziilor și la dezvoltarea unor canale de consultare și participare adecvate pentru toate
părțile interesate. De asemenea, este vorba despre sporirea participării cetățenilor la
procesul de luare a deciziilor, ceea ce este deosebit de important în cazurile în care
deciziile administrative se confruntă cu critici din partea cetățenilor, în ciuda faptului că
aceste decizii contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă.
În general, principiul implicării întreprinderilor și a partenerilor sociali31 este de a

îmbunătăți dialogul social, responsabilitatea socială corporativă și parteneriatele public-
privat pentru a încuraja cooperarea și responsabilitățile comune în scopul de a obține o
producție și un consum durabil.
Uniunea Europeană consideră întreprinderile ca parteneri foarte importanți care
contribuie la realizarea obiectivului UE de dezvoltare durabilă. UE recunoaște
autoreglementarea și coreglementarea32, precum și angajamentele voluntare, ca o
contribuție importantă la obiectivele de dezvoltare durabilă.
Aceasta se referă și la educație și la conștientizarea publică a dezvoltării durabile
și la impactul impactului mediului de afaceri și al partenerilor sociali asupra mediului și la
opțiunile acestora făcând alegeri mai durabile.
Integrarea politicilor și principiile de coerență a politicilor vizează promovarea

interconectării politicilor Uniunii Europene și coerența între inițiativele locale, regionale,
naționale, globale pentru a-și spori contribuția la dezvoltarea durabilă. Este vorba despre
asimilarea cerințelor privind protecția naturii atunci când se concep politicile și activitățile
Uniunii, care vizează mai ales dezvoltarea durabilă. Acest principiu se referă, de
asemenea, la integrarea şi coerenţa politicilor economice, sociale şi de mediu, deziderat
care urmăreşte să conducă la consolidare prin utilizarea completă a instrumentelor de
reglementare, cum ar fi evaluarea echilibrată a impactului și consultările cu părțile
interesate. Politica de integrare impune ca UE să ia în considerare toate obiectivele
politicii legate de durabilitate în deciziile pe care le iau. Uniunea Europeană s-a angajat să
dezvolte politici bazate pe cele mai bune cunoștințe disponibile. Principiul care prevede
utilizarea celor mai bune cunoștințe care sunt disponibile asigură evaluarea, elaborarea, și
30
Idem
31
http://www.legrand.com/EN/sustainable-development-description_12847.html (accesat 10.07.2017)
32
Investment policy framework for sustainable development, (2015), United Nations Conference on Trade and
Development,
http://investmentpolicyhub.unctad.org/Upload/Documents/INVESTMENT%20POLICY%20FRAMEWORK%20
2015%20WEB_VERSION.pdf (accesat 20.06.2017)
-15-
punerea în aplicare a principiilor de bază rentabile și sigure din punct de vedere

economic.
Principiul precauției se referă la adoptarea unei abordări precaute în cazul în care

există o incertitudine științifică obiectivă, în scopul evitării posibilelor pagube la adresa
sănătăţii oamenilor sau raportat la mediu și pentru a se lua măsurile necesare preventive.
Potrivit Curții de Justiție de la nivelul Uniunii Europene33, principiul precauției
justifică adoptarea de măsuri restrictive în cazul în care este imposibil de determinat cu
certitudine existența sau amploarea pretinsului risc și când persistă probabilitatea unui
prejudiciu real pentru sănătatea publică.
Principiul poluatorul plătește (PPP) urmărește să se asigure că prețurile reflectă

costurile pe care le plătește societatea, costuri ale activităților de producție și de consum
și că poluatorii plătesc pentru pagubele pe care le provoacă sănătății umane și mediului.
În Uniunea Europeană, s-a susținut că PPP ar trebui să cuprindă nu numai costurile de
prevenire și control, ci și costurile recuperării daunelor. Această idee a fost reflectată în
așa-numita directivă privind răspunderea pentru mediul înconjurător din 2004.
Toate aceste principii urmează să fie utilizate în actele juridice ale UE ca urmare a
strategiilor UE privind dezvoltarea durabilă. Importanța acestor documente de elaborare a
politicilor constă în faptul că acestea constituie temeiul juridic al actelor obligatorii din
punct de vedere juridic ale UE. Strategiile Uniunii Europene privind dezvoltarea durabilă
vizează dezvoltarea durabilă atât din perspectiva civilizației, cât și din perspectiva
ecologică. Punerea în aplicare a acestor postulate nu trebuie să reducă ritmul creșterii
economice sau să mărească marja de sărăcie care, la rândul său, ar crea tensiuni sociale
și economice nedorite. Principiile directoare corespund valorilor fundamentale ale
modelului societății democratice al Uniunii Europene și au scopul de a contribui la
integrarea dimensiunilor interne și externe ale durabilității.
Uniunea Europeană a lansat prima sa strategie de dezvoltare durabilă a UE, pe
baza propunerii Comisiei Europene la summitul de la Gothenburg din 2001.
Strategia a propus obiective și măsuri politice pentru a aborda o serie de tendințe
esențiale nesustenabile și a solicitat o nouă abordare a elaborării politicilor care să
garanteze consolidarea reciprocă a politicilor sociale, economice de mediu ale U.E.
Prima strategie a reprezentat nucleul politicilor Uniunii Europene de stabilire a
obiectivelor de dezvoltare durabilă și a definit acțiunile pentru șapte provocări cheie pentru
perioada până în 2010:
1) energia curată și schimbările climatice;
2) transport durabil;
3) consumul și producția durabile;
4) conservarea și mai buna gestionare a resurselor ;
33
Hardi P., Zdan P., (editors) (1997), Assessing Sustainable Development: Principles in Practice, International
Institute for Sustainable Development, Floor Winnipeg, Manitoba, https://www.iisd.org/pdf/bellagio.pdf
(accesat 15.05.2017)
-16-
5) sănătatea publică;
6) demografia și migrația alături de incluziunea socială,;
7) provocările globale privind sărăcia și dezvoltarea durabilă.
În plus, a fost propusă o abordare integrată a elaborării de politici, pentru
îmbunătățirea sinergiilor și reducerea compromisurilor.34 Dimensiunea externă a ceea ce
reprezintă dezvoltarea durabilă, cum ar fi utilizarea resurselor globale, preocupările legate
de dezvoltarea internațională etc. au fost introduse și în elaborarea politicilor. Strategia de
dezvoltare durabilă a Uniunii Europene a fost pregătită pentru întreaga Uniune, prin
urmare mecanismele sale au fost stabilite pentru îmbunătățirea ajustării cu alte niveluri de
guvernare, iar cetățenii să devină mai implicați în activitatea de dezvoltare durabilă.
Un bun exemplu în acest sens a fost lansarea procesului de evaluare reciprocă
voluntară a strategiilor de dezvoltare durabilă naționale, menite să îmbunătățească
împărtășirea bune practici.
Conform datelor oficiale ale Uniunii Europene, în ciuda realizărilor în
implementarea Strategiei, tendințele nesustenabile persistă. Aceasta a necesitat o nouă
strategie de dezvoltare durabilă. Comisia a prezentat, în decembrie 2005, o propunere de
strategie de revizuire și o platformă pentru acțiuni ulterioare. Rezultatul a fost elaborarea
unei strategii noi pentru o Europă extinsă în 2006.
Strategia de dezvoltare durabilă reînnoită se referă la provocările prioritare
evidențiate în prima strategie. Recunoaște necesitatea de a schimba treptat modelele
curente de consum și de producție nesustenabile și trecerea la o o abordare mai bine
integrată în procesul de elaborare a politicilor. Ea a reafirmat nevoia de globalizare și
solidaritatea și a recunoscut importanța consolidării colaborării cu Uniunii parteneri din
afara Uniunii Europene.
În iulie 2009, Comisia a adoptat revizuirea strategiei UE de dezvoltare durabilă
subliniind că Uniunea Europeană a integrat dezvoltarea durabilă într-o gamă mare de
politici.
Uniunea Europeană a preluat conducerea în lupta împotriva schimbărilor climei și
promovarea economiei care prevede reducerea emisiilor de carbon. În decembrie 2009,
Consiliul European a confirmat faptul că dezvoltarea durabilă reprezintă un obiectiv
fundamental al UE și că strategia elaborată va conține viziunea pe termen lung referitoare
la acest aspect, constituind cadrul politic general pentru politicile și strategiile Uniunii.
Acesta a subliniat faptul că o serie de tendințe nesustenabile necesită acțiuni urgente,
cum ar fi acțiunile de prevenire a schimbărilor climatice, reducerea consumului de energie
în sectorul transporturilor și inversarea pierderii actuale a biodiversității și a resurselor
naturale.
34
Robinson J., Tinker J., (1995), Reconciling ecological, economic and social imperatives: Toward an
analytical framework, SDRI Discussion Papers Series, 1995-1, Sustainable Development Institute. Vancouver,
Canada.
-17-
Strategia 2020 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în 2010, contribuie la

scoaterea Europei din criză și la stabilirea bazelor unui viitor mai durabil, bazat pe o
creștere durabilă și favorabilă incluziunii35.
Domeniile cheie pentru integrarea sunt, de exemplu, Fondul european pentru
investiții strategice, prin intermediul politicii Uniunii în domeniul energiei și al schimbărilor
climatice, mai ales privitor la economia circulară.
Abordarea orizontală este în conformitate cu principiul integrării Tratatului și și-a
dovedit până acum valoarea. De exemplu, auditurile externe au concluzionat că sistemul
de evaluare a impactului realizat de Comisie funcționează în mod eficace și că aspectele
legate de durabilitate sunt abordate în mod corespunzător în cadrul acestuia.
Pornind de la realitatea că spațiile rurale prezintă o multitudine de elemente
individuale36, având un caracter neomogen, gândirea economică și politicile țărilor Uniunii
Europene au acordat o importanță deosebită pentru valorificarea tuturor tipurilor de
potențial ale acestor zone, astfel încât acestea să se integreze în economiile naționale. În
preajma anilor 2000, politica europeană privind dezvoltarea rurală a căpătat noi direcții, în
acest sens, spre participare, abordare multisectorială și politici multidisciplinare, deci spre
o dezvoltare rurală integrată, în care un principiu fundamental îl reprezintă dezvoltarea
durabilă.
Se afirmă tot mai mult în literatura de specialitate despre o nouă filosofie a
dezvoltării durabile a spațiului rural. Dezvoltarea rurală durabilă este o componentă a
conceptului și, în același timp, o parte a strategiei economico-sociale de dezvoltare
durabilă.
Deosebim două concepte importante în dezvoltarea rurală:
1. dezvoltarea rurală durabilă (sau sustenabila) și
2. dezvoltarea rurală integrată.
Coordonatele dezvoltării rurale durabile trebuie să pornească de la analiza
tridimensională a spațiului rural: în plan economic, social și ecologic.
De-a lungul timpului, s-a confirmat faptul că cele trei dimensiuni ale spațiului rural
sunt interconectate, o acțiune îndreptată asupra uneia din ele afectând obligatoriu și
celelalte planuri. De exemplu, o decizie care în plan economic este viabilă poate afecta
negativ planul social și pe cel ecologic.
Dezvoltarea rurală durabilă în plan economic

Succesul și durabilitatea dezvoltării rurale pot fi asigurate printr-o diversitate
economică, prin accesul la servicii și protecția mediului. Dezvoltarea rurală trebuie privită
35
Joshi D., Smith W., (2012), Education and inequality: Implications of the World Bank's education strategy
2020. In Education strategy in the developing world: Revising the World Bank's education policy (pp. 173-
202). Emerald Group Publishing Limited.
36
Shortall S., (2008), Are rural development programmes socially inclusive? Social inclusion, civic
engagement, participation, and social capital: Exploring the differences. Journal of Rural Studies, 24(4), pp.
450-457.
-18-
prin prisma spațiului european care prevede reorganizarea spațiului rural, astfel încât să
se reducă dependența acestuia manifestată față de centrele economice.37
Dezvoltarea rurală în plan economic trebuie să fie caracterizată de rentabilitate,
care poate fi obținută prin înființarea exploatațiilor agricole ferme și viabile, agricultura fiind
principalul element al dezvoltării rurale.
Principiile dezvoltării durabile rurale în plan economic pot fi caracterizate astfel:
 economie rurală competitivă, prosperă și eficientă;
 agricultură durabilă și competitivă care să furnizeze rezerve de hrana sănătoasă
menite să acopere nevoile consumatorilor;
 crearea de locuri de muncă printr-o economie diversă și dinamică, cu servicii și
inițiative locale.
Dezvoltarea rurală durabilă în plan social

Spațiul rural românesc este caracterizat de o multitudine de probleme de natură
socială. Dezvoltarea rurală durabilă trebuie să găsească soluții viabile pentru crearea
infrastructurii care să permită traiul caracterizat de minimul de confort pentru membrii
comunității de la sate.38
Dezvoltarea rurală durabilă în plan social are ca obiectiv asigurarea condițiilor de
viață confortabile pentru membrii comunităților de la sate.
În țara noastră, există diferențe mari în plan social între comunitățile rurale,
diferențe datorate, în principal, condițiilor naturale și nivelului diferit de dezvoltare
economică. Diferențele sociale se fac simțite între regiuni, între comunitățile acestora și
între grupurile sociale aparținând comunităților.
În dezvoltarea rurală durabilă intervine un mecanism care orientează evoluția
aspectelor economice şi sociale ale zonelor rurale în sensul dezvoltării comunitare care
are ca scop creşterea nivelului de trai și păstrarea echilibrului natural. Ameliorarea
condițiilor de viață în mediul rural se poate realiza prin:
crearea de alternative care să motiveze locuitorii de la sate să renunțe la migrarea
către oraș și să le stimuleze inițiativa de acțiune pentru cele necesare traiului;
combaterea sărăciei;
crearea de servicii diversificate;
asigurarea condițiilor de trai cât mai apropiate de cele din orașe;
asigurarea respectării dreptului la o viață mai bună, la educație, la sănătate și
protecție socială.
37
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020,
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Strategia-de-dezvoltare-rurala-2014-2020-
versiunea-I-22-nov-2013.pdf, (accesat 18.04.2017)
38
Rusali M.A., 2013, Dezvoltarea economică a ruralului în România. Concepte şi evaluări, Editura Digital
Data, Cluj-Napoca
-19-
Dezvoltarea rurală durabilă în plan ecologic

Evident, dezvoltarea durabilă în plan ecologic este interconectată cu celelalte două
planuri, economic și social, având drept scop conservarea naturii. Protecția mediului
natural reprezintă elementul cheie al dezvoltării rurale durabile, cu impact în primul rând
asupra agriculturii – principala ocupație a populației rurale.39
Este important să se găsească formula optimă de aplicare a tehnologiilor folosite
în agricultură, astfel încât producția obținută să fie satisfăcătoare, mediul înconjurător să
fie cât mai puțin afectat și, în același timp, să fie asigurată dezvoltarea economico-socială
prin:
adoptarea practicilor ecologice și raționalizarea corectă a resurselor – apă, sol,
energie, ecosisteme);
practicarea agriculturii să se facă în condițiile conservării biodiversității și protejării
mediului natural;
stabilitatea populației;
asigurarea necesarului de alimente și a condițiilor sociale pentru membrii
comunității;
îmbunătățirea calității habitatului și a resurselor naturale;
folosirea cu atenție, responsabilitate și eficiență maximă a resurselor limitate sau
neregenerabile;
îmbunătățirea nivelului de trai.
Dezvoltarea rurală durabilă presupune evitarea cu orice preț a distrugerii solului,
oricare ar fi indiferent de motivațiile de natură economică, chiar dacă, pe termen scurt, ele
pot releva rezultate bune, însă, pe termen lung, pot genera adevărate dezastre naturale.
Un alt aspect al dezvoltării rurale durabile îl reprezintă nu doar obținerea de
produse agricole nepoluate, ci și procesul de prelucrare a acestora la produse finite pe
baza tehnologiilor de fabricație ecologică.40
De multe ori, dezvoltarea în plan economic urmărește realizarea indicatorilor
maximi de eficiență, rentabilizarea randamentelor de valorificare și a celor de extracție a
substanței utile.
În cazul dezvoltării rurale durabile, procesatorii sunt obligați să analizeze
proiectele ținând cont și de aspectele ecologice, lucru care conduce, invariabil, la
creșterea costurilor.
Dezvoltarea durabilă optimă în plan economico-ecologic presupune:
evitarea costurilor externe;
dezvoltarea de strategii planuri și măsuri ecologice prin promovarea programelor
de cercetare-dezvoltare;
39
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-2020,
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Strategia-de-dezvoltare-rurala-2014-2020-
versiunea-I-22-nov-2013.pdf, (accesat 18.04.2017)
40
Autoritatea de Management pentru MADR, Analiza socio-economică a dezvoltării rurale în România,
http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-
2013.pdf
-20-
stabilirea de indicatori ai produselor ecologice, indicatori care vor fi urmăriți

permanent;
folosirea mai intensă a resurselor regenerabile, comparativ cu cele
neregenerabile, folosind materii și materiale adaptate și eficiente din punct de
vedere ecologic și tehnic;
micșorarea consumului de combustibili prin optimizarea activităților și a traseelor
de deplasare;
încurajarea transporturilor ecologice în detrimentul celor poluante prin adoptarea
de măsuri administrative și de natură fiscală cu referire la acest aspect;
crearea de fonduri cu destinație specială care să susțină aplicarea măsurilor
ecologice;
analizarea integrată a aspectelor din domeniile ecologic, economic, social,
financiar, urbanistic etc. și utilizarea rezultatelor pe modele de prognoză specifice,
necesare în adoptarea acțiunilor pe termen lung.
Principalul obiectiv de dezvoltare rurală durabilă îl reprezintă menținerea în condiții
viabile a comunităților rurale, în care o agricultură competitivă este esențială dar nu și
suficientă. Este nevoie de diversificare economică, de acces la servicii și la protejarea
mediului pentru a fi asigurată componenta de durabilitate a dezvoltării rurale.
Dezvoltarea durabilă optimă în plan socio-ecologic presupune41:
mărirea gradului de acces la măsurile ecologice cu adoptarea celor mai bune
soluții, menite să satisfacă cerințele de mobilitate ale comunităților;
explicitarea măsurilor și transparența în adoptarea lor și încurajarea participării la
dezbateri publice cu privire la utilitatea, scopul și costurile acestora;
studii și evaluări ale impactului în plan social și ecologic anterioare aplicării oricărei
măsuri;
promovarea măsurilor ecologice prin permanenta informare și educare;
încurajarea dezvoltării de sisteme de transport ecologic, fără impact asupra
mediului natural;
reciclarea vehiculelor și micșorarea producerii și evacuării de reziduuri;
împiedicarea degradării habitatelor și a distrugerii ecosistemelor și terenurilor
agricole.
Structural, dezvoltarea rurală are mai multe sfere de cuprindere42 (6),
corespunzător unei coeziuni sociale teritoriale:
prima sferă se referă la dezvoltarea rurală locală, manifestata la nivelul comunității
(sat, comună) și a gospodăriilor componente – coeziune socio-economică locală;
în al doilea rând, ca urmare a relațiilor de interdependență existente pe plan
regional, poate fi abordat conceptul de dezvoltare rurală regională – coeziune
regională, națională;
41
Rusali M.A., 2013, Dezvoltarea economică a ruralului în România. Concepte şi evaluări, Editura Digital
Data, Cluj-Napoca
42
Otiman P.I., (1997), Dezvoltarea rurală în România, Editura Agroprint, Timişoara, pag. 272
-21-
în al treilea rând, se poate considera că există o importantă componentă a

dezvoltării rurale transfrontaliere, pornind de la legăturile care există, pe multiple
planuri, între comunitățile de graniță ale diferitelor țări – coeziune internațională;
în al patrulea rând, dezvoltarea rurală poate fi analizată la nivel european,
conceptul utilizat fiind acela de dezvoltare rurală paneuropeană.
Eforturile de cuantificare a dezvoltării durabile au condus la construirea unor indici
ce iau în considerare componenta de mediu în evaluarea dezvoltării și încearcă să
exprime în mod sintetic nivelul atins de o anumită țară în ceea ce privește dezvoltarea
durabilă43:
Indicele Sustenabilității Mediului (Environmental Sustainability Index–ESI)
Indicele Performanței Mediului (Environmental Performance Index–EPI)
Indicele Progresului Real (Genuine Progress Index–GPI)
Indicele Dezvoltării Durabile (Sustainable Development Index-SDI)
Indicele de sustenabilitate a mediului (ESI) este o măsură a progresului general a
sănătății mediului. Indicele oferă un profil compozit de administrare a mediului
înconjurător la nivel național, bazat pe o compilație de indicatori derivați din seturile de
date care stau la baza acestora.
Indicele performanței de mediu (EPI) este o metodă de cuantificare și marcare
numerică a politicilor unui stat referitoare la mediu. Acest indice a fost elaborat de la
indicatorul pilot de performanță pentru mediu, fiind destinat să completeze obiectivele
stabilite în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Națiunilor Unite.
Indicatorul real de progres (GPI) este o metodă care a fost creată să înlocuiască
sau să completeze produsul intern brut (PIB) ca măsură a creșterii economice. GPI este
conceput astfel încât să evalueze cu mai mare acuratețe bunăstarea unei națiuni, prin
încorporarea factorilor de mediu și sociali care nu sunt măsurați prin PIB.
Indicatorii de dezvoltare durabilă (SDI) sunt utilizați pentru monitorizarea Strategiei
de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene. Din cei peste 130 de indicatori, zece au fost
identificați ca indicatori principali. Aceștia sunt destinați să ofere o imagine generală
asupra progresului Uniunii Europene pe problematica dezvoltării durabile. Pentru a se
creiona o imagine completă, este necesar să se analizeze progresul tuturor indicatorilor
dintr-o temă.
Conceptul de coeziune teritorială44 aduce o nouă dimensiune acestor dezbateri

prin extinderea aplicării principiilor modelelor sociale dincolo de indivizi și grupuri sociale
în locuri și teritorii. Prin urmare, sugerează că diferite modele sociale nu numai că
formează decisiv structura stratificării sociale și căile în care indivizii sunt socializați și
43
Spangenberg J.H., (2002), Environmental space and the prism of sustainability: frameworks for indicators
measuring sustainable development. Ecological indicators, 2(3), p .295-309.
44
Davoudi S., (2007), Territorial cohesion, the European social model, and spatial policy research. Territorial
cohesion and European Model of Society. Cambridge: Lincoln Institute for Land Policy, p. 81-104.
-22-
recrutați în diferite roluri sociale45 (Martin și Ross 2004, 12). De asemenea, ele
reconfigurează structura stratificării teritoriale și modul în care se dezvoltă teritoriile și
îndeplinește funcții diferite. În contextul modelului social european, coeziunea teritorială
nu numai că aduce în prim plan tensiunile politice încorporate, ci le conferă și o
dimensiune spațială.
Printre numeroasele definiții ale coeziunii teritoriale oferite de diferite publicații ale
Uniunii Europene, niciuna nu teritorializează modelul european mai clar decât cel de-al
treilea raport privind coeziunea. Ea se bazează pe o rațiune simplă și totuși puternică ca
să transmită semnificația coeziunii teritoriale, afirmând că oamenii nu ar trebui să fie
dezavantajați indiferent unde trăiesc sau lucrează în Uniune (CEC 2004, 27). Aceasta
adaugă o nouă dimensiune radicală dezbaterii despre modelele sociale. Ea susține că
șansele de viață ale individului nu sunt doar modelate de modele sociale care afectează
modul și în ce măsură indivizii sunt supuși și protejați de riscurile tipice (șomaj, handicap,
sărăcie, boală, vârstă) pe tot parcursul vieții46. Ele sunt, de asemenea, influențate de locul
în care trăiesc și lucrează; cu alte cuvinte, de locația și calitatea locurilor și teritoriilor.
Aceasta sugerează că de calitatea locurilor în care locuiesc și lucrează oamenii poate
depinde accesul acestora la oportunitățile economice și sociale și calitatea vieții lor. Prin
urmare, conceptul de coeziune teritorială sporește riscurile biografice cu care se confruntă
oamenii pe parcursul întregii vieți. Din aceasta se poate concluziona că modelele sociale
nu doar conceptualizează modurile în care diferite tipuri de societăți construiesc
interdependență socială, ele construiesc și modul în care ele structurează
interdependența teritorială. Astfel, traiectoriile de dezvoltare teritorială depind tot atât de
mult de tipul modelelor sociale, precum șansele de viață ale indivizilor.
În timp ce termenul model social nu este el însuși politic sau este încărcat cu
valori, termenii precum coeziunea economică, socială sau teritorială transmit o
dimensiune normativă puternică. Acestea solicită un model social specific care pune
accentul pe reducerea disparităților, inegalităților și nedreptăților, obiective care sunt, în
mod incontestabil, încorporate în modelul european al societății. Se sugerează, de
exemplu, că principiul coeziunii nu exprimă altceva decât o preocupare pentru
reechilibrarea efectelor distributive incerte ale unei piețe interne fără frontiere și, astfel,
pentru a evita riscul dăunător al dezintegrării Europei47. Prin urmare, atunci când s-a
convenit asupra principiului coeziunii, punerea în aplicare a politicii comunitare privind
chestiunile teritoriale și urbane a devenit indispensabilă.
În raportul privind dezvoltarea mondială elaborat la nivelul anului 2009, Banca
Mondială a atras atenția asupra faptului că densitatea, divizarea și distanța sunt capabile
să afecteze ritmul de creștere economică și socială. Soluțiile la aceste probleme se
45
Martin A., Ross G. (2004), Introduction: EMU and the European social model. In: A. Martin and G. Ross
(eds.) Euros and Europeans: Monetary integration and the European model of society. Cambridge: Cambridge
University Press: 1-19
46
Idem
47
Janin Rivolin U., (2005), Cohesion and subsidiarity: towards good territorial governance in Europe, Town
Planning Review 76(1):93-107
-23-
regăsesc în tratarea celor trei factori socio-economici: cooperare, concentrare și

conectare, în cadrul documentului-program Cartea Verde privind Coeziunea Teritorială.48
1. Concentrarea - depășirea diferențelor de densitate

Congestia economică49 apare mai ales în zona marilor așezări urbane care
înregistrează concentrarea mai multor industrii în zona respectivă. O astfel de concentrare
are loc deoarece zona în cauză are valoare mare prin avantajul localizării față de alte
zone, inclusiv avantajul apropierii de industrii conexe. Activitatea aglomerată poate lua
mai multe forme și adese este considerată ca fiind generatoare de economii de localizare
sau de urbanizare. Economiile de urbanizare oferă adesea mecanismul de creștere și
dezvoltare urbane diferențială, în funcție de dimensiunea orașului.
Studiile privind economiile de aglomerare în rândul firmelor s-au axat în mare parte
pe avantajul proximității geografice a industriilor și existența externalităților.
Zonele metropolitane conțin nu numai un număr mare de industrii diferite, ci și o
piață a produselor finite, un bazin bogat în locuri de muncă, o bună comunicare și o
varietate de servicii specializate.50 Concentrarea industriilor cu legături funcționale în
aglomerările industriale aduce economii financiare din partea industriei în cauză. Astfel de
economii sunt realizate deoarece firmele aglomerate împărtășesc servicii comune precum
apa, facilitățile de comunicare, securitatea, facilitățile de transport, facilitățile de
comunicare, difuzarea know-how-ului, cercetarea și circulația rapidă a mărfurilor de
capital și a forței de muncă.
Aglomerarea are, de asemenea, avantajul concentrării muncii, a calificărilor
manageriale, a capitalului și a clienților în locuri specifice, creând astfel zone atractive
pentru industrii. Acesta este motivul pentru care aglomerația tinde să crească odată ce a
apărut. O nouă industrie atrage industrii conexe, precum și servicii sociale care, la rândul
lor, fac zona mai atractivă pentru mai multe industrii printr-o reacție în lanț numită efect de
multiplicare.
În ciuda tuturor avantajelor care se bucură de economiile de aglomerare, există și
efecte negative. Aglomerarea provoacă supraaglomerarea, poluarea, costurile ridicate ale
terenurilor și congestionarea traficului. În ciuda dificultăților de cuantificare a costurilor
pentru sănătate sau a proprietăților rezultate din impactul poluării atmosferice generate de
diferiții distribuitori ai industriei în raport cu populația înconjurătoare, există dovezi că
strategiile generale de planificare pentru amplasarea industriei au fost formulate în mai
multe țări pe baza judecăților intuitive privind echilibrul costurilor sociale și beneficiile
generate de dezvoltarea ulterioară în aglomerările existente, comparativ cu politicile de
48
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag28/mag28_ro.pdf, (accesat
14.05.2017)
49
Grande O.S., Wangensteen I., (2000), August. Alternative models for congestion management and pricing.
Impact on network planning and physical operation. In Cigre Session, p. 37-203,
https://www.researchgate.net/profile/Ove_Grande/publication/269110504_-1_-
_Alternative_models_for_congestion_management_and_pricing_Impact_on_network_planning_and_physical
_operation/links/5481bf540cf2a51326fe9d75.pdf, (accesat 30.05.2017)
50
Simmie J. (1997), Innovation, Networks and Learning Regions? London, p. 87
-24-
dispersie.51 Chiar dacă avantajele economice pledează în favoarea aglomerărilor

industriale, trebuie conștientizate consecințe potențial nedorite sociale și de mediu ale
creșterii necontrolate a aglomerării anumitor tipuri de industrie prelucrătoare.
Efectele negative ale aglomerării, în special ale congestiei, pot ajunge la un punct
în care industriile încep să se îndepărteze, un proces numit deglomerare. Indiferent de cât
de grea este situația, unele industrii nu se pot îndepărta din cauza inerției industriale.
Astfel de industrii nu se pot mișca datorită capitalului fix sub formă de terenuri, clădiri
industriale și mașini. Într-o astfel de situație, costul de mutare poate fi mult mai mare
decât economiile financiare care pot fi obținute într-o locație nouă.
2. Conectarea teritoriilor - depășirea factorului distanță

Cartea verde identifică conectivitatea teritoriilor ca fiind unul dintre temele cheie
care trebuie abordate în coeziunea teritorială. Din acest punct de vedere, politica de
coeziune nu ar trebui să însemne doar o infrastructură mai mare sau mai modernă, ci ea
ar trebui să stimuleze serviciile de mobilitate a persoanelor, a bunurilor, a informațiilor și
ideilor din interiorul și între teritoriile europene. O schimbare fundamentală este necesară,
în special, în infrastructură și soluțiile care reduc nevoia de a călători cu mașina. Acestea
pot include căile ferate transfrontaliere, regionale, sistemele de transport public regionale,
locale și integrate, sistemele de management al transportului public. În plus, investițiile în
sistemele de transport curate și măsurile flexibile (cum ar fi sistemele inteligente de
transport, transportul urban curat, impozitarea etc.) sunt esențiale pentru a garanta
mobilitatea, în special pentru grupurile sociale dezavantajate.
Programele și proiectele de transport finanțate prin fonduri structurale și de
coeziune ale UE ar trebui să fie mai bine integrate în planificarea utilizării terenurilor
pentru a sprijini politica de protecție a naturii și în special NATURA 2000. Coeziunea
teritorială ar trebui să faciliteze o abordare în domeniul transporturilor, iar obiectivele de
protecție a mediului nu ar trebui să fie în contradicție. Regiunile ar trebui să poată
dezvolta servicii de mobilitate și să păstreze calitatea mediului înconjurător din teritoriile
lor.
3. Cooperarea - depășirea factorului divizare

Planificarea spațială europeană52 este o concept adoptat de comunitatea științifică
a planificatorilor din Europa pentru a înțelege o serie complexă de evenimente, discursuri
și practici declanșate de intervenția Uniunii Europene în politicile teritoriale și urbane în
ultimii 20 de ani. Această interferență rezultă în primul rând din adoptarea la sfârșitul
anilor 1980 a obiectivului coeziunii economice și sociale din Tratatele UE, dar nu este
legitimat de o competență formală a UE în ceea ce privește planificarea urbană și
51
Porter M. (1998), Cluster and Competition: News Agendas for Companies, Government and Institutions.
Boston: A Harvard Business Review Book (197-288)
52
Healey P., Williams R., (1993), European urban planning systems: Diversity and convergence. Urban
Studies, 30(4-5), p. 701-720.
-25-
regională, care revine, de obicei, autorităților naționale. Prin urmare, cooperarea teritorială
între instituțiile UE și autoritățile de planificare ale statelor membre la diferite niveluri
reprezintă o dimensiune esențială a operațiunii.
Natura instituțională caracteristică a cooperării europene a fost parțial și posibil
normalizată prin recunoașterea în tratate a obiectivului coeziune teritorială53, ca o
competență partajată de UE cu statele sale membre. Deschiderea domeniului politic
inerent de planificare spațială la nivel comunitar a creat un teren deosebit de fertil pentru
lansarea de tendințe și sloganuri susținute de cei mai autoritari actori pe scena de
planificare.
Țările participante în programul de cooperare definesc prioritățile specifice care
reflectă provocările comune cu care se confruntă în regiunile respective. Toate aceste
priorități se încadrează în cele 3 obiective strategice, după cum urmează:
promovarea dezvoltării economice și sociale;
abordarea provocărilor comune în materie de mediu, sănătate publică, siguranță și
securitate;
să promoveze condiții și modalități mai bune pentru asigurarea mobilității
persoanelor, a bunurilor și a capitalului. Promovarea acțiunilor transfrontaliere la
populația locală la oameni este aplicată acolo unde este relevant în vederea
realizării obiectivelor de mai sus.
4. Regiuni cu caracteristici geografice specifice

Nu există o definiție formală a teritoriului cu caracteristici geografice specifice54.
Gama de specificități care ar putea fi luate în considerare în mod legitim este largă și
trebuie să se decidă ce tip de teritorii ar trebui incluse în analiză.
Tipurile de regiuni specifice care se confruntă cu dificultăți de dezvoltare sunt:
regiunile de frontieră;
regiuni montane;
regiunile insulare;
regiunile slab populate (SPR);
regiunile ultraperiferice.
Aceste tipuri de regiuni pot fi considerate ca având caracteristici geografice ușor
de identificat, dintre care unele implică o dezvoltare deosebită.
Regiunile de frontieră
În principiu, regiunile de frontieră sunt regiuni cu o parte a teritoriului lor delimitat
de o frontieră internațională. În mod specific, regiunile de frontieră sunt regiuni de nivel
NUTS3 care sunt eligibile pentru programele de cooperare transfrontalieră în temeiul
regulamentului Fondului European pentru Dezvoltare Regională. Aceasta corespunde
53
Faludi A., (2006), From European spatial development to territorial cohesion policy. Regional Studies, 40(6),
p .667-678.
54
Hallet M., (2002), Regional specialisation and concentration in the EU, Regional Convergence in the
European Union (pp. 53-76). Springer Berlin Heidelberg.
-26-
regiunilor care se întind de-a lungul tuturor frontierelor terestre şi a frontierelor maritime
care sunt separate de o distanţă maximă de 150 km și regiunilor care au granițe cu țările
din zona de liber schimb europeană. Regiunile incluse în Instrumentul european de
vecinătate și parteneriat (ENPI) și Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) se
încadrează, de asemenea, în această categorie. Caracteristicile acestor regiuni variază
considerabil în funcție de tipul de frontieră considerat:
regiunile NUTS3 cu graniță (frontiere) internă în UE;
regiunile NUTS3 cu frontieră (frontiere) externe la UE;
regiuni NUTS3 cu frontieră teritorială;
regiunile NUTS3 cu granițe maritime.
Regiunile montane
Regiunile montane sunt definite ca regiuni NUTS3 cu cel puțin 50% din populația
lor care trăiește în zonele montane topografice. Definiția zonelor topografice montane
include criterii privind altitudinea, panta și zona de altitudine locală.
Regiunile insulare
Regiunile insulare sunt, de obicei, definite ca regiuni care au o parte substanțială a
populației lor care trăiește pe insule sau o mare parte din teritoriul lor acoperit de insule.
O insulă este definită în conformitate cu criteriile specificate la articolul 52 din
Regulamentul privind fondurile structurale și Fondul de coeziune.
Regiunile slab populate

Regiunile slab populate sunt regiuni caracterizate de densitatea scăzută a
populației sub anumite praguri. Acestea sunt zone alcătuite în principal din regiuni
geografice NUTS-II (densitate mai mică de 8 locuitori pe km²) sau regiuni geografice
NUTS-III (densitate mai mică de 12,5 locuitori pe km²).
Regiunile ultraperiferice
Regiunile ultraperiferice sunt identificate ca departamente franceze de peste mări
(Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, La Réunion), Azore, Madeira și Canare.
Tratatul UE precizează că, atunci când se ține cont de situația structurală, socială și
economică a regiunilor ultraperiferice, ar trebui adoptate măsuri specifice care să vizeze
stabilirea condițiilor de aplicare a tratatului pentru aceste regiuni, inclusiv politicile
comune. Este de remarcat faptul că regiunile ultraperiferice sunt atât regiuni NUTS2, cât
și NUTS3.
Regiunile cu caracteristici geografice specifice55 înregistrează adesea niveluri mai
scăzute ale PIB pe cap de locuitor și rate mai ridicate ale șomajului. Prin natura lor,
55
Dall'Erba S., Le Gallo J., (2008), Regional convergence and the impact of European structural funds over
1989–1999: A spatial econometric analysis. Papers in Regional Science, 87(2), p. 219-244.
-27-
acestea sunt, de asemenea, mai puțin accesibile și, în medie, serviciile sunt mai greu
apelabile de către populația lor.
Cu toate acestea, fiecare categorie include o mare varietate de situații. În special,
amploarea disparităților în cadrul categoriilor se compară adesea cu cea observată atunci
când se analizează Uniunea Europeană în ansamblu. Prin urmare, majoritatea acestor
categorii nu pot fi luate în considerare ca grupuri în care potențialul de dezvoltare este
sistematic mai mic decât media UE. Deși regiunile dintr-o anumită categorie pot împărtăși
dificultățile legate de specificul geografic specific, ele nu prezintă același profil socio-
economic și nu se confruntă cu aceleași constrângeri de dezvoltare.
Aceasta situație reflectă diversitatea de fundamente și contexte regionale din
cadrul fiecărei categorii. De exemplu, cele mai multe regiuni muntoase trebuie să
abordeze provocările legate de conservarea unui ecosistem unic și fragil.
În cadrul fiecărei categorii de teritorii, dezvoltarea este, în general, afectată de un
set complex de constrângeri, care, de multe ori, nu sunt specifice fiecărui tip de teritoriu
inclus în categoria respectivă.56 De exemplu, regiunile insulare pot fi afectate de natura lor
insulară dar, în același timp, acest grup include o regiune precum Malta, care trebuie să
abordeze problemele unei regiuni capitale cu o densitate foarte mare de populație.
Principala concluzie care se poate extrage este că teritoriile specifice sunt departe
de a constitui grupuri omogene de regiuni.57 În plus, pentru regiunile care se confruntă cu
greutăţi, dezavantajul este generat de mai multe tipuri de constrângeri care nu sunt în
mod sistematic aceleași într-o anumită categorie de teritoriu. Rezultă că este dificil să se
utilizeze astfel de categorii ca referință pentru stabilirea programelor specifice de
dezvoltare regională. Abordarea de acest tip ar putea fi ineficientă, deoarece gama largă
de situații și avantajele diferite din cadrul fiecărei categorii impune o abordare de la caz la
caz în care intervențiile politice sunt specifice contextului local și nu unui anumit tip de
teritoriu.
56
Ottaviano G.I., Puga, D., (1998), Agglomeration in the global economy: a survey of the ‘new economic
geography’. The World Economy, 21(6), p. 707-731.
57
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/work/2009_02_geographical.pdf, (accesat
30.01.2017)
-28-
CAPITOLUL 2
Particularități ale dezvoltării durabile

UE – România – Zona Dobrogea
2.1. Noi repere în strategia privind dezvoltarea durabilă a UE
2.1.1. Aspecte definitorii ale dezvoltării durabile
Încă din anul 1987, în cadrul Comisiei Mondiale de Mediu și Dezvoltare s-a pus
problema referitoare la dezvoltarea durabilă: dezvoltarea care corespunde necesităților
prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile
necesități. Putem spune că există o diversitate de abordări ale conceptului dezvoltării
durabile. Astfel, conform Principiului 3 enunțat în Declarația de la Rio (1992), dezvoltarea
durabilă este dreptul de dezvoltare trebuie exercitat de așa manieră încât să fie
satisfăcute, echitabil, nevoile de mediu și de dezvoltare ale generațiilor prezente și a celor
viitoare.
Științific vorbind, dezvoltarea durabilă58 presupune compatibilitatea și interacțiunea
celor patru sisteme: societatea umană, economia, tehnologia și mediul înconjurător. S-a
constatat că dezvoltarea economică a ultimelor decenii, coroborată cu creșterea
demografică masivă și cu lipsa măsurilor de protecție care vizează mediul, poate produce
daune mult mai mari decât subdezvoltarea. Necesitatea de abordare strategică a
dezvoltării durabile trebuie să aibă la bază ideea că economia mondială reprezintă un
sistem complex, ale cărui componente acționează sinergic.
Astfel, se poate concluziona că dezvoltarea durabilă are următoarele dimensiuni:
dimensiunea interesului generațiilor prezente și viitoare;
dimensiunea social-umană;
dimensiunea național-statală.
Din punctul de vedere al structurii resurselor, economiile statelor pot opta să
acumuleze, prin educație și progres tehnologic, capitalul uman; de asemenea, pot opta să
acumuleze capitalul fizic, generat de oameni în schimbul păstrării rezervelor minerale sau
al transformării unei forme de utilizare a terenului într-o alta. Problema rezidă din faptul că
toată productivitatea capitalului strâns, în care este inclus impactul negativ și asupra
58
Verbruggen H., Kuik O., (1991), Indicators of sustainable development: an overview. In In search of
indicators of sustainable development (pp. 1-6). Springer Netherlands.
-29-
mediului și asupra veniturilor, înseamnă mult mai mult decât compensările din pierderea
generată de distrugerea capitalului natural.59
Luarea deciziilor privind derularea sistemului de valorificare a acestor resurse nu a
ținut însă cont de costurile generate de prejudiciile aduse naturii și mediului.
Noua abordare sistemică a conceptului de dezvoltare durabilă, include
componente economice, sociale, psihosociale, juridice, administrative etc. Astfel,
legăturile dintre principalii indicatori care caracterizează dezvoltarea economico-socială și
anume creșterea populației, resursele de materii prime, creșterea economică, consumul
populației, protecția socială și mediul natural sunt corelate cu tipul dreptului de proprietate
asupra terenurilor, influențele sociale și stratificarea societății, organizarea și motivația
birocrațiilor guvernamentale, natura atitudinilor populare cu privire la muncă, sistemul
administrației publice, timp liber și autoperfecționare, atitudinile elitelor economice și
politice.
Putem concluziona că dezvoltarea are un caracter multidimensional ce implică
schimbări consistente în structurile și în atitudinile sociale, în sistemul instituțional,
urmărindu-se accelerarea procesului creșterii economice, a eradicarea sărăciei și a
reducerii inegalităților. În categoria valorilor pe baza cărora se realizează dezvoltarea
enumerăm:60
1. Sustenanța – se referă la abilitatea dezvoltării economice de a asigura
acoperire nevoilor de baza pentru marea majoritate a populației unei țări.
2. Libertatea – marchează avantajul creșterii economice prin creșterea
posibilităților oamenilor de a alege.
3. Autorespectul – implică autoconsiderarea de către individ a propriei
personalități.
În contextul dezvoltării durabile, orice strategie de dezvoltare economică își
propune trei obiective majore:
1. Creșterea nivelului de trai – respectiv venituri suplimentare, mai multe locuri de
muncă, o mai bună educație, o mai mare atenție acordată valorilor culturale și umaniste,
și, nu în ultimul rând, generarea unui mai mare autorespect național și individual.
2. Creșterea posibilităților de realizare și distribuire pe scară largă a bunurilor
necesare unei subzistențe decente.
3. Extinderea ariei oportunităților economice și sociale care se regăsesc la nivel
microsocial/macrosocial.
Dezvoltarea durabilă restructurează ierarhia valorică a parametrilor funcționali în
ceea ce privește metoda de determinare a problemelor dezvoltării. Modificarea de accent
relevă mediul ca valoare, ca rezultantă a altor trei valori: ecologia, economia și estetica
(evaluare calitativă). Elementele referitoare la refacerea mediului și utilizarea cu atenție a
resurselor naturale beneficiază de o anumită prioritate în concepția politică de amenajare
59
Giddings B., Hopwood B., O'brien, G., (2002), Environment, economy and society: fitting them together into
sustainable development. Sustainable development, 10(4), p. 187-196.
60
Ailenei D., Mosora L.C., (2011), Economia dezvoltării sustenabile. Competitivitate şi creştere
economică. Economie Teoretică şi aplicată, (2), p. 555.
-30-
a teritoriului. Dezvoltarea durabilă este plasată printre cele cinci mari principii ale eticii
științifice, alături de principiul echității, principiul precauției, deontologia activităților
științifice și organizarea dezbaterilor și luărilor de decizii61.
Adoptarea principiilor dezvoltării durabile înseamnă reorientarea perspectivei
tehnocentrice către una ecocentrică. Problemele globale care se referă la echilibrul dintre
factorii de mediu prezintă o importanță majoră în studiul dezvoltării economico-sociale
durabile: astăzi, toate problemele legate de bogățiile naturale (solul, apa, aerul) sunt
evaluate în interdependență cu dezvoltarea dezvoltarea tehnologică și cea economico-
socială.
Pentru România, dezvoltarea durabilă este o perspectivă rațională ce poate avea
ca rezultat înrădăcinarea unei noi concepții de dezvoltare prin integrarea factorilor de
mediu, economici și sociali.
Dezvoltarea durabilă trasează directive generației prezente de utilizare echilibrată
a resurselor. O definiție sintetică a dezvoltării durabile este formularea următoare
„Capacitatea generației prezente de a-și satisface necesitățile de supraviețuire, fără a
compromite șansa viitoarelor generații de a-și satisface propriile nevoi”. Prima Strategie
privind Dezvoltarea Durabilă a Uniunii Europene a fost adoptată la Göteborg în anul 2001,
strategie care prevede protecția sănătății umane și a mediului pe termen lung împotriva
poluării. Documentul a fost îmbogățit cu principii de acțiune și obiective specifice, ținând
cont de extinderea UE spre estul Europei. Obiectivele clare și stabile pentru dezvoltarea
durabilă au prezentat oportunități economice semnificative. Acest lucru are potențialul de
a dezlănțui un nou val de inovații și investiții tehnologice, care generează creșterea
economică și ocuparea forței de muncă. Consiliul European a transmis către marii
industriaşi să participe la dezvoltarea și utilizarea mai largă a noilor tehnologii ecologice în
sectoare precum energia și transportul. În acest context, Consiliul European a subliniat
importanța decuplării creșterii economice de la utilizarea resurselor.
2.1.2. Obiectivele prioritare ale strategiei de dezvoltare durabilă a UE
Din perspectiva U.E., remarcabilele obiective ale strategiei referitoare la

dezvoltarea durabilă sunt următoarele62:
1. Menținerea caracteristicilor de susținere a vieții pe planeta noastră și a
biodiversității, conștientizarea și respectarea naturii limitative a resurselor,
îmbunătățirea calității mediului;
2. Echitate și coeziune socială: dezvoltarea și promovarea unei societăți
democratice, bazată pe incluziune socială, coeziune, siguranță și justiție socială,
creșterea respectului față de drepturile fundamentale ale omului,
61
Bejan M., Rusu T., (2007), Exploatarea resurselor naturale şi conceptul de dezvoltare durabilă. Buletinul
AGIR, 1, p. 20-24.
62
Ciupagea C., Manoleli D., Niţă V., Papatulică M., Stănculescu M., (2006), Direcţii strategice ale dezvoltării
durabile în România, Institutul European din România.
-31-
multiculturalitatea, prin crearea de oportunități egale pentru toți cetățenii și

combaterea oricăror forme de discriminare;
3. Reducerea masivă a poluării mediului natural care are loc pe seama creşterii
economice; producţie şi consum durabile;
4. Creştere economică durabilă, care promovează economia bazată pe cunoaştere şi
inovație, este eco-eficientă şi competitivă şi, în egală măsură, capabilă să asigure
niveluri ridicate de viață;
5. Coeziune socială şi echitate socială, care presupune promovarea societății
democratice care are la bază incluziunea socială, justiţia şi securitatea socială,
respectarea drepturilor omului, şanse egale, multiculturalism, nediscriminare;
6. Drepturi fundamentale garantate pentru cetăţenii UE, reducerea sărăciri şi
eliminarea discriminării şi excluziunii sociale;
7. Garantarea drepturilor democratice ale oamenilor, accesul la informaţie, soluții
adecvate privind participarea cetățenilor care sunt interesați şi consultarea cu
privire la politicile adoptate în cadrul Uniunii Europene.
8. Concordanţă între politicile internaţionale şi cele europene referitoare la apărarea
democraţiei, a păcii, securităţii, libertăţii şi stabilităţii popoarelor lumii.
9. Utilizarea rațională, conştientă şi judicioasă a resurselor naturale, care va avea
efect asupra echilibrării consumului, nevoile generației curente fiind satisfăcute
fără compromiterea viitorului generațiilor care vor urma;
10. Parteneri sociali activi şi implicaţi în proiecte de responsabilitate socială;
11. Politici coerente de guvernare, în armonie cu politicile promovate de Uniunea
Europeană privind dezvoltarea durabilă;
12. Politici integrate privind protecţia mediului înconjurător şi evaluarea corectă şi
echilibrată a efectelor acestora;
13. Schimburi de bune practici cu statele care au dezvoltat deja politici de dezvoltare
durabilă, cercetare şi inovare în domeniu;
14. Elaborarea de măsuri cu caracter de prevenţie a eventualelor pericole la adresa
sănătăţii mediului înconjurător şi a oamenilor;
15. Poluatorul plătește, principiu care reglementează tarifele şi preţurile de mediu.
2.2. Politica de dezvoltarea durabilă a României
Potrivit prevederilor legale în vigoare, unul din obiectivele fundamentale privind

politicile de dezvoltare regională63, așa cum a fost formulat, vizează reducerea
disparităților existente la nivel de regioni prin stimularea unei dezvoltări echilibrate și prin
accelerarea redresării acelor zone rămase în urmă din punct de vedere al nivelului de
dezvoltare, datorită circumstanțelor istorice, geografice, economice și politice, precum și
prevenirea apariției unor noi disparități și dezechilibre regionale. Pe de altă parte, se
63
Sandu D., (2011), Social disparities in the regional development and policies of Romania. International
Review of Social Research, 1(1), p. 1-30.
-32-
vizează și corelarea politicilor sectoriale ale guvernului cu inițiativele și resursele locale și

regionale, în scopul atingerii unei dezvoltări economice, sociale și culturale durabile a
regiunilor. Astfel, aceste procese de stimulare a activităților regionale, de coordonare a lor
cu politicile guvernamentale, de promovare a cooperării interregionale reprezintă un efort
de corelare a necesităților țării, dar și a necesităților regiunilor geografice, economice și
culturale ale României.
În cadrul politicilor regionale care sunt promovate de România, un loc important
este ocupat de politica zonelor defavorizate, care susține prin bugetul de stat dezvoltarea
economică și socială a acelor zone geografice cu un nivel de dezvoltare scăzut datorită
efectelor negative provocate de procesul de restructurare economică și mai ales al
disponibilizărilor de personal. Practic, scopul politicii zonelor defavorizate constă în
revitalizarea sub aspect economic a zonelor afectate, prin atragerea investitorilor.
Însă, declinul economic periculos înregistrat de România după anii ′90 a impus ca
politica națională de dezvoltare regională să nu mai poată fi gândită numai în termenii
diminuării regionale și, practic, la acest obiectiv s-a adăugat unul mai general, și anume
acela de sprijinire a restructurării economice regionale.
În prezent, România promovează o politică regională ce are ca obiectiv general pe
termen lung micșorarea decalajelor dintre regiunile și zonele țării. Pe termen scurt însă,
politica regională trebuie să se concentreze pe contracararea fenomenelor negative (de
exemplu, pierderea locurilor de muncă și șomajul), elemente care apar implicit în
procesele restructurării economice și, îndeosebi, industrială a țării. Comunitățile teritoriale,
regionale și locale autohtone nu și-au dezvoltat suficient de mult capacitatea de inovare,
rămănând în mare parte inflexibile și incapabile să rezolve eficient provocările și cerințele
de restructurare a economiei naționale.
În conformitate cu politica UE, un obiectiv cheie al politicii regionale românești
trebuie să fie acela de a genera condiții pentru dezvoltarea capacității novatoare a
comunităților teritoriale românești, pentru a le face apte să adopte noi activități care,
treptat, să înlocuiască vechile activități nerentabile, ținând seama de faptul că, în condițiile
globalizării economice, inițiativa și antreprenoriatul sunt premisele de bază ale dezvoltării
regionale.
2.2.1. Sistemul de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a României (Metode,

mijloace și măsuri pentru dezvoltarea durabilă în România)
În prezent, putem sintetiza la nivel regional o serie de metode, mijloace și măsuri

menite să susțină procesul dezvoltării durabile64:
a) reducerea disparităților dintre județe, mediul urban versus mediul rural, zonele
din centru versus zonele periferice etc.;
b) împiedicarea apariției unor zone problemă;
64
Idem
-33-
c) coordonarea inițiativelor de dezvoltare regională cu prioritățile naționale și

orientările UE;
d) promovarea de politici diferențiate conform unor particularități zonale (zone
monofuncționale – predominant agricole, piscicole – aglomerări urbane, zone naturale și
construite, zone care se luptă cu problemele de mediu, zone de graniță).
Pentru Regiunea Sud-Est, cele mai importante măsuri privind dezvoltarea

sunt:
1. dezvoltarea sectorului IMM-urilor prin sporirea numărului de centre de
consultanță, dezvoltarea spiritului antreprenorial, crearea și aplicarea unor scheme
speciale de împrumut adresate IMM-urilor și crearea de stimulente și beneficii
suplimentare pentru sporirea exporturilor de produse ale IMM-urilor;
2. dezvoltarea rurală prin diversificarea economică a zonelor rurale, sprijinirea
asociațiilor de fermieri, acordarea de investiții directe pentru dezvoltarea fermelor, know-
how și transfer tehnologic în agricultură, efectuarea marketingului produselor agricole și
rurale;
3. reconfigurarea și diversificarea infrastructurilor de transport și a utilităților
publice;
4. crearea infrastructurii privind cercetarea în cadrul IMM-urilor și sprijinirea
inițiativelor acestora privind inovațiile și cercetările în mediul rural;
5. susținerea dezvoltării resurselor umane prin calificări și recalificări profesionale
a tinerilor în meserii de care este nevoie pe piața muncii, cursuri pentru șomeri, persoane
neocupate și persoane dezavantajate, precum și integrarea acestora pe piața muncii;
6. dezvoltarea turismului și a infrastructurii din regiunile turistice, realizarea de
investiții în scopul promovării și al protejării tradițiilor;
7. protejarea naturii prin reabilitarea zonelor industriale, sprijinirea împăduririlor,
adoptarea de sisteme moderne de monitorizare a mediului și managementul factorilor de
mediu.
2.2.2. Obiectivele politicilor privind dezvoltarea durabilă a României
Raportându-ne la obiectivele politicii de dezvoltare durabilă a României, pentru cele

două județe din zona Dobrogea, Constanța și Tulcea, principalele obiective se referă la:
1. stimularea dezvoltării echilibrate;
2. revitalizarea zonelor defavorizate;
3. diminuarea dezechilibrelor existente;
4. stimularea cooperării interregionale interne și internaționale, care contribuie la
progres;
5. monitorizarea continuă în scopul evitării producerii de noi dezechilibre;
6. alinierea, împletirea și corelarea politicilor sectoriale cu cele regionale.
-34-
Dezvoltarea socială și economică durabilă65 pentru îmbunătățirea bunăstării

populației rurale și urbane în Dobrogea, în contextul provocărilor schimbărilor climatice
globale și regionale, trebuie să se bazeze pe dezvoltarea unei strategii de dezvoltare
durabilă pentru Dobrogea, în ansamblu, prin cooperarea tuturor instituțiile competente din
județele Constanța și Tulcea.
2.3. Orientări definitorii privind dezvoltare durabilă a zonei Dobrogea
2.3.1. Orientări strategice actuale privind dezvoltarea durabilă a zonei

Dobrogea
În contextul dezvoltării durabile la nivel național, strategia de dezvoltare durabilă a

Dobrogei66 ar trebui sa cuprindă, în principiu, următoarele aspecte:
1. analiza reperelor istorice importante care particularizează Dobrogea ca
provincie istorică, cu caracteristici specifice, dominante, ușor de evidențiat;
evaluarea capitalului natural, inclusiv: amplasarea geografică, alături de
relief și climă; resurse de apă; vegetație - zone verzi, sporturi și locuri de joacă;
resursele solului și ale subsolului; aerul; zone expuse riscurilor naturale și
provocate de om; gestionarea deșeurilor; surse de poluare și efectele acestora;
capitalul antropic – activitățile economice și mediul de afaceri, care să
cuprindă: situația economică a regiunii; numărul și structura operatorilor
economici din Dobrogea; dinamica economiei; domenii de activitate; comerțul;
construcțiile; turismul; serviciile; transporturile; telecomunicațiile - sistemele
informaționale; mediul de afaceri cu dinamica IMM-urilor, investițiile străine,
organizarea spațială și zonarea funcțională, rețelele tehnico-edilitare;
capitalul antropic - activitățile economice și mediul de afaceri, inclusiv:
situația economică; domeniile de activitate; numărul și structura operatorilor
economici din Dobrogea; dinamica economiei; transport, organizarea spațială
și zonarea funcțională;
2. capitalul social:
dinamica populației; mobilitatea teritorială; structura populației; mișcarea
naturală; calitatea vieții și asistența socială: sistemul de ocrotire a sănătății;
societatea civilă; asistența socială; locuințe sociale; activitatea de caritate,
protecția copilului și a persoanelor cu dizabilități, pensionarii; educația; justiția;
sportul; mass-media; ordinea publică;
obiectivele: generale; susținerea economică a municipiilor Constanța și
Tulcea în scopul afirmării rolului lor;
65
Ciupagea C., Manoleli, D., Niţă V., Papatulică M., Stănculescu M., (2006), „Direcţii strategice ale dezvoltării
durabile în România”. Institutul European din România.
66
Muntean M.C., Nistor R., Nistor C., (2010), Competitiveness of developing regions in Romania. WSEAS
Transactions on Business and Economics, 3(7), p. 252-261.
-35-
modernizarea infrastructurii de bază locale și a căilor de comunicație -

consolidarea identității și promovarea imaginii de spațiu tradițional pentru
Dobrogea, spațiu multicultural și spiritual;
ameliorarea serviciilor și diversificarea acestora în scopul creșterii calității vieții
locuitorilor la standarde internaționale;
asigurarea conservării naturii și în strânsă legătură cu condițiile dezvoltării
durabile;
3. planul regional de acțiune:
măsuri de întărire a capacității instituționale;
etape parcurse în abordarea planificării strategice: rezultate în planul reformei
instituționale, obiective propuse, proiecția financiară, obiectivele specifice și
proiectele identificate pentru perioada 2010 – 2015, structuri instituționale de
monitorizare, implementare și evaluare a proiectelor identificate, fluxul
decizional în implementarea Planului regional de dezvoltare durabilă,
indicatorii pentru dezvoltare durabilă;
etapele abordării planificării strategice: rezultatele planului de reformă
instituțională, proiecția financiară, obiectivele propuse, obiectivele specifice și
proiectele identificate pentru 2010-2015, instituții care realizează
monitorizarea, fluxul de decizie în implementarea indicatorilor de
sustenabilitate din Planul de dezvoltare regională, indicatori de dezvoltare
durabilă; implementare și evaluare a proiectelor identificate;
portofoliul de proiecte prioritare: construirea centurii rutiere pentru trafic
greu; lucrări de infrastructură; refacerea infrastructurii de apă; managementul
integrat al deșeurilor; locuințe pentru tineret; incubatoare de afaceri;
consultanță pentru IMM-uri; consiliere pentru cetățeni.
O analiză succintă, având la bază surse de informații restrânse, pe baza căreia să

se poată realiza schița unei asemenea strategii este prezentată în continuare: pornind de
la informațiile existente, se poate formula o primă variantă a strategiei de dezvoltare
durabilă a zonei Dobrogea.
Pe teritoriul Dobrogei se poate vorbi despre coeziune teritorială, despre o
dezvoltare armonioasă a tuturor acestor locuri și garanția că cetățenii din zonă pot profita
din plin de caracteristicile speciale ale acestor teritorii. Practic, această coeziune este
mijlocul prin care diversitatea poate fi transformată în valoare care contribuie la
dezvoltarea durabilă.
O serie de aspecte, cum ar fi coordonarea politicii în bandă largă, îmbunătățirea
condițiilor de-a lungul frontierei externe estice, promovarea orașelor mari, durabile și
competitive la nivel mondial, abordarea problemelor de excluziune socială în zonele unei
regiuni mai mari și în zonele urbane dezavantajate, accesul la educație, la sănătate și la
energie în regiunile îndepărtate și dificultățile regiunilor cu caracteristici geografice
specifice pot fi asociate cu coeziunea teritorială. Competitivitatea și prosperitatea depind
-36-
de capacitatea indivizilor și a companiilor din aceste regiuni de a utiliza în mod optim toate
valorile teritoriale.
Cu toate acestea, într-o economie mondială interconectată și globalizată,
competitivitatea depinde, de asemenea, de crearea de legături cu alte teritorii, pentru a se
asigura că valorile comune sunt utilizate într-o manieră coordonată și durabilă.
Un real ajutor în acest context îl pot oferi politicile publice, care, printr-un sistem de
măsuri, oferă posibilitatea regiunilor să își utilizeze în mod optim resursele disponibile, să
se implice în proiecte de investiții, să obțină beneficii prin combinarea diverselor activități,
exploatarea sinergiilor și complementarităților dintre ele și să se înscrie cu succes în
procesul globalizării. Diversele probleme ale zonei necesită soluții integrate care presupun
cooperare dintre sectorul de business și autorități.
În ceea ce privește politicile structurale, eligibilitatea pentru sprijin este
determinată, la nivel regional, de o conștientizare sporită a nevoii de a dezvolta strategii
de dezvoltare centrate pe valorile particulare ale teritoriilor, capitalul lor fizic, uman și
social, precum și resursele naturale ale acestora. O abordare integrată a acestor aspecte
ar contribui la îmbunătățirea guvernanței politicii de coeziune, făcând-o mai flexibilă,
capabilă să se adapteze la scara teritorială cea mai adecvată, mai receptivă la preferințele
și nevoile locale și mai bine coordonată cu alte politici, în conformitate cu principiul
subsidiarității.
În funcție de poziția geografică, sunt definite următoarele zone:
1) Dobrogea de Nord, acoperită exclusiv de județul Tulcea, este o zonă deosebită
mai ales datorită condițiilor fizico-geografice. Delta Dunării a fost declarată în anul 1990
ca rezervație de mediu, ecologie și păsări, protejată de UNESCO. Parcul Național Munții
Măcinului este bogat în specii rare de floră și faună specifice intersecției regiunilor
mediteraneene, balcanice și caucaziene. Rezervația Biosferei acoperă 5.800 km2 (53%
din suprafața totală a județului de 8.498,8 km2), iar parcul național acoperă o suprafață de
11.321 ha, reprezentând singura zonă protejată din România în care pădurile din sudul
Mediteranei și Balcanii de stepă sunt prezenți laolaltă și în bună stare de conservare.
Caracteristicile demografice arată că densitatea populației în acest spațiu este foarte
scăzută. În zonele naturale protejate, activitățile economice sunt permise numai în
anumite zone și în anumite condiții, ceea ce a condus la o reprezentare slabă a
activităților industriale și la o pondere redusă a terenurilor agricole proprietate privată în
comparație cu alte zone din regiune. În aceste condiții, activitățile economice
preponderente s-au axat pe exploatarea resurselor naturale, a turismului și a activităților
tradiționale, în conformitate cu principiile dezvoltării durabile.
2) Dobrogea de Sud-Est este predominant formată din localități medii și mari,
stabilitate demografică și chiar o ușoară creștere. Aspectul economic este caracterizat
printr-un grad foarte mare de atractivitate turistică, dimensiuni relativ mari ale exploatațiilor
agricole individuale, ponderea ridicată a terenului arabil din totalul agricol, posibilități de
cooperare cu centrele urbane, forță de muncă calificată și o pondere ridicată a activităților
-37-
neagricole. Se constată fenomenul de poluare a plajelor, datorat în special navelor din

apropierea litoralului, iar solurile sunt moderat degradate datorită folosirii pesticidelor.
2) Dobrogea de Sud-Est constă predominant din localități mari și medii,
caracterizate de stabilitate demografică. Aspectul economic se caracterizează printr-un
grad ridicat de atractivitate turistică, o dimensiune relativ mare a exploatațiilor agricole
individuale, o pondere ridicată a terenurilor arabile în agricultura totală, posibilități de
cooperare cu orașele, forță de muncă bine calificată. Fenomenul de poluare a plajei se
datorează, în principal, navelor de pe litoral, iar solurile sunt degradate moderat datorită
utilizării pesticidelor.
3) Dobrogea Centrală și de Sud-Vest este zona în care există rezervații și
monumente ale naturii, precum și resurse complexe. Densitatea populației este redusă și
predomină localitățile care înregistrează un declin accentuat al populației. Delta Dunării și
aria mai largă a județului Tulcea reprezintă o zonă specială datorită, în primul rând,
condițiilor fizico-geografice. Caracteristicile demografice arată că densitatea populației în
acest spațiu este redusă și se înregistrează un declin demografic accentuat. Activitățile
industriale sunt foarte slab reprezentate și se remarcă o pondere redusă a terenului
agricol aflat în proprietate privată în comparație cu alte zone ale regiunii.
Figura 2.1. Dobrogea - Infrastructura căilor de comunicație terestre

Sursa: www.romaniamegalitica.ro
-38-
4) Dobrogea Centrală și Sud-Vest se caracterizează prin existența rezervațiilor și

ale monumentelor naturale, dispunând de resurse complexe. Are o densitate a populației
scăzută, fenomen întâlnit în majoritatea localităților. Delta Dunării și zona extinsă a
județului Tulcea sunt zone speciale în primul rând datorită condițiilor geografice. Industria
este prost reprezentată și există o pondere scăzută a terenurilor agricole în proprietate
privată comparativ cu alte zone din regiune.
Implicit, gradul de ocupare a populației este foarte redus. Consecința acestei

situații este rata de ocupare foarte scăzută a populației. Elementele pozitive includ un
mare potențial forestier și un grad ridicat de atractivitate pentru turismul recreațional,
itinerant, științific în Delta Dunării, precum și o diversitate unică a biotopurilor, monumente
religioase (cele trei mănăstiri din nordul județului: Celic-Dere, Saon, Cocos-Niculițel și
basilica paleo-creștină din Niculițel) și istorice (cetățile Noviodonum, Halmyris, Arrubium,
Enisala, Dinogeția, Troesmis, Arganum).
Obiectivul principal al politicii de coeziune este reducerea disparităților dintre
regiunile NUTS 2. Una dintre cele mai interesante idei care reiese din conceptul de
coeziune teritorială este că pot exista alte nivele teritoriale (supra-naționale sau intra-
regionale) care ar putea fi importante.
1) Modelul local este bazat pe trei tipuri de zone: zone urbane de audit urban
(LUZ). Toate zonele urbane importante au fost definite de Eurostat în cooperare cu
Institutul Național de Statistică. Obiectivul a fost acela de a găsi grupul unităților
administrativ-teritoriale de nivel local (LAU2 - unități administrative de nivel 2, cunoscut
anterior ca NUTS 5) cel mai potrivit pentru o zonă de circulație sau o zonă urbană
funcțională. Principiul este că, dacă un LAU 2 are cel puțin 20% naveta la orașul central,
acest lucru este inclus în Marea zonă urbană. În unele cazuri, orașul central este format
din mai multe LAU 2, în funcție de densitatea locurilor de muncă. Orașe cu cel puțin
100.000 de locuitori Auditul urban acoperă toate orașele Uniunii Europene cu peste
100.000 de locuitori. Din punct de vedere al regiunii Dobrogea, această categorie include
doar orașul Constanța, cu 310.471 locuitori din județul 716.576.
1) Modelul localității se bazează pe trei tipuri de zonă: aglomerările - Marile Zone
Urbane (LUZ). Toate marile zone urbane au fost definite de către Eurostat și Institutele
Naționale de Statistică. Obiectivul a constat în determinarea grupului de Unități
Administrative Locale de nivel 2, fostele NUTS5, care corespund cel mai bine unei zone
de navetă sau unei zone urbane funcționale. Dacă o LAU2 are un procent de navetism de
cel puțin 20% spre orașul central, aceasta zonă va fi inclusă în Marea Zonă Urbană. În
unele dintre cazuri, zona centrală constă din mai multe LAU2, raportat la numărul locurilor
de muncă. Din regiunea Dobrogea, în această categorie intră doar municipiul Constanța
cu 310.471 locuitori din cei 716.576 ai județului.
-39-
Tabelul 2.1. Caracteristici demografice ale județelor Constanța și Tulcea

Suprafața, Număr
Județul Populația Nr. orașe
Km2 comune
Constanța 7.071 684.082 12 58
Tulcea 8.499 213.083 5 46
Sursa: Institutul Național de Statistică/iulie 2016
Noțiunile urban și rural reprezintă două concepte centrale utilizate de o gamă largă
de factori de decizie, cercetători, administrații naționale și organizații internaționale, ușor
de înțeles de către publicul larg, dar fără o definiție clară la nivel internațional. Se publică
diferite date statistice, economice, politice, sociale despre zonele urbane sau rurale, însă
clasificarea urban/rural a rămas la latitudinea administrației fiecărui stat în parte.67
Noul grad de urbanizare oferă o soluție pentru această dublă problemă a
disponibilității datelor și lipsa unei definiții comune. În țările Uniunii Europene noul grad de
urbanizare oferă acces la date dintr-o gamă largă de sondaje, inclusiv ancheta privind
forța de muncă și ancheta privind veniturile și condițiile de viață.
Noțiunea de grad de urbanizare a fost introdusă în 1991 și face referire la
densitatea populației într-o anumită zonă. Astfel, clasificarea indică zone dens populate,
intermediare și slab populate. Această definiție s-a bazat pe numărul de locuitori,
densitatea și contiguitatea unităților administrativ-teritoriale.
Categoria 1: Zona dens populată
Acesta este un ansamblu continuu de zone locale, fiecare având o densitate mai
mare de 500 locuitori pe kilometru pătrat, unde populația totală a setului este de cel puțin
50000 de locuitori.
Categoria 2: Zona intermediară
Acesta este un ansamblu continuu de zone locale, adiacent unei zone dens
populate dar care nu aparțin acesteia, fiecare având o densitate mai mare de 100 de
locuitori pe kilometru pătrat.
Categoria 3: Zona slab populată
Acesta este un set continuu de zone locale care nu aparțin nici unei zone dens
populate, nici unei zone intermediare.
Un set de zone locale cu o suprafață mai mică de 100 km2, care nu atinge
densitatea necesară, dar care este complet închisă într-o zonă dens populată sau
intermediară, trebuie considerată ca făcând parte din acea zonă. Dacă aceasta este
cuprinsă într-o zonă dens populată și o zonă intermediară, se consideră că face parte din
zona intermediară.
Ca parte a metodei OCDE de identificare a regiunilor predominant urbane,
intermediare și predominant rurale, toate unitățile administrative locale cu o densitate a
populației sub 150 de locuitori pe km2 au fost clasificate ca fiind rurale.
67
Dijkstra L., Poelman H., (2014), A harmonised definition of cities and rural areas: the new degree of
urbanization, http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/work/2014_01_new_urban.pdf, (accesat
5.01.2017).
-40-
Gradul inițial de urbanizare a folosit un prag de densitate mai mic (100 locuitori pe
2
km ) pentru zonele slab populate, dar în combinație cu mărimea și contiguitatea
populației.
Începând cu anul 2013 a fost introdusă clasificarea NUTS (Nomenclatorul
Unităților Teritoriale de Statistică) care reprezintă un sistem ierarhic pentru împărțirea
teritoriului economic al UE în scopul colectării, dezvoltării și armonizării statisticilor
europene regionale.68 Eurostat a identificat 3 zone de tip NUTS:
A. NUTS1: regiuni socio-economice majore
B. NUTS2: regiuni în care se aplică politici regionale
C. NUTS3: regiuni mici pentru diagnostice specifice
O regiune de nivel NUTS3 poate fi:

în principal urbană, cu populație care trăiește în rural mai mică de 15 %;
intermediară, populația care trăiește în rural fiind 15% - 50%;
predominant Rurală, populație care rural este de peste 50%. (www.espon.eu)
În acord cu cel de-al patrulea raport privind coeziunea69, regiunile predominant
rurale au cel puțin 50.000 de locuitori, în funcție de timpul de călătorie până în cel mai
apropiat oraș. Regiunea intră în categoria celor îndepărtate, dacă deplasarea cu mașina
până la cel mai apropiat oraș depășește 45 de minute.
Regiunile slab populate

Zonele slab populate sunt definite drept regiuni de nivel NUTS 3, cu o densitate a
populației mai mică de 12,5 locuitori per/km2. În concluzie, Dobrogea poate fi caracterizată
ca fiind o regiune intermediară dar cu o mare diversitate, aici existând zone ce pot fi
considerate îndepărtate, cu regiuni slab populate și cu diferențe majore ale PIB-ului pe
cap de locuitor, așa cum se vede și din imaginile de mai jos.
Regiuni slab populate sunt clasificate ca zone NUTS3, densitatea populației
înregistrând valori mai mici de 12,5 locuitori pe km2. Sub acest aspect, Dobrogea intră în
categoria regiunilor intermediare, dar foarte diverse, cu zone care pot fi considerate
îndepărtate, cu regiuni cu populație puțină și cu mari diferențe de PIB pe cap de locuitor.
68
http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts (accesat 17.02.2017)
69
http://www.fonduri-structurale.ro/stiri/2022/al-patrulea-raport-privind-coeziunea-economica-si-sociala,
(accesat 25.12.2016)
-41-
Figura 2.2. Produsul intern brut (PIB) la prețurile curente de piață în funcție de
regiunile NUTS 2, 2015
Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10r_2gdp&lang=en
Figura 2.3. Harta urban-rurală a regiunilor de nivel NUTS 3

Sursa: http://www.worldometers.info/world-population/romania-population
-42-
Potențialul uman și de habitat al Dobrogei

Influența mutațiilor climatice globale actuale70 asupra vieții, în general, și a
așezărilor umane, în special, ca sisteme socio-spațiale reprezentative în organizarea
zonelor poate fi anticipat și măsurat dacă se cunoaște aprioric raportul dintre tipul
funcțional de așezări umane, activitățile economice generatoare și favorabilitatea
condițiilor naturale (inclusiv climatice) în individualizarea acestora.
Potențialul uman și economic în mediul rural dobrogean

La nivelul zonei, populația rurală reprezintă aproximativ 40% din totalul populației,
cu distincții pe cele două județe constituente (27% din totalul populației din județul
Constanța și 51,3% din județul Tulcea), numărul de comune și satele dezvăluie o situație
contradictorie.
În județul Tulcea, aspectele legate de distribuția teritorială sunt puternic influențate
de prezența Deltei Dunării și a complexului lagunar Razim-Sinoe, a cărui condiții de
condiție particulară a habitatului și oarecum limita extinderea așezărilor. Abordarea
regională a relației: tipul funcțional de așezări - generatoare de activități (adică
schimbarea cadrului geografic ca suport factorial al fiecărui tip de așezări funcționale)
permite diferențierea favorabilității mediului geografic Dobrogean în următoarele zone:
a) Zonele agro-forestiere și agro-industriale (asociate cu industria extractivă și
industria extractivă) din partea central-nordică a continentului Această subunitate
teritorială funcțională se caracterizează prin următoarele caracteristici fizico-geografice:
relief cu o fragmentare orizontală și verticală marcată, cu o înfățișare, în cea mai mare
parte, în vârstă, ruinată, reziduală și altitudine de până la 467m; o structură geologică
variată (limitele anticarapelice, porfir și diabase, gineu, siliti, calcar, calcar, șisturi,
conglomerate etc.); un mozaic pedologic real (soluri brune, soluri gri, regosoluri,
cernoziomuri levigate, cernoziomuri carbonate, soluri de castane, etc.), un climat semiarid
mai atenuat (precipitații medii anuale peste 500 mm, temperaturi ușoare); o vegetație
compusă în principal din păduri (stejar, carpen, brad, tei etc.), însoțite de silvicultură și la
altitudini de stepă inferioară (ambele metamorfozate prin defrișare); o rețea hidrografică
permanentă permanentă cu regim hidrologic torențial și intermitent; apele subterane a
căror adâncime variază între 52m în hidrostructurile de calcar și 0,50-13m în cele
loessoide. În conformitate cu natura specifică a mediului natural, rețeaua de așezări în
general și, în special, a activităților economice au dobândit caracteristici distincte. Deși
zona are o rețea hidrografică mai puțin dezvoltată, singurele cursuri majore de suprafață -
Telita, Taita, Slava, Fantana Mare, Aiorman, Cerna, care se hrănesc cu izvoare din
hidrostructurile calcaroase au intrat la începutul vieții așezărilor. În cazul nivelurilor
fluctuante ale apei (între 60 și 200cm) și a debitelor între 0,019 și 2,37 m3/s (maximul fiind
cuprins între februarie și iunie), aceste cursuri de apă au influențat localizarea unor
70
http://www.coastal-biodiv.ro/docs/strategia_de_conservare_a_biodiversitatii_costiere.pdf (accesat
20.05.2017)
-43-
localități sau au devenit surse de alimentare cu apă pentru canalele locale de irigare sau
evacuare a apelor uzate.
În ceea ce privește structura geologică, industria extractivă a fost subliniată în
zonele: Măcin - Isaccea (bazată pe exploatarea rocilor eruptive, în special granița și
porfirul), Somova - Mineri (cu exploatare de bariton), Tulcea - Mahmudia - Murighiol
cariere, în special turnătorii de fier) și în alte centre izolate (Mina Altan Tepe - pirita
cuprifera). Condițiile pedoclimatice au impus o structură de utilizare a terenurilor,
predominanța pădurilor în unele comune sau zone importante de podgorii, pășuni
naturale, terenuri arabile. Astfel, activitățile forestiere, creșterea animalelor sau practica
anumitor culturi au fost favorizate. Zona a avut un potențial uman apreciabil; alături de
satele cu mărime medie demografică (750-1000 locuitori), care sunt predominante, se
adaugă micile demografice (în Munții Măcinului și Podișul Babadag) și câteva sate mari
(în depresiunile interioare). Activitățile economice menționate anterior permit includerea
următoarelor tipuri de agricultură (în special înainte de 1989): agro-silvic, cereale și
animale, agroindustriale și chiar industriale, concentrându-se asupra majorității populației
active.
b) Zone cu profil complex: agricultură intensivă sau extensivă, agroindustrială
(asociație cu industria prelucrătoare și industria minieră) și transporturi, care este în
întregime deținută de Dobrogea Centrală și de Sud.
Interacțiunea factorilor fizico-geografici a generat un peisaj natural, în general
omogen, cu o parte semnificativă din relieful platou (cu un aspect mai larg în capătul
nordic al Podișului Casimcea și în partea de sud-vest a Podișului Oltin, unde formează
dealurile), formate pe o litologie relativ variată (șisturi verzi și șisturi cristaline în nord și în
alte formațiuni de calcar din Jurasic și Cretacic), acoperite de depozitul loessoid, cu o
grosime de aproximativ 50m. Răspândirea mare a calcarului a favorizat apariția
numeroaselor forme carstice, expuse pe mai multe nivele de carstice (de la Jurassic,
Barman, Eocene și Sarmațian), devenind fosile. În peisajul platoului, relieful neted și ușor
curbat și relieful carstice și anteloesian, alcătuit din forme endocarticulare (depresiuni
carstice endoreale, stâlpi, văi, văi, văi asemănătoare valei etc.) sunt evidențiate în peisaj.
Multe dintre aceste forme au fost locul favorabil în locația vânturilor din sat. Asocierea
solurilor de cernoziom, cele mai extinse în zonă, cu soluri mai puțin dezvoltate, care
ocupă cea mai mare parte a zonei, a favorizat o structură a terenului de teren dominat de
peste 80% din suprafața agricolă, restul pădurilor (4%) și alte utilizări (16%). Din totalul
agriculturii, arabilitatea este majoritară (peste 90%), urmată de pășunile naturale (câte un
secol și jumătate deținute cu 2/3), podgoriile și pomii fructiferi (mai frecvente pe versanții
văii Carașului și Podișul Oltinei). Pentru multe comune, pășunile naturale și plantele
furajere au fost, înainte de 1989, baza de nutreț în creșterea animalelor, exprimată în
densitate de oaie (175-180 capete/100 ha teren agricol) și existența complexelor moderne
de creștere a animalelor, a porcilor de creștere și îngrășare Poarta Albă, Castelu,
Cobadin, Chirnogi, Negru Voda, Peceneaga), îngrășare taurină (Basarabi, Tortoman,
Mereni, Osmancea), vaci de lapte de vacă (Topraisar, Tortoman, Silistea, Cumpăna,
-44-
Amzacea). În acest domeniu, agricultura a fost intens intensă, desfășurată în unități mari
de producție (CAP și IAS), care au beneficiat sau au beneficiat de o bază materială
modernă și adecvată (suprafețe mari de irigare, mecanizare ridicată a lucrărilor agricole,
soiuri de plante și rase de animale productive, ameliorarea fertilității solului prin
chimizare).
Figura 2.4. Dobrogea – Utilizarea terenului

Sursa: http://www.rowater.ro/dadobrogea
-45-
Aspectul hidrografic71 este caracteristic apelor subterane, a izvoarelor și a apelor

de suprafață mai mici. Apele subterane sunt în mare măsură cantonate la baza pilonului
lui Loesso sau a depozitelor cuaternare care acoperă șisturile verzi; există, de asemenea,
ape subterane cu circulație neregulată activă prin fisuri și goluri în spații de calcar.
Figura 2.5. Rețeaua hidrografică a Dobrogei

Sursa: http://www.rowater.ro/dadobrogea
71
Păltineanu C.R., Mihăilescu I.F., Seceleanu I., (2000), Dobrogea–Condiţiile pedoclimatice, consumul şi
necesarul apei de irigaţie pentru principalele culturi agricole. Editura ExPonto, Constanţa, p. 50-52.
-46-
Dintre hidrocarburile prezente, trei sunt de importanță economică deosebită:

hidrostructura Caragea - Dermen (utilizată pentru alimentarea cu apă a așezărilor litorale),
hidrostructura Crucea - Ghindarești - Topalu - Baltagești și hidrostructura Târgușor -
Casimcea - Tasaul (cu apariția izvoarelor la Piatra, Fântânele, Gura Dobrogei, a căror
debit depășește circa 15 l/s). Deși au o cotă mai mică, apele de suprafață reunesc cursuri
intermitente (Casimcea, Topolog, Peșteră etc.), lacuri (Negrești, Negru Voda, Plopeni),
Canalul fluvial Dunăre - Marea Neagră (la care ramificația Poarta Albă - Navodari), canale
principale din sistemul de irigare Carasu, bazine hidrografice subterane (la Amzacea,
Cobadin, Plopeni, Topraisar, Albești, Negru Voda).
Ca elemente antropice antropice antropice, ele au o importanță deosebită pentru
agro-pescuit, turism, transport, apă potabilă sau industrială etc. De altfel, canalul Dunăre -
Marea Neagră este deosebit de important, fiind considerat o metamorfoză generală a
Valea Carasului, de-a lungul caruia a fost construita in cea mai mare parte. Fiind un
important traseu de transport navigabil și fluvial și o atracție turistică și furnizarea apei
necesare pentru funcționarea marelui sistem de irigare Carasu, această amenajare
hidrotehnică ar avea consecințe multiple asupra așezărilor din jur (prin diversificarea
profilului economic, creșterea stabilității populației , etc.).
Activitățile industriale (care aparțin industriei prelucrătoare și industriilor mai puțin
extractive) completează spectrul funcțional prin tipul de sate agroindustriale. Din punct de
vedere demografic, există un potențial uman important, distribuit, dar inegal teritorial,
datorită gradului diferit de dezvoltare economică și dotare social-culturală și comercială a
localităților, posibilităților de acces la căile de comunicare modernizate. Astfel, Podișul
Medgidia (care include și valea Carasu cu canalul Dunăre-Marea Neagră) este o unitate
mai dens populată (a doua ca densitate și număr de locuitori după litoral) și prezintă o mai
mare stabilitate a forței de muncă (datorită frecvenței naveta la orașele locale și retenția
locală, prin activitățile economice ale comunelor mai dezvoltate). Există, de asemenea,
sate foarte mici (mai puțin de 100 de locuitori), în special în sud-vest.
c) Zone cu profil pescăresc, piscicol-stuficol și agro-piscicol, amplasate exclusiv în
Delta Dunării și în câmpul lagunar al complexului lacului Razelm. Considerată ca un
domeniu în formare, Delta este compusă, din punct de vedere morfohidrografic, din forme
pozitive (grinduri și martori din uscăciunea predeltaică) și negative (mlaștini, japse, lacuri).
Unitățile uscate includ Chilia loess (6100 ha) și Stipoc (2900 ha), delta fluvială (Plauru -
Pătlăgeanca - Tudor Vladimirescu cu o lățime de 60 până la 200 m) și fluviale - cu 10500
ha, 7000 ha de Caraorman și 7500 hectare cu ape cu trei hidrografe).
Prezența formelor negative este în funcție de rețeaua hidrografică majoră din
zonă. Mlaștinile care ocupă zonele de depresiune au o suprafață larg răspândită
(250.000ha). Lacurile provin din vechile limane și lagune, din vechile văi ale râurilor, cele
mai importante fiind: Fortuna (906 ha), Matita (619 ha), Tatanir (631 ha), Merheiu Mare
(1050 ha), Rosa (1331 ha), Dranov (2062 ha), Gorgova (1281 ha) etc. Clima este delta-
dunăreană, oarecum deosebită cu cea a treptelor vecine. Deficitul de precipitații (400-
450mm anual în partea fluvială și aproximativ 350mm până la coastă) este compensat de
-47-
o umiditate relativ ridicată (media anuală este de 80%), iar temperatura medie anuală este
de 110C, în creștere până la coastă. Solurile sunt mai puțin dezvoltate în sectorul fluvial și
maritim și mai conturate, soluri echilibrate, halomorfe și chiar și cernoziomuri, pe formele
mai vechi de relief (domeniul Chilia). În ceea ce privește vegetația72, stuful este planta cea
mai caracteristică pentru mediul acvatic, iar pentru câmpurile maritime, pădurile de șleau,
la care se adaugă formațiile ierboase de stepă și chiar de mlaștini. Lumea animală se
caracterizează printr-un număr mare de specii și de indivizi, atât pe uscat cât și în mediul
acvatic, reprezentând un mare interes economic, științific, muzeistic. Morfohidrografia
deltei imprimă anumite trăsături repartiției teritoriale a localităților și respective a
populației, care a rămas în continuă scădere. În timp ce partea estică, fluvio-maritimă era
mai populată (din nouă așezări, două – Sulina și Sfântu Gheorghe aveau fiecare peste
1000 locuitori), parte vestică (delta fluvială), de și regrupează mai multe localități (16)
aveau un număr mai mic de locuitori (majoritatea satelor având sub 500 locuitori fiecare și
chiar sub 100).
Așadar, grindurile fluvio-maritime dispun de un potențial de habitat mai ridicat
decât cele fluviale. Pe ansamblu, densitatea totală a populației era sub 4 loc./km2, în timp
ce aceea și densitate, raportată la suprafața grindurilor se apropria de 50 loc./km2.
Structura economică a populației reflectă, în bună parte, raportul dintre resursele naturale
și stadiul de valorificare a acestora. Ponderea însemnată a populației active ocupate în
economia piscicolă, ca o activitate tradițională și de continuitate, precum și în alte activități
specifice (agricultura, recoltarea stufului, transporturi, turism) indică următoarele tipuri
funcționale: piscicole, agro-piscicole și piscicol-stuficole și turistice.
d) Zonele care au profil cerealier-viticol-animalier sunt situate, cu precădere, pe
malul drept al Dunării. În acest caz, relieful cuprinde două forme locale caracteristice:
lunca și terasele Dunării. Referitor la terase, studiile relevă existența unei singure trepte
de eroziune pe malul nordic dunărean, respectiv cea de 2m spre 4m. Nivelurile cu
altitudini mai mari (până la 25m) sunt evaluate drept trepte pe loess denumite și trepte
litologico-structurale, din care n-au mai rămas decât niște promontorii încadrate de luncă.
Seria treptelor de glacis și pedimente se continuă și pe versantul vestic dunărean. La nord
de Hârșova sunt mai evidente cele de 33-35m și de 55-85m, care sunt martori de
eroziune, delimitați de văile ce deversează în Dunăre (de exemplu, Stupina și Topolog).
Zona din sudul Hârșovei este o zonă deluroasă (Râșnova, Seimeni, Cernavodă), formată
pe depozite din perioada cretacică, sarmațiană și pliocen, în care râurile afluente și-au
format văi de tip canion către podiș (Bugeac, Oltina, Marleanu). Aceste văi au versanți
abrupți și fundul plat, puternic aluvionat către Dunăre, în zonă apărând și lacurile limanice:
Tibrinu, Cochivleni, Domneasca, Oltina, Purcăreț, Bugeac, Marleanu etc. Densitatea
fragmentării formelor de relief este de aproximativ 2 km/km2, energia reliefului înregistrând
valori de 60m.
72
Doniţă N., Ivan D., (1992). Vegetaţia Dobrogei, Deltei Dunării şi complexului lagunar Razelm. Vegetaţia
României, Editura Tehnică Agricolă, Bucureşti, p. 82-100.
-48-
În prezent, pe întreg versantul), se produc surpări, alunecări și frecvente prăbușiri

(cele mai mari alunecări-surpări se produc pe argilele sarmațiene și aptiene de la
Cernavodă, Seimenii Mari și de la sud de Râșnova). Cât privește lunca, aceasta se
înscrie peisajului ca o câmpie marginală, cu lățimi variabile (fiind mai lată în dreptul
depresiunilor părții de nord și la confluența unor cursuri de apă cu Dunărea, de pe partea
vestică), presărat cu bălți și gârle. Solurile sunt de două tipuri: în luncă găsim soluri
aluvionare, respectiv soluri bălane, sibleacuri și cernoziomuri pe pedimente și pe
versantul propriu-zis.
Clima este de tipul stepic dobrogean73, cu valori ale precipitațiilor medii anuale de
aproximativ 400-450mm, cu valori ale temperaturilor medii de circa 10-110C, anual
înregistrându-se cel puțin 40 de zile tropicale. Înainte de anul 1989, în utilizarea terenurilor
se evidențiază agrotehnica terasărilor; treptele superioare ale versanților, sub formă de
umeri și interfluvii aveau plantații viti-pomicole, pășuni și plantații forestiere, folosințe ce se
întindeau uneori până la baza versantului. Zona de luncă oferea condiții prielnice
legumiculturii (îndeosebi în sectorul din nord), pentru plantele furajere și pentru porumb și,
pe alocuri, plantațiilor de copaci cu esențe moi. Vetrele localităților au apărut în zonele de
contact dintre versanți și lunci.
Figura 2.6. Dobrogea - Evoluția temperaturilor de-a lungul anului

Sursa: www.climate-data.org
73
Văduva I., (2003), Caracteristici ale temperaturii suprafeţei solului în Podişul Dobrogei de Sud. Lucrările
Seminarului Geografic Dimitrie Cantemir, 23(23-24).
-49-
Referitor la rolul Dunării în conturarea rețelei de așezări de pe malul său drept, se

evidențiază câteva aspecte de favorabilitate:
apariția de timpuriu a unor cetăți74 (inclusiv davele) se datorează prezenței fluviului, ca
importantă cale de transport și de legătura între populațiile de pe cele două maluri și,
totodată, un obstacol natural în calea invaziilor;
lunca fertilă și bălțile bogate în pește, au favorizat sedentarizarea populației;
consolidarea drumului scitic dunărean în perioada romană a condus la dezvoltarea
așezărilor vechi și la apariția altora;
vadurile de trecere (Barbo, Gura Ialomiței și Ostrov), avantajate de punctele de escală
din zona de uscat și de intersecțiile celor trei drumuri din vremea dacilor de cealaltă
parte a Dunării („al pădurilor”, „al stepei” și „al Siretului”) cu cel dunărean, au facilitat
transhumanța și pătrunderea unei populații românești din stânga Dunării în secolele
XVIII-XIX, evenimente foarte importante în revitalizarea multor așezări din Dobrogea,
care fuseseră distruse în urma războaielor ruso-turce;
prin includerea în acțiunea generală de emancipare a transportului fluviatil, zona
dunăreană respectiv și-a însușit funcționalități multiple; pe lângă funcția de transport
pe care o susține, servind și ca sursă de alimentare cu apă a canalului Dunărea –
Marea Neagră (implicit a sistemului de irigații Carasu), a centralei Cernavodă etc.
Astfel a fost asigurată permanența și continuitatea rețelei de așezări, a căror populație
era destul de numeroasă, comparativ cu populația din restul provinciei. Exploatarea
calcarelor siderurgice la Mahmudia, a granițelor de la Greci și Iacobdeal, a calcarelor
și dolomitelor, alături de celelalte activități amintite, au dus la diferențierea economică
a satelor în: agro-piscicole, agro-industriale, cerealier-viticol-animaliere.
e) Zonele care au profil agricol și de servicii, localizate în lungul litoralului maritim

românesc. Litoralul maritim reprezintă zona de interferență spațială dintre relieful uscatului
dobrogean și Marea Neagră. După aspectul și frecvența elementelor geografice din zonă,
de la grindul Perișor și până la Vama Veche, țărmul maritim prezintă două sectoare bine
conturate, la sud și la nord de capul Midia. Zona nordică corespunde Câmpiei litorale
Razelm (având sub 40 m înălțime) și unor faleze, ce se remarcă numai spre interior, la
contactul cu podișul, formate atât pe depozitele calcaroase cât și pe cele loessoide. În
completarea cadrului natural se menționează prezența unei vegetații spontane, alcătuite
din paji ști stepice și unele tufărișuri, existența anumitor tipuri de soluri: bălane, regosoluri,
lăcoviști, solonceacuri freatic-umede și soloneturi solonceacoide, și a unui climat
continental (precipitații medii de circa 350-400mm, respectiv temperatura medie de peste
110C).
Acest sector prezintă un potențial economic divers, înscriindu-se, prin structura
culturilor, ca o importantă zonă agricolă, iar prin unitățile lacustre care-l mărginesc, ca o
zonă piscicolă în continuă dezvoltare. Se adaugă un important potențial turistic, insuficient
74
Polonic, P., (1935), Cetăţile antice de pe malul drept al Dunării (Dobrogea) până la gurile ei. Natura, 24(7),
pp.18-26.
-50-
valorificat (peisaje și rezervații naturale, făcând parte din RBDD, elemente de patrimoniu
cultural). În privința populației predomină satele mijlocii și mari (cu sub și peste 1000
locuitori), a căror tendință de evoluție, la ultimele trei recensăminte din secolul XX a fost
de continuă și sensibilă diminuare. Structura profesională a acesteia este în deplină
concordanță cu activitățile economice caracteristice, în funcție de care se definesc cele
două tipuri funcționale de așezări: agricole și agro-piscicole.
Litoralul maritim sud-dobrogean prezintă o prispă marginală și faleze verticale,
înalte de 20-30 m, întrerupte de văile care se deschid în mare, aranjate perpendicular pe
linia țărmului. În majoritatea cazurilor, aceste văi se termină în lacuri limanice (Tatlageac,
Mangalia, Tasaul, Techirghiol, Agigea) și mai rar în lacuri lagunare (Siutghiol-Tăbăcăriei).
Celelalte elemente fizico-geografice prezintă, în general, trăsături asemănătoare
cu cele din zona de nord, având însă un plus de influență pontică și submediteraneeană,
în special climatică (rolul brizelor în creșterea umezelii relative a aerului, de până la 80%;
conținutul bogat al aerului în aerosoli; valoarea calorică atinge maximul pe țară, de cca.
128 000 cal./cm2/an etc.).
Interferența peisajului marin cu peisajul lacustru și cu cel de podiș oferă zonei
resurse balneoclimaterice, turistice și, în general, economic, favorizând desfășurarea
următoarelor activități economice:
industria, axată pe prelucrarea materiilor prime importate (de exemplu, rafinarea
petrolului) sau prelucrarea resurselor proprii (de exemplu, materiale de construcții,
celuloză și hârtie, textile, alimentară, îngrășăminte chimice), pe modernizarea și
dezvoltarea transportului maritim (construcții de nave), turism etc.;
transporturile (mai ales cele maritime, ca urmare a dezvoltării noilor porturi: Constanța
Sud-Agigea, Midia, Mangalia) și comerțul (îndeosebi cel exterior);
turismul maritim (litoralul românesc ocupând un loc important, atât ca infrastructură cât
și număr de turiști);
agricultura, având un pronunțat caracter periurban. De și aspectele economice
prezentate aparțineau aproape în totalitate orașelor (mai puțin agricultura și, într-o
oarecare măsură, activitățile terțiare), desfășurarea acestora, implicând și populația
rurală din zonă, a contribuit la apariția tipului funcțional agricol și de servicii, pentru
unele localități.
Cele 30 de așezări rurale, incluse administrativ și funcțional concentrării urbane a

Dobrogei (cel puțin 90% populație urbană) prezentau elemente demografice extrem de
diferite de cele din zonele deja analizate: număr mare și foarte mare de locuitori, tendințe
de evoluție numerică a populației crescătoare sau de stagnare, navetism accentuat,
deplasări de populație reduse etc.
-51-
2.3.2. Dimensiunea structurilor economice a zonei Dobrogea
Pentru zona Dobrogea se poate spune că gradul de valorificare a resurselor

economice locale75 a fost influențat de nivelul și amploarea reformelor structurale ale
tranziției, marcate de întârzierea apariției unor structuri economice private, eficiente,
competitive și concurențiale, dar și de nivelul distribuției și absorbției teritoriale a asistenței
financiare externe pentru investiții. Pentru a identifica diferențele teritoriale ale economiei
zonei s-a folosit ca indicator de analiză - structura populației ocupate pe principalele
activități economice și suplimentar alți indicatori economici sau de altă natură: structura
utilizării terenurilor agricole și neagricole, structura terenurilor agricole după noul regim
juridic al proprietății, structura noilor tipuri de exploatații agricole, coeficientul de
urbanizare a zonei, drumurile de acces modernizate. Acești indicatori oferă mai mult o
imagine de ansamblu a structurii potențialului economic și mai puțin una a dezvoltării și
specializării economice recente, dată fiind dinamica schimbărilor mediului economic în
general. Perturbațiile structurale și funcționale ale economiei amplificate de tendința de
încălzire climatică, creează dificultăți în evaluarea reala a potențialului economiei locale,
generând dificultate în identificarea propriilor metode de relansare a economiei. În
prezent, identificăm la nivelul zonei un profil economic redimensionat în funcție de
sectoarele economice de bază: (tabelul 2.2, tabelul 2.3, tabelul 2.4).
Tabelul 2.2. Structura populației active pe principalele activități economice,

mai 2017
România Constanța Tulcea Dobrogea

Total 4.846.100 185.540 45.964 231.504
Agricultură,
silvicultură și 112.300 4.242 3.206 7.448
pescuit
Industrie și
1.772.400 56.161 16.871 73.032
construcții
Servicii și alte
2.961.400 125.137 25.887 151.024
activități
Sursa: contribuție proprie pe baza datelor furnizate de http://www.tulcea.insse.ro/ și
http://www.constanta.insse.ro/
75
http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf, (accesat 12.05.2018)
-52-
Tabelul 2.3. Structura populației active pe principalele sectoare economice și pe

medii sociale, % din total populație activă/județ
Jud. Tulcea
Medii sociale Sectorul primar Sectorul secundar Sectorul terțiar
Total 36% 26% 38%
Municipii și orașe 7,7% 47% 45%
Comune 48% 23% 29%
Sursa: contribuție proprie pe baza datelor furnizate de http://www.tulcea.insse.ro/
Jud. Constanța
Medii sociale Sectorul primar Sectorul secundar Sectorul terțiar
Total 26% 27% 47%
Municipii și orașe 4,4% 43% 52%
Comune 51% 21% 28%
Sursa: contribuție proprie pe baza datelor furnizate de http://www.constanta.insse.ro/
Din analiza tabelelor de mai sus reiese că, în urma mutațiilor structurale din
ultimele aproape trei decenii (un regim juridic al proprietății în favoarea extinderii celei
private și apariția de noi unități economice), sectorul primar din zona rurală continuă să
dețină o pondere importantă, reprezentând 48% în județul Tulcea și 51% în județul
Constanța. Sectorul secundar deține o pondere sub media județeană (23% față de 40% în
județul Tulcea și 21% față de 38% în județul Constanța), în timp ce sectorul terțiar, de și
înregistrează o sensibilă creștere, continuă să rămână sub media județeană (29% față de
32% în județul Tulcea și 28% față de 45% în județul Constanța.
Tabelul 2.4. Diferențieri regionale ale profilului economic actual al Dobrogei
Sursa: contribuție proprie
Analiza structurii populației active în mai multe variante (pe principalele sectoare
economice, pe activități economice caracteristice, la nivel național, regional, județean sau
pe medii sociale) reușește să redea dimensiunea actuală și specificul sistemului economic
-53-
al zonei Dobrogea, construite pe dinamica temporală și modificările repartiției teritoriale

ale sectoarelor și activităților economice proprii și de conjunctură. Astfel, structurile celor
trei sectoare de economie definesc următoarele tipuri de configurații economice, în
comparație cu cele din perioada anterioară (tabelul 2.4.).
Obiective strategice privind creșterea nivelului de trai pentru locuitorii din

zonele rurale și urbane ale Dobrogei
În vederea asigurării unor standarde ridicate privind calitatea vieții locuitorilor
zonei, trebuie să se asigure un climat favorabil de viață și muncă prin:
1) asigurarea accesului locuitorilor Dobrogei la o infrastructură publică urbană,
infrastructură de bază ce deservește furnizarea serviciilor publice, infrastructură de
transport, infrastructură de comunicații etc.;
2) dreptul la locuințe decente și sigure;
3) servicii de sănătate, educație și cultură, servicii sociale de calitate;
4) creșterea calității condițiilor de viață ale dobrogenilor.
Etniile zonei Dobrogea

Dobrogea a devenit celebră pe de o parte datorită deschiderii zonei către mare,
spre litoral și spre Delta Dunării și, pe de altă parte, pentru varietatea structurii sale etnice.
În anul 2016, județul Constanța și județul Tulcea aveau o populație de 1.014.017
de locuitori. Dintre aceștia, 922.147 (90,94%) sunt români (aici fiind incluși și aromânii).
Alte grupuri importante sunt turcii (35.580), tătarii (26.409), lipovenii (29.881) și restul
bulgari, ucraineni și greci.
Tătarii, dispersați pe arii întinse ale Asiei, reprezintă un grup de popoare de origine
mongolo-turco-turanică. Etnogeneza tătarilor de astăzi generează controverse: o teorie,
mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși, îi consideră pe vechii tătari ca fiind
de origine din Mongolia. O altă teorie, care capătă proporții tot mai mari printre istorici, îi
evaluează pe tătari ca făcând parte din populația proto-turcă.76
Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 26.409 de oameni și sunt descendenții
tătarilor de la Hoardei de Aur din Bugeac și din Crimeea, învecinată colonizați în zonă. În
România, ei sunt aliați politici cu co-religioșii turci și trimit un deputat în Parlamentul
României. Dintre așezările dobrogene, orașul Medgidia, renumit pentru ghețarul Abdul
Medgid, are o concentrație semnificativă de tătari nativi. Multe așezări din județele
Constanța și Tulcea au numeroase geamii, unele construite cu mulți ani în urmă
(Mangalia), altele fiind construite mai recent, mai ales după Revoluția din 1989. Geamia
Esmahan Sultan din Mangalia este cea mai veche din zona Dobrogei (1456). Acum face
parte din patrimoniul cultural al statului și se află în refacere.
În prezent, în România, trăiesc 29.469 de tătari, însă organizațiile lor estimează
aproape dublul numărului - circa 55.000 de persoane. După decembrie 1989, ia naștere
76
Jakab, A.Z., Lehel P., (2009), Procese şi context social-identitare la minorităţile din România, Editura
Institutul pentru studierea problemelor minoritatilor nationale.
-54-
Uniunea Democrată Turcă Musulmană din România, care intenţiona să fie o organizație
etno-confesională a populației turce și tătare din România.
Din punct de vedere religios, credincioșii tătari sunt sub protecția lui Mufti Osman
Negeal. În 1998, existau 80 de lăcașuri sfinte, inclusiv o moschee. În ceea ce privește
Dobrogea, diversitatea limbii, culturii și a religiei a fost întotdeauna de remarcat.
Comunitatea musulmană a vizitat mai întâi zona Babadag, iar apoi, din timpul Imperiului
Otoman, a experimentat o dezvoltare continuă. Tătarii și turcii din Dobrogea au trăit în
pace, au reușit să se integreze în zonă și, în general, nu există probleme cu aceste
minorități în relația cu autoritățile locale; mai mult decât atât, de fapt, ei au fost
întotdeauna considerați cetățeni români în Dobrogea.
Aromânii, care mai sunt denumiți și armâni, macedoromâni, macedono-vlahi sau
machedoni, fac parte din ramura latinității estice, alături de dacoromâni, meglenoromâni și
istoromâni. Numărul lor este dificil de cuantificat, existând numeroase căsătorii mixte,
numărul variind între 100.000 și 2,5 milioane.
Delta Dunării - ocupații tradiționale

În Delta Dunării sunt poziționate 25 de localități care au aproximativ 13.000 de
locuitori. Acesta reprezintă motivul faptului că zona nu a căpătat atributele și denumirea
de Parc Național. Munca rezidenților din Deltă a luat diferite forme: în primul rând,
pescuitul, urmat de agricultură și de creșterea animalelor, prelucrarea stufului și, în ultima
vreme, agroturismul. Delta Dunării poate constitui un exemplu de conviețuire interetnică.
Românii, împreună cu alte 21 de nații – turci, tătari, ucraineni, ruși, formează o adunare
cosmopolită care a trăit de-a lungul secolelor în înțelegere, armonie și pace.
Comunitățile umane din Delta Dunării au folosit resursele naturale cu pricepere și
înțelepciune, făcând din pescuit, de exemplu, principala îndeletnicire.77 Prelucrarea
stufului și a papurii reprezintă îndeletniciri tradiționale, specifice deltei, aceste plante fiind
folosite în totalitate: la împletituri pentru casă, la construcția gardurilor și a țarcurilor, ca
surse de energie calorică.
Agricultura practicată, alături de creșterea animalelor și a albinelor, au întregit
viața rurală a locuitorilor zonei, produsele rezultate fiind folosite în exclusivitate pentru
autoconsum.
Ideea de afacere în agroturism în zona Deltei a apărut după anul 1990, idee
justificată de existența peisajelor de o frumusețe aparte. Au luat astfel ființă pensiuni și
resorturi care pun la dispoziția turiștilor sejururi care integrează servicii de cazare, masă,
excursii, pelerinaje la mânăstirile din zonă, vânătoare și pescuit. 78
Turiștii care vizitează Delta sunt impresionați de amestecul de tradițional și
modern din înfățișarea caselor și a satelor. Păstrând aerul tradițional prin folosirea mai
77
http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_delta_dunarii/Subproiect_Muzeu_Tu
lcea.pdf (accesat 11.03.2018)
78
Popoiu P., (2001), Antropologia habitatului în Dobrogea: om-natură-cultură. Editura Oscar Print.
-55-
ales cu scop estetic a stufului și a lemnului, locuințele s-au modernizat și s-au adaptat
nevoilor actuale de trai. 79
Atuurile pe care zona Dobrogei le oferă locuitorilor săi derivă din numeroase
aspecte80. În primul rând, poziția sa geografică pune la dispoziție zone cu potențial turistic
diversificat: deltă, litoral și munte, aspect care face din această parte a țării zona cu cel
mai mare și mai diversificat potențial în turism: religios, cultural, balnear și de agrement.
Potențialul istoric și arheologic reprezintă un alt atu al zonei, siturile dobrogene atrăgând
constant cercetători, istorici și oameni de cultură care își desfășoară activitățile
bucurându-se atât de natură, cât și de baza de cercetare pusă la dispoziție. Așa se
explică și numărul mare de lucrări științifice care au fost publicate în țară sau în străinătate
care au ca tematică Dobrogea sub toate aspectele: istorie, cultură, economie, religie,
pedologie etc.
Cunoscut fiind faptul că turismul european își menține rolul de lider în turismul
global, fiind evaluat ca un factor foarte important pentru creșterea economică și ocuparea
forței de muncă, estimându-se că oferă locuri de muncă pentru 8 milioane de persoane,
adică 5% din totalul forței de muncă ocupate, corelarea inițiativelor de dezvoltare urbană
cu oportunitățile de dezvoltare a turismului în zone cu potențial evident se justifică prin
importanța rezultatelor ce pot fi obținute.
Pe segmentul economic, activitățile emblematice fiind activitățile ce decurg din
caracterul de oraș portuar și de destinație turistică internațională, considerăm că
îmbunătățirea standardelor de viață în rândul membrilor comunității locale nu poate fi
tratată disociind efectele pe care acțiunile de refacere a infrastructurii urbane alături de
creșterea calității serviciilor urbane le pot induce. Această constatare, bazată pe relația
directă dintre nivelul calitativ al vieții localnicilor și dezvoltarea economică a zonei, este
considerentul în baza căruia a fost efectuată delimitarea.
Astfel, în zona urbană delimitată, măsurile de regenerare urbană vor contribui la
dezvoltarea economică a zonei, care vor avea efect asupra creării de locuri de muncă și
implicit la creșterea nivelului calității vieții în rândul locuitorilor. Teritorial și administrativ,
potențialul întregii provincii, fiind foarte favorizat și incluzând cele mai valoroase locații
turistice ale litoralului romanesc (stațiunile Mamaia, Eforie Sud, Tuzla,J upiter, Vama
Veche, Neptun, Saturn, Cap Aurora, Olimp, Venus, Eforie Nord, Constanța, Năvodari,
Delta Dunării, Munții Dobrogei, malurile Dunării, etc.), va crea Dobrogei prerogativele de
cea mai atractivă locație turistică din România. Acestora li se adaugă, completând într-o
formulă de succes această zonă turistică, toate facilitățile și instrumentele turistice de pe
teritoriul Dobrogei.
79
Ielenicz M., Comănescu L,. Nedelea, A, (2010), Romania’s touristic potential: the differentiation of the
potential units. South Asian Journal of Tourism and Heritage, 2(1), p. 26-38.
80
http://www.ddbra.ro/rezervatia (accesat 25.11.2017)
-56-
Concentrarea administrației publice locale actuale este orientată în direcția

revigorării turismului, însă într-o manieră complexă, derulând în paralel atât acțiuni de
îmbunătățire a infrastructurii de bază (drumuri, iluminat ambiental, amenajări ambientale,
ecologizări și irigații, configurarea optimă a sistemului rutier și amenajarea de parcări), cât
și acțiuni ce vor viza îmbunătățirea ofertei turistice, de la calitatea actului de turism
practicat, până la diversitatea oportunităților de agrement, a oportunităților de petrecere
armonioasă a sejururilor de către turiști prin promovarea de produse turistice de noutate.
2.3.3. Rolul programelor cu finanțare europeană în dezvoltarea durabilă a

zonei Dobrogea
Comisia Europeană a stabilit, prin elaborarea Strategiei Europa 2020, care vizează
perioada 2010-2020, regulamentele și cadrul general de investiții care urmează că
transforme uniunea într-un spațiu în care economia inteligentă și durabilă va asigura
atingerea obiectivelor în ceea ce privește coeziunea socială, productivitatea, incluziunea,
forța de muncă în toate țările membre.
Strategia Europa 202081 propune gruparea intervențiilor de dezvoltare în 11
Obiective Tematice:
competitivitate pentru IMM-uri;
cercetare și inovare;
activități economice care să genereze scăderea emisiilor de carbon;
tehnologiile informației și comunicării (TIC);
utilizarea eficientă a resurselor;
prevenirea și gestionarea riscurilor;
protecția mediului;
rețele de transport create pe principiul dezvoltării durabile cu eliminarea blocajelor din
rețelele majore;
mobilitate pentru forța de muncă;
creșterea numărului de locuri de muncă;
combaterea sărăciei;
educație, învățarea pe tot parcursul vieții;
incluziune socială;
administrație publică eficientă.
Pentru perioada 2014-2010, Uniunea Europeană alocă în continuare țărilor

membre sume importante:
81
Planul de Dezvoltare Regională Sud-Est, 2014,
http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf, (accesat 22.02.2017)
-57-
Tabelul 2.5. Programarea sumelor ce urmează a fi alocate de Uniunea Europeană în

perioada 2014-2020
-58-
Sursa: http://ec.europa.eu/archives/budget/funding/
Pentru perioada 2014-2020, României îi sunt alocate 10.726.080.699 euro prin

FEDR și 6.934.996.977 euro prin Fondul de Coeziune.83
82
FEDR vizează dezvoltarea a mai multe domenii prioritare cheie. Concentrarea

tematică, așa cum este cunoscută această abordare, vizează:
82
Fondul European de Dezvoltare Regională
83
https://cohesiondata.ec.europa.eu/dataset/ESIF-Regional-Policy-budget-by-country-2014-2020/fift-a67j,
(accesat 15.06.2018)
-59-
Sprijinirea IMM-urilor;
Agenda digitală;
Inovarea și cercetarea;
Economie cu emisii scăzute de carbon.
Figura 2.7. Sumele alocate de Uniunea europeană în perioada 2014-2020

Sursa: http://ec.europa.eu/regional_policy/ro/funding/available-budget/
Zonele care sunt dezavantajate din punct de vedere natural și geografic

(muntoase, izolate sau slab populate) beneficiază de atenție specială.
Fondul de coeziune pune la dispoziție o sumă totală de 63.4 de miliarde de euro
pentru activități din următoarele categorii:
Fondul de coeziune va sprijini proiectele privind rețelele transeuropene de
transport, mai ales cele de interes european, identificate de UE.
Privitor la mediu, Fondul de coeziune sprijină proiecte energetice și de transport,
care nu afectează mediu și natura, promovarea și folosirea surselor de energie
regenerabile, intermodalitatea, dezvoltarea transportului feroviar, dezvoltarea
transportului public etc.
Fondul Social European (FSE) pune accent pe îmbunătățirea șanselor la angajare
și privitor la educație în cadrul U.E. Nu este neglijată nici situația persoanelor
vulnerabile, urmărindu-se îmbunătățirea acesteia și evitarea riscului sărăciei.
-60-
Strategia de Dezvoltare a Regională Sud-Est alocă Dobrogei este de Nord un loc

special datorită condițiilor fizico-geografice, a prezenței Deltei Dunării (declarată
rezervație) și a Parcului Național Munții Măcinului, prețios datorită florei și faunei rare care
trăiesc în zonă.
Dobrogea de Nord exercită o mare atracție asupra turiștilor datorită diversității și a
biotopurilor unicat, a monumentelor istorice (cetățile romane, bizantine Arganum,
Dinogetia, Troesmis, Noviodonum, Arrubium, Halmyris, Enisala) și religioase84.
Dobrogea de Sud-Est, prezintă o foarte mare atractivitate turistică, constatându-se
chiar poluarea plajelor care se datorează prezenței navelor din zona litoralului.
Strategia de dezvoltare a Dobrogei va putea fi realizată cu adevărat doar
printr-o abordare concertată care va trebui să țină seama de specificul și nevoile
teritoriului.
Proiectele integrate trebuie să valorifice potențialul existent în Dobrogea și,
printr-un complex de acțiuni intersectoriale, să conducă la dezvoltarea economico-socială
a regiunii.
Încă de la momentul aderării la UE, România ocupă locurile din coada
clasamentului țărilor Uniunii Europene în ceea ce privește PIB pe cap de locuitor, cu o
medie de 8.600 euro / locuitor, media europeană fiind de 29.000 euro/locuitor. În același
registru mai pot fi amintite și alte statistici referitoare la România, ca de exemplu câștigul
pe ora de muncă (în 2014 era de 2,79 euro, media europeană fiind de 12 euro/oră).
În scopul eliminării acestor diferențe economice cu impact asupra traiului zilnic al
populației, UE a creat fondurile structurale de coeziune, menite să reducă disparitățile
între țările uniunii, sub aspect economic și social. Astfel, s-au finanțat proiecte de
infrastructură, transport, energie, educație, mediu, turism, sănătate, incluziune socială,
cercetare etc.
84
Planul de Dezvoltare Regională Sud-Est, 2014,
http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf
-61-
Figura 2.8. Fonduri europene absorbite de județele României

în perioada 2007-2016
Sursa: http://www.info-sud-est.ro
Este important de analizat sumele de bani pe care România le-a avut dispoziție și
în ce procent au ajuns ei la comunitate, cum au fost ei folosiți și cine anume i-a gestionat,
care au fost proiectele mari care s-au derulat în perioada ce a trecut.
Din datele Ministerului Finanțelor Publice, România a absorbit în ultimii 10 ani circa
40 miliarde euro, suma pe care țara noastră a întors-o uniunii fiind de 13,6 miliarde euro.
În perioada ianuarie 2007 - 30 noiembrie 2016 în țara noastră au fost cheltuiți 70 de
miliarde de lei, adică aproximativ 15 miliarde euro.
Aceste fonduri au fost atrase prin intermediul instituțiilor publice, a administrațiilor
locale, a întreprinderilor mari, mici și mijlocii, a institutelor etc.
-62-
Figura 2.9. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe județe, 2007-2016

(lei/cap de locuitor)
Sursa: www.info-sud-est.ro, mai 2017
În clasament, conduce detașat Bucureștiul (circa 25 de miliarde lei), pe locul doi

situându-se Clujul (circa 3,1 miliarde), iar pe locul 3 aflându-se Iașiul (circa 2,8 miliarde
lei). Constanța ocupă locul 4 în acest clasament cu circa 2,3 miliarde lei atrași și este
urmată de Dolj (circa 2,2 miliarde lei). Tulcea se află pe locul 30 ala acestui clasament, cu
suma de 774 milioane lei.
Privind din perspectiva interesului arătat de administrație în atragerea fondurilor,
Municipiul Constanța se regăsește în poziția nr. 15, cu circa 143 milioane lei absorbiți, pe
când municipiul Tulcea se află pe poziția 27, cu circa 69 milioane lei absorbiți.
-63-
Figura 2.10. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe municipii reședință

de județ, ianuarie 2007 – noiembrie 2016, (mil. lei)
Din perspectiva fondurilor europene atrase de consiliile județene, județul

Constanța se situează pe poziția 10, cu circa 223 milioane lei absorbiți, pe când Tulcea,
se regăsește pe poziția 21, cu circa 173 milioane lei absorbiți.
Analizând sumele intrate de la Uniunea Europeană în județul Constanța, se
constată că sectorul privat a atras jumătate din sumele atrase de sectorul public (66,13%
sectorul public, 33,87% sectorul privat).
În 10 ani, Constanța a câștigat 443 de proiecte cu finanțare europeană care au
condus la dezvoltarea infrastructurii de mediu, educație, transport, energie, turism,
sănătate, sprijin pentru întreprinderile mici și mijlocii, formare profesională.
-64-
Figura 2.11. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe consilii județene,

ianuarie 2007 – noiembrie 2016, (mil. lei)
În județul Constanța, cele mai mari sume din fondurile europene - 727 milioane lei
- au fost orientate către managementul apei – stații de epurare, stații de furnizare etc.
Sume importante s-au alocat în sectorul reprezentat de forța de muncă și de piața muncii,
respectiv 226 milioane lei.
În proiectele de refacere a drumurilor naționale s-au cheltuit 206 milioane lei,
transportul urban a absorbit circa 12 milioane lei iar pentru infrastructura privind sănătatea
au fost alocate 25 milioane lei.
-65-
Figura 2.12. Județul Constanța - fonduri europene pe domenii de finanțare, mil. lei
Principalii beneficiari ai fondurilor europene în județul Constanța au fost operatorii

regionali (circa 733 milioane lei), primăriile și consiliile locale reușind să absoarbă circa
327 milioane lei. IMM-urile au atras sume de circa 240 milioane lei, prefectura județului a
atras proiecte cu o valoare de aproximativ 500 mii lei, iar fundațiile și institutele – 34
milioane lei.
Figura 2.13. Județul Constanța - fonduri europene în funcție de beneficiari, mil. lei
Situația fondurilor atrase de la Uniunea Europeană de județul Tulcea pune în

evidență faptul că în sectorul public s-au atras de 4 ori mai mulți bani raportat la sectorul
privat.
-66-
Figura 2.14. Județul Tulcea - fonduri europene în funcție de beneficiari, mil. lei
Ca și în cazul județului Constanța, principalii actori economici care au atras fonduri

europene au fost operatorii regionali (circa 278 milioane lei), consiliul județean (circa 173
milioane lei), iar administrațiile locale aproximativ 107 milioane lei.
Figura 2.15. Județul Tulcea - fonduri europene pe domenii de finanțare, mil. lei
Tulcea a câștigat 113 proiecte în intervalul 2007-2016, în sectorul public

absorbindu-se 636 milioane lei, iar în sectorul privat 138 milioane lei. Sumele au fost
repartizate în primul rând pentru managementul apei (278 milioane lei), sectorul cultural
beneficiind de 125 milioane lei, iar pentru drumurile naționale au fost alocate 95 milioane
lei.
Pentru conservarea patrimoniului natural și a celui cultural, mai ales în Delta
Dunării, au fost absorbiți 125 milioane lei
-67-
Din experiența căpătată pe parcursul derulării proiectelor cu finanțare europeană

anterioare, autoritățile române au înțeles importanța adaptării acțiunilor și a instrumentelor
de comunicare în funcție de beneficiari și de resursele de care aceștia au dispus. Un alt
aspect extrem de important sesizat a fost necesitatea organizării din timp a acțiunilor de
informare generală și specifică, în așa fel încât beneficiarii să primească și să prelucreze
informația în timp util, cu acest prilej comentându-se negativ implicarea autorităților locale,
a firmelor de consultanță și media care au generat dificultăți în comunicare din motive
subiective sau datorită intereselor de grup. În același context, s-a constatat că este
imperios necesară identificarea liderilor de opinie activi la nivel local pentru asigurarea
unei comunicări eficiente, orientate și oportune privind orizonul de timp necesar depunerii
de proiecte.
-68-
CAPITOLUL 3
Studiu privind identificarea dimensiunilor dezvoltării

durabile în vederea determinării indicelui de dezvoltare
durabilă a zonei Dobrogea
3.1. Analiza cadrului disparităților urban – rural pentru zona Dobrogea
În cadrul studiului privind impactul strategiilor economice asupra dezvoltării

durabile zonale, s-a urmărit analiza situației dezvoltării regionale și identificarea
disparităților de dezvoltare existente la nivelul zonei Dobrogea. Obiectivul principal al
studiului este de a contribui la fundamentarea procesului de planificare strategică a
dezvoltării zonei Dobrogea pentru perioada următorilor ani. Procesul de analiză a debutat
cu identificarea disparităților din cadrul zonei din punct de vedere economic, social,
demografic etc., prin analiza aprofundată a nivelului actual de dezvoltare din mediul urban
și rural și identificarea investițiilor necesare pentru îmbunătățirea situației prezente.
Procesul de elaborare a studiului a cuprins, pe lângă analiza și interpretarea
datelor de ordin cantitativ, și colectarea unor date de ordin calitativ din zonă. Astfel,
potrivit metodologiei, s-au organizat 11 focus grupuri, câte 1 focus-grup în fiecare
localitate cuprinsă în aria de cercetare. Scopul creării acestor grupuri a fost acela de a
culege date de ordin calitativ pentru completarea informațiilor studiului, respectiv pentru
analiza situația disparităților de dezvoltare din această zonă.
În cadrul focus-grupurilor, principalele teme de discuție care au fost dezvoltate au
fost:
1. Cadrul actual privind situația disparităților de dezvoltare din zona Dobrogea
(aprecierea celor mai dezvoltate și celor mai puțin dezvoltate orașe din zonă,
evaluarea principalelor domenii în care se manifestă cele mai puternice disparități).
2. Evaluarea disparităților urban-rural din zonei Dobrogea (evaluarea diferențelor urban-
rural, aprecierea impactului proiectelor europene asupra disparităților teritoriale).
3. Identificarea principalelor cauze care generează disparitățile observate la nivelul
zonei.
4. Identificarea principalelor efecte negative generate de disparitățile observate la nivelul
zonei.
5. Evaluarea generală a nivelului de dezvoltare din Dobrogea, comparativ cu restul
zonelor țării.
6. Evaluarea generală a dezvoltării urbane din zona Dobrogea.
7. Identificarea punctelor tari și punctelor slabe ale orașelor din Dobrogea.
-69-
8. Analiza perspectivelor de dezvoltare economică din Dobrogea.

Pentru identificarea aspectelor legate de dezvoltarea urbana a zonei s-au realizat
vizite și întâlniri de lucru în 11 orașe (Constanța, Tulcea, Măcin, Babadag, Cernavodă,
Ovidiu, Sulina, Eforie, Murfatlar, Mangalia, Năvodari) din zona analizată, selectate în
funcție de reprezentativitatea lor la nivel zonal.
Obiectivele care au fost urmărite pe parcursul acestor întâlniri de lucru au fost:
Evaluarea generală a situației dezvoltării durabile din zona Dobrogea;
Evaluarea perspectivelor de dezvoltare durabile din zona Dobrogea;
Testarea anumitor ipoteze care reies din analiza datelor statistice secundare.
Figura 3.1. Indicatori de dezvoltare durabilă în regiunea de dezvoltare S-E, 2016

Sursa: Ministerul Mediului, http://www.anpm.ro
Pornind de la necesitatea stringentă de a asigura utilizarea resurselor pentru

creșterea sub toate aspectele a unei zone, a gradului de pliere a componentelor sale de
producție și a celor funcționale la necesitatea ajustării structurale (în scopul satisfacerii
nevoilor la nivel de regiune și la nivel național) și din perspectivă macroeconomică, pentru
micșorarea decalajelor dintre părțile componente ale structurii spațiului economic
național85, fenomenul de analiză a disparităților zonale urmărește să minimizeze
inegalitățile.
Pe termen lung, strategiile economice legate de zona Dobrogea pot viza două mari
obiective:
în termeni de eficiență - creșterea economică la nivel zonal;
în termeni de echitate - reducerea disparităților interzonale.
Conflictul dintre eficiența economică la nivel de zonă și asigurarea echității
interzonale reprezintă una dintre cele mai mari probleme în dezvoltarea durabilă a unei
zone. Practic, strategiile vizate trebuie să asigure condițiile, căile și mijloacele pentru a
85
Jula D. (2002) Economie regională, Editura Estfalia, Bucureşti.
-70-
promova convergența cu celelalte zone și, implicit, să contribuie și la descreșterea

disparităților zonale.
Accentuarea studiului disparităților este necesară mai ales când se constată că
gradul de dezvoltare este dat de o serie de factorii care și-au adus contribuția la creșterea
acestor disparități. Practic, aceste disparități reprezintă prețul care trebuie achitat pentru
ca o anumită zonă să se dezvolte.
De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că disparitățile socio-economice
care afectează o zonă se vor transforma în inegalități privind șansele generațiilor viitoare,
acest lucru însemnând că inegalitățile se înmulțesc de-a lungul timpului.
Referitor la domeniul investițiilor, cu cât diferențele sunt mai mari, cu atât este mai
afectată populația mai săracă. Pe de altă parte, disparitățile generează în același timp
efecte care provoacă frânarea creșterii economice, putând constitui factor de inflație și
atrăgând costuri mult mai ridicate de susținere în orașele dezvoltate.
Nu în ultimul rând, putem vorbi și dintr-un unghi de natură politică: inegalitățile de
dezvoltare, mai ales dacă se suprapun și cu divizările etnice și religioase, pot provoca
instabilitate socială și politică ce afectează dezvoltarea durabilă.
Indicatorii pentru măsurarea disparităților regionale

O problemă majoră legată de dezvoltarea unei zone este reprezentată de
indicatorii care măsoară acest fenomen. Putem menționa în această categorie: producția
totală pe suprafață (măsurată în producția totală brută, produsul intern brut al zonei,
suprafața internă netă a zonei etc.), producția pe persoană ocupată, producția pe cap de
locuitor.
Utilizarea unuia sau a altuia dintre indicatorii enumerați mai sus pentru măsurarea
dinamicii dezvoltării zonale este foarte importantă deoarece, pe de o parte, alegerea
trebuie să fie în concordanță cu scopul cuantificării și, pe de altă parte, determină
concluzii diferite trase la situația reală a disparităților regionale.
Un aspect important se referă, de asemenea, la perspectiva pe termen mediu și
lung a evoluției disparităților de dezvoltare într-o zonă. În acest context, menționăm că
teoriile dezvoltării regionale susțin convergența nivelului de dezvoltare - nivelul de
dezvoltare între localități este tranzitoriu și provine din diferența cu care procesele de
ajustare se propagă (de exemplu, teoriile care susțin acest lucru - teoria comerțului
internațional, migrația teoriei, teoria creșterii regionale) sau divergența nivelului de
dezvoltare între localități: nivelul de dezvoltare între diferitele regiuni crește, convergența
fiind imposibilă (teoria polilor de creștere, cauzalitatea cumulativă, teoria centrului-
periferiei etc.).
În contextul dezvoltării durabile, activitatea economică nu se află dispersată, ci
numai în anumite puncte din zonă care au avantaje competitive: acces la piețe, resurse,
apropierea centrelor administrative etc. O rată de creștere economică susținută pentru
întreaga zona va duce la o disparitate maximă între localitățile din zonă, după care se vor
diminua aceste disparități.
-71-
Exceptând orașul Constanța, a cărui situație este specială, creșterea economică

este direcționată spre orașele mai mari din apropierea litoralului, proximitatea acestuia
reprezentând un factor de difuzare a creșterii. Analizând datele statistice, se poate
observa faptul că creșterea economică a avut o parte geografică semnificativă, zonele
subdezvoltate aflându-se în centrul regiunii și spre vest, la granița cu regiunea Moldovei.
Subdezvoltarea este limpede corelată cu șomajul și cu limitele activităților rurale, pe de o
parte, precum și cu capacitatea scăzută de atragere în cazul investițiilor străine directe.
Datele din tabelul următor sintetizează cele mai importante informații legate de
dezvoltarea regiunilor și permite o încadrare a zonei Dobrogea:
Tabelul 3.1. Produsul intern brut (PIB) la prețurile curente de piață în funcție de
regiunile NUTS 2
Țara/regiunea 2014 2015 2016
Romania 144.253 150.357 159.964
Macroregiunea unu 32.173 33.703 35.635
Nord-Vest 16.232 17.250 18.267
Centru 15.941 16.454 17.368
Macroregiunea doi 31.112 32.032 33.636
Nord-Est 14.792 15.107 15.864
Sud-Est 16.321 16.925 17.772
Macroregiunea trei 56.264 59.809 64.559
Sud - Muntenia 17.612 19.532 20.404
Bucuresti - Ilfov 38.652 40.277 44.154
Macroregiunea patru 24.587 24.706 26.037
Sud-Vest Oltenia 10.875 10.891 11.382
Vest 13.712 13.815 14.655

Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=nama_10r_2gdp&lang=en
Zona Dobrogea este semnificativ marcată de dependența de turism, agricultură,

transport maritim și fluvial, cât și de exploatări.
Evoluția PIB, privită comparativ pentru perioada 2014-2016, evidențiază o creștere
de aproximativ 11,4% pentru București-Ilfov, pe când în cazul celorlalte regiuni creșterile
sunt de sub 10%.
-72-
Figura. 3.2. PIB pe cap de locuitor la prețurile curente de piață, 2017

Sursa: www.cursdeguvernare.ro
Tabelul 3.2. Rata șomajului în regiunile NUTS 2, %

Țara/regiunea 2014 2015 2016 2017
Romania 7,1 6,8 6,8 5,9
Macroregiunea unu 6,5 6,2 5,9 4,7
Nord-Vest 4,1 3,8 4,6 4,3
Centru 9,5 9,2 7,4 5,2
Macroregiunea doi 6,5 6,6 5,8 4,8
Nord-Est 4,4 4,2 3,6 3,0
Sud-Est 9,5 10,4 9,0 7,7
Macroregiunea trei 8,9 8,2 8,0 7,0
Sud - Muntenia 9,5 9,0 10,3 8,9
Bucuresti - Ilfov 8,0 7,2 5,3 4,7
Macroregiunea patru 6,2 5,7 7,9 7,6
Sud-Vest Oltenia 7,0 6,5 10,1 9,9
Vest 5,2 4,8 5,4 4,9
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/product?code=lfst_r_lfu3rt&mode=view&language=EN
-73-
Deși Dobrogea are o densă rețea urbană - centrele urbane pot reprezenta poli de
creștere potențială la nivel regional - există puține legături de natură economică între
urban și zonele adiacente, datorită modului lor de dezvoltare care este conceput
independent unul de celălalt.
Până în prezent nu putem spune că există o piață de forță de muncă, ceea ce
explică de ce un eventual șoc pe piața muncii dintr-un oraș în care este dezvoltată o
singură industrie poate conduce adesea la plecarea forței de muncă spre zonele rurale
din același județ sau spre alte orașe. Migrația către alte centre urbane situate pe un nivel
superior din aceeași zonă a fost cu mult mai mică.
În ceea ce privește componenta populației, zona Dobrogei prezintă o densitate
redusă a populației care se concentrează în câteva mari centre urbane, număr mare de
locuitori și o puternică dominare rurală.
Tabelul 3.3. Populația pe zone NUTS 2

Țara/Regiunea 2015 2016 2017
Romania 19.947.311 19.870.647 19.760.314
Macroregiunea unu 4.945.532 4.935.690 4.918.526
Nord-Vest 2.590.220 2.585.543 2.576.777
Macroregiunea doi 5.782.461 5.761.950 5.726.083
Nord-Est 3.273.367 3.269.598 3.256.282
Sud-Est 2.509.094 2.492.352 2.469.801
Macroregiunea trei 5.368.063 5.345.486 5.319.924
Sud - Muntenia 3.085.095 3.061.286 3.031.386
Bucuresti - Ilfov 2.282.968 2.284.200 2.288.538
Macroregiunea patru 3.851.255 3.827.521 3.795.781
Sud-Vest Oltenia 2.033.360 2.015.766 1.993.741
Vest 1.817.895 1.811.755 1.802.040
Sursa: http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=demo_r_pjangrp3&lang=en
Tabelul 3.4. Evoluția populației rurale și urbane în Dobrogea

2015 2016 2017
Nr. locuitori
Urban Rural Urban Rural Urban Rural
Județul Constanța 467212 216689 464916 217459 534695 234209
Județul Tulcea 120161 146521 120859 123390 120175 12310
Sursa: www.insse.ro, Anuarele statistice ale Județelor Constanța și Tulcea
Se constantă creștere a numărului de locuitori la orașe, datorată mai ales migrației

tinerilor către centrele urbane motivată de studii, loc de muncă, condiții superioare de trai.
Se observă ușoare creșteri și în cazul populației rurale, motivate de retragerea unor
anumite categorii de populație către sate: pensionari, șomeri care se întorc în localitățile
de origine.
-74-
Disparități la nivelul gradului de ocupare a forței de muncă

Zona Dobrogei este inclusă în arealul regiunii SE, regiune cu o economie fragilă și
rată mare a șomajului comparativ cu zona de centru și de vest a țării. Dacă putem vorbi
de un fenomen de reducere a șomajului, acesta își găsește o explicație aparent falsă,
dată de numărul pensionărilor, ocuparea locurilor de muncă în afara țării, munca la negru.
Tabelul 3.5. Rata șomajului pe regiuni 2016-2017

Șomaj de lungă durată, % din
Total, %
Țara / regiunea populația activă
2016 2017 2016 2017
Nord-Vest 4,3 3,6 1,9 1,3
Centru 5,2 4,2 2,4 1,9
Nord-Est 3,0 2,9 1,3 0,8
Sud-Est 7,7 6,5 4,5 3
Sud-Muntenia 8,9 6,8 5,5 3,7
București-Ilfov 4,7 4,3 1 0,6
Sud-Vest Oltenia 9,9 7,7 4,7 3,6
Vest 4,9 4,4 3 2,2
Sursa: http://ec.europa.eu/eurostat/
Din tabelul anterior se poate observa o scădere semnificativă a ratei șomajului în

2017 față de anul 2016, atât în ceea ce privește valorile totale, cât și privitor la șomajul de
lungă durată.
Zona de Sud-Est ocupă în acest clasament locul 3, după Zona Sud-Vest Oltenia și
Zona Sud-Muntenia. Se poate observa că cele mai mici valori ale șomajului se
înregistrează în vestul și în nordul țării, fenomen explicat prin influxul de capital străin în
aceste zone.
Disparități în dotările infrastructurii

Dezvoltarea economică prezintă diferențe semnificative la nivelul regiunilor,
generate de mecanismele de politici fiscale. Situația a fost agravată de lipsa investițiilor de
capital în regiunile rămase în urmă, lucru care a generat micșorarea investițiilor inclusiv în
infrastructura publică. Un exemplu în acest sens se regăsește în tabelul de mai jos, unde
sunt redate informații referitoare la numărul localităților conectate la apă potabilă și la
canalizare. Diferențele foarte mici care se înregistrează între cei doi ani, relevă dificultățile
cu care se confruntă mai ales orașele mici.
-75-
Tabelul 3.6. Evoluția numărului localităților conectate la rețeaua de apă potabilă în

perioada 2016-2017
Locuitorii cu locuințele conectate la
Locuințe conectate la
Regiuni de sistemul de canalizare prevăzut cu
sistemul de canalizare
dezvoltare stații de epurare
2016 2017 2016 2017
Nord-Vest 1.213.000 1.242.000 1.203.000 1.219.000
Centru 1.349.000 1.388.000 1.261.000 1.331.000
Nord-Est 1.100.000 1.108.000 1.047.000 1.093.000
Sud-Est 1.255.000 1.281.000 1.206.000 1.230.000
Sud-Muntenia 1.010.000 1.054.000 973.000 1.037.000
București-Ilfov 1.858.000 1.892.000 1.796.000 1.830.000
Sud-Vest Oltenia 709.000 726.000 677.000 699.000
Vest 978.000 1.012.000 927.000 977.000
Sursa: http://www.insse.ro/
Diferențele în nivelul de educație și de calificare

Un important factor în localizarea investițiilor este existența unor calificări mai
înalte. Pe măsură ce transferul activităților productive și creative crește, cerința pentru
aceste calificări va fi mai mare. Există dificultăți în recrutarea forței de muncă cu calificări
corespunzătoare cerințelor pieței, în domeniul tehnic, administrativ, comercial. Corelată cu
scăderea ratelor natalității și, prin urmare, cu vârsta scăzută a vârstei școlare, dar
reflectând și scăderea interesului școlar din varii motive - dintre care cel mai important ar
fi, potrivit unor studii, legate de situația materială precară a părinților și dorința tinerilor de
a-și ajuta familiile prin muncă necalificată, apariția numeroaselor oportunități de muncă în
economia subterană, câștiguri ocazionale etc. - populația școlară din învățământul
preuniversitar sa diminuat.
Dacă numărul elevilor din liceu scade constant, cu aceeași rată în toate regiunile,
învățământul profesional manifestă o tendință marcantă de diminuare precisă în regiunile
cunoscute pentru pregătirea profesională foarte bună a lucrătorilor (Centrul, Nord-Vest și
Bucureștiul Ilfov). În acest caz, o explicație ar putea fi faptul că multe companii emergente
și-au creat propriile cursuri de formare specializate. De aceea, este vorba de
modernizarea și modernizarea învățământului profesional, astfel încât noii întreprinzători
să poată găsi tineri educați care pot constitui baza pentru alte specializări. Atragerea
investitorilor poate deveni reală și fructuoasă nu prin calificările declarative ale generației
tinere, ci prin programele de calificare acceptate pe plan internațional.
În rândul învățământului postliceal există o creștere generală, semnificativă
masivă, determinată de nevoile economice ale unei societăți în care, ca oriunde în lume,
cunoștințele de specialitate ere oferă o remunerație mult mai mare decât media calificată.
În prezent, o atenție deosebită este acordată măsurilor și programelor de educație,
modernizării și asigurării calificărilor la standarde internaționale.
-76-
Tabelul 3.7. Evoluția învățământului preuniversitar în Regiunea Sud-Est

Primar și gimnazial
Regiune Învăță- Postliceal
Județe Total Antepreșcolar Preșcolar Primar Gimnazial mântul Liceal Profesional și de Superior
Total
Anii școlari (cl.I-IV) (cl.V-VIII) special maiștri
(cl.I-VIII)
Sud-Est
2013/2014 445950 71690 225735 121408 102558 1769 96735 3035 13793 34962
2014/2015 447976 1664 69810 224163 121691 100656 1816 91876 5305 14642 40516
2015/2016 170363 913 26028 79666 45035 35243 477 34116 1695 5436 24008
Constanța
2013/2014 135552 20193 61024 33415 27227 382 28313 711 3611 21700
2014/2015 138786 608 20064 61619 34263 26956 400 26855 1179 4350 24111
2015/2016 137235 585 20016 60901 33912 26721 389 27002 1209 4521 24008
Tulcea
2013/2014 33757 6154 19008 9995 8923 90 7267 308 1020 -
2014/2015 33243 216 5823 18868 10005 8765 98 6911 505 920 -
2015/2016 33128 328 6012 18765 11123 8522 88 7114 486 915 -
Sursa: Statistici regionale. Regiunea de Sud-Est, www.braila.insse.ro
Conștientizând pericolul generat de politicile în educație care au dus la masiva

desființare a școlilor profesionale, se încearcă readucerea lor în prim plan, în același timp
cu formarea profesională în nivelul doi al învățământului, urmând să se mărească
populația școlară în acest tip de învățământ.
Diferențe generate de atragerea investițiilor străine

În România, investițiile străine au avut loc în funcție de potențialul și accesibilitatea
zonelor, pe de o parte, și de orientarea oamenilor de afaceri, pe de altă parte. Primul loc
este ocupat de Regiunea București-Ilfov, Bucureștiul reprezentând principalul pol de
atracție pentru investitorii străini. Înscriindu-se în același trend, Portul Constanța
acționează ca o zonă de interes pentru investitori, cele mai multe investiții străine ale
Regiunii Sud-Est găsindu-se în orașul Constanța.
Deoarece zona se confruntă cu lipsa unei infrastructuri corespunzătoare de
transport, deschiderea de afaceri în orașele de mărime medie și mică este un proces
costisitor, lucru care duce la lipsa centrelor de polarizare.
Încercările de privatizare efectuate de societăți au fost sortite eșecului, datorită
dificultăților de atragere a capitalului, a planurilor de afaceri defectuos concepute, a
managementului prea puțin experimentat, înregistrându-se blocaje și eșecuri, pierderea
piețelor, datorii greu sau imposibil de achitat.
-77-
Figura 3.3. Investiții străine directe la nivelul anului 2017

Sursa: contribuție proprie pe baza datelor BNR, www.bnr.ro
După cum se observă din graficul anterior, la nivelul anului 2017, cel mai mare
număr de companii cu participare străină se regăsește în regiunea București-Ilfov cu
45747 milioane euro, urmată la distanță de Regiunea Centru, unde investițiile străine
directe au atins cota de 6727 milioane euro. Zona analizată, Regiunea Sud-Est, ocupă un
modest loc șase în această clasificare, cu 3800 milioane euro, respectiv 5% din totalul
investițiilor străine directe din România.
Zona Dobrogea - Dezvoltare Sud - Est

Specificitatea zonei analizate este reprezentată de disparitățile dintre nodurile de
concentrare industriale și terțiare (Constanța - Navodari), centrele industriale izolate
(Tulcea, Năvodari), zonele turistice (coasta și Delta) și zonele extinse cu zonele agricole
și viticole. Zona Dobrogea se caracterizează prin discontinuitatea activităților industriale și
prin combinarea cu activitățile terțiare (comerț, servicii, turism) și agricultură.
Restructurarea industrială care a avut loc în tranziția spre economia de piață a
condus la o creștere masivă a șomajului în unele centre industriale (Tulcea, Constanța,
Năvodari, Cernavoda) și în micile centre monoindustriale urbane. Activitatea intensă de
construcție a proprietăților private în jurul marilor centre urbane a preluat o parte din forța
de muncă redundantă și, astfel, șocul social al disponibilizărilor a fost atenuat.
Cu toată reducerea uriașă a personalului din regiunea Constanța-Năvodari, ultimii
ani au marcat o anumită revenire a activităților industriale și un proces de stabilizare a
întreprinderilor nou create pe platformele marilor complexe industriale restructurate.
Astfel, pot fi amintite companiile care operează la rafinăria Midia Năvodari. Chiar dacă
-78-
s-au înregistrat elemente de stabilizare economică a marilor centre urbane, în orașele

mici fenomenul încă nu a apărut, muncitorii pierzându-și locurile de muncă (Macin,
Babadag, Hârșova, Tulcea, Negru Voda etc.). Nu există investiții străine mai ales din
cauza infrastructurii slabe (șosele, canalizare, alimentare cu apă etc.). Ocuparea redusă a
forței de muncă conduce la emigrarea multor tineri, fenomen amplificat prin imposibilitatea
integrării noilor generații în activități de producție. Zonele de sărăcie extremă includ nordul
Dobrogei, Delta Dunării.
O altă zonă importantă a economiei regiunii este reprezentată de modurile de
transport: aici sunt cele două rute de transport pe apă ale țării (Dunărea de Jos cu brațul
navigabil Sulina și Canalul Cernavodă-Constanța), care datorită caracterului general
reducerea activității economice a țării și diminuarea activității acestora, de asemenea,
eliberarea forței de muncă din sectoarele productive și terțiare adiacente.
De asemenea, în domeniul transportului, lipsa podului rutier Brăila-Măcin conduce
la separarea nordului Dobrogei și, implicit, la dificila asimilare în circuitul economic al
României.
Marele atu al regiunii îl reprezintă zona Deltei Dunării, adevărat paradis natural al
țării. Și aici sunt imperios necesare programe consistente de investiții în infrastructură
(spații de cazare, baraje împotriva inundațiilor, stații pentru tratarea apei, canalizare și
aprovizionare cu apă potabilă) pentru a atrage aceste zone în circuitul turistic
internațional.
O problemă urgentă și de mare actualitate o reprezintă poluarea Deltei cu
substanțe nocive din amonte. Oprirea daunelor aduse mediului în acest domeniu prin
programe de investiții ar trebui să reprezinte o prioritate. Înfundarea ramurilor secundare
ale Deltei va duce în timp la inundarea unei mari părți a suprafeței terenului Deltei și la
distrugerea acestui minunat ecosistem.
3.2. Analiza SWOT - Zona Dobrogea
Pentru identificarea nevoilor zonei, s-a folosit analiza SWOT:

a) mediul intern – pentru alegerea și implementarea strategiilor viabile de dezvoltare este
importantă identificarea de puncte tari și puncte slabe referitoare la resursele materiale,
resursele umane, resursele financiare, expertiză, informare și comunicare.
b) mediul extern – pentru identificarea oportunităților și a amenințărilor cu privire la:
relațiile cu diverse instituții la nivel local, regional sau național: resurse financiare, condiții
economice, factorii de risc din comunitate.
Punctele forte și oportunitățile sunt activele / resursele strategice care sprijină
instituțiile și punctele slabe (trebuie îndeplinite prin eliminarea / eliminarea cât mai mult
posibil a amenințărilor folosind oportunități și puncte tari) și amenințări - dezavantaje
Obiectivele strategice care pot crea riscuri sau împiedicarea funcționării sistemului public
și trebuie evitată sau evitată în acțiunile întreprinse prin luarea măsurilor de protecție.
-79-
Punctele tari și punctele slabe se referă la mediul intern. Practic, punctele slabe și
cele tari rezultă din poziționarea unei referințe, care este de obicei compusă din valorile
medii ale unora dintre domeniile analizate care caracterizează mediul.
Uneori, anumite oportunități și amenințări apar din punctele tari și punctele slabe,
dar de cele mai multe ori rezultă din analiza mediului extern. S-a constatat că definirea
obiectivelor strategice depinde întotdeauna de corectitudinea analizei SWOT.
PUNCTE FORTE
Județul Constanța are o populație urbană peste media la nivel național, cu un grad
ridicat de concentrare a acesteia în orașe de peste 100 000 locuitori, aceasta
reprezentând un potențial privind creșterea cererii pentru servicii și bunuri. De
asemenea, populația urbană are un grad de instruire și pregătire profesională
ridicat în comparație cu mediul rural, fiind o piață în creștere pentru sectorul
serviciilor;
Ponderea unităților locale active din construcții, industrie, comerț și alte servicii
este deținută de IMM-uri, majoritatea lor activând în domeniul comerțului;
Este localizată zona liberă Constanța din totalul de 6 existente în România care
înregistrează și profit;
Industria zonei participa cu o pondere de 30, 5% din realizarea PIB la nivel de
regiune SE;
Suprafețe de terenuri arabile concentrate propice pentru cereale;
Pondere mare a terenului agricol în sector privat;
Calitatea solului permite obținerea unor culturi agricole diversificate în condiții
ecologice de exploatare;
Suprafețe mari cultivate cu viță–de–vie pe rod (37% din suprafața totală cu vii pe
rod din România).
Regiunea este străbătuta de importante coridoare de transport cum ar fi cel din
care face parte Canalul Dunăre – Marea Neagră, parte componentă a coridorului
european Rhin – Mainz – Dunăre;
Resurse funciare pentru construcția de locuințe;
Zona beneficiază de cel mai mare port la Marea Neagră - Constanța;
Potențial hidrografic ridicat (ex. fluviul Dunarea la nordul zonei);
Zona se remarcă printr-un ridicat potențial turistic datorită unui cadru natural
diversificat: lacuri și lagune naturale cu proprietăți terapeutice:Lacul Sărat, Lacul
Techirghiol, Rezervația Deltei Dunării - zona unicat în Europa, litoralul Mării Negre;
Concentrarea a 30, 6 % din unitățile turistice din țară - Județul Constanta deține
peste 700 de unități turistice din totalul de 2000 existente la nivel regional, cu un
indice de utilizare a acestora peste media națională. De asemenea, există
numeroase monumente istorice: (ex. Monumentul de la Adamclisi);
Finalizarea autostrăzii București-Constanța și finalizarea centurii orașului
Constanța;
-80-
Aeroporturile de la Constanța și Tulcea;

Resurse de forță de muncă calificată (turism, navigație, naval etc.);
Existenta unui cadru instituțional favorabil creșterii abilităților profesionale;
Industrii diversificate: industria constructoare de mașini (Constanța), industria
petrochimică (Năvodari); industria metalurgică (Tulcea); industria construcțiilor
navale (Constanța, Tulcea, Midia, Mangalia); industria confecțiilor (Constanța,
Tulcea); industria materialelor de construcție (Medgidia); industria alimentară care
este reprezentă în toate județele.
Promovarea turismului cultural din zonă – situri arheologice – și a celui religios la
mânăstirile Dobrogei.
În județul Constanța există peste 50 de companii care produc energie eoliană,
dezvoltând o putere de 1974,325 MW.
Resurse de pescuit neexploatate.
PUNCTE SLABE
Pondere mare a populației ocupate în agricultură (40% din total) și o contribuție

relativ mică la crearea PIB regional, productivitate scăzută a activității din
agricultură;
Îmbătrânirea populației din mediul rural din cauza scăderii natalității și migrației
demografice din mediul rural către mediul urban a populației tinere;
Indicele de natalitate la valori medii și inferioare mediei
Dezvoltarea necontrolată a orașelor turistice de la Marea Neagră;
Greutăți de accesibilitate în zona Deltei Dunării;
Servicii medicale precare, mai ales în mediul rural.
Dinamism scăzut al economiei
In zona există doar un singur parc industrial la Constanța
Ofertă slabă de pachete turistice complexe, promovare scăzută a turismului.
Retehnologizarea se face lent fapt ce conduce la menținerea unor tehnologii
învechite în agricultură și o slabă capacitate de prelucrare a produselor agricole;
Divizarea terenurilor agricole în suprafețe foarte mici;
Potențial nefolosit în agricultură (de ex. terenuri care rămân nearate)
managementul slab dezvoltat al exploatațiilor agricole;
Lipsa unor facilități acordate dezvoltării agriculturii;
Preț ridicat al unor produse agricole;
Existența unor produse agricole neomologate;
Lipsa promovării imaginii și potențialului turistic al regiunii din cauza unui
management și marketing defectuos;
Risc de inundații, accidentări de terenuri;
Activitățile de distribuție și consum ale surselor de apa se fac în condiții de
ineficiență;
-81-
Dotarea slaba a locuințelor cu utilități, în special în mediul rural;

Seismicitate foarte ridicată în unele zone ale regiunii;
Accesul dificil în anumite zone, mai ales în mediul rural;
Grad ridicat de uzura a rețelelor edilitare;
Impact nefavorabil al aspectului exterior al unor clădiri din mediul rural și din
centrele urbane;
Infrastructura de transport slab dezvoltată;
Sectoare economice importante se află în declin, cele mai afectate fiind industria
siderurgică și metalurgică, industria chimică și industria constructoare de mașini;
Tehnologie precară în majoritatea gospodăriilor din mediul rural;
Capital inițial insuficient pentru IMM-uri și acces dificil la sursele de finanțare;
Investiții străine directe reduse;
Stadiu de degradare accentuată a porturilor și a infrastructurii aferente;
Lipsa planurilor de mobilitate urbană pentru marile centre urbane care ar fluidiza
circulația transportului de persoane și mărfuri.
Gestionarea deficientă a deșeurilor (reciclarea redusă a deșeurilor, eficiența
scăzută a programelor selective de colectare a deșeurilor, frecvența ridicată a
depozitelor de deșeuri necontrolate, în special în zonele rurale, exploatarea
depozitelor controlate pe parcursul vieții etc.);
Insuficienta preocupare pentru protecția mediului.
Un management defectuos al apelor;
Slaba activitate de marketing și de promovare a produselor autohtone;
Existența pe piață a produselor de slabă calitate, atât autohtone, cât și din import
Existenta unor produse neomologate;
Scăderea puterii de cumpărare a banilor;
Rata șomajului ridicată;
Conflicte de muncă datorate pretențiilor salariale, fără acoperire în productivitatea
muncii;
Regiunea este puternic polarizată de municipiul Constanța;
Accesul la Marea Neagră este de importanță vitală pentru economia zonei;
Dezvoltarea necontrolată a zonelor de turism, cu impact negativ masiv asupra
mediului;
Slabă dezvoltare a sectorului de pescuit;
Ignorarea principiilor de dezvoltare durabilă, factorul politic exercitând presiuni și
influențe negative asupra economiei zonei;
Management al zonei defectuos, care nu impune răspunderi instituțiilor publice
referitoare la dezvoltarea economică și socială, lipsa studiilor de impact și a
tehnicilor de monitorizare;
Continuarea tendințelor demografice negative actuale, intensificarea declinului
demografic și crearea dezechilibrelor structurale cu implicații economice și sociale
profunde;
-82-
Creșterea neîncrederii în imparțialitatea, eficiența și transparența actului de justiție;

Colaborarea ineficientă dintre instituțiile publice și companii, asociații profesionale
și ONG-uri în scopul creării și aplicării politicilor publice;
Alocarea netransparentă și discutabilă a fondurilor publice în detrimentul
inițiativelor care au impact economico-social major și sunt create în spiritul
dezvoltării durabile;
Trenarea descentralizării și amânarea măsurilor administrative care ar genera
eficiență economică în condiții de dezvoltare durabilă, lucru care poate provoca
reducerea gradului de absorbție a fondurilor europene;
Eficiența scăzută a politicilor orientate către continuarea procesului de scădere a
inflației, cu impact negativ major asupra creșterii economice sustenabile;
Posibilități scăzute de anticipare a fenomenelor meteorologice extreme, datorate
marilor schimbări climatice, seceta, inundații, temperaturi extrem de scăzute,
epidemii,
Capacitate scăzută de intervenție în limitarea efectelor negative provocate de
schimbările climatice;
Creșterea exagerată a numărului creditelor de consum;
Întârzierea implementării de politici destinate reducerii consumului energetic în
condiții sustenabile și fără afectarea calității vieții;
Folosirea în mare parte ineficientă a fondurilor publice alocate pentru educație și
pentru formarea de specialiști;
Slaba stimulare a activității de cercetare-dezvoltare-inovare, element cheie al
OPORTUNITĂȚI
Creșterea productivității în agricultura prin transfer tehnologic;

Realizarea unor mărci omologate de produse existând zone cu tradiție în
producerea acestora;
Creșterea calității produselor și serviciilor prin implementarea unui sistem al
calității acestora;
Pătrunderea pe piața externă a produselor ecologice prin crearea unor centre de
promovare a acestora;
Dezvoltarea agroturismului și turismului ecologic în zonele montane și în Delta
Dunării;
Exploatarea resurselor naturale cu respectarea normelor de mediu prin crearea
unor centre de monitorizare a poluării mediului;
Creșterea atractivității zonelor libere pentru investitori interni și externi prin
lărgirea ofertei de servicii pe care zona liberă o oferă - forța de muncă calificată
ieftina în apropierea zonei libere, extinderea și modernizarea infrastructurii de
care dispune zona liberă;
-83-
Creșterea numărului de locuințe datorită facilităților acordate prin creditul

ipotecar;
Zona are un imens potențial pentru energie eoliană și solară;
Programele naționale și europene susțin dezvoltarea și diversificarea zonei din
punct de vedere economic, cu impact pozitiv la nivel național;
Datorită interesului internațional crescut privind eco-turismul, regiunea este
extrem de prețioasă, punând la dispoziția turiștilor posibilitatea de a beneficia de
biodiversitate și mediu natural;
Posibilități de dezvoltare a sectorului terțiar, prin creșterea cererii de servicii
destinate persoanelor și companiilor;
Odată cu realizarea infrastructurii de transport, se preconizează creștere
economică considerabilă, cu realizarea de conexiuni de calitate privind siguranța
transporturilor;
Sprijin din partea Uniunii Europene privind dezvoltarea sistemelor multimodale în
transport, care sunt create pe baza principiilor durabilității, securității și inovării;
Existența unui potențial crescut de dezvoltare a transportului maritim și fluvial, cu
impact major în creșterea economică;
Posibilitatea de a transporta mărfuri în primul rând pe calea apelor sau pe cale
aeriană, ușurând astfel sarcina transportului rutier;
Relieful zonei este propice transportului de gaz și de electricitate;
Uniunea Europeană pune la dispoziția regiunii programe care sprijină dezvoltarea
economică și socială, cu impact asupra creșterii economice și a calității vieții;
Trend crescător în privința cererii pentru agroturism, pentru turismul vitivinicol cu
valorificarea bogățiilor existente: produse locale, patrimoniul natural, cultură,
tradiții;
Măsuri de promovare a ideii de asociere printre micii fermieri în scopul concentrării
suprafețelor agricole cu rezultate pozitive în creșterea productivității și cu impact
pozitiv asupra vieții economice și sociale a satelor;
Cererea de produse ecologice în permanentă creștere, produse pe care regiunea
le poate oferi din plin datorită potențialului remarcabil al sectorului agricol;
Regiunea beneficiază de avantajele pe care le generează sectorul piscicol, încă
insuficient exploatat;
Programele europene care vizează dezvoltarea agriculturii în zonă oferă subvenții
pentru oamenii din rural, fapt ce poate crește semnificativ atractivitatea zonei;
Existența strategiilor de incluziune socială, care vizează toate etniile regiunii;
Concurența dintre sistemul public și sistemul privat de sănătate a dus a creșteri de
calitate a serviciilor medicale;
Practicarea ecologizării solurilor și apelor poluate;
Dezvoltarea rețelei de spații verzi și publice în zonele de aglomerare urbană;
Potențial de creștere a investițiilor străine, regiunea prezentând reale atracții
pentru deschiderea de noi afaceri;
-84-
AMENINȚĂRI
Degradarea terenurilor agricole;

Despăduriri masive cu implicații în producerea de alunecări de teren; degradarea
malurilor și riscul de inundație;
Poluarea resurselor de mediu prin încălcarea normelor de protecție a mediului de
către agenții economici din zonă;
Politica bancară descurajează investițiile prin credite scumpe;
Resurse financiare insuficiente;
Concurența externă;
Insuficienta preocupare a firmelor pentru dezvoltarea strategică pe termen mediu
și lung;
Instabilitatea cadrului legislativ și birocrația excesivă;
Tendința de migrație a populației dinspre rural către urban;
Pericolul pe care îl reprezintă globalizarea, care poate duce la limitarea anumitor
industrii, alimentară, textilă, ușoară, aspect cu efect negativ în economia regională;
Externalizarea anumitor sectoare industriale în alte țări – Ucraina și Moldova,
cauzate de costurile mai reduse de producție;
Concurența pe care o creează în turism ofertele generoase ale altor state;
Licitații publice cu privire la infrastructură câștigate de firme fără capacitate
financiară și tehnică de a finaliza proiectele;
Număr de autovehicule mereu în creștere și infrastructură subdimensionată și
slabă calitativ;
Îmbătrânirea populației care antrenează creșterea masivă a gradului de
dependență de servicii comunitare;
Concurența pe care o aduc produsele comunitare, pentru care consumatorii
manifestă preferință;
Personalul medical emigrează în statele Uniunii Europene, cu impact negativ
asupra serviciilor de sănătate;
Deteriorare a sistemului medical, greu de redresat, cu impact asupra vieții sociale
a locuitorilor;
Tergiversări în implementarea proiectelor cu fonduri europene datorită
administrației greoaie;
Indici de poluare ridicați ai zonelor de exploatare;
Scăderea drastică a resurselor neregenerabile;
Emigrația populației către țările permisive, cu afectarea vieții economice și sociale
din regiune;
Pericol de creștere a inflației datorată scumpirii petrolului și a produselor din petrol;
Lipsa de predictibilitate a politicilor fiscale promovate de guvern, care antrenează
neîncrederea investitorilor;
-85-
Perioada de analiză 2014-2017 a fost aleasă ținând seama de faptul că anul 2014
a marcat o dezvoltare spectaculoasă a zonei Dobrogea. În această perioadă, numărul
proiectelor de finanțare cu influență decisivă asupra dezvoltării economice a acestei zone
a crescut considerabil.
În această lucrare s-au utilizat informații cu privire la mai multe variabile de
diagnosticare ale situației din zonă, și anume: variabile care evaluează contribuția regiunii
Dobrogea la crearea valorii adăugate a regiunii SE (valoarea adăugată) și eficiența
preponderentului sectoare de activitate - turism și agricultură (productivitate, excedent
brut de exploatare și rentabilitate globală).
Ipoteza care stă la baza analizei SWOT este raportarea valorilor criteriilor pentru
fiecare din sectoare: turism, transport, transport maritim, agricultură, pentru a permite
evidențierea a ceea ce numim personalitatea sistemică a economiei Dobrogei.
Analiza SWOT creionează o stare de fapt pentru zona analizată. Privind lucrurile
din perspectivă economică, analiza SWOT a identificat pentru perioada 2014-2017
următoarele aspecte:
unul din sectoarele analizate – agricultura – se poziționează relativ critic, astfel că
în perioada analizată productivitatea acestui sector a fost inferioară mediei
naționale;
sectorul turism – a înregistrat o productivitate cu valori mai mari decât media pe
țară. Turismul prezintă un interes covârșitor în creșterea economică sustenabilă.
Importanța turismului rezidă din faptul că ascensiunea lui poate reprezenta un
vector al dezvoltării, sub aspect economic și social, atâta vreme cât sunt
respectate principiile și valorile dezvoltării durabile.
3.3. Evaluarea generală a dezvoltării urbane a zonei Dobrogea
Analizele specialiștilor arată faptul că fenomenul urbanizării este un efect al

dezvoltării în plan economic, mai precis al creșterii/dezvoltării economice ce determină
concentrarea populației în orașe. Însă, în ultima perioadă studiile specialiștilor
demonstrează că apare între aceste componente și o relație inversă: urbanizarea, datorită
avantajelor economiilor de aglomerare, determină dezvoltarea economică. Studiile sprijină
ideea potrivit căreia un rol deosebit îl au orașele în creșterea productivității și a veniturilor
populației. Practic există o legătură directă între dezvoltarea unei zone și urbanizare,
acest lucru însemnând că dezvoltarea sau regresul unuia dintre aceste elemente
afectează evoluția celuilalt.
În zona supusă analizei au constituit subiect de studiu următoarele orașe:
Constanța, Tulcea, Măcin, Babadag, Cernavodă, Ovidiu, Sulina, Eforie, Murfatlar,
Mangalia, Năvodari. Aceste orașe îndeplinesc următoarele funcții în economia zonei. Ele
sunt: Constanța și Tulcea sunt principalele centre administrative ale zonei; centre de
economii de aglomerație (Constanța, Tulcea, Măcin, Babadag, Cernavodă, Ovidiu, Sulina,
Eforie, Murfatlar, Mangalia, Năvodari); gateways în relația cu alte regiuni pe plan național
-86-
și internațional (Constanța, Sulina, Tulcea); centre ale noilor producții (Tulcea, Constanța,
Murfatlar, Năvodari, centre de cercetare și universitare (Constanța, Năvodari); centre ale
identității culturale (Tulcea, Constanța, Sulina, Mangalia).
De asemenea, s-a identificat un anumit grad de specializare urbană în diferite
industrii (navală - Constanța, Tulcea, Mangalia; chimică – Năvodari; vinificație - Ovidiu,
Murfatlar; exploatări cariere - Babadag, energetică – Cernavodă, turism - Constanța,
Sulina, Eforie, Mangalia, Năvodari) care poate conduce la conturarea cadrului
inegalităților spațiale pentru zona Dobrogea. Acest profil al zonei generează și o
accentuare a diferențelor de salarii/venituri pe de o parte între localități, pe de altă parte
între oraș și sat.
Referitor la mărimea orașelor din zona Dobrogea, este important nivelul dezvoltării
acestora. Dacă ne raportam la faptul că o pondere mare o au orașele mici distribuite
uniform, fenomenul urbanizării are efect minor asupra disparităților zonale. Dacă însă ne
raportam la cele două centre administrative și economice – Constanța și Tulcea, atunci
putem spune că există disparități spațiale în dezvoltarea zonei Dobrogea. În acest sens
se verifică și ipoteza conform căreia, atunci când are loc concentrarea populației în câteva
orașe mari, se nasc discrepanțe în dezvoltarea zonei analizate.
Pe fondul schimbărilor structurale puternice din ultima perioadă, intensificate și
provocate de fenomenul globalizării, se pun în discuție noile valențe privind dezvoltarea
durabilă în zona Dobrogea, ținând cont de modul de funcționare și structurare a
localităților, în principal din mediul urban. Practic, într-o zonă funcțională constituită ca un
sistem de localități coordonat de un oraș mare care interrelaționează cu celelalte localități
componente, principiul centralității este cel care conturează ierarhia.
Pentru zona studiată, s-au identificat mai multe argumente potrivit cărora orașele
mici și mijlocii folosesc politicii de promovare a principiilor dezvoltării durabile.
În primul rând, orașele mici și mijlocii trebuie sprijinite din motive de eficiență. Pe o
anumită populație, economiile de scară nu mai sunt eficiente și epuizate, fiind copleșite de
procesele dezavantajate din punct de vedere economic care devin mai pronunțate. Astfel,
costul furnizării unei game de facilități de infrastructură este în mod disproporționat în
creștere pe o anumită dimensiune a orașului. Deși nu s-a ajuns la nicio concluzie cu
privire la dimensiunea optimă a orașului care favorizează eficiența, cu cât orașul este mai
mic, cu atât mai puține funcții economice nu se pot dezvolta. O serie de investigații
științifice arată că orașele mici pot oferi economii de scară pentru investiții într-o gamă
largă de utilități publice, infrastructură, servicii sociale, activități comerciale și întreprinderi
mici și mijlocii agricole și de producție.
În al doilea rând, se urmăresc aspectele legate de echitate. În spațiul, distribuția
echilibrată a populației favorizează obiectivul de dezvoltare a zonei. Concentrarea
populației în doar câteva centre urbane poate afecta integrarea națională prin crearea de
dependențe, a unui anumit „dualism”. Există însă o nemulțumire legată de teoriile
macroeconomice care promovează investițiile în centrele urbane mari, în scopul
maximizării creșterii economice, recunoscându-se totuși faptul că masiva concentrare
-87-
urbană este dificil de corectat după instalare. Argumentul primordial în dezvoltarea

centrelor urbane medii și mici îl constituie faptul că o creșterea economică echilibrată este
facilitată de existența unui sistem de orașe cu mărimi și funcțiuni diferite, bine articulat și
integrat.
Referitor la problema riscului privind eșecul transmiterii creșterii economice către
baza ierarhiei urbane, constatăm că există tendința ca o creștere economică să se
perpetueze și să se concentreze în zona orașului Constanța și mai puțin să se transmită
către orașele mici. Principiile strategiilor care promovează concentrarea investițiilor nu
sunt valide pentru regiunile mai puțin dezvoltate în care există de fapt un trend invers:
creșterea economică din orașele mari se repercutează negativ asupra zonelor adiacente
(sate) prin atragerea capitalului, forței de muncă, materiile prime și întreprinzătorii din
spațiile rurale înconjurătoare. Eșecul acestei lipse a transmiterii sau nu a dezvoltării este
atribuit și lipsei sau neadecvării unui sistem de așezări bine închegat, prin care beneficiile
creșterii economice să poată fi transmise și în spațiul rural.
În contextul dezvoltării rurale a zonei Dobrogea, un rol important revine orașelor
mici care se pot constitui într-un catalizator pentru strategia de dezvoltare a spațiilor
rurale, precum și pentru atingerea obiectivului de creștere economică cu echitate socială.
Dacă ne limităm la cadrul politicilor de dezvoltare regională sau națională, putem
identifica un număr de cinci mari categorii de politici publice care au în vizor orașele mici
și intermediare:
politicile de dezvoltare pentru orașele mici și intermediare aflate în zone și regiuni mai
preponderent rurale;
politici de dezvoltare a orașelor mici și intermediare care au ca scop sprijinirea
sectorului agricol și dezvoltarea rurală86;
politici de dezvoltare a orașelor mici și intermediare aflate în zonele puternic
urbanizate și industrializate, care au drept scop concentrarea investițiilor din aceste
regiuni;
politici de dezvoltare a orașelor mici și intermediare care au drept scop reducerea
fenomenului de migrațiune cu identificarea și eliminarea cauzelor acestuia;
politici de dezvoltare a orașelor mici și intermediare care au drept scop consolidarea
administrativă prin dezvoltarea serviciilor publice la nivel regional și local.
Monitorizarea întregului sistem economic, social, cultural, urban-rural scoate în
evidență marile disparități existente în zona Dobrogea. Arealele rurale se caracterizează
printr-o disponibilitate și accesibilitate scăzută a serviciilor publice – de asistență socială,
de sănătate și învățământ, exercitând pentru investitorii privați un interes scăzut.
Inițiativa oamenilor de afaceri este mult mai slabă decât în zonele urbane, ea fiind
concentrată mai ales în sectorul agricol. În ceea ce privește rata de ocupare a forței de
muncă, piața rurală a forței de muncă se caracterizează printr-un număr mare de sub-
angajați în sectorul agricol și prezintă fenomene temporare de emigrare care, totuși, nu
86
Se poate spune că primele două categorii de politici publice axate pe oraşele mici practic au acelaşi
obiectiv, respectiv dezvoltarea rurală.
-88-
apar în statisticile oficiale. Incidența sărăciei este semnificativ mai mare decât în zonele
urbane.
Realizarea procesului de audit teritorial la nivelul zonei Dobrogea relevă
următoarea situație:
Profilul industrial al județului Constanța este orientat către industrial mecanică și
chimică. Activitatea șantierelor navale și producția de nave reprezintă un sector important,
fiind implicate 12,21% din firmele județene. O parte semnificativă a companiilor operează
în industria metalurgică (10,61%), materialelor plastice și a cauciucului (8,21%) și
instalarea, repararea și întreținerea mașinilor și echipamentelor (8,53%).
Figura 3.4. Produsul intern brut pe regiuni și pe sectoare economice, 2015

Sursa: www.analizeeconomice.ro
La nivelul anului 2015, în Regiunea de Sud-Est, PIB-ul (calculat prin metoda

producției – VAB – Valoarea Adăugată Brută) reprezenta 10,61% din PIB-ul național și
avea următoarea configurație pe sectoare economice: 7,20% - agricultură, 26,59% -
industrie, 10,18% - construcții și 43,75% comerț și servicii.
-89-
Figura 3.5. Structura pe industrii a economiei județului Constanța

Sursa: www.adrse.ro
În sectorul terțiar, investițiile brute au însumat, în anul 2017, 47,76% din totalul
investițiilor din regiune. Sumele care au fost investite s-au dublat față de perioada 2014-
2016, atingând 5.708 milioane de lei. În cadrul Regiunii Sud-Est, Constanța se situează
pe primul loc la sume investite (2.730 milioane de lei), iar Tulcea este ultimul județ cu
numai 331 milioane de lei. Analiza teritorială indică o dezvoltare diferențiată în privința
sectorului serviciilor. 36,76% din firmele care activează în Dobrogea sunt localizate la
nivelul județului Constanța. În perioada 2014-2017, a crescut numărul de unități active cu
70%, cu 5% peste media națională, iar cifra de afaceri s-a mărit cu 300%. În afară de
comerț, subsectoarele de activitate în care desfășoară activități aproape 50% din
întreprinderile din terțiar, sunt: Transport, depozitare și comunicații - 13,2%, respectiv
Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii prestate în principal întreprinderilor -
20,86%. Dinamica pozitivă în acest sector se corelează cu dezvoltarea antreprenorială a
județului și cu activitatea portuară atât din Constanța, cât și din porturile fluviale de la
Ovidiu, Basarabi, Medgidia, Cernavodă.
Sub-sectorul „Hoteluri și restaurante” este reprezentat de 9% din firmele din terțiar.
Privitor la județul Tulcea, caracteristicile speciale ale zonei se reflectă implicit în
structura economiei locale: la Tulcea activează doar 7% din companiile regionale din
sectorul serviciilor. Este de remarcat faptul că Tulcea prezintă cea mai mică pondere de
companii din comerț (57,8%), 14% în „Tranzacții imobiliare, închirieri și activități de servicii
prestate în principal întreprinderilor”, respectiv 8% companii în sectorul hotelier.
Subsectorul „Transport, depozitare și comunicații” este strâns legat de activitatea
derulată în Porturile Tulcea, Chilia și Isaccea, firmele reprezentând 12,36% din firmele
tulcene din terțiar.
Fapt recunoscut la nivel internațional, Zona Dobrogea are potențial turistic extrem
de ridicat. Patrimoniul bogat în resurse naturale – litoralul Mării Negre, Delta Dunării,
stațiuni balneo-climaterice, mănăstiri, parcuri naturale, vestigii istorice, constituie tot
atâtea avantaje ale regiunii. Nivelul de diversificare a potențialului turistic este remarcabil.
Pe o zona nu foarte întinsă, există dezvoltat turismul de litoral, de croazieră, montan,
-90-
turism cultural și religios, turism rural și ecologic, fiecare prezentând grade diferite de
dezvoltare.
Turismul contribuie la PIB-ul regional cu 6,67% (2017), situându-se sub nivelul
mediu european (10,1%), dar înregistrează valori superioare celui la nivel național (5,4%).
Procentul nu este surprinzător, ținând cont de faptul că Dobrogea concentrează a treia
parte din structurile turistice ale țării, fiind prima regiune din România din punctul de
vedere al fluxului de turiști.
Litoralul românesc al Mării Negre, singura zonă din România cu ieșire la mare, are
o lungime de 245 km în totalitatea lui, întinzându-se între brațul Chilia, la nord, și granița
cu Bulgaria, în partea de sud. Litoralul este împărțit în două sectoare: sectorul de nord,
care are relief de deltă, lagune și cordoane litorale (între capul Midia și Musura) și cel din
sud, dominat de golfuri și promontorii, faleze, cu țărm ridicat, (între Vama Veche și capul
Midia). Plajele au o suprafață de circa 82 de km, având o lățime cuprinsă între 50 și 200
de metri în celelalte zone.
Pe litoralul românesc se află 13 stațiuni, care au numeroase unități de cazare
turistică, de tratament și agrement, care atrag fluxuri importante de turiști (788.227 sosiri
în perioada 1.1 – 30.09.2017, aproximativ 15,7% din totalul sosirilor la nivel de țară).
Referitor la vestigiile istorice, acestea poartă urmele așezărilor grecești și
bizantine, romane și geto-dacice, și se găsesc amplasate în ambele județe ale Dobrogei.
Vestigii arheologice valoroase regăsim la:
Enisala (Tulcea) - cea mai mare necropolă geto-dacică din Dobrogea (sec.IV-III
î.Hr);
Cetatea Histria la Histria (Constanța) care este cea mai veche așezare grecească
de pe teritoriul României, întemeiată în 657 î.Hr, de coloniștii greci veniți din Asia
Mică și numită acum Pompeiul românesc.
Cetatea Tomis în Constanța (sec. VI î.Hr.) care păstrează valoroase vestigii din
anticul orașul portuar;
Edificiul roman cu Mozaic în Constanța, realizat în sec. III - IV d.Hr. Monument
unic în Europa de est, mozaicul are o mărime impresionantă de 2000 mp.
Le nivelul județului Constanța este concentrată cea mai mare parte a activității de
turism. În anul 2017, peste 91% din capacitatea turistică de cazare (85.285 locuri) și peste
78% din capacitatea turistică Dobrogei este localizată în stațiunile de pe litoralul Mării
Negre (valorificate doar 4-5 luni/an).
În anul 2017, au vizitat județul Constanța 1.162.958 turiști87, reprezentând 74,74%
din totalul sosirilor în regiune, precum și 30,9% din totalul sosirilor în România. Durata
medie a sejurului depășește media regională, 83,4% din înnoptările din regiune fiind în
județul Constanța.
Județul Tulcea, mai modest din punctul de vedere al infrastructurii turistice decât
județul Constanța, are la nivelul anului 2017 peste 150 structuri de cazare, cele mai multe
87
www.statistici.insse.ro, 2017, (accesat 25.04.2018)
-91-
clasificate ca vile turistice, cu o capacitate de cazare de 3.954 locuri și un număr de sosiri

de 75.114.
Fluxurile de turiști – mai ales turiști străini - au cunoscut un trend ascendent în anii
2016-2017, durata medie a sejurului fiind mică, 2-3 zile în anul 2017.
Figura 3.6. Structura fluxului de turiști în Tulcea

Sursa: www.tulcea.insse.ro, martie 2017
Figura 3.7. Structura fluxului de turiști în Constanța

Sursa: www.tulcea.insse.ro, martie 2017
-92-
Tabelul 3.8. Evoluția capacității de cazare în Dobrogea

Județe 2015 2016 2017
Constanta 4.361 3.973 3.754
Tulcea 87.496 87.848 87.496
Sursa: www.statistici.insse.ro
Tabelul 3.9. Evoluția numărului de turiști în Dobrogea

Județe 2015 2016 2017
Constanta 66.242 69.076 73.114
Tulcea 883.947 1.021.475 1.162.958
Tabelul 3.10. Turiști străini care au vizitat Dobrogea în perioada 2016-2017

Diferența
Județe 2016 2017 Variație (%)
2016 vs 2015
Constanta 58752 60908 2156 3,67%
Tulcea 15692 17367 1675 10,674%
Sursa: www.hotnews.ro, www.insse.ro
Cea mai mare parte a activității de comerț cu exteriorul a Dobrogei se desfășoară

în județul Constanța - 46,28% din exporturi și 55,39% din importuri, în anii 2015-2017 fiind
înregistrată o creștere remarcabilă de +690,11% pentru export și, respectiv +1.554,51%
pentru import.
Referindu-ne la piața forței de muncă, important indice al gradului de dezvoltare al
unei comunități, putem spune că județul Constanța depășește media regională, însă fără
a se apropia cea națională, pe când Tulcea se situează în cealaltă extremă.
Tabelul 3.11. Caracteristici socio-economice ale județelor Constanța și Tulcea

Populația
Populația Populația Rata de Rata de
2017 ocupată civilă,
totală activă activitate, % ocupare, %
mii persoane
Județul Constanța 681.209 300.100 289.200 67,7% 65,3%
Județul Tulcea 203.197 85.600 80.900 67,3% 63,7%
Problemă majoră a zonei, tendința apreciabilă de îmbătrânire a populației pune

probleme mai ales în plan economic și social. Din totalul de 44% persoane active în zonă
în anul 2017, 13,1% au peste 64 de ani, bărbații fiind mai implicați în activitate decât
femeile. La categoria de vârstă 15-64 de ani, se păstrează trendul, în activitatea
economică fiind implicați cu până 22,2% mai mulți bărbați decât femei.
-93-
În agricultură se înregistrează o scădere a ponderii populației ocupate de 8,3% în

anul 2017 față de anul 2014. Sectorul serviciilor cunoaște însă o revigorare, angajând în
activități economice cu 6,8% mai multe persoane în anul 2017 decât în anul 2013.
Sectorul industriei însumează 0,7% din populația activă, cu variații nesemnificative
în perioada 2015-2017. Acest lucru reprezintă consecința transformărilor prin care a trecut
industria regiunii, a declinului și a transformărilor fundamentale pe care le-a traversat.
Lichidările sau reorganizările marilor întreprinderi au provocat exodul foștilor angajați către
alte locuri de muncă în cel mai bun caz, sau au provocat șomaj și șomaj de lungă durată
în cel mai rău caz.
Referitor la numărul mediu de salariați în regiune, se constată o creștere în
perioada analizată, dar care rămâne inferioară mediei pe țară. Astfel, în perioada 2016-
2017 variația medie națională a fost de +0,08%, față de Dobrogea, de doar +0,04%.
Figura 3.8. Diferențe de competitivitate între județele Constanța și Tulcea
Din cele două județe supuse analizei, în Constanța populația ocupată din
agricultură este în proporție mai mare decât media națională, în județul Tulcea
înregistrându-se disparități intraregionale semnificative.
Acest fenomen se manifestă și la nivelul industriei, ponderea angajaților la nivelul
regiunii, 21%, fiind sub media națională de 22,4%. În județul Constanța, indicatorul este
semnificativ inferior raportat la media națională.
Și în sectorul construcțiilor se înregistrează disparități între județele Dobrogei,
adică 5,3% în județul Tulcea (sub media națională), respectiv 9,9% în județul Constanța
(mult superioară față de media națională).
-94-
În cazul populației angajate în servicii, în județul Tulcea se înregistrează un

procent de 2,3% (inferior mediei naționale), similar cu situația din județul Constanța, unde
se înregistrează și aici ponderi sub media regională.
O analiză a situației șomajului în Dobrogea pune în evidență importanța
experienței în muncă și a nivelului de instruire. Se impune, ca oriunde în țară, formarea
continuă a personalului, în relație directă cu cerințele de pe piața muncii.
În zona analizată, se observă faptul că mulți dintre șomerii cu experiență în muncă
au un nivel de studii scăzut, somerii cu experiență în muncă și studii superioare
însemnând doar 4,3% din total.
Dacă luăm în discuție cazul persoanelor fără experiență, mai mult de jumătate
dintre șomerii care primesc indemnizație, respectiv 51,7%, au studii medii, 20,6% au un
nivel scăzut de studii, iar 27,6% au studii superioare. Se poate concluziona că, găsirea
unui loc de muncă fără ca lucrătorul să aibă experiență anterioară, scade cu creșterea
nivelului de studii.
Mult mai dificilă este situația șomerilor de lungă durată, care au pierdut
indemnizația acordată de stat, influența nivelului de studii în găsirea unui loc de muncă
fiind vitală. În anul 2016, din cei 35.342 de șomeri de lungă durată din zona analizată,
32.457 aveau studii medii. Este de remarcat faptul că persoanele care au o pregătire de
nivel scăzut înregistrează o pondere mult mai mare raportat la celelalte categorii de
șomeri neindemnizați (90,23% din total), categoriile celelalte fiind evident mai puțin
afectate - persoane cu studii medii 5,92% din total, persoanele cu studii superioare 1,66%
din total.
Referitor la problema sortării deșeurilor, aceasta este prezentă pe agenda de lucru
a instituțiilor locale și naționale.
Potrivit politicii generale de protecție a mediului se impune, la nivelul fiecărei
localități, să existe o instalație de sortare care să separe din deșeurile municipale fracțiile
valorificabile material sau energetic. Materialele sortate sunt: metalele, plasticul, hârtia,
sticla și lemnul.
Astfel, în municipiul Constanța funcționează încă din anul 2005 o instalație care
realizează sortarea deșeurilor reciclabile care are o capacitate de 9 tone/oră, dar care
acoperă doar 5,38 procente din cantitatea de deșeuri colectate în municipiul Constanța.
De asemenea, mai există și depozitul de deșeuri asimilabile și menajere, care se află
amplasat în localitatea Ovidiu, el deservind și orașele Constanța, Năvodari.
În localitatea Costinești este amplasat un alt depozit de deșeuri menajere care
deservește 53.000 de locuitori din Costinești și din localitățile învecinate, inclusiv cei peste
80.000 de turiști care vizitează zona în timpul sezonului estival. La Albești, depozitul de
deșeuri menajere deservește atât stațiunile din zonă, cât și localitățile amplasate în sudul
județului. Din anul 2008, s-a autorizat depozitarea deșeurilor și în incinta Portului
Constanța.
-95-
La nivelul județului Tulcea, sunt organizate 45 de puncte care colectează

deșeurile, transportate de autogunoiere compactoare. Există amplasate pe teritoriul
orașului euro-containere care colectează deșeurile specializat.
Zona Dobrogea este recunoscută și pentru activitățile miniere de suprafață, care
se desfășoară în scopul extracției și prelucrării rocilor în vederea folosirii lor în construcții.
Au fost eliberate licențe de exploatare a 11 obiective miniere. Dintre acestea, numai o
parte dintre ele au terenuri ocupate cu haldele de steril. Terenurile urmează să fie
recuperate și refăcute ulterior, pentru a fi redate circuitului natural.
Datorită combinatului de îngrășăminte chimice de la Novodari, în zonele industriale
Năvodari s-au înregistrat frecvent depășirile valorilor normale ale indicatorilor de mediu la
Cobalt, Cadmiu, Plumb, Zinc, Cupru, în cazul acestuia din urmă înregistrându-se de valori
mai mari decât pragul de alertă.
Un alt aspect care trebuie amintit îl reprezintă deteriorarea solului prin eroziune, o
situație a suprafețelor de teren afectate fiind prezentată în Raportul anual privind starea
factorilor de mediu din județul Constanța în anul 2015. Conform raportului, principala
cauză a eroziunii solurilor o reprezintă pășunatul intensiv și despăduririle necontrolate,
suprafața afectată ajungând la 259.299 hectare.
3.4. Determinarea Indicelui de Dezvoltare Durabilă pentru zona Dobrogea și

influențele asupra strategiilor de creștere economică
Abordarea problematicii referitoare la dezvoltarea regională a dobândit o

importanță majoră în ultimii ani datorită instabilități mediului economic și discrepanțelor
date de raportul dintre producție și consum. În acest context, este necesar să se
redefinească politicile publice și noi forme de acțiune a celor implicați în inițiative capabile
de a genera dezvoltare locală și durabilă. Astfel, acest studiu își propune să identifice
indicele de dezvoltare durabilă a zonei Dobrogea și influențele sale referitoare la definirea
și punerea în aplicare a strategiilor și politicilor de dezvoltare a acestei zone. Pentru
aceasta, s-a folosit o metodologie88 promovată de Martins și Candido (2008) care
măsoară nivelele de sustenabilitate, respectiv identificarea situației zonei analizate sub
aspectul dezvoltării durabile.
Diversele abordări legate de formele alternative de dezvoltare sunt generate de
situația actuală a resurselor limitate și de instabilitate socială și economică. Aceste
alternative pentru a fi capabile să schimbe situația de inegalitate între regiuni, trebuie să
genereze relațiile de dezvoltare și de management local, în care toți cei implicați
(instituțiile statului, firmele, cetățenii, comunitatea) pot participa direct la acest proces,
deoarece știu mai bine realitatea și scara de decizie care se potrivește cu orizontul de
cunoștințe. Cu aceasta, participarea comunității și implicarea directă în afacerile de
gestionarea rațională a resurselor disponibile la nivel local apare ca un mecanism de
reglementare suplimentar, adăugând că mecanismul de piață este autoritatea de
88
Martins M.F. (2008), Indicele Dezvoltării Durabile GA – ID - SEBRAE Editions,
-96-
reglementare dominant al sectorului corporatist care are o influență directă asupra

performanței instituțiilor și politicilor publice.
În paralel cu acest tip de dezvoltare, în care formele de acțiune a societății în
general definesc parametrii pentru succes, se poate lua în considerare modalități de
promovare socială durabil în timp. Altfel spus, obiectivul vizat este cel al dezvoltării
durabile, ca o alternativă la conservarea mediului, incluziunea socială și bunăstarea
economică a zonei. În acest context, este necesară identificarea indicelui de dezvoltare
durabilă a zonei Dobrogea și a indicelui de influență cu privire la definirea și punerea în
aplicare a politicilor de dezvoltare regională. Pentru determinarea nivelul de
sustenabilitate a modelelor de dezvoltare trebuie să se cunoască relația de
interdependență între diferitele dimensiuni și indicatori de durabilitate și contribuțiile lor
pentru a îmbunătăți procesul de luare a deciziilor la nivel public și privat ținând cont de
cerințele actuale și viitoare ale societății.
Analiza nivelului de sustenabilitate legate de rezultatele obținute prin aplicarea

unor modele de dezvoltare are avantaje semnificative în comparație cu utilizarea de indici
mai specifice, cum ar fi Indicele Dezvoltării Umane (IDU) și Produsul Intern Brut (PIB).
Criticile aduse sunt legate de abordarea destul de simplistă, nefondată teoretic, ponderile
oarecum arbitrare, care combină variabile legate de aspectele sociale.89
Practic sunt analizați trei subindici referitor la domeniile învățământ, venituri și
longevitatea populației. Acesta este un indice important al punct de vedere social, care
prezintă caracteristici de bunăstarea populației. Metodologia constă dintr-un calcul care
implică transformarea acestor sub-indici valori cuprinse între 0 (cel mai slab) și 1 (cel mai
bun). Mai aproape de 1 valoarea, cea mai mare nivelul de dezvoltare umană într-o
anumită zonă geografică. Folosind metodologia indicelui de dezvoltare durabilă (IDD) se
analizează problemele legate de balanța de fenomene legate de dezvoltarea durabilă la
nivel zonei studiate.
Dezvoltarea Locală
Redresarea potențialul economic al unei zone implică nu numai un management
eficient la nivelul mediului de afaceri sau în sfera publică implică, de asemenea, accent pe
promovarea mijloacelor prin care locuitorii zonei pot avea acces și participa la susținerea
economiei, la un control mai mare al resurselor din zona. Practic, o economie care
aparține cetățeanului deschide mai mult spațiu pentru o politică care aparține
cetățenilor. Acest lucru va face să se ia în considerare nevoia unui stat puternic, cu
cetățeni responsabili și în care se asigură condițiile pentru promovarea unei democrații
incluzive, în care există un cadru ideal de competență pentru gestionarea problemele
zonale.
89
Ciupac-Ulici M.L., (2014), Aspecte teoretice privind indicele de dezvoltare umană,
http://conferinta.academiacomerciala.ro/CD2014/articole/1/ASPECTE%20TEORETICE%20PRIVIND%20IDU
%20-%20Ulici.pdf, (accesat 30.01.2017)
-97-
În prezent, este unanim acceptată idee că dezvoltarea regională nu este legată

doar de creșterea economică, ci și de îmbunătățirea calității vieții și conservarea
mediului90, factorii ce acționează interdependent. Îmbunătățirile în plan economic vor
genera condiții mai bune de muncă - creșterea veniturilor și bogăției – cu evidente
îmbunătățiri în viața socială, precum și la nivelul problemele de mediu.
Dezvoltarea regională presupune o transformare conștientă a comunității printr-un
angajament pentru o schimbare de îmbunătățire efectivă a realității atât actuale, cât și
viitoare. Astfel, pe lângă nevoia de observare directă de acțiuni care îmbunătățesc
calitatea vieții dintr-un regiune, trebuie să ia în considerare că prin diversele acțiuni în plan
economic se poate ajunge la degradarea mediului care nu va afecta în mod direct actuala
generație, dar poate compromite foarte mult generațiile viitoare91. Un alt aspect legat de
dezvoltarea regională este faptul că aceasta implică o coordonare între diferiți actori și
sfere de putere, dacă societatea civilă, organizațiile non-guvernamentale, instituții private
și a politicilor și de guvern. Fiecare dintre actori are un rol de a contribui la dezvoltarea
locală.92
Prin urmare, atunci când se analizează factorii de mediu, economici și sociali în
tratarea unui scenariu actual și viitor în care se poate dezvolta o anumită zonă, a
punctelor forte și a punctelor slabe pentru a face analogia cu viitorul, s-ar putea lua în
considerare o abordare a dezvoltării durabile.
3.4.1. Dezvoltarea durabilă și indicatorii de sustenabilitate
Discuțiile cu privire la dezvoltarea durabilă au fost inițiate de Organizația Națiunilor

Unite care a creat în 1983 Comisia Mondială pentru Mediu și Dezvoltare, prezidată de Gro
Harlem Brundtland. Din acest motiv comisia a primit numele de Comisia Brundtland.
Deoarece atât oamenii de știință, cât și societatea, în general, au atras atenția asupra
problemelor de instabilitate și de epuizare a resurselor sociale și de mediu, lucru care
afectează generațiile prezente și viitoare, Comisia Brundtland a subliniat importanța pe
care noua paradigmă a dezvoltării durabile o va avea asupra economiei, societății și
mediului.
În Brazilia, în 1992, în orașul Rio de Janeiro, a avut loc Conferința pentru Mediu și
Dezvoltare (Rio ’92), moment în care această nouă formă de dezvoltare a fost larg
dezbătură, acceptată și răspândită, ea ducând la crearea Agendei 21 privind dezvoltarea
durabilă, manifest și model de urmat de cele mai multe țări ale lumii.93
Este imperios necesar să se înțeleagă necesitatea conservării resurselor, iar în
acest sens societatea civilă trebuie să acționeze în funcție de caracteristicile acestor
resurse și să își modeleze acțiunile în sensul protejării și dezvoltării lor.
90
Buarque S.C. (1999), Metodologia planificarea dezvoltării locale şi durabile a orașului, IICA.
91
Sachs, I. (2001), Teoria Dezvoltare curs de revoluția lui Copernic Jurnalul Știința - JC E-Mail.
92
Dowbor L. (2003), Dezvoltare locală şi raționalitate economică, disponibil la:
http://dowbor.org/06deslocalcurto4p.doc, (accesat din 12.02.2017).
93
Santos E., Pamplona E. (2005), Theory of Real Options: an attractive option in the investment analysis
process. Revista de Administração da Universidade de São Paulo, 40(3), 235-252.
-98-
Raportul Brundtland a contribuit la formarea unui curent de gândire nou privind

dezvoltarea durabilă. Santos (2001) a recomandat limitarea creșterii populației,
conservarea biodiversității și a ecosistemelor, reducerea consumului de energie și
dezvoltarea de tehnologii care permit utilizarea surselor regenerabile de energie,
creșterea producției industriale în țări în care există tehnologii ecologice industriale, de
control al urbanizării și integrarea între rural și urban, respectiv satisfacerea nevoilor de
bază.
Dezvoltarea durabilă presupune o abordare generală și integratoare, care implică
lucrul cu mai multe concepte, politici și actori dinamici. Este nevoie de orientări
suplimentare și forme specifice de măsurare pentru evaluarea corectă a mediului în cauză
și a progresului său. Este necesară elaborarea și dezvoltarea de strategii specifice care
să cuprindă indicatori de evaluare meniți să asigure transparența informațiilor, în scopul
verificării atingerii obiectivele în limitele impuse de timp.94
Pentru o dezvoltare durabilă sunt necesare schimbări profunde în activitățile
societății, în scopul asigurării continuității traiectoriei de conservare a resurselor pentru
viitor. Procesele care reglementează activitățile societății și practicile curente de
guvernare trebuie să fie adaptate obiectivului de dezvoltare durabilă, asigurându-se
participarea activă a diferiților actori sociali implicați în politicile și acțiunile de dezvoltare.95
Pentru autori, cum ar fi Zilans A.96 (2008), dezvoltarea durabilă implică dimensiuni
tradiționale, cum ar fi economice, sociale și de mediu, care sunt domenii largi de activitate
socială, și sunt componente ale unei dezvoltare a carierei legate de identificarea de
obiective specifice în evaluarea performanței modificarea dat localitate.
Pentru un proces coerent de dezvoltare este necesară implicarea tuturor, cu
scopul îmbunătățirii vieții comunităților și asigurarea bunăstării, fără a compromite viitorul.
Trebuie impusă o nouă etică în comportamentul uman și realizarea unei revoluții
de mediu. Demersul privind dezvoltarea durabilă beneficiază de un discurs puternic,
promovat de către organizațiile internaționale, de oamenii de afaceri și de politicieni,
având ca scop modificarea modului de a gândi a societății civile.
Astfel, dezvoltarea durabilă presupune crearea de condiții sociale specifice de
mediu, instituționale, culturale și economice, respectiv generarea mecanismelor și
instrumentelor de evaluare a condițiilor de mediu și a vulnerabilităților potențiale, în scopul
de a înțelege mai bine fenomenele empirice legate de sustenabilitate97.
Astfel, subiecte cum ar fi dezvoltarea locală și durabilă sunt de o importanță vitală
pentru promovarea gândirii sănătoase cu privire la acțiunile și atitudinile care pot fi
94
Hinterberger F., Oman I., Stocker A. (2002), Ocupareai fortei de muncă în Europa. Empirica, vol. 29, nr. 2,
p.. 113-130, http://dx.doi.org/10.1023/A:1015648827173, (accesat 23.02.2017)
95
Meadowcroft J., Farrell K.N., Spangenburg J. (2005), Dezvoltarea unui cadru de guvernanţă a durabilității în
Uniunea Europeană. Jurnalul Internaţional de Dezvoltare Durabilă, vol.. 8, n. 1-2, p. 3-11, 2005,
http://dx.doi.org/10.1504/IJSD.2005.007371, (accesat 24.10.2016)
96
Zilans A. (2008), Governance as a barrier to mainstreaming sustainable development in Riga, Latvia,
International Journal of Environment and Sustainable Development (IJESD), Vol. 7, No. 1.
http://dx.doi.org/10.1504/IJESD.2008.017894, (accesat 14.01.2017)
97
Milani C., (2005), Teorii ale capitalului social şi dezvoltării locale: Universitatea Federala din Bahia School of
Management (NPGA / NEPOL / PDGS).
-99-
promovate pentru a îmbunătăți și a rafina variabilele legate de supraviețuire, procedurile

de asigurare a calității vieții economice și sociale, de modificare a acțiunile și atitudinilor
celor care sunt parte dintr-o realitate dată, în încercarea de a realiza un mediu stabil,
sănătos și durabil.
Scopul studiului de față îl reprezintă analiza indicatorilor de dezvoltare durabilă,
care se referă aspectele legate de contextul local, dezvoltarea de metode specifice de
utilizare a resurselor și asigurarea celor mai înalte nivele de sustenabilitate.
3.5. Metodologia de calcul a Indicelui Dezvoltării Durabile (IDD)
Cercetarea efectuată este, din punct de vedere al caracteristicilor de studiu,

cercetare exploratorie și descriptivă, încercându-se înțelegerea fenomenelor sociale,
evaluarea și sinteza datelor și informațiilor într-o perioadă determinată de timp.
Studiul a fost efectuat pe baza datelor secundare colectate, în conformitate cu
abordarea IDD (metodologie cunoscută sub numele de indicele de dezvoltare durabilă),
Martins și Candido (2008) fiind cei care au dezvoltat-o cu scopul de a măsura
durabilitatea zonei, prin evaluarea unei serii de indicatori grupați pe dimensiuni.
Astfel, având în vedere cele de mai sus, modelul IDD cuprinde un număr total de
46 de indicatori distribuiți pe cele șase dimensiuni ale durabilității.
Potrivit metodologiei, este necesar să se respecte tipul de relație pe fiecare sistem
de variabile îl are cu sistemul la care se raportează. Astfel, dacă fiecare dintre variabilele
analizate are o relație pozitivă cu sistemul și generează creșteri ale valorii, atunci
rezultatele vor fi îmbunătățite. Dacă variabilele au o relație negativă cu sistemul, vor
genera regresie la nivelul întregului sistem.
În ceea ce privește operarea, acest lucru se face după cum urmează (ecuațiile 1 și 2):
Dacă relația este pozitivă:
x m
I (1)
Mm
Dacă este negativ:

M x
I (2)
Mm
În cazul în care:
I = indicele calculat pentru fiecare variabilă pentru fiecare județ examinat;
x = valoarea observată a fiecărei variabile în fiecare municipiu analizat;
m = valoarea minimă în considerare;
M = valoarea maximă în considerare.
Deoarece indicatorii analizați au diferite unități de măsură, se consideră necesară
transformarea în index pentru a se permite agregarea în dimensiuni adecvate. Pentru
aceasta, se face uz de propunerea potrivit căreia o procedură care stabilește valorile de
-100-
scară ale variabilelor cu o serie a cărei valoare minimă este 0 (zero), iar valoarea maximă
este de 1 (una). Se poate, prin urmare, face agregarea indicilor de mărime prin media
aritmetică a fiecăreia, ajungând apoi IDS sociale, IDS demografic, economic, politic-
instituțional, de mediu și culturale. În ceea ce privește IDS final, aceasta va fi calculată
prin media aritmetică a dimensiunilor de IDS.
Pentru o mai bună înțelegere, a fost formulat pentru fiecare interval al indicelui un
nivel de performanță (tabelul 3.12).
Tabelul 3.12. Clasificarea indicilor
Indice (0-1) Performanță
0,7501-1,0000 Ideal
0,5001-0,7500 Acceptabil
0,2501-0,5000 Alert
0,0000-0,2500 Stadiu critic
Sursa: Martins și Candidi (2008)
În clasificare, vom observa indici de durabilitate cu valori:

Între 0,0000 și 0,2500 - reprezintă starea critică de durabilitate.
Intre 0,2501 și 0,5000 - reprezintă starea de alertă.
Intre 0,5001 și 0,7000 - reprezintă starea acceptabilă.
Între 0,7001 și 1,0000 - reprezintă situația ideală de durabilitate.
Prin această metodologie, datele din zona Dobrogea au fost colectate în perioada
2012-2016, iar transformarea lor în indici dă posibilitatea de generalizare cu privire la
diferitele datele colectate în perioada discutată și analizată.
3.6. Analiza rezultatelor pentru Indicele Dezvoltării Durabile (IDD) – zona

Dobrogea
Rezultatele arată valoarea indicelui și punctele cele mai relevante, sub aspect
critic și prezentarea optimă de variabile pentru a fi înscris și analizat în contextul în care
operează zona Dobrogea.
1. Dimensiunea socială
Această dimensiune este legată de nivelul de calitate a vieții, satisfacerea nevoilor
umane, justiția socială, nivelul de educație și condițiile de bază pentru supraviețuirea
oamenilor. Se poate observa în tabelul 3.13. că indicatori, cum ar fi Speranța de viață la
naștere ca fiind acceptabil 0,7078, ceea ce denotă o stare bună în ceea ce privește
calitatea vieții, fapt întărit de justificarea că condițiile bune de viață pot asigura mai mulți
ani de supraviețuire. Cu toate acestea, rata de școlarizare de 0,2368 și multe condiții
legate de serviciile primare de sănătate, cum ar fi numărul de paturi și de medici pe cap
de locuitor, se arată la un prag critic, fapt ce generează discuții și nevoia de măsuri și
-101-
acțiuni concerte pentru a rezolva problemele legate de sănătate și educație, aspecte

cheie în construirea unei societăți durabile.
Conform rezultatelor care reflectă această dimensiune, se poate constatata că
dimensiunea socială are un indice de 0,4610, ceea ce reprezintă o stare de alertă care
conduce la concluzia că societatea și puterile publice și private trebuie să ia în
considerare mai multe aspecte în mod corespunzător cu privire la aspectele sociale din
această zonă.
Tabelul 3.13. Nivele de sustenabilitate socială pentru zona Dobrogea

Dimensiunea socială Indice Nivel de performanță
Speranța de viață la naștere 0,7078 Acceptabil
Rata de mortalitate infantilă 0,7343 Acceptabil
Prelevanța de subnutriție 0,8864 Ideal
Imunizarea contra infecțiilor infantile 0,1694 Critic
Oferta de servicii primare de sănătate 0,2331 Critic
Rata de școlarizare 0, 3560 Alerta
Rata de alfabetizare 0,2878 Alerta
Școlile 0,2368 Critic
Rata de analfabetism 0,2937 Alerta
Familii aflate în program social 0,3161 Alerta
Locuințe sociale 0,6341 Alerta
Coeficientul de mortalitate din crime 0,8900 Ideal
Coeficientul de mortalitate din accidente 0,9270 Ideal
Indicele mediu 0,4610 Alerta
Sursa: prelucrare după date ale Direcției Județeană de Statistică Constanța: INS
Totodată, starea de Alertă indică faptul că cele mai multe acțiuni trebuie să
conducă către menținerea și îmbunătățirea calității vieții, în scopul de a păstra integritatea
socială a locuitorilor săi.
2. Dimensiunea demografică
Această dimensiune implică cuantificarea și analiza nivelurilor și a modelelor de
demografice pentru zona analizată. Rata de creștere a populației, care au arătat o rata de
0,5422, confirmă o performanță acceptabilă în ceea ce privește durabilitatea. Este
important de subliniat faptul că raportul populației urbane și rurale, care a arătat un nivel
de 0,7388, plasându-se la nivel de acceptabilitate oferă condiții de stabilitate și de
asigurare necesare supraviețuirii economice, sociale și fiziologice (tabelul 3.14.).
-102-
Tabelul 3.14. Nivele de sustenabilitate demografică pentru zona Dobrogea

Dimensiunea demografică Indice Nivel de performanță
Rata de creștere a populației 0,5422 Acceptabil
Raportul populației urban-rural 0,7388 Acceptabil
Densitatea demografică 0,0260 Critic
Raportul populației masculin-feminin 0,5713 Acceptabil
Distribuția pe grupe de vârstă 0,3117 Alerta
Sursa: prelucrare după date ale Direcției Județeană de Statistică Constanța: INS
Referitor la valoarea indicilor dimensiunii demografice se constată că aceasta se

concentrează pe aspecte specifice referitoare la infrastructura de locuințe, precum și
asupra celor legate de raportul dintre urban și rural.
3. Dimensiunea economică
Dimensiunea economică prezintă performanța macroeconomică și financiară a
zonei analizate precum și impactul asupra consumului de resurse și a consumului de
energie primară. Variabile, cum ar fi implicarea industriei în PIB, venitul pe cap de locuitor
și PIB-ul pe cap de locuitor au fost plasate în stare critică, respectiv, cu valori de 0,1388,
0,1754 și 0,0735, care arată o situație de venituri mici la nivel de persoană activă.
Figura 3.9. Salariul mediu lunar net, 2016

Astfel, se poate deduce necesitatea de a consolida relațiile bilaterale în domeniul
comerciale, parteneriatele și atragerea de investiții în domenii cum ar fi turism, agricultură,
-103-
energii alternative, producția, infrastructură, transport și structura pieței, astfel încât mai
multe industrii, întreprinderi și dezvoltare locală ca un întreg să fie întărită în vederea
generării de locuri de muncă și venituri.
Cea mai mare parte a populației câștiga salariul minim pe economie, ceea ce
înseamnă că întreaga zonă are nevoie de dezvoltare sub aspect tehnologic și atragere de
investiții.
Tabelul 3.15. Nivele de sustenabilitate demografică pentru zona Dobrogea

Dimensiunea economică Indice Nivel de performanță
Produsul intern brut per capita 0,0735 Critic
Participarea industriei la PIB 0,1388 Critic
Soldul balanței comerciale 0,5958 Acceptabil
Venituri per capita 0,0754 Acceptabil
Venituri provenite din muncă 0,5622 Acceptabil
Salariul minim 0,1240 Critic
Indicele mediu 0,3844 Alertă
Sursa: prelucrare după date ale Direcției Județeană de Statistică Constanța
www.constanta.insse.ro
Această dimensiune a arătat un nivel de 0,3844, ceea ce reprezintă o situație de

alertă, de asemenea, în conformitate cu indicii dimensiunii economice. Acest lucru implică
faptul că relativ la această dimensiune, factori cum ar fi implicarea industriei în PIB și PIB-
ul pe cap de locuitor au nevoie de mai mult studiu și analiză, în ceea ce privește
dezvoltarea economică locală. Se pot menționa în acest caz: factorii care permit creșterea
turismului, sectorului agricol, în special agricultura ecologică. Zona Dobrogei s-a remarcat
ca având o economie care trebuie să fie bine luate în considerare și respectate din punct
de vedere al producției, distribuției veniturilor și toate sectoarele legate de impactul
economic și vulnerabilități ale zonei, legate în principal de a garanta intervalul efectiv de
4. Dimensiunea politico-instituțională
Dimensiunea politico-instituțional a dezvoltării durabile se referă la procesul de
cetățenie, stare în care o populație menționează și legitimează drepturile ei, capacitatea,
aptitudinile și mobilizarea necesare pentru consolidarea dezvoltării durabile a zonei din
care provine. Zona Dobrogea se evidențiază printr-un nivel scăzut al cheltuielilor totale
pentru sănătate pe cap de locuitor de 0,1844, în cazul în care există o nevoie stringentă
de a rearanja acțiunile și inițiativele legate de nevoile de bază ale populației, în acest caz
accesul la asistența medicală. Un alt aspect critic în cadrul acestei dimensiuni se referă la
asistența socială, cu un indice de 0,2960-0,4853 și urbanism, care arată o rată scăzută
comparativ cu nevoile reale.
-104-
Tabelul 3.16. Nivele de sustenabilitate politico-instituțională pentru zona Dobrogea

Dimensiunea politic - instituțională Indice Nivel de performanță
Cheltuieli pe funcții
Cheltuieli cu asistența socială 0,2969 Alerta
Cheltuieli cu educația 0,9197 Ideal
Cheltuieli cu cultura 0,2277 Critic
Cheltuieli cu urbanismul 0,4853 Alerta
Cheltuieli cu locuințele urbane 0, 0000 Critic
Cheltuieli cu managementul ambiental 0,0000 Critic
Cheltuieli cu știința și tehnologia 0,0000 Critic
Cheltuieli cu sport și agrement 0,1491 Critic
Cheltuieli cu salubritatea urbană 0,0000 Critic
Cheltuieli cu sănătatea 0,0000 Critic
Cheltuieli totale cu sănătatea pe locuitor 0,1844 Critic
Accesul la servicii de telefonie fixă 0,1523 Critic
Participări la alegeri 0,3535 Alerta
Numărul de consilieri locali 0,5000 Alerta
Accesări ale justiției 0,6667 Acceptabil
Transferuri interguvernamentale 0,6646 Acceptabil
În concluzie, comunitatea studiată din punct de vedere politico-instituțional a

obținut un indice mediu de 0,2828, care se situează în zona de alertă atât pentru
comunitate, cât și pentru mediul instituțional. Se constată că 55,55% dintre variabile au
avut o situație critică, lucru care denotă că mai mult de jumătate din factorii ce țin de
dimensiunea politico-instituțională trebuie să fie luată în considerare de urgență și tarată
cu deosebită atenție. În contextul dat, este necesară corectarea aspectelor relevante
referitoare la acțiunile entităților responsabile pentru buna gestionare a resurselor publice
și gestionarea eficientă a programelor sociale de interes pentru societate.
5. Dimensiunea de mediu
Dimensiunea ecologică a dezvoltării durabile se referă la garantarea resurselor
naturale, utilizarea corectă și îmbunătățirea utilizării acestora, precum și evitarea
degradării mediului, asigurându-se cadrul de resurse și pentru generațiile viitoare.
Analiza datelor a evidențiat că variabila referitoare la volumul de apă tratată are un
indice de 1,000 și consumul mediu pe cap de apă are un indice de 0,9149 pe locuitor,
ceea ce indică o situație ideală în ceea ce privește durabilitatea, precum și existența mai
multor puncte de acces la serviciul de colectare a deșeurilor menajere.
-105-
Tabelul 3.17. Nivele de sustenabilitate ambientală pentru zona Dobrogea

Dimensiunea ambientală Indice Nivel de performanță
Calitatea apei
Conformitatea mostrelor analizate pentru măsurarea clorului
0,1988 Critic
rezidual
Incidența mostrelor de clor rezidual 0,1414 Critic
Conformitatea mostrelor analizate cu standardele de
0,5866 Acceptabil
turbiditate
Incidența mostrelor cu turbiditate în afara standardelor 0,9999 Ideal
Conformitatea mostrelor analizate pentru identificarea
0,4240 Alertă
bacteriilor
Incidența mostrelor de bacterii în afara standardelor 1,0000 Ideal
Volumul de apă tratată
Tratare cu ETAs 1,0000 Ideal
Tratare pentru dezinfecție 0,0000 Critic
Consum mediu de apă per capita (L/loc/zi) 0,9149 Ideal
Accesul la sistemul de furnizare a apei
Rețeaua de apă urbană 0,9191 Ideal
Creșterea urbană 0,9974 Ideal
Alte tipuri urbane 0,9200 Ideal
Rețeaua de apă rurală 0,4395 Alertă
Creșterea rurală 0,5600 Acceptabil
Alte tipuri rurale 0,7800 Ideal
Accesul la sistemul de canalizare
Rețeaua de canalizare urbană 0,5990 Acceptabil
Fosa septică 0,0229 Critic
Alte tipuri în urban 0,6200 Acceptabil
Lipsa canalizărilor în urban 0,9500 Ideal
Rețeaua de canalizare rurală 0,9500 Critic
Fosa septică 0,0113 Critic
Alte tipuri în rural 0,0032 Critic
Lipsa canalizărilor în rural 0,2488 Ideal
Accesul la sistemul de colectare a gunoiului
Gunoiul colectat în urban 0,9200 Ideal
Gunoi ars sau îngropat în urban 0,9300 Ideal
Alte destinații 0,9500 Ideal
Gunoiul colectat în rural 0,6900 Acceptabil
Gunoi ars sau îngropat în rural 0,7001 Acceptabil
Alte destinații 0,7200 Acceptabil
Indicele mediu 0,6200 Acceptabil
-106-
Datele obținute din cercetare evidențiază pentru zona Dobrogea un indice mediu
de 0,6200 pentru dimensiune ambientală, care plasează arealul studiat într-o situație
acceptabilă în ceea ce privește durabilitatea. Astfel, 70% din variabilele legate de
dimensiunea ambientală sunt considerate acceptabile sau ideale, ceea ce demonstrează
că factorii referitori la aspectele de mediu în Dobrogea sunt luați în considerare în
stabilirea politicilor economice și sociale.
Totodată, aceste informații ne oferă indicii și asupra faptului că societatea civilă și
instituțiile locale conștientizează și manifestă interes cu privire la securitatea resurselor
naturale și productive pentru generațiile viitoare, așa cum stipulează conceptul de
dezvoltare durabilă. Acest aspect reprezintă un punct forte care poate sta la baza
elaborării de strategii și punerea în aplicare a mecanismelor de securitate și de asigurare
a durabilității în zonă.
6. Dimensiunea culturală
Această scală expune identitatea culturală a zonei analizate, respectiv raportarea
populației la educație și cultură, în scopul creșterii capacității intelectuale și a cunoștințelor
despre mediul înconjurător. Cu ocazia acestui studiu, s-a constatat că cele mai multe
dintre aspectele cultural-educaționale sunt variabile importante, cum ar fi numărul de
centre culturale și unități de învățământ superior. Altele, cum ar fi numărul de biblioteci, cu
un indice de 0,0667, săli de sport și stadioane, cu un indice de 0,0200 și teatre sau săli de
concert, cu 0,1000, nu au o valoare semnificativă pentru a asigura promovarea procesului
de durabilitate. Se poate observa că, sub acest aspect, zona se află într-o situație critică.
Tabelul 3.18. Nivele de sustenabilitate culturală pentru zona Dobrogea

Dimensiunea culturală Indice Nivel de performanță
Numărul de biblioteci 0,6667 Critic
Săli de sport și stadioane 0,3000 Critic
Cinematografe 0,2030 Critic
Universități 0,0100 Critic
Teatre și săli de spectacole 0,1000 Critic
Muzee 0,2500 Critic
Centre culturale 0,0500 Critic
Indicele mediu 0,0624 Critic
Indicatorul de sustenabilitate culturală cu o valoare de 0,0624 denotă o stare

critică, toate variabilele analizate fiind în stare critică. Pentru a crește acest indicator,
trebuie luați în calcul factori extrem de importanți: incluziunea socială, fluxul de informații
istorice și actuale, educație, factorii sociali și de mediu, cu modificarea percepției cu
privire la responsabilitățile fiecărui sector care reprezintă societatea. Potrivit datelor, se
-107-
poate trage concluzia că este necesară creșterea performanței managerilor din domeniul
public, sunt necesare investiții culturale și educaționale cu scopul de a promova o mai
mare stabilitate în această privință. Se impune și nevoia de a schimba obiceiurile și
comportamentul populației din zonă. Pentru calcularea indicelui dezvoltării durabile IDD s-
au luat în considerare valorile indicelui mediu pentru fiecare din cele șase dimensiuni. În
tabelul următor sunt prezentate sintetic valorile acestor indici, precum și valoarea IDD, ca
medie aritmetică a acestora.
Tabelul 3.19. Calculul indicelui dezvoltării durabile în zona Dobrogea

Dimensiunea Indice Nivel de performanță
Socială 0,4610 Alertă
Demografică 0,4525 Alertă
Instituțională 0,2828 Alertă
Economică 0,3844 Alertă
Ambientală 0,6200 Acceptabil
Culturală 0,0624 Critic
Indicele dezvoltării durabile 0,3772 Alertă
Rezultatul obținut arată că zona Dobrogea are un indice de dezvoltarea durabilă

de 0,3772, care indică o stare de alertă în ceea ce privește durabilitatea. Din această
informație se deduce nevoia de adaptare a politicilor publice, în scopul îmbunătățirii
realității diagnosticate și pentru a pune bazele unui proces de dezvoltare durabilă la
nivelul zonei.
Astfel, se poate constata cu ușurință că în Dobrogea sunt necesare acțiuni care să
promoveze creșterea economică, cu scopul de a încuraja instalarea de industrii și a
promova niveluri mai ridicate ale ocupării forței de muncă și a veniturilor, pentru a
îmbunătăți astfel indicii referitori la dimensiunea economică. De asemenea, luând în
considerare principalele probleme legate de dimensiunea demografică, se recomandă
accentuarea priorității în politicile publice a aspectelor legate de asistență medicală de
bază, numărul de spitale și sprijinul social al familiilor cu probleme. Tot în acest context,
este necesară promovarea acțiunilor pentru stimularea creativității culturale, performanța
intelectuală și cultural a orașelor din zonă. Se observă o posibilă descentralizare a
politicilor sociale în cadrul unui sistem care integrează cele trei niveluri de guvernare și de
constituire a fondurilor și a consiliilor locale cu participarea socială. Acesta ar trebui să
examineze, de asemenea, costul serviciilor publice și procesul de urbanizare, în scopul de
a remedia și îmbunătăți acțiunile legate de indicii menționați.
Având în vedere aceste considerente, se poate concluziona că zona Dobrogea are
un indice de dezvoltare durabilă într-o stare de alertă. Acest lucru reflectă nevoia de
adaptare și promovare a practicilor legate de problemele locale, cheie de interes în ceea
-108-
ce privește sustenabilitatea. Această situație poate fi explicată din perspectivă economică,

având în vedere că zona analizată nu are proceduri adecvate de infrastructură axate pe
durabilitate și multe dintre sectoarele economiei și entitățile publice nu sunt instruite
corespunzător pentru a se adapta la o economie durabilă.
Cu toate acestea, cel mai mare obstacol pentru fixarea și dezvoltarea de acțiuni și
măsuri care vizează durabilitatea îl reprezintă lipsa de conștientizare a societății ca întreg,
pentru toți cei care fac parte din această zonă. Mulți din factorii decidenți nu manifestă
responsabilitate și nu iau în considerare importanța acestei perspective.
Este de subliniat necesitatea parteneriatelor între sectoarele public și privat, în
scopul de a organiza mai bine și a prioritiza investițiile și activitățile sociale, precum și
nevoia de o schimbare de mentalitate și de conștientizare a cetățenilor referitor la
schimbarea obiceiurilor și comportamentelor nocive față de mediu și societate. Una din
motivațiile acestui studiu o reprezintă posibila conștientizare a publicului asupra nevoii de
a gestiona mai bine echilibrul și coerența între diferitele investiții în domeniile economic,
politic-instituțional, demografic, mediu și cultural, precum și ideea de etică durabilă, care
trebuie să fie luate în considerare în mod corespunzător și adoptate de către toți cei care
fac parte din comunitate.
Este important să subliniem faptul că, sub aspect cultural, indicatorii au revelat o
poziție critică, situație care impune inițierea de acțiuni și programe care îmbunătățesc
aceste aspecte - acțiuni și incluziune culturală, educație.
Pentru dimensiunea socială, cea demografică, cea politică, cea instituțională și cea
economică, coroborate, s-a diagnosticat o stare de alertă, care relevă faptul că zona are
nevoie de politici mai coerente în ceea ce privește condițiile de supraviețuire de bază și
performanță instituțională la nivelul veniturilor publice și private. Numai dimensiunea de
mediu prezintă o situație acceptabilă în ceea ce privește durabilitatea.
Astfel, având în vedere realitatea, se recomandă stabilirea de politici și acțiuni
adecvate care să asigure adaptarea eficientă și durabilă din perspectiva dimensiunilor
analizate, redefinirea politicilor publice și schimbări în atitudinea agenților sociali și
instituționali, pentru a inversa situația și pentru a atinge, astfel, o mai mare sinergie între
interesele publice și private îndreptate spre generarea de dezvoltare durabilă.
-109-
CAPITOLUL 4
Abordarea analitică a Indicelui Dezvoltării Durabile

aferent zonei Dobrogea prin intermediul software-ului
Balanced Scorecard Designer Professional
4.1. Sustainability Balanced Scorecard – un nou concept de evaluare a

performanțelor din domeniul dezvoltării durabile
Sustenabilitatea reprezintă principiul de bază al fundamentării managementului

strategic al dezvoltării durabile. Corelarea strategiei cu sistemul de management al
dezvoltării durabile se poate face prin utilizarea metodologiei Balanced Scorecard
(Gheorghe-Moisii și Tîrziu, 2012). Modelul Balanced Scorecard oferă factorilor de decizie
un set de instrumente care le permit explorarea factorilor care asigură performanța,
translatând misiunea și strategia într-un set de indicatori cheie de performanță care pot fi
monitorizați prin multiple perspective. În abordarea clasică, aceste perspective sunt:
financiară, clienți, procese interne și învățare organizațională (Kaplan și Norton, 1996).
Din punct de vedere conceptual, managementul strategic al dezvoltării durabile
urmărește problematica contribuției comunităților la asigurarea sustenabilității într-o
manieră integrativă, luând în considerare integrarea unor indicatori cheie de performanță
pe cele trei dimensiuni ale sustenabilității: economic, ambiental și social (Figge și colab.,
2002). În situația în care metodologia Balanced Scorecard (BSC) este aplicată la nivelul
unei regiuni, se impune integrarea celei de-a patra dimensiuni de analiză, și anume cea
demografică. În acest mod, cele patru perspective clasice ale modelului Balanced
Scorecard pot fi transpuse cu succes în abordarea dezvoltării durabile.
Utilizarea unui model de Balanced Scorecard, adaptat cerințelor dezvoltării
regionale durabile, ca și un instrument de planificare strategică, contribuie la creșterea
gradului de transparență a acțiunilor economice, sociale și de mediu, oferind totodată
posibilitatea e a înțelege relațiile de cauzalitate dintre indicatorii specifici fiecărei
dimensiuni a sustenabilității (Bieker, 2003).
Un avantaj major al aplicării metodologiei Balanced Scorecard din perspectiva
dezvoltării durabile constă în evidențierea interdependențelor dintre capabilitățile și
resursele unei regiuni, pe termen lung, și rezultatele financiare, pe termen scurt.
Legăturile de tip cauză – efect din cadrul hărților strategice asociate modelelor Balanced
Scorecard sustenabile reflectă oportunitățile de adaptare a obiectivelor strategiei de
dezvoltare durabilă la realitățile unei regiuni (Möller și Schaltegger, 2005).
-110-
Implementarea dimensiunilor sustenabilității în modelul BSC trebuie să asigure o

legătură strânsă între strategia de dezvoltare a unei regiuni și nevoile comunității;
procedura de integrare a indicatorilor de sustenabilitate oferă posibilitatea decidenților
dintr-o regiune să transforme viziunea privind dezvoltarea durabilă în planuri de acțiune
(Zavodna, 2013).
4.2. Avantajele utilizării software-ului Balanced Scorecard Designer

Professional în managementul performanțelor unui proiect de dezvoltare
durabilă
Balanced Scorecard Designer reprezintă un software care facilitează abordarea

analitică a managementului performanțelor, facilitând interconectarea proceselor legate
de crearea și gestionarea informatizată a tablourilor de bord echilibrate (Balanced
Scorecards).
Balanced Scorecard Designer generează rapoarte la cererea utilizatorului,
caracterizate prin reprezentări grafice a indicatorilor cheie de performanță, grupați în
dimensiuni de analiză specifice, precum și a obiectivelor integrate în hărți strategice . Prin
intermediul funcțiilor de optimizare aplicabile indicatorilor integrați în sistem, utilizatorii
acestui software sunt informați atunci când performanța proiectului pe care îl gestionează
nu reușește să le îndeplinească așteptările.
Selectarea indicatorilor de control a performanței se realizează prin corelarea la
obiectivele strategice asumate și transpuse în software prin intermediul hărților strategice.
Utilizatorii acestui program informatic dispun de capabilități de creare a unei palete de
indicatori pentru controlul de performanță, de definire a arborelui decizional care
antrenează relații între tabloul de bord și obiectivele asociate acestora.
Balanced Scorecard Designer furnizează un suport flexibil destinat calculului
indicatorilor specifici controlului de performanță în funcție de anumite valori țintă stabilite
de către decident. Software-ul permite crearea unei palete de indicatori cheie ce vor putea
fi grupați pe categorii; fiecărei categorii în parte și pentru fiecare obiectiv definit se face
asocierea coeficienților de importanță relativi, în funcție de importanța care li se acordă.
Prin accesarea funcțiilor de optimizare disponibile în cadrul software-ului,
utilizatorii săi au posibilitatea să identifice diferențele de performanță dintre cele patru
perspective (dimensiuni de analiză) specifice metodologiei Balanced Scorecard. Un
avantaj semnificativ este reprezentat de posibilitatea personalizării celor patru
perspective, fapt care conduce la posibilitatea utilizării software-ului în contexte specifice.
Astfel, am considerat oportună personalizarea dimensiunilor modelului Balanced
Scorecard la cerințele indicelui de dezvoltare durabilă aferent zonei Dobrogea.
-111-
4.3. Proiectarea unui sistem de indicatori cheie de performanță asociat

Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
Elaborarea sistemului integrat de indicatori cheie de performanță asociat Indicelui

Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea s-a bazat pe acordul reprezentanților
centrelor de dezvoltare regionale din Consiliile Județene Tulcea și Constanța de a furniza
informații legate atât de valorile acestor indicatori, cât și de intervalele de evoluție ale
acestora, astfel încât să poată fi aplicate funcțiile de optimizare ale software-ului Balanced
Scorecard Designer, în vederea determinării performanțelor individuale și globale ale
proiectului supus analizei. În urma discuțiilor cu reprezentanții centrelor de dezvoltare
regionale din cele două județe mai sus menționate, am ajuns la un consens în privința
personalizării modelului Balanced Scorecard, luând în considerare patru dimensiuni de
analiză (economică, socială, ambientală și demografică) și câte cinci indicatori de
performanță relevanți pentru fiecare dimensiune de analiză în parte, pentru care am
determinat atât performanța individuală, cât și gradul de risc, în funcție de probabilitatea
de apariție și impact.
4.3.1 Indicatorii de performanță specifici dimensiunii economice
În cazul dimensiunii economice a modelului Balanced Scorecard, am grupat cinci

indicatori, incluși în determinarea indicelui de dezvoltare regională a zonei Dobrogea:
soldul balanței comerciale, venituri per capita, venituri provenite din muncă, produsul
intern brut per capita și participarea industriei la PIB.
Soldul balanței comerciale a înregistrat o performanță medie (54%) și un grad de
risc mediu (figura 4.1). Determinarea performanței acestui indicator s-a bazat pe aplicarea
funcției de maximizare, luând în considerare valoarea curentă a indicatorului (0,5958),
respectiv intervalul de evoluție planificat (0,45 – 0,72).
Figura 4.1. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Soldul balanței

comerciale
Sursa: print-screen BSC Designer software
-112-
Maximizarea valorii indicatorului analizat s-a realizat prin aplicarea unei funcții
lineare, formula de calcul fiind evidențiată în figura nr. 4.2.
Performanța soldului balanței comerciale = 0,5958  0,45  0,54
0,72  0,45
Figura 4.2. Exemplificarea formulei de calcul pentru funcția de optimizare bazată pe

maximizarea output-ului
Venitul per capita a înregistrat o performanță de 51%, situându-se în zona galbenă

a graficului de tip „gauge”, care reflectă o performanță medie, riscul asociat fiind de
asemenea, de nivel mediu (figura nr. 4.3). Optimizarea, în acest caz, a implicat aplicarea
funcției de maximizare, pe baza valorii curentă a indicatorului (0,0754), respectiv a
intervalului de evoluție planificat (0,055 – 0,095).
Performanța venitului per capita = 0,0754  0,055  0,51
0,095  0,055
Figura 4.3. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului –

Venituri per capita
-113-
Valoarea procentuală a performanței asociate indicatorului Venituri provenite din

muncă (61,83%) depășește cu puțin pragul de 60%, poziționându-se astfel în zona verde
a graficului de tip „gauge”, care reflectă o performanță ridicată (figura nr. 4.4). În mod
implicit, riscul asociat acestui indicator are o probabilitate mai mică de apariție, impactul
său fiind unul puternic la nivelul dimensiunii de analiză. Optimizarea a implicat aplicarea
funcției de maximizare, luând în calcul valoarea curentă a indicatorului (0,5622), respectiv
intervalul de evoluție planificat (0,42 – 0,65).
Performanța veniturilor provenite din muncă = 0,5622  0,42  0,6183
0,65  0,42
Figura 4.4. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Venituri

provenite din muncă
Produsul intern brut per capita a înregistrat o performanță scăzută (33,57%),

situată sub valoarea pragului critic de 40%, asociată cu un grad de risc ridicat (figura nr.
4.5); această realitate trebuie să reprezinte un semnal de alertă pentru autoritățile locale,
care sunt obligate să adopte urgent măsuri care să favorizeze creșterea performanțelor
acestui indicator, pe termen mediu și lung. Valoarea curentă a indicatorului (0,0735) și
intervalul de evoluție planificat (0,05 – 0,12) au fost asignate funcției de maximizare a
software-ului.
Performanța produsului intern brut per capita = 0,0735  0,05  0,3357
0,12  0,05
Figura 4.5. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Produsul intern

brut per capita
-114-
Valoarea performanței indicatorului Participarea industriei la PIB (38,80%) este

mai ridicată decât în cazul indicatorului Produsul intern brut per capita, însă se situează
sub pragul de 40% ce semnifică performanțe medii (figura nr. 4.6). În zona analizată,
industria navală are cea mai mare contribuție la cei doi indicatori. Și în acest caz, am
aplicat funcția de maximizare, considerând valoarea curentă a indicatorului (0,1388) și
Performanța participării industriei la PIB = 0,1388  0,1  0,3880
0,2  0,1
Figura 4.6. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Participarea

industriei la PIB
Performanța globală a dimensiunii economice specifice indicelui dezvoltării

durabile aferent zonei Dobrogea se determină ca o medie ponderată a performanțelor
individuale ale celor cinci indicatori (figura nr. 4.7); am alocat ponderi egale (0,2)
indicatorilor grupați în această perspectivă, întrucât nu am urmărit generarea unei
ierarhizări a acestora.
Figura 4.7. Performanța globală a dimensiunii economice specifice Indicelui

Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
-115-
Prezentarea performanței înregistrate de dimensiunea economică într-un grafic de

tip radar (figura nr. 4.8) oferă posibilitatea de a compara valorile agregate ale mai multor
serii de date (performanțele individuale ale indicatorilor) și de a afișa modificările valorilor
relativ la un punct central.
Figura 4.8. Vizualizarea grafică în diagramă de tip radar a performanței dimensiunii

economice a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
Autoritățile locale din zona Dobrogea trebuie să conștientizeze semnalul de

avertizare transmis prin cuantificarea performanțelor dimensiunii economice în cadrul
indicelui de dezvoltare durabilă.
4.3.2. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii sociale
Dimensiunea socială aferentă indicelui de dezvoltare durabilă din zona Dobrogea

integrează cinci indicatori cheie de performanță, și anume: oferta de servicii primare de
sănătate, rata de școlarizare, rata de analfabetism, familii aflate în program social și
speranța de viață la naștere.
Oferta de servicii primare de sănătate reprezintă un factor critic al nivelului de trai
la nivelul unei țări, în general și al unei regiuni, în particular. Performanța înregistrată de
acest indicator este scăzută (33,10%), fiind asociată unui grad de risc ridicat (Figura nr.
4.9). Optimizarea a implicat aplicarea funcției de maximizare, pe baza valorii curentă a
indicatorului (0,2331), respectiv a intervalului de evoluție planificat (0,2 – 0,3);
poziționarea valorii în apropierea valorii capătului stânga al intervalului denotă nivelul de
performanță scăzut în cazul acestui indicator.
-116-
Figura 4.9. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Oferta de

servicii primare de sănătate
0,2331  0,2
Performanța ofertei de servicii primare de sănătate =  0,3310
0,3  0,2
Rata de școlarizare – un indicator cheie de performanță relevant prin prisma
impactului social al educației asupra populației – înregistrează o performanță medie la
nivelul zonei Dobrogea (46,67%) (figura nr. 4.10). România ocupă penultimul loc în
Uniunea Europeană în privința acestui indicator, consecințele fiind vizibile în plan social.
Pentru determinarea nivelului de performanță a acestui indicator, am aplicat funcția de
maximizare, considerând valoarea curentă a indicatorului (0,356) și intervalul de evoluție
planificat (0,3 – 0,42).
Performanța ratei de școlarizare = 0,356  0,3  0,4667
0,42  0,3
Figura 4.10. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Rata de

școlarizare
Determinarea unui nivel al performanței foarte scăzut asociat ratei analfabetismului

în zona Dobrogea (33,12%) pune în evidență o realitate a societății române ști (figura nr.
4.11). Un raport al Comisiei Europene plasează România pe primul loc în topul
analfabetismului, în condițiile în care cei mai mulți părinți decid să nu trimită sau își
-117-
retragă copii de la școală. Spre deosebire de indicatorii analizați până în acest moment,
am aplicat funcția de minimizare în vederea optimizării acestui indicator.

analfabetism
Minimizarea valorii indicatorului analizat s-a realizat prin aplicarea unei funcții
lineare, formula de calcul fiind evidențiată în figura nr. 4.12. Valoarea curentă a
indicatorului a fost de 0,2937, în timp ce capetele intervalului de evoluție au fost 0,18,
respectiv 0,35.
Performanța ratei de analfabetism = 0,35  0,2937  0,3312
0,35  0,18
Figura 4.12. Exemplificarea formulei de calcul pentru funcția de optimizare bazată

pe minimizarea output-ului
-118-
Creșterea numărului de programe de sprijin pentru copii și familii aflate în

dificultate în zona Dobrogea, de și a contribuit la o performanță medie a indicatorului
Familii aflate în program social (51,37%, conform figurii nr. 4.13), trebuie corelată cu
regândirea strategiei naționale de asistență socială, pentru a avea un impact social
semnificativ. Valoarea curentă a indicatorului (0,3161) și intervalul de evoluție planificat
(0,275 – 0,355) au fost asignate funcției de maximizare a software-ului Balanced
Scorecard Designer.
Performanța numărului de familii aflate în program social = 0,3161  0,275  0,5137
0,355  0,275
Figura 4.13. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Familii aflate în

program social
Speranța de viață la naștere reprezintă un indicator relevant luat în analiza stării

de sănătate a populației. În acest context particular, nivelul performanței este destul de
ridicat (64,22%), fiind poziționat în zona verde a graficului de tip „gauge” (figura nr. 4.14).
Optimizarea a implicat aplicarea funcției de maximizare, pe baza valorii curentă a
indicatorului (0,7078), respectiv a intervalului de evoluție planificat (0,65 – 0,74).
Performanța speranței de viață la naștere = 0,7078  0,65  0,6422
0,74  0,65
Figura 4.14. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Speranța de

viață la naștere
-119-
Performanța globală a dimensiunii sociale specifice Indicelui Dezvoltării Durabile

aferent zonei Dobrogea, calculată pe baza mediei ponderate a performanțelor celor cinci
indicatori care o compun, este de 45,70%, fiind situată puțin sub nivelul performanței
dimensiunii economice (figura nr. 4.15).
Figura 4.15. Performanța globală a dimensiunii sociale specifice Indicelui

În ceea ce privește vizualizarea aportului fiecărui indicator la determinarea

performanței dimensiunii sociale pe baza diagramei radar (figura nr. 4.16), remarcăm
diferențele semnificative de performanțe dintre indicatori.

sociale a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
-120-
Autoritățile locale din zona Dobrogea trebuie să ia în considerare compatibilizarea

dintre eficiența economică și echitatea socială, în contextul în care creșterea calității vieții
membrilor comunităților locale reprezintă scopul primordial, în timp ce creșterea
economică reprezentă mijlocul de realizare.
4.3.3. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii ambientale
Dimensiunea ambientală sau de mediu integrează cinci indicatori cheie de

performanță: calitatea apei, consumul mediu de apă per capita, accesul la sistemul de
furnizare a apei, accesul la sistemul de canalizare și accesul la sistemul de colectare a
gunoiului. În cazul indicatorului care măsoară calitatea apei, a fost înregistrat un nivel al
performanței de 47,60% și un risc mediu (figura nr. 4.17), pe baza optimizării cu ajutorul
funcției de maximizare, care ia în considerare parametrii: valoarea curentă a indicatorului
(0,1988) și intervalului de evoluție planificat (0,175 – 0,225).
Performanța calității apei = 0,1988  0,175  0,4760
0,225  0,175
Figura 4.17. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Calitatea apei

Consumul de apă per capita, cel de-al doilea indicator integrat în dimensiunea
ambientală, a înregistrat cea mai mare performanță (82,45%) din tot sistemul de indicatori
ai modelului Balanced Scorecard (figura nr. 4.18). Valoarea curentă a indicatorului
(0,9149) și intervalul de evoluție planificat (0,75 – 0,95) au fost asignate funcției de
maximizare a software-ului Balanced Scorecard Designer.
Performanța consumului de apă per capita = 0,9149  0,75  0,8245

0,95  0,75
-121-
Figura 4.18. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Consum mediu

de apă per capita
Accesul la sistemul de furnizare a apei în regiunea analizată a înregistrat o

performanță medie (49,65%), generată de mecanismul de optimizare al software-ului
Balanced Scorecard Designer (figura nr. 4.19), în contextul datelor de input inserate:
valoarea curentă a indicatorului (0,6793) și intervalul de evoluție planificat (0,58 – 0,78).
Performanța accesului la sistemul de furnizare a apei = 0,6793  0,58  0,4965
0,78  0,58
Figura 4.19. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Accesul la

sistemul de furnizare a apei
Accesul la sistemul de canalizare a înregistrat o performanță superioară accesului

la sistemul de furnizare a apei în regiunea analizată (52,50%), cu mențiunea că
diferențele între mediul urban și rural sunt foarte mari (figura nr. 4.20). Pentru
determinarea nivelului de performanță a acestui indicator, am aplicat funcția de
maximizare, considerând valoarea curentă a indicatorului (0,7745) și intervalul de evoluție
-122-
Performanța accesului la sistemul de canalizare = 0,7745  0,68  0,5250

0,86  0,68

sistemul de canalizare
Spre deosebire de cei doi indicatori analizați anterior, accesul la sistemul de colectare a
gunoiului a înregistrat un nivel mai scăzut de performanță, de 45,24% (figura nr. 4.21),
situându-se totuși în zona galbenă a graficului de tip gauge.
Determinarea performanței acestui indicator s-a bazat pe aplicarea funcției de
maximizare, luând în considerare valoarea curentă a indicatorului (0,805), respectiv
Performanța accesului la sistemul de colectare a gunoiului = 0,805  0,71  0,4524
0,92  0,71

sistemul de colectare a gunoiului
Nivelul performanței globale a dimensiunii ambientale specifice Indicelui Dezvoltării

Durabile aferent zonei Dobrogea (55,49%, conform figurii nr. 4.22) depășește atât pe cel
-123-
al dimensiunii economice, cât și pe cel al dimensiunii ambientale, urmând a fi comparat în

cele ce urmează cu nivelul performanței celei de-a patra dimensiuni, cea demografică.
Figura 4.22. Performanța globală a dimensiunii ambientale specifice Indicelui

În vizualizarea diagramei radar a performanței agregate a dimensiunii ambientale

(figura nr. 4.23), remarcăm gap-urile semnificative de performanță între indicatori.

ambientale a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
-124-
4.3.4. Indicatorii de performanță specifici dimensiunii demografice
Dimensiunea demografică grupează un set de cinci indicatori pe care i-am

considerat relevanți din punct de vedere al obiectivelor studiului: rata de creștere a
populației, raportul populației urban-rural, densitatea demografică, raportul populației
masculin – feminin și distribuția populației pe grupe de vârstă.
În privința ratei de creștere a populației, remarcăm înregistrarea unei performanțe
de nivel mediu (56,55%, conform figurii nr. 4.24), ținând cont de valoarea curentă a
indicatorului (0,5422), dar și de capetele intervalului de evoluție previzionată a
indicatorului (0,48 – 0,59).
Performanța ratei de creștere a populației = 0,5422  0,48  0,5655
0,59  0,48

creștere a populației
Raportul populației urban – rural poate fi considerat optim pentru regiunea

analizată, în contextul în care îi este asociat un nivel al performanței ridicat (68,80%,
conform figurii nr. 4.25). Valoarea curentă a indicatorului (0,7388) și intervalul de evoluție
planificat (0,67 – 0,77) au fost asignate funcției de maximizare a software-ului Balanced
Scorecard Designer.
Performanța raportului populației urban – rural = 0,7388  0,67  0,6880
0,77  0,67
Figura 4.25. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Raportul

populației urban-rural
-125-
Densitatea demografică în zona Dobrogei se situează sub media țării, fapt datorat
în mare parte suprafețelor mari nelocuite din Rezervația Biosferei Delta Dunării. În acest
context, nivelul redus al performanței acestui indicator (30% - figura nr. 4.26) este
explicabil. Optimizarea a implicat aplicarea funcției de maximizare, pe baza valorii curentă
a indicatorului (0,026), respectiv a intervalului de evoluție planificat (0,02 – 0,04).
Performanța densității demografice în zona Dobrogei = 0,026  0,02  0,30
0,04  0,02
Figura 4.26. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Densitatea

demografică
Raportul populației masculin – feminin se caracterizează printr-un nivel destul de

ridicat al performanței (60,87% - figura nr. 4.27), nivelul său fiind rezultatul aplicării
mecanismului de optimizare al software-ului Balanced Scorecard Designer, în contextul
datelor de input inserate: valoarea curentă a indicatorului (0,5713) și intervalul de evoluție
Performanța raportului populației masculin - feminin= 0,5713  0,48  0,6087
0,63  0,48
Figura 4.27. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Raportul

populației masculin - feminin
Cele mai recente studii statistice referitoare la analiza populației regiunii Sud-Est
relevă o tendință de îmbătrânire a populației prin scăderea gupelor de vârstă sub 35 de
-126-
ani. Acesta este motivul esențial care influențează negativ performanța distribuției pe
grupe de vârstă în zona Dobrogea (38,14%, conform figurii 4.28). Pentru determinarea
nivelului de performanță a acestui indicator, am aplicat funcția de maximizare,
considerând valoarea curentă a indicatorului (0,3117) și intervalul de evoluție planificat
(0,285 – 0,355).
Performanța raportului populației masculin – feminin = 0,3117  0,285  0,3814
0,355  0,285
Figura 4.28. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Distribuția pe

grupe de vârstă
Nivelul performanței globale a dimensiunii demografice (50,87%) este superior

nivelurilor înregistrate de dimensiunile economică și socială, însă este inferior nivelului
performanței dimensiunii ambientale (figura nr. 4.29). Astfel, este pus în valoare rolul
modelului Balanced Scorecard de a evidenția diferențele (gap-urile) de performanțe dinte
dimensiunile pe care le integrează.
Figura 4.29. Performanța globală a dimensiunii demografice specifice Indicelui

-127-
Diagrama radar asociată dimensiunii demografice ilustrează, de asemenea,

diferențe de performanțe semnificative între indicatorii pe care îi integrează (figura nr.
4.30)

demografice a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea
În cele ce urmează, ne propunem să analizăm performanța indicelui de dezvoltare

durabilă în zona Dobrogea, într-o abordare integrativă.
4.4. Determinarea performanței globale aferente indicelui dezvoltării durabile

din zona Dobrogea
Compararea stării curente a sistemului de indicatori cheie de performanță aferenți

indicelui de dezvoltare durabilă în zona Dobrogea cu cea la care autoritățile locale doresc
să ajungă reprezintă un prim pas în auditul performanței indicatorilor analizați.
Un raport grafic extrem de util în acest sens îl reprezintă diagrama radar agregată
ce reflectă performanța globală a sistemului analizat (figura nr. 4.31).
Următorii pași ce trebuie urmați de către decidenții de la nivelul administrațiilor
locale din zona analizată constau în formularea unui plan de măsuri realist pentru
acoperirea decalajului dintre starea curentă a sistemului de indicatori auditat și starea de
conformitate cu standardul de referință al indicelui de dezvoltare durabilă, respectiv
implementarea acestui plan.
-128-
Figura 4.31. Vizualizarea grafică în diagramă de tip radar a performanței globale a

Implementarea planului de măsuri implică derularea activităților ce urmăresc

îndeplinirea unui set de obiective, defalcate la nivelul fiecărei dimensiuni de analiză (figura
nr. 4.32). În cazul dimensiunii economice, se urmăresc modalități concrete de creștere a
veniturilor, atât la nivel urban, cât și la nivel rural. Dimensiunii sociale îi sunt asignate
obiective precum alocarea eficientă a fondurilor pentru educație și sănătate și atragerea
de fonduri suplimentare pentru programe sociale. Creșterea nivelului calitativ al apei și
eficientizarea sistemului de furnizare a apei și de canalizare, în special în mediul rural,
reprezintă principalele obiective ale dimensiunii ambientale, în timp ce diminuarea ratei
migrării tinerilor către mediul urban sau străinătate și atragerea de forță de muncă, în
special în agricultură și turism constituie obiectivele majore ale dimensiunii demografice.
-129-
Figura 4.32. Proiectarea obiectivelor specifice fiecărei dimensiuni a modelului

Balanced Scorecard
Harta strategiei reprezintă instrumentul prin care obiectivele strategice aferente

indicelui de dezvoltare durabilă din zona Dobrogea, sunt relaționate cauzal. Transferul
obiectivelor într-o hartă a strategiei se realizează cu ajutorul meniului Strategy map,
rezultatele fiind evidențiate în figura nr. 4.33.
Figura 4.33. Proiectarea hărții strategice asociate modelului Balanced Scorecard

-130-
De asemenea, harta strategiei aliniază sistemul de indicatori cheie de performanță

asociați obiectivelor la strategia de ansamblu privind dezvoltarea durabilă în zona
Dobrogea.
Meniul KPIs (Key Performance Indicators) al software-ului Balanced Scorecard
furnizează performanța globală a indicelui de dezvoltare durabilă a zonei Dobrogea
(50,10% - figura nr. 4.34), fiind determinată ca o medie ponderată a performanțelor
fiecărei dimensiuni: economică (nivel performanță 47,84%, pondere 2), socială (nivel
performanță 45,70%, pondere 3), ambientală (nivel performanță 55,49%, pondere 3) și
demografică (nivel performanță 50,87%, pondere 2). În condițiile în care suma ponderilor
alocate celor trei dimensiuni trebuie să fie egală cu 10, am recurs la o ierarhizare a
acestora, considerând că dimensiunea socială și cea ambientală au un impact mai mare
asupra indicelui dezvoltării durabile decât celelalte două dimensiuni.
Un avantaj major este reprezentat de faptul că datele stocate în cadrul acestui
meniu pot fi transferate cu ușurință către diverse aplicații Office, precum Microsoft Excel
sau sisteme de gestiune a bazelor de date.
Figura 4.34. Aportul fiecărei dimensiuni de analiză la performanța globală a

În concluzie, software-ul Balanced Scorecard Designer Professional oferă

utilizatorilor săi oportunitatea de a gestiona prin tablouri de bord (dashboards)
personalizate evoluția unui sistem de indicatori cheie de performanță, formalizând
obiectivele interconectate într-o hartă a strategiei și aliniind setul de indicatori unui plan de
măsuri necesare atingere a obiectivelor, care poate fi actualizat în permanență.
-131-
CAPITOLUL 5
Strategii economice în vederea creșterii performanței

teritoriale a Zonei Dobrogea în contextul dezvoltării
durabile
5.1. Creșterea durabilă – avantaje economice și de mediu
Capitolul de față își propune să analizeze sprijinul acordat de politica regională

zonelor componente pentru atingerea obiectivelor strategiei naționale privind dezvoltarea
durabilă Europa 2020, asigurând coeziunea socială, productivitate, nivel ridicat al ocupării
forței de muncă. În vizorul strategiei Europa 2020 se regăsește dezvoltarea inteligentă,
durabilă și incluzivă, aspecte indisolubil legate între ele. Abordarea vizează cele mai
importante provocări ale Europei, cu care aceasta se confruntă în prezent și se
previzionează că vor mai ține agenda Uniunii Europene și în următorii zece ani: cum ar fi
forța de muncă insuficient calificată, îmbătrânirea populației, importanța creșterii gradului
de inovare, contracararea degradării mediului datorată creșterii economice și, nu în ultimul
rând, siguranța energetică.
În acest capitol vor fi abordate acțiunile actuale ale politicii regionale care prevede
încurajarea creșterii inteligente, incluzive și durabile în zona Dobrogea. Conform cadrului
politicii regionale, acesta trebuie să asigure implicarea cetățenilor în dezvoltarea
proiectelor, utilizarea eficientă a resurselor existente, protecția mediului. În scopul
realizării dezideratelor Europa 2020, vor fi implicați activ toți actorii responsabili pentru
aplicarea politicilor regionale.
La nivel european, se află în dezbatere conceptul de inteligență teritorială, care
pune accent pe valorificarea potențialului teritorial, pe dezvoltarea echilibrată a teritoriului
și pe reducerea disparităților. Inteligența teritorială a fost luată în discuție și introdusă în
Tratatul de la Lisabona, conceptul fiind adăugat dimensiunii sociale și economice, obiectiv
asumat de politica Uniunii Europene. Inteligența teritorială urmărește să stimuleze la
scară regională, o dinamică de dezvoltare durabilă bazată pe o combinație de obiective
de mediu, culturale, economice, sociale, precum și pe interacțiunea dintre cunoaștere și
acțiune, schimbul de informare, consultare în vederea dezvoltării de proiecte.
Procesele de descentralizare politică, preocuparea pentru sustenabilitatea
economiei, modelele de creștere într-o lume globalizată și evoluția societății cunoașterii
aduc un nou mod de a se concentra asupra problemelor legate de dezvoltare. Pe de o
parte, preocuparea pentru viața generațiilor actuale și viitoare, pune în centrul atenției
dimensiunea teritorială (vs. globală) a dezvoltării.
-132-
Pe de altă parte, concentrarea asupra teritoriului permite o percepție a

multidimensionalității și a complexității problemelor, subliniind două aspecte importante.
În primul rând, nevoia de soluții care să fie abordate în mod cuprinzător și în mod
coordonat de către toți actorii implicați în teritoriu (participarea și crearea instrumentelor
de instituționalizare a acestei participări sunt emise aici ca o cerere democratică, dar, în
aceeași măsură, ca un factor indispensabil pentru a garanta eficiența proceselor de
descentralizare). În al doilea rând, lipsa cunoștințelor și a învățării pluridisciplinare
disponibile pentru rezolvarea completă a acestor probleme complexe, precum și lipsa
pachetelor de instrumente de prospectare, proiectare și evaluare a proiectelor, adaptate la
necesitățile teritoriului.
În linii mari, inteligența teritorială garantează dezvoltarea armonioasă a diferitelor
zone, asigură coeziunea socială și dezvoltarea durabilă (figura 5.1), permite oamenilor
exploatarea optimă a potențialul teritoriului, transformă diversitatea într-un atu și mai ales
completează și consolidează inteligența economică și socială. Astfel, politica referitoare la
inteligența teritorială trebuie să vizeze diminuarea diferențelor în dezvoltarea zonelor
geografice, a diferențelor dintre mediul urban și cel rural, a diferențelor dintre centru și
periferie, în același timp cu prevenirea amplificării discrepanțelor teritoriale.
Figura 5.1. Procesul inteligenței teritoriale

Sursa: Soulier, 2012
Considerate motoare ale economiei, orașele sunt catalizatori pentru creativitate și

inovare. Dimensiunile vieții urbane – socială, economică, de mediu și culturală - sunt
indisolubil legate între ele, iar succesul în dezvoltarea urbană nu poate fi atins decât
printr-o abordare integrată.
În perioada 2014-2020 se pune accent pe o abordare consolidată și integrată
pentru a face față tuturor provocărilor urbane. Se vor introduce conceptele investițiilor
teritoriale integrate (ITI), pentru a înlocui înlocui axele prioritare care vizau dezvoltarea
urbană si care gândite să acționeze separat.
Printre prioritățile de dezvoltare durabila existente la nivelul zonei Dobrogea
Centru este creșterea inteligenței teritoriale prin susținerea dezvoltării urbane, atât a
-133-
orașelor cu nivel crescut de dezvoltare, cât și a celor care se confruntă cu probleme de

natură economică și socială.
Orașele dezvoltate reprezintă poli care exercită atracție pentru localitățile din
vecinătate, cu implicații în dezvoltarea economică și socială a întregii zone. La polul opus,
orașele mici și mijlocii din zona Dobrogea se confruntă cu probleme în derularea
procesului de dezvoltare durabilă, mai ales datorită procesului de restructurare
economică, poziționat în timp după anul 1989, și care a afectat masiv orașele
monoindustriale.
Conceptul de inteligență teritorială la nivelul zonei Dobrogea se axează pe
procesul de regenerare urbană în orașele mici și mijlocii, și mai ales a celor
monoindustriale, creșterea conectivității orașelor cu zonele adiacente, susținerea
cartierelor sărace prin politici incluzive, în concluzie, dezvoltarea unei economii inteligente
cu inițierea inovației, a cercetării aplicate, mai ales orașele mari și în centrele universitare.
Promovarea orașelor verzi, dezvoltarea iluminatului public, susținerea transportului urban
sustenabil, creșterea eficienței energetice a clădirilor, alături de amenajarea și protejarea
spațiilor pentru agrement reprezintă priorități pentru societate.
În zona Dobrogea, pentru perioada 2014-2020 sunt imperios necesare finanțările
proiectelor cu caracter regional integrat, menite să contribuie la realizarea măsurilor
definite și incluse în Planul Regional de Dezvoltare. Finanțarea proiectelor regionale
integrate urmează să rezolve mare parte din problemele identificate la nivel regional,
conducând la îndeplinirea obiectivelor stabilite de Strategia Europa 2020 pentru România.
Calitatea vieții și dezvoltarea armonioasă a zonei Dobrogea depinde într-o măsură
considerabilă de dezvoltarea infrastructurii de transport, de educație, a utilităților publice,
de sănătate, de cercetare, si a celei sociale. Infrastructura regiunii este în prezent
învechită, impunându-se crearea de proiecte pentru amenajare, extindere, modernizare,
reabilitare.
Construirea unui climat social propice dezvoltării se află în vizorul politicii comune
europene, reprezentând unul din principiile statuate în tratatele Uniunii Europene.
Strategia Europa 2020, care trasează liniile directoare ale Europei pentru următorii 10 ani,
a inclus trei priorități strategice pentru țările membre UE. Una dintre aceste priorități
vizează sfera socialului: promovarea unei economii cu forță de muncă ocupată, care să fie
condusă de principiile inteligenței sociale și teritoriale.
Unele din domeniile care trebuie exploatate la maxim în regiunea Dobrogea le
reprezintă cercetarea și inovarea, domeniu care poate da un impuls semnificativ zonei și
care necesită finanțări consistente. Datorită faptului că se înregistrează întârzieri
constante în ceea ce privește dezvoltarea inovării și cercetării, Uniunea Europeană a
hotărât ca procentul din PIB alocat acestor domenii sa crească până la 3%.
Din experiența acumulată în decursul anilor, s-a constatat că dezvoltarea
inteligentă nu ține neapărat de competitivitatea unei zone sau a unei localități, ci mai
degrabă de sprijinul politic de care se bucură regiunea și de cunoștințele privind
-134-
potențialul regiunii. Implementarea strategiilor de dezvoltare inteligentă sunt aproape

imposibile dacă nu există sprijin politic și resurse suficiente de alocat de nivel regional.
Prin implementarea pe etape a strategiei, autoritățile pot promova creșterea
inteligentă, învățând din reușita altor regiuni și participând la platforma de specializare
inteligentă sau realizând colaborări strategice domeniul implementării strategiei.
În scopul maximizării impactului finanțării structurale alocate pentru cercetare și
inovare, fiecare dintre zone trebuie să își pună în valoare punctele forte și capacitățile de
care dispune. Platforma de specializare inteligentă contribuie la valorificarea optimă a
atuurilor zonei, conducând la obținerea de rezultate deosebite. Practic autoritățile zonale
trebuie să identifice domeniile și activitățile care oferă șansele cele consistente de a-și
consolida avantajul în competiție, cu scopul conceperii strategiilor de inovare
personalizate. Accentul pe creșterea inteligentă concentrează eforturile și resursele zonei
asupra priorităților specifice. Aceste strategii de inovare zonală pentru specializare
inteligentă vor viza atât dezvoltarea științifică și tehnologică, cât și promovarea și o serie
de inițiative complementare cum ar fi transferul tehnologic, antreprenoriatul, inovarea în
sectorul serviciilor, inovarea în sectorul public, aspecte surprinse de Soulier în modelul
GAP – Guvernare, Reamenajare, Practică.
Tabelul 5.1. Inițiative aferente modelului GAP – Guvernare, Reamenajare, Practică
Sursa: Soulier N., (2012), Reconquérir les rues : exemples à travers le monde et pistes d'actions,
éditions Eugen Ulmer
Creșterea inteligentă, alături de creșterea durabilă și de cea inovatoare, stă la

baza priorităților și intervențiilor care se aplică, conform cu viziunea strategică cuprinsă în
Strategia Europa 2020, care explică faptul că productivitatea și inovația vor fi capabile să
ofere cele mai mari oportunități pe termen lung în dezvoltarea economică a Europei
pentru perioada următorilor zece ani.
-135-
Conservarea naturii și a resurselor, stimularea utilizării surselor regenerabile de

energie, economisirea energiei, folosirea tehnologiilor ecologice – reprezintă deziderate
formulate de Strategia Europa2020, investițiile în inovații ecologice urmând să abordeze
nu doar provocările de mediu care deja pun probleme, ci și crearea de noi locuri de
muncă și variate oportunități de creștere, cu impact social și economic masiv. Politica
regională reprezintă un mecanism eficient în asigurarea direcției strategice a finanțării, ea
fiind concepută integrat și orientat pe obiective specifice.
În perioada 2007-2013, au fost alocate 105 miliarde euro creșterii durabile și este
imperios necesar ca autoritățile de gestionare a fondurilor să depună eforturi suplimentare
pentru a investi mai mult, mai bine. O conexiune strânsă între politicile regionale de
inovare și investițiile în energie, mediu și schimbările climatice va stimula crearea de locuri
de muncă, competitivitatea și calitatea vieții la nivel regional și local. Astfel, de la
transportul urban ecologic la clădirile eficiente energetic sunt necesare investiții
inteligente. Investițiile ar trebui sprijinite, totuși, prin generalizarea principiilor dezvoltării
durabile în cadrul procesului de elaborare a politicilor. Partenerii socio-economici,
societatea civilă, universitățile și IMM-urile au fiecare rol propriu în asigurarea eficacității
politicilor regionale de inovare.
În septembrie 2015, a fost adoptată Agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă,
program care stabilește un nou cadru de acțiune care vizează eradicarea sărăciei și a
inechităților la scară mondială.
Agenda conține 17 obiective de dezvoltare durabilă, care vor fi urmărite și duse la
îndeplinire în următorii 15 ani: cooperare internațional, stimularea creșterii economice
incluzive, înregistrarea progresele în viața socială, protecția mediului.
Figura 5.2. Priorități ale dezvoltării durabile în S-E României

Sursa: www.adrse.ro
-136-
Dezvoltarea economică rapidă și fără un amplu studiu asupra consecințelor pe

care le poate genera, a dus la afectarea gravă a mediului înconjurător, la scăderea
biodiversității care a provocat dispariția multor specii de plante și animale. O gândire în
spiritul dezvoltării durabile se impune imperios în dezvoltarea economică a UE, cu
conservarea resurselor și practicarea economiei ecologice. Asigurarea cadrului pentru
creștere durabilă implică următoarele direcții de acțiune:
Schimbarea presiunilor de mediu și transformarea lor în avantaje competitive – în
acest sens companiile care acționează în zonă trebuie să implementeze programe
prin care să de folosire eficientă a apei, materialelor, a energiei. Acesta se poate
asigura printr-o analiza completă din care să rezulte prioritățile companiei, care trebuie
să prevadă direcții de acțiune destinate să monitorizeze și să realizeze cadrul
operațional de acțiune în vederea practicării economiei ecologice.
Promovarea energiilor regenerabile – prin care se urmărește aplicarea strategiilor
regionale privind eficiența energetică și sursele de energie regenerabile.
Prevenirea secetei, respectiv a inundațiilor – impune promovarea direcțiilor de stocare
ecologică a apei, cu crearea de condiții hidrologice propice protejării biodiversității în
regiunea Dobrogea. Acest lucru se poate face prin inițierea de proiecte de construire a
instalațiilor de depozitare a apei, stăvilare, baraje, diguri și zăgazuri.
Consolidarea plajei litoralului Mării Negre – litoralul este afectat de creșterea
demografică, de turismul practicat neecologic, de traficul mereu în creștere în zonă,
toate conducând la perturbarea ecosistemului. În acest sens sunt necesare acțiuni
masive de preîntâmpinare a eroziunii dunelor de nisip, de reconfigurarea traseelor
rutiere, crearea de piste pentru bicicliști. Astfel, populația locală se va putea bucura de
beneficiile unui turism practica inteligent, de protejarea plajelor și de un trafic decent.
Creșterea incluzivă
În general, populația României cunoaște fenomenul de îmbătrânire, una din
principalele cauze ale declinului demografic reprezentându-l lipsa locurilor de muncă sau
locurile de muncă prost plătite. Creșterea incluzivă reprezintă conceptul potrivit căruia
locuitorii unei zone contribuie efectiv la sporul economic prin folosirea întregului potențial
de care dispun. Studiile relevă faptul că peste 21% dintre tinerii din țara noastră sunt
șomeri și aproximativ 3,5 de milioane de oameni care dispun de competențe scăzute sau
elementare. Potrivit statisticilor europene, numărul locurilor de muncă înalt calificate va
crește continuu, lucru care impune dobândirea de noi abilități și competențe care să
aducă beneficii mai ales tinerilor.
În acest context, la nivelul zonei Dobrogea există patru obiective care urmăresc
conceptul de creștere incluzivă:
mărirea ratei de ocupare pentru forța de muncă – prin asigurarea de locuri de muncă
mai ales pentru categoriile considerate defavorizate: femei, tineri și vârstnici;
consilierea profesională în carieră a tinerilor pentru ca viitorul să îi găsească bine
pregătiți și interesați de succesul în carieră;
-137-
investiții în modernizarea pieței muncii și ajustarea cu efecte pozitive a sistemului de

protecție socială;
efort concertat ca avantajele creșterii să se resimtă la nivelul întregii regiuni.
5.2. Investițiile teritoriale integrate
ITI - investițiile teritoriale integrate - reprezintă un set de politici de dezvoltare

teritorială care, prin intermediul mecanismelor specifice, impun strategiile de dezvoltare
teritorială integrată într-o anumită zonă.98
În anul 2015, ca urmare a analizei efectuate în 201499 în rândul membrilor săi,
Consiliul Municipalităților și Regiunilor Europene (CMRE) a decis să își actualizeze studiul
privind utilizarea investițiilor teritoriale integrate (ITI). Regulamentul privind dispozițiile
comune a creat acest nou instrument de dezvoltare teritorială care va facilita formularea și
punerea în aplicare a strategiilor integrate de dezvoltare pe teritorii specifice. În plus, cel
puțin 5% din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR) la nivel național vor fi
cheltuite pentru o dezvoltare urbană durabilă, iar ITI este unul dintre instrumentele care
pot fi utilizate pentru a îndeplini această obligație.100
La acest studiu au participat 18 asociații naționale ale autorităților locale și
regionale, reprezentând 14 state membre, printre care și România.
În țara noastră, datorită faptului că nu au existat experiențe anterioare în
dezvoltarea investițiilor teritoriale integrate (ITI), majoritatea ITI au fost organizate în
perioada de negociere cu Comisia Europeană. În timpul negocierilor, guvernul român a
stabilit că singura ITI care va primi finanțare va fi Rezervația Biosferei Delta Dunării,
considerată a fi o zonă unică și cu caracteristici foarte specifice: colectivitate redusă și
izolată, specializare economică și vulnerabilitate și accesul redus la servicii. În urma
insistenței Uniunii Naționale a Consiliilor Județene din România (UNCJR), că alte ITI au
posibilitatea de a primi finanțare, Acordul de parteneriat semnat menționează că România
va folosi instrumentul ITI cu prioritate în Delta Dunării.
Investițiile teritoriale integrate sunt create pentru a oferi flexibilitate și eficiență în
crearea programelor operaționale și implementarea de acțiuni concertate la nivel de
regiune. Este important de precizat că, în afara investițiilor specifice unei regiuni cu
caracteristici unice, se iau în calcul finanțări ale acțiunilor suplimentare către aceeași zonă
prin intermediul axelor prioritare ale programelor operaționale care formează strategiile
privind dezvoltarea teritorială integrată.
Investițiile teritoriale integrate se pot aplica ținându-se cont de anumite criterii, cum
ar fi: caracteristicile teritoriale specifice, existența unor strategii de dezvoltare integrată,
independență administrativă.
98
http://www.mdrt.ro, (accesat 21.03.2017)
99
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/iti_en.pdf, (accesat 22.03.2017)
100
The implementation of the Integrated Territorial Investments (ITIs) by Member States, Octombrie 2015,
http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CEMR_Study_ITI_EN-0.pdf, (accesat 28.03.2017)
-138-
O strategie integrată va ține seama de necesitățile de dezvoltare ale zonei

respective, fiind astfel concepută încât să nască sinergii cu impact pozitiv major la nivelul
regiunii prin punerea în practică a acțiunilor propuse.
Investițiile teritoriale integrate pot avea în vedere zonele cu specific, așa cum este
Delta Dunării, zonele metropolitane, sistemele urbane, rețele de orașe apropiate, cartiere
cu anumite probleme etc.
Unul din importantele avantaje ale implementării conceptului de investiție teritorială
integrată îl reprezintă creșterea eficienței folosirii fondurilor care are ca finalitate rezultate
superioare, efecte sinergice. În aceste proiecte de mare anvergură sunt implicați actori
atât la nivel regional, cât și subregional, lucru care va avea un impact pozitiv asupra
capacității administrative a zonei, iar sumele alocate vor fi mult mai bine gestionate,
vizându-se dezvoltarea integrată a zonei.
Conceptul ITI are însă și limite, una dintre cele mai importante fiind dificila
cooperare între unitățile administrativ-teritoriale ale regiunii și dificultatea coordonării
intersectoriale. De menționat este și necesitatea ca investițiile teritoriale integrate să fie
susținute de către regiunea în care se aplică, urmând ca cheltuielile efectuate să fie
rambursate ulterior din fonduri europene.
5.3. Creșterea performanței teritoriale a zonei Dobrogea prin promovarea

inteligenței teritoriale
Una dintre marile preocupări ale Uniunii Europene o reprezintă conceptul de

dezvoltarea coerentă și echilibrată a teritoriului, cu efecte asupra reducerii disparităților
dintre regiuni și valorificarea caracteristicilor teritoriale – concept denumit inteligență
teritorială. În economia de astăzi, orașele reprezintă centre de polarizare care își exercită
influența asupra localităților rurale din jurul lor. La nivelul zonei Dobrogea rețeaua de
orașe este echilibrată. Zona orașului Constanța exercită însă un mare grad de polarizare
urbană, oraș care concentrează locuri de muncă și numeroase companii care generează
valori mari ale PIB-ului pe locuitor. Un al doilea mare oraș al regiunii, Tulcea, exercită la
rândul său influențe considerabile asupra localităților din jur.
Din perspectiva teritorială, zona Dobrogea are un caracter predominant rural,
excepție făcând județul Constanța cu economie mai diversificată. Una din căile de
abordare sistemică a dezvoltării teritoriale o reprezintă dezvoltarea policentrică, aceasta
permițând dezvoltarea echilibrată a teritoriului, realizând în același timp evitarea
dezechilibrelor ce pot să apară atât în interiorul, cât și în preajma aglomerărilor urbane.
Marele obiectiv prevăzut în strategiile pe termen lung și mediu în România este
reprezentat de creșterea dezvoltării policentrice prin crearea de rețele și legături între
orașe și zonele metropolitane. Între orașele – centre regionale și zonele rurale trebuie să
existe o colaborare benefică pentru ambele tipuri de forme de organizare administrativă.
Conform cercetărilor ESPON, în zona Dobrogea este un singur pol de importanță
națională (Constanța peste 350.000 de locuitori), 1 pol de importanță regională (Tulcea) și
-139-
5 poli de importanță locală (Mangalia, Sulina, Măcin, Babadag, Năvodari, orașe cu

populații de 20.000 - 50.000 locuitori).
Dimensiunile socială, economică, de mediu și culturală sunt intim legate între ele,
reușita dezvoltării urbane putând fi atinsă doar prin abordarea integrată, adevărata
provocare cu care se confruntă astăzi orașele din UE.
În regiunea Dobrogea, regenerarea urbană a micilor orașe și a celor cu o singură
industrie reprezintă una din marile probleme care trebuie să își găsească rezolvarea.
Aceste orașe cunosc o slabă dezvoltare din cauza locurilor de muncă prost plătite, a
șomajului generat de declinul industriei, a migrației la care apelează populația tânără în
căutarea unui loc de muncă sau din cauza studiilor (Sulina, Cernavodă, Medgidia,
Năvodari, Tuzla, Mangalia).
Există la nivelul zonei Dobrogea localități întregi depopulate, mai ales în Delta
Dunării, greu accesibile, cu risc ridicat de sărăcie, izolate, care prezintă condiții grele de
viață și populație îmbătrânită. Se impune găsirea de soluții care să valorifice potențialul
teritorial uriaș al zonei, prin care să se ofere șansa creșterii nivelului de trai pentru
locuitorii deja existenți și pentru cei potențiali.
De maximă importanță este dezvoltarea transportului, atât a celui de călători, cât și
a celui de mărfuri, regiunea oferind și avantajul transportului pe apă. La nivelul regional
transportul este asigurat de microbuze și de autobuze, la care se adaugă troleibuzele,
tramvaiele de taxiurile în mediul urban.
În orașul Constanța, se înregistrează un progres privind folosirea soluțiilor
ecologice de iluminat în parcuri cu ajutorul panourilor solare, iar numărul locuințelor care
folosesc energia solară a crescut considerabil. Este necesar să se acorde importanța
cuvenită dezvoltării spațiilor verzi, folosirea biocarburanților în transportul urban, sprijinirea
inițiativelor de folosire a energiilor regenerabile. Ca obiective specifice putem aminti:
Promovarea dezvoltării teritoriale policentrice și echilibrate ca o importantă
condiție prealabilă pentru realizarea coeziunii teritoriale;
Încurajarea dezvoltării la modul integrat a orașelor rurale și a zonelor rurale pentru
generarea de efecte sinergice și folosirea potențialului teritorial;
Sprijinirea dezvoltării marilor orașe ca centre de atracție pentru zonele din jur și
promotoare ale creșterii inteligente;
Revigorarea orașelor mici și mijlocii, inclusiv a celor cu o singură industrie folosind
soluții integrate în dezvoltarea urbană;
Sprijinirea zonelor geografice și a cartierelor din orașele afectate de sărăcie prin
valorificarea potențialului teritorial și sporirea incluziunii;
Promovarea orașelor verzi, a iluminatului public, a transportului urban durabil și a
eficienței energetice a clădirilor.
Datorită situării sale în regiunea de sud est a României, zona Dobrogea se află pe
o poziție privilegiată în ce privește accesibilitatea la mare și deltă precum și conexiunile cu
celelalte zone. Rețeaua de drumuri publice a Dobrogei101 măsoară 3742 km la finele
101
www.statistici.insse.ro, (accesat 20.03.2017)
-140-
anului 2016, reprezentând 8,5% din dimensiunea rețelei rutiere din țara noastră. 30,9%
sunt drumuri naționale, iar 69,1% sunt drumuri județene și comunale. Datorită zonelor
impracticabile, densitatea rutieră a Dobrogei este mai mică la nivel regional decât la nivel
național (25,6 km/100 km2 față de 32,8 km/100 km2). Regiunea dispune de transportul
aerian care este asigurat aeroportul internațional Kogălniceanu, lângă Constanța.
În următoarea perioadă finanțarea prin FEDER propune crearea unui spațiu unic
european privind transportul multimodal, investiții în rețeaua de transport transeuropeană
(TEN-T), prin care să se realizeze mobilitatea regională prin concatenarea legăturilor
rutiere terțiare și secundare cu TEN-T infrastructură. Se prevede dezvoltarea sistemelor
de transport cu emisii scăzute de dioxid de carbon și creșterea mobilității urbane durabile.
În portofoliul regional se află în prezent 45 de proiecte regionale, dintre care 17 proiecte
de reabilitare a drumurilor județene, 27 de proiecte de reabilitare urbană și construcția
unei șosele de centură.
Până în 2020, sistemul de transport din regiunea Dobrogea va avea o
infrastructură modernă, cu impact pozitiv asupra dezvoltării economico-sociale.
Privitor la rețeaua actuală de drumuri, în perioada următoare se vor reabilita circa
1000 km de drumuri naționale, cu durata de serviciu depășită.
O altă direcție de intervenție vizează drumurile județene, care urmează să fie
asfaltate (aproximativ 350 km), prioritate care trebuie să intre în vizorul autorităților,
deoarece aceste drumuri sunt frecvent circulate de turiștii veniți pe litoral sau în Delta
Dunării. În egală măsură, trebuie dezvoltate drumurile ocolitoare din marile orașe ale
Dobrogei (Tulcea și Constanța) și extinderea celor actuale.
Deoarece Constanța reprezintă un important nod comercial, este de o importanță
majoră crearea unei platforme intermodale la nivelul căreia să se facă transportul de
mărfuri, și care să fie conectată ulterior cu rețeaua națională de platforme intermodale.
Activitățile de utilitate publică au o dimensiune socială importantă și un rol
categoric în dezvoltarea durabilă a localităților și în creșterea nivelului de trai. Obiectivele
principale ale dezvoltării utilităților publice conform directivelor europene sunt: furnizarea
de energie termică, alimentarea cu apă, furnizarea de gaze, canalizarea, administrarea
domeniului public.
În regiunea Dobrogea peste 50% dintre localități au instalații de apă potabilă și de
distribuție a gazelor naturale, însă este foarte limitat numărul localităților unde se distribuie
energie termică. Conform datelor INSSE, în anul 2017 Dobrogea avea 120 de localități cu
instalații de alimentare cu apă potabilă, iar dintre acestea 46 fiind din mediul rural.
Prin sistemul strategiilor integrate102 se urmărește ca resursele să fie concentrate
în scopul identificării și ajutorării zonelor afectate de probleme urbane specifice. Proiectele
cu finanțare FEDR din zonele urbane urmează să fie integrate în obiectivele mai largi ale
programelor. Din această perspectivă, pot fi vizate următoarele direcții strategice:
Rezervarea finanțării în scopul dezvoltării urbane durabilă integrate, potrivit căreia
resursele ar trebui să vizeze acțiuni integrate prin intermediul investițiilor teritoriale
102
Regulament FEDR
-141-
integrate (ITI), gestionarea lor și punerea în aplicare fiind delegate. Forma și

intensitatea delegării gestionarii localităților variază funcție de protocoalele
instituționale regionale.
Platforma de dezvoltare urbană – trebuie să stimuleze dialogul la nivel regional și
național între orașe orientat preponderent către politică, privitor la dezvoltarea
urbană. Această platformă este un mecanism destinat măririi vizibilității contribuției
orașelor la strategia din regiune în cadrul politicilor de coeziune, integrării acțiunilor
și valorificării rezultatelor acestora.
Acțiunile inovatoare în zonele urbane – presupun o serie de activități în cadrul
unor proiecte urbane de tip pilot, proiecte demo și studii în legătură cu obiectivele
specifice și prioritățile privind investițiile în regiunea Dobrogea.
Investițiile teritoriale integrate (ITI) – instrumentul ce oferă finanțare din mai multe
axe prioritare aparținând mai multor programe de intervenții pe multiple dimensiuni
și sectoare.
Oportunități crescute privind abordarea provocărilor urbane care sunt vizate de
prioritățile de investiții. Astfel, vor fi vizate patru obiective tematice, sprijinite din
fondurile CSC (strategia Europa 2020) - creștere durabilă, inteligentă și favorabilă
incluziunii103, emisii scăzute de dioxid de carbon, mobilitate urbană durabilă,
incluziune socială104.
5.4. Domenii strategice de intervenție și dezvoltare a mediului economic din

zona Dobrogea în vederea dezvoltării durabile
Din perspectiva strategiilor de dezvoltare a zonei Dobrogea, ca și componentă a

regiunii SE, există 3 domenii strategice ce pot fi dezvoltate în vederea promovării
dezvoltării durabile105:
1. Agricultura ecologică – este identificată ca fiind o oportunitate pentru această
zonă, atât pentru faptul că o mare suprafață de teren poate fi convertită pentru
cultură ecologică cât și pentru faptul că din ce în ce mai mulți clienți își doresc
produse sănătoase. Acest domeniu condiționează strategia de dezvoltarea
durabilă a zonei Dobrogea din următoarele considerente:
a. agricultura reprezintă un sector de tradiție în zona Dobrogea, în acest
sens, locuitorii având disponibilitate și experiență pentru dezvoltarea
acestui sector;
b. pericolele deșertificării determină multiplicarea eforturilor pentru protejarea
ecosistemelor și aplicarea de tehnici ecologice non-poluante;
103
Articolul 5 Regulament FEDR
104
Articolul 7 Regulament FEDR
105
https://www.mae.ro/node/35919 (accesat 10.02.2017)
-142-
c. agricultura ecologică poate fi o sursă importantă de venituri pentru

populația regiunii Dobrogea care nu dispune de resurse materiale
deosebite.
La nivelul anului 2016, suprafața cultivată cu produse ecologice în România este

de peste 175.000 de hectare, aceasta în ciuda faptului că, potrivit studiilor, țara noastră ar
putea produce în sistem ecologic în jur de 10 -15% din suprafața agricolă. Statul român
acordă subvenții pentru aceste produse.
Principii de bază ale agriculturii ecologice:

corelarea acțiunilor specifice la nivel național și local și abordarea integrată a
politicilor agricole și de mediu;
sisteme agricole durabile, echilibrate și diversificate, care să asigure protejarea
bogățiilor naturale, a vieții și a sănătății consumatorilor;
folosirea tehnologiilor moderne de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor;
renunțarea completă la tehnologiile poluante și reglementarea strictă a folosirii
produselor chimice poluante;
prezervarea și îmbunătățirea fertilității naturale a solului;
demararea activității de antreprenoriat pe domeniul agriculturii.
Principiile de bază ale producției agroalimentare ecologice:

renunțarea la tehnologiile poluante;
folosirea raselor și soiurilor cu înaltă adaptabilitate;
îmbunătățirea fertilității naturale a solului;
folosirea limitată a resurselor energetice convenționale, respectiv înlocuirea lor cu
resurse energetice ecologice;
folosirea de tehnologii pentru creșterea animalelor și cultura plantelor adaptate la
condițiile climatice ale zonei.
Respectarea principiilor agriculturii ecologice, care sunt reglementate prin legislația
națională, alături de controlul lanțului de obținere a produselor este supravegheată de
organismele de control și certificare care au fost înființate special în acest scop și care
eliberează certificatele. Ecologic este un termen de etichetă care denotă că produsul a
fost obținut în conformitate cu standardele de producție specifice și certificate de o
autoritate sau un organism de certificare.
Pentru perioada următoare, se propune stimularea dezvoltării anumitor categorii
de servicii cu impact pozitiv major asupra măririi productivității resurselor și a
ecoeficienței:
cercetarea de tip tehnologic cu scopul scăderii consumurilor materiale și a celor
energetice pentru obținerea de produse și pentru procese;
consultanță și expertiză pentru utilizarea eco-eficientă a banilor pentru investițiile
adresate modernizării infrastructurilor și a producției;
-143-
valorificarea optimă a serviciilor și a bunurilor produse în România în strânsă

legătură cu operațiunile de marketing derulate în scopul creșterii achizițiilor publice
pe criterii ecologice.
Se are în vedere aplicarea unor măsuri de stimulare a calității serviciilor furnizate
către piața unică a Uniunii Europene, ca element definitoriu al competitivității de țară.
Dezvoltarea serviciilor la sate va conduce implicit la creșterea veniturilor populației
rezidente, putându-se crea premisele pentru scăderea ponderii agriculturii de subzistență
și dezvoltarea fermelor agricole puternice și viabile comercial.
Pentru atingerea obiectivelor propuse proiectele vor viza următoarele teme:
Asigurarea de consiliere agricolă la nivelul unui Centru de Dezvoltare Rurală în
care au loc informări ale persoanelor din sectorul agricol, privind oportunitățile de
investiții disponibile.
Promovarea certificării ecologice pentru numeroase tipuri de produse;
Cursuri profesionale pentru producători agricoli și pentru tinerii interesați privind
tehnologiile de producție agricolă și de procesare, practici de producție agricolă
conform normelor de mediu;
Crearea unei unități de procesare primară a cerealelor;
Marketing și promovare pentru produsele agricole și piscicole din regiune;
Încheierea parteneriatelor cu Camera de Comerț, Industrie și Agricultură sau cu
alte instituții în vederea participării la târgurile care au specific agricol;
Crearea unor centre de colectare și prelucrarea pentru produsele animaliere în
diverse localități.
Pentru realizarea acestor proiecte surse de finanțare posibile sunt:
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – Programul Național
pentru Dezvoltare Rurală, Axa 1 – Creșterea competitivității sectoarelor agricol și
forestier.
Pe termen scurt, principalele efecte vor fi reprezentate de creșterea gradului de
instruire și pregătire a întreprinzătorilor în domeniul agriculturii ecologice. Pentru obținerea
acestui efect, un rol deosebit de important îl vor avea organizațiile neguvernamentale și
centrele de instruire, care, prin valorificarea oportunităților de finanțare oferite de
Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane, vor putea:
să dezvolte cursuri de formare și instruire a întreprinzătorilor din mediul rural;
să realizeze programe de promovare și marketing a produselor agricole ecologice
realizate în regiune;
să stimuleze cooperarea dintre agenții economici și întreprinzătorii români și
bulgari în domeniul produselor ecologice;
să stimuleze și să creeze cadrul de cooperare și schimburi comerciale în domeniul
agriculturii ecologice din zona Dobrogea;
să instruiască și să consilieze întreprinzătorii agricoli în domeniul certificării
produselor agricole ecologici;
-144-
să realizeze programe de informare și conștientizare a populației în vederea

creșterii consumului de produse ecologice.
Referitor la impactul pe termen lung, zona Dobrogea va putea cunoaște o reală

dezvoltare economică, cu efecte directe asupra creșterii nivelului și calității vieții în
regiune. Astfel, această zonă va putea atrage investiții importante în vederea dezvoltării
sistemului de agricultură ecologică, respectiv a stimulării schimburilor comerciale cu
distribuitori din vestul Comunității Europene, lărgindu-si aria de distribuție.
2. Transport și serviciile de transport

Domeniul transporturilor constituie domeniu strategic ce condiționează dezvoltarea
durabilă a zonei Dobrogea deoarece:
a) există o slabă dezvoltarea a rețelelor și serviciilor de transport în zona analizată;
b) domeniul transportului este un mare poluator, cu efecte directe asupra principiilor
și indicatorilor de dezvoltare durabilă (încălzire climatică, consum de resurse -
combustibili fosili, pericol asupra sănătății populației din regiune etc.);
c) oportunitatea de dezvoltare a serviciilor de transport, cu deosebire a sistemelor
inter-modale este determinată de buna localizare geografică a zonei Dobrogea.
Existenta graniței între România și Bulgaria a condus la dezvoltarea unor sisteme
de transport și telecomunicații cărora le lipsește caracterul integrat și sunt periferice. Lipsa
drumurilor de legătură, a podurilor și a cailor ferate, dezvoltarea insuficientă a
infrastructurii portuare și insuficienta valorificare a infrastructurii aeriene în regiunea
Dobrogea, reprezintă obstacole în calea cooperării dintre aceste regiuni.
În acest context, se urmărește creșterea accesibilității regiunii Dobrogea prin
îmbunătățirea infrastructurii și calității echipamentelor de transport existente sau prin
crearea unora noi.
Practic, dezvoltarea infrastructurii de transport va sprijini și prioritățile europene, iar
joncțiunea cu coridoarele europene va crea potențial pentru transformarea unor localități
din Dobrogea în centre multimodale importante.
Însă pentru asemenea proiecte trebuie realizate investiții semnificative în facilități
portuare, terminale pentru containere și centre logistice.
Rețeaua de drumuri de legătură nu este capabila să facă față numai unui trafic cu
densitate mare și, în plus, este și prost întreținută. Proasta calitate a infrastructurii de
transport și servicii în Dobrogea este un obstacol major pentru circulația bunurilor și a
forței de muncă, pentru relațiile de afaceri, competitivitate, investiții etc. Pornind de la
acest nivel scăzut, încurajarea activităților și legăturilor cu alte zone necesită dezvoltarea
infrastructurii de transport și a facilităților de transport public în zonă. Astfel de îmbunătățiri
sunt esențiale pentru facilitarea transportului efectiv de pasageri și mărfuri. Asigurarea
unei infrastructuri de transport rutier și fluvial eficientă, flexibilă și sigură poate fi
considerată o precondiție pentru dezvoltarea economică și integrarea zonei în general.
-145-
Conceptul dezvoltării rețelelor de transport maritim, fluvial, rutier și feroviar poate

constitui premisa dezvoltării unui sistem de transport intermodal, care poate reprezenta un
motor de dezvoltare a zonei Dobrogea. Având în vedere că resursele de transport naval
sunt adecvate pentru transportul ieftin de mărfuri vrac, cu valori scăzute, în condiții
prietenoase pentru mediu, acesta poate reprezenta o verigă eficientă pentru dezvoltarea
unor noi sisteme intermodale de transport cu valoare superioară.
Investițiile în infrastructura de transport vor facilita reducerea costurilor de
transport de calatori și de mărfuri, îmbunătățirea accesului pe piețele locale și regionale și
schimburile economice între actorii economici și populație, creșterea eficientei activităților
economice, cu crearea condițiilor de extindere a schimburilor comerciale și a investițiilor
productive.
În contextul analizat, se poate urmări, ca obiectiv colateral, dezvoltarea serviciilor
orizontale și verticale aferente sectorului transporturilor.
Transportul rutier de marfă e adaptat lanțurilor logistice moderne, funcționând
inclusiv în cazul serviciilor de livrare directă, cu afectarea însă a mediului. Comisia
Europeană vizează încurajarea unor modalități de transport ecologice și mărirea eficientei
lanțurilor de livrare directă, folosind CFR și transportul pe apa și chiar căile aeriene și
rutiere.
Transportul intermodal joacă un rol important în creșterea masivă a transportului în
cadrul Uniunii Europene, anticipată pentru următorii 15 ani și poate reprezenta una dintre
soluțiile optime pentru îmbunătățirea transportului la nivel european, motiv pentru care
Uniunea Europeană îi acordă o importanță sporită, căutând să furnizeze cele mai bune
soluții în domeniu.
Sistemul de transport în zona Dobrogea va cunoaște îmbunătățiri în principal ca
urmarea a investițiilor în modernizarea rutelor de transport existente, dezvoltarea
sistemelor de transport intermodale și promovarea transportului maritim, fluvial și feroviar,
o oportunitate evidentă ce trebuie valorificată de agenții economici din regiune.
România și-a stabilit drept obiectiv național dezvoltarea unui sistem de transporturi
menit să faciliteze mișcarea în deplină siguranță, rapid și eficient pentru persoane și
mărfuri, conform standardelor europene. În acest sens, atingerea acestui obiectiv va
putea fi realizata pe următoarele căi:
ajustarea treptată a structurii transporturilor prin transferul bine dozat al unei părți
din transportul pe șosele spre celelalte tipuri de transport;
schimbarea progresivă a structurii PIB prin reducerea sectoarelor material-
intensive (siderurgia, industriile extractive și petrochimia), care necesită cantități
mari de materiale transportate și consumă multa energie, în favoarea celor cu
valoare adăugată mare și consumuri energetice și materiale mai reduse (industrii
prelucrătoare, serviciile etc.);
modificarea structurii producției de electricitate, fiind preferate sursele regenerabile
de energie (solară, eoliană, geotermală, micro-hidro, biomasă), a dezvoltării
-146-
energeticii nucleare și a scăderii numărului centralelor termoelectrice generatoare

de poluare și consumatoare de combustibili fosili, neregenerabili;
scăderea consumurilor specifice de energie și materiale în toate sectoarele de
producție ale economiei, demers care va avea efecte benefice asupra mediului
înconjurător.
Pentru atingerea obiectivelor propuse proiectele vor viza următoarele teme:
Reabilitarea și modernizarea drumurilor comunale și a străzilor;
Crearea și/sau modernizarea drumurilor agricole;
Amenajarea de șanțuri și podețe pe sectoarele de străzi pentru colectarea apelor
pluviale;
Amenajarea/modernizarea zonelor destinate circulației pietonale;
Amenajarea de spații verzi de-a lungul rețelei stradale;
Amenajarea de drumuri pentru căruțe.
Pentru realizarea acestor proiecte surse de finanțare posibile sunt:
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală – Programul Național pentru
Dezvoltare Rurală, Axa 3 – Calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea
economiei rurale; Axa 1 –– Creșterea competitivității sectoarelor agricol și
forestier;
Programul de dezvoltare a infrastructurii din spațiului rural – Legea 71/2007.
La nivel zonei Dobrogea, efectele pe termen scurt vor fi determinate de stimularea
sectorului de servicii logistice și de crearea de locuri noi de munca în acest sector și
creșterea semnificativă a mobilității forței de muncă.
Pe termen mediu și lung, efectele acestor masuri vor fi concretizate prin creșterea
nivelului de viață și al gradului de dezvoltare la nivelul zonei Dobrogea, aceasta
constituindu-se ca important punct modal în circulația mărfurilor și persoanelor din estul
Comunității Europene.
3. Domeniul energetic, îndeosebi prin dezvoltarea surselor și formelor alternative

de energie – se constituie în domeniu strategic pornind de la următoarele aspecte:
a. sistemele producătoare și distribuitoare de energie din zona Dobrogea sunt
reprezentate de foste întreprinderi mari, ale căror modernizare și re-tehnologizare este
deosebit de scumpă;
b. exista premisele geografice, de relief și amplasare pentru dezvoltarea domeniului de
energie alternativă;
c. dezvoltarea sectorului este favorizata de existenta în regiune a unor poli de inovare și
transfer tehnologic, ce pot facilita transferul de cunoștințe și informații.
Utilizarea surselor naturale de energie pentru încălzirea locuințelor și energie
electrica este din ce în ce mai răspândită în rândul populației. Cu toate acestea, este
necesara utilizarea intensiva a resurselor naturale de energie, în vederea compensării și
reducerii dependenței de combustibilii fosili, care contribuie în mod direct la încălzirea
globala și poluarea mediului înconjurător.
-147-
Avantajele utilizării resurselor regenerabile de energie:

sursele naturale de energie (soare, vânt, valuri, activitate geotermala) sunt
inepuizabile și nu cost nimic;
în afara costului inițial de investiție (panouri solare, turbine eoliene etc.) singurele
costuri ce trebuie suportate de consumator sunt costurile legate de întreținerea și
mentenanța echipamentelor;
sunt eliminate dependenta de evoluția prețurilor și pieței combustibililor clasici (gaz,
cărbune, petrol etc.) și răsfrângerea acestei evoluții, îndeosebi a creșterilor, în
costurile produselor finite;
sursele naturale de energie sunt inepuizabile, spre deosebire de combustibilii fosili, a
căror durata de exploatare este apreciată la sub 100 de ani;
la nivel guvernamental și al Uniunii Europene, exista grant-uri și scheme de finanțare
a proiectelor fezabile de producere a energiei din surse regenerabile.
Limitele utilizării resurselor regenerabile de energie:

Costurile pentru infrastructura de producere a energiei din surse regenerabile sunt
destul de ridicate;
Soluțiile actuale nu garantează eliminarea totală a dependenței de energie realizata
prin combustibili fosili, totuși progresele industriei demonstrează că o tehnologie
adecvată (eventual combinarea dintre sistemul panourilor solare și al sistemelor
eoliene) pot asigura un grad ridicat de independență energetică.
Sisteme de producere a energiei din surse regenerabile:

panouri solare și celule fotovoltaice
Sistemele de tip panouri solare pot genera energie atât pentru utilizarea sistemelor
electrocasnice, cat și pentru iluminarea întregii locuințe. În prezent, sunt operaționale 2
sisteme de panouri solare: panouri solare pentru furnizarea de electricitate, panouri solare
pentru încălzirea apei menajere. Ultimele cercetări și progrese tehnologice au creat
sisteme din ce în ce mai complexe pentru utilizarea panourilor solare, lărgind gama
clienților la mediul de afaceri. Cu toate acestea, în prezent, acest sistem nu permite
utilizarea exclusivă a energiei solare pentru funcționarea unei fabrici sau a unei mari
companii de producție. Celulele fotovoltaice pot fi aliniate pe coasta unui munte sau deal,
determinând, în funcție de numărul lor, crearea de energie electrică suficientă pentru
iluminarea unei case sau utilizarea în cadrul unui sediu de firmă.
Un avantaj important al panourilor solare este faptul că acest sistem face posibilă
furnizarea de energie electrică sau încălzirea în zone izolate, unde dezvoltarea unei
instalații clasice de alimentare cu curent electric ar fi deosebit de scumpa. Tehnologiile de
astăzi sunt destul de scumpe pentru a asigura utilizarea pe scara largă, exclusiv a
energiei din surse solare, creșterea costurilor provenind din tehnologiile de stocare a
energiei pe timpul nopții, spre exemplu.
-148-
Panourile solare pentru încălzirea apei menajere sunt, însă din ce în ce mai
populare, datorită avantajelor de costuri prezentate. În medie, un sistem de panouri solare
pentru încălzirea apei poate asigura 1/3 din cantitatea de apă caldă necesară unei
gospodarii pe parcursul unui an calendaristic. Datorită avantajelor prezentate, tot mai
multe gospodarii apelează la sisteme combinate de panouri solare și celule fotovoltaice,
reducând astfel substanțial costurile cu încălzirea și iluminatul.
sisteme eoliene
Sistemele eoliene de producere a energiei electrice sunt tot mai populare, atât
datorită facilităților de costuri și a impactului redus asupra mediului înconjurător, cât mai
ales datorită flexibilității. În prezent, există sisteme mici sau mari de producere a energiei
electrice în sistem eolian, determinând astfel folosirea acestui tip de energie la nivel global
sau doar pentru operarea unor echipamente specifice.
Figura 5.3. Harta centralelor eoliene în funcțiune

Sursa: http://rwea.ro/energia-eoliana/energia-eoliana-in-romania/
Avantaje ale sistemelor eoliene:

 sistemele eoliene au nevoie de mult mai puțin spațiu decât o stație de furnizare a
energiei electrice în sistem clasic, iar sistemele de realizare permit utilizarea
terenurilor în alte scopuri, spre exemplu agricultura;
 noile tehnologii eoliene sunt deosebit de eficiente, facilitând utilizarea pe scară largă a
acestor sisteme;
 flexibilitatea sistemelor eoliene permite localizarea acestora în zone izolate și
modelarea capacității acestora în funcție de populația deservită;
 combinat cu sistemele solare de producere a energiei, sistemul eolian poate
reprezenta o soluție stabilă de furnizare a energiei pentru zonele sărace.
Dezavantaje ale sistemelor eoliene:
 dependenta ridicată de viteza și intensitatea vântului face ca acest sistem să nu fie
fezabil în anumite locații;
 construcția centralelor eoliene este destul de scumpă, mai ales pentru capacități mari;
 zgomotul produs în timpul funcționarii turbinelor eoliene este destul de ridicat, ceea ce
reduce posibilitățile de amplasament a sistemului;
-149-
sisteme geotermale
Aceste sisteme se bazează pe căldura scoarței terestre, care, prin sisteme
adecvate poate fi transformată în energie geotermală. Deși acest sistem poate fi deosebit
de eficient, cheia utilizării sale pe scară largă stă în localizare. Cu toate acestea, în anul
2015, mai puțin de 1% din energia electrică la nivel mondial era produsă din surse
geotermale, sistemele de transformare fiind realizate în forme variate. În funcție de
utilitatea lor, se remarca 3 tipuri de sisteme geotermale utilizate: dry-steam, flash-steam,
binary-cycle.
Acest tip de energie poate fi folosită în sisteme geotermale pentru încălzirea apei
menajere și a locuințelor. Sistemul este destul de simplu: apa este pompată printr-un
sistem de țevi și instalații ce parcurg zona de încălzire geotermală maximă. Astfel, la
finalul sistemului de țevi, apa va avea o temperatură sensibil mai mare.
Printre marile avantaje ale sistemului de încălzire geotermală se numără faptul că
acesta este utilizabil oriunde în lume. Printre dezavantajele acestui sistem se numără:
costul ridicat al proiectării sistemului și investiției inițiale; sistemul de țevi necesar poate fi,
de cele mai multe ori, destul de extins, ceea ce face această soluție nefezabilă pentru
locații/proprietăți mici.
Domeniul energetic va putea fi îmbunătățit prin eforturile de retehnologizare și
modernizare a societăților comerciale, mari consumatoare de energie, în primul rând, dar
și prin programele naționale de eficientizare și securitate energetică. Modernizarea
sistemelor de încălzire urbană va fi realizată prin utilizarea tehnologiilor cu înaltă eficiență,
în baza strategiilor energetice la nivel local și regional. Reabilitarea energetică a
aproximativ 25% din fondul de clădiri cu mai multe etaje va asigura economii semnificative
de energie, va reduce emisiile de dioxid de carbon și facturile la consumul de energie. Va
fi pus în aplicare un sistem nou de asistență socială pentru a asigura cadrul necesar
pentru coordonarea între diferitele autorități în vederea reformării sistemului actual de
subvenționare a energiei și a ajutorului acordat consumatorilor vulnerabili. O atenție
deosebită va fi acordată politicii energetice rurale, care vizează modernizarea sistemelor
de încălzire și de alimentare cu energie eco-eficientă, la costuri accesibile.
Prin încurajarea selectivă a investițiilor vor fi puse în funcțiune noi capacități de
producere a energiei electrice bazate pe tehnologii ecologice, cu un impact semnificativ
asupra scăderii emisiilor de gaze cu efect de seră și a poluanților și asupra siguranței
funcționării sistemului energetic național.
În acest fel, România își va îndeplini obligațiile de stat membru în domeniul
energetic, respectiv:
 reducerea cu 20% până în 2020 a emisiilor de dioxid de carbon la nivelul UE;
 creșterea cu până la 20% a ponderii energiei ecologice în totalul consumului
energetic;
 mărirea eficienței energetice cu 20%.
De asemenea, societatea civilă, prin acțiunile de informare, conștientizare și
proiecte pilot pe tematica energetică, va contribui în mod direct la:
-150-
 stimularea utilizării de către agenții economici a sistemelor energetice puțin

consumatoare și stimularea transferului de tehnologie;
 implementarea sistemelor alternative de furnizare a energiei (sisteme eoliene,
geotermale, panouri solare sau celule fotovoltaice).
Impactul direct, pe termen scurt, la nivelul zonei Dobrogea se va concretiza în:
 creșterea numărului de agenți economici și a investițiilor în domeniul producerii
energiei curate – celule fotovoltaice, sisteme eoliene și geotermale, panouri solare;
 stimularea cercetării în domeniul energetic și a transferurilor de tehnologie curată;
 modernizarea sistemului de încălzire urbană și retehnologizarea acestora;
Pe termen mediu, impactul la nivelul zonei Dobrogea se va concretiza în:
 reducerea emisiilor de dioxid de carbon, prin reducerea capacității de producție a
energiei în sistem clasic;
 creșterea gradului de informare și educare a cetățenilor în domeniul energetic –
economii de energie, soluții de eficientizare etc.;
 creșterea cantității de energie furnizată și consumată din surse regenerabile.
-151-
Capitolul 6
Concluzii finale, contribuții, propuneri și direcții viitoare

de cercetare
Din perspectiva celor mai noi tendințe de penetrare a piețelor emergente, dar și de
poziționare strategică a diverselor structuri economice, performanța teritorială se relevă
drept o categorie economică destul de importantă. De și inițial problematica performanței
s-a pus doar la nivelul entităților economice, respectiv întreprinderi, mai nou acest concept
vizează sectoare, regiuni și chiar economii.
În contextul dezvoltării durabile, performanța teritorială capătă valențe strategice și
devine este obiectivul principal al politicii economice urmărind menținerea, într-o
economie globală, a unui ritm de creștere acceptabilă a nivelului de viață al populației cu
o distribuire echitabilă.
Performanță teritorială exprimă interdependența mediilor economice, fiind unul din
principalii factori ce elucidează imaginea unei zone atât prin performanță, cât și prin
abordare strategică. Ca urmare, devine importantă evaluarea manifestării competitivității
pe diverse niveluri economice. Structural efectele generate de competitivitate se regăsesc
în:
ameliorarea calității vieții în centrele urbane secundare și dezvoltarea teritorială
prin reconfigurarea și restructurarea regiunilor metropolitane;
ameliorarea legăturilor între nodurile urbane;
crearea parteneriatelor urban-rural;
diviziunea muncii între zonele urbane și promovarea specializării regionale;
promovarea accesibilității la serviciile urbane;
crearea de zone mari de integrare economică globală și europeană;
promovarea sistemului policentric format din zone metropolitane;
implementarea conceptului de aglomerări de rețele urbane și orașe;
cooperare transnațională cu rezultarea rețelelor urbane europene.
În contextul abordării performanței teritoriale a zonei Dobrogea ca pilon strategic,
amplificarea efectelor pozitive ale procesului de competitivitate ar implica:
furnizarea de infrastructuri și servicii la o scară geografică mare în scopul
eficientizării investițiilor în proiecte agregate de comunicații, transport, furnizarea
de apă, energie, etc.;
formarea unor calificări, abilități tehnice și competențe în management care să
gestioneze dezvoltarea la nivel regional;
-152-
promovarea ofertelor specializate de echipamente și bunuri pentru cercetare și

producție, servicii comerciale și produse financiare diversificate, informații de piață,
fonduri de investiții, tehnologii;
ocupații economice competitive pe profil regional.
Pe de altă parte, atenuarea efectelor negative ar presupune:
un control riguros asupra zonelor urbane mărginașe (cartiere degradate, insalubre
și sărace, caracterizate de abandon școlar, poluare, infracționalitate);
excluziunea socială și șomaj;
ambuteiaje în trafic;
migrația forței de muncă (atât numeric cât și la nivelul specialiștilor și calificărilor);
Monitorizarea evoluției procesului de competitivitate presupune:
evaluarea intervențiilor publice implementate în vederea identificării nivelului de
competitivitate regională atins;
analiza procesului de gestiunea administrativă.
Obiectivele urmărite în cadrul lucrării pot fi defini astfel:

Analiza economică a zonei Dobrogea, prin prisma agregatelor macroeconomice
pentru a permite evidențierea nivelelor de dezvoltare economică a localităților.
Studierea volumului activităților economice pentru a sublinia importanței relațiilor
dintre diversele locații ale zonei și a influenței acestora asupra dezvoltării
economice a zonei.
Relațiile economice cu exteriorul se dezvoltă în funcție de existența piețelor de
desfacere, aceasta depinzând de nivelul de dezvoltare economică și de
capacitatea sistemului instituțional de a favoriza acest sistem de relații. De
asemenea, legăturile sociale ar putea favoriza relațiile economice prin cunoștințele
care le dețin și prin încrederea dintre partenerii economici.
În situația de criză economică trebuie să se analizeze și influența factorilor sociali
asupra economiei din zonă care își pune amprenta asupra implementării și
dezvoltării conceptului de dezvoltare durabilă.
Astfel, aspectul novator al lucrării se poate rezuma:
sintetizarea și prezentarea evoluției principalelor agregate macroeconomice pentru
zona Dobrogea, prin care se subliniază necesitatea unei aprofundări a integrării
regionale și se arată cauzele interesului scăzut al cooperării regionale;
evidențierea rolului condițiilor de conjunctură ale societății (determinanții economici
și socio-politici) pentru dezvoltarea economică a zonei;
definirea și calculul fragmentării sociale și a proximității culturale, prin care se
reflectă structura societății, precum și capacitatea anumitor grupuri de a încadra
relațiile sociale;
analiza concentrării etno-culturale, în contextul dezvoltării economice, a
instabilității politice, a acordurilor bi- și multilaterale, prin care se subliniază
importanța conjuncturii sociale cu privire la dezvoltarea durabilă.
-153-
Pentru analiza dezvoltării economice și determinarea indicatorului dezvoltării

durabile se folosesc modele de analiză a diverselor corelații între indicatorii dezvoltării
durabile în vederea fundamentării strategiilor economice zonale.
Cercetarea problemelor integrării economice a zonei Dobrogea a permis
formularea următoarelor concluzii:
1. Definirea conceptelor de dezvoltare durabilă, creștere incluzivă, inteligență
teritorială și investiții teritoriale integrate într-o manieră complexă prin accesarea
literaturii de specialitate.
2. Analiza literaturii de specialitate în vederea determinării stadiului actual al
cercetărilor legate de dezvoltarea durabilă zonală și regională.
3. Cercetările efectuate au arătat că un loc proeminent în teoria integrării economice
internaționale îl ocupă justificarea politicii de integrare, respectiv componenta
legată de strategii economice de creștere a unei zone asigurând respectarea
principiilor dezvoltării durabile.
4. Analiza aspectelor de natură economică la nivelul zonei Dobrogea prin prisma
agregatelor microeconomice și macroeconomice în vederea evidențierii nivelului
de dezvoltare economică.
Soluționarea problemei științifice pe parcursul cercetărilor care constă în

determinarea aspectelor teoretice și practice ale problemelor legate de strategiile
economice de creștere a unei zone în condițiile de criză economică în scopul elaborării
recomandărilor de îmbunătățire a aspectelor economice, a permis elaborarea
următoarelor recomandări:
Potrivit rezultatelor cercetării, se recomandă introducerea în circulația științifică a
definiției integrării economice internaționale ca unui proces obiectiv și, în același
timp, controlat de apropiere, adaptare reciprocă și fuzionare a sistemelor
economice naționale, care se bazează pe interesele multifuncționale ale diferitelor
niveluri ale societății, ducând în cele din urmă la creșterea eficienței complexe a
sistemului economic de grupuri de țări și sporirea bunăstării cetățenilor acestora.
Evidențierea conceptului teoretic de inteligență teritorială într-o formă
independentă a proceselor de integrare, ceea ce este pe deplin justificat astăzi de
activitatea practică a comunităților de integrare.
Propunerea și argumentarea necesității reformării grupării localităților din zona
Dobrogea, la baza noului sistem existând criterii formale: venitul pe cap de
locuitor, nivelul PIB-ul pe cap de locuitor, salariul minim, distribuția veniturilor.
Propunerea analizei și calculului indicelui de dezvoltare durabilă a zonei pornind
de la un set de variabile dispuse pe 6 dimensiuni.
Revizuirea radicală a mecanismelor actuale de planificare strategică a dezvoltării
economice a zonei Dobrogea prin-un sistem de măsuri eficiente care să atragă
investitorii și turiștii.
-154-
Utilizarea metodologiei de elaborare a balanței circulației interregionale a PGB,

bazate pe logica teoriei balanței interramurale, cu transformarea acesteia până la
nivelul schemei balanței comerciale.
Implementarea recomandărilor propuse în lucrare va permite formarea unui
mecanism eficient de dezvoltare a zonei Dobrogea pe termen mediu și lung. Optimizarea
relațiilor economice interregionale, ținând cont de căile și formele de soluționare a
problemelor acestui proces va permite realizarea eficientă a intereselor zonei și
oportunităților potențiale ale Dobrogei.
Contribuții originale asupra dezvoltării durabile a zonei Dobrogea:
Contribuții teoretice:
Abordarea conceptului de dezvoltare durabilă a unei zone;
Prezentarea componentelor dezvoltării durabile sintetizând și analizând literatura
de specialitate și diversele studii ale organizațiilor specializate;
Prezentarea unor elemente de noutate privind dezvoltarea durabilă în viziunea
organismelor europene;
Structurarea de aspecte teoretice privind opțiunile strategice ale dezvoltării
durabile regionale;
Selectarea de indicatori economici, sociali, demografici, instituționali, culturali și de
mediu și crearea de formule pentru calculul indicelui dezvoltării durabile a zonei;
Integrarea indicatorilor într-un model de analiză a diverselor corelații între
indicatorii dezvoltării durabile în vederea fundamentării strategiilor economice
zonale;
Compunerea de noi indicatori care nu au fost găsiți în literatura de specialitate,
raționând de la general către particular și invers;
Stabilirea factorilor de influență a indicatorilor și stabilirea semnului acestora în
expresia funcției dezvoltării durabile;
Stabilirea de metode pentru ierarhizarea aspectelor prioritarea ale zonei analizate
din punctul de vedere al dezvoltării lor durabile și stabilirea de posibilități de
acțiune viitoare;
Propunerea de probleme deschise în legătură cu subiectul dezvoltării durabile a
zonei Dobrogea;
Structurarea lucrării și realizarea de conexiuni între aspectele analizate
evidențiindu-se clar caracterul interdisciplinar.
Contribuții practice:
Realizarea unui studiu complex al zonei Dobrogea prin care s-a avut în vedere
identificarea tuturor elementelor esențiale legate de posibilitatea abordării
strategice a dezvoltării durabile;
-155-
evidențierea interdependențelor dintre capabilitățile și resursele regiunii Dobrogea,

pe termen lung, și rezultatele financiare, pe termen scurt folosind metodologia
Balanced Scorecard;
Identificarea și rezolvarea de probleme de optimizare pentru componente și
subcomponente ale indicelui dezvoltării durabile;
Realizarea unui aspect grafic al lucrării prin tehnici de subliniere a ideilor, prin
redactarea formulelor, a graficelor, imaginilor și tabelelor.
Direcții viitoare de cercetare:

Identificare unor noi proprietăți ale funcției dezvoltării durabile, selectarea de noi
indicatori, stabilirea de standarde novatoare pentru indicatorul dezvoltării durabile;
Determinarea modelelor matematice care să cuantifice rezultate particularizate
pentru variate ramuri de activitate;
Fundamentarea științifică, cuantificarea și a altor indicatori sociali (e.g.: mobbing-
ul, calitatea muncii, calitatea comunicării în organizații etc.);
Întocmirea analizelor statistice în privința valorii funcțiilor dezvoltării durabile și a
diferiților indicatori, cu interpretarea rezultatelor și propunerea de soluții ulterioare;
Realizarea și rezolvarea de noi probleme de optimizare privind componentele
dezvoltării durabile;
Abordarea conceptului de dezvoltare durabilă la nivelul IMM-urilor;
Metode de estimare a cantităților acestor resurse din zona Dobrogea pe anii
următori pentru a stabili noi legi de variație ale acestor indicatori;
Punerea în practică a calcului indicelui dezvoltării durabile a zonei Dobrogea
pentru fundamentarea deciziilor de politică economică a zonei;
Crearea patrimoniului colectiv teritorial, economisirea resurselor, implicarea
actorilor pentru a asigura cea mai buna durabilitate și valoare de folosință a
resursei și capacitatea de a construi și a prezerva un patrimoniu colectiv
sprijinindu-se pe resursele specifice zonei Dobrogea;
Crearea serviciilor, desectorializare și integrarea activităților economice pentru
dezvoltarea funcțiilor de folosință durabilă (desectorializare) toate fiind capabile de
a contribui pozitiv asupra acestui patrimoniu (reteritorializare).
Referitor la succesul dezvoltării zonei Dobrogea, acesta poate fi influențat, atât de

forțe endogene, cât și de forțe exogene. Printre factorii determinanți ai creșterii economice
a zonei putem menționa: localizarea geografică, zona de influență, dotarea
infrastructurală, calitatea resurselor umane etc. De asemenea, mai putem menționa și
ritmul de dezvoltare a economiei la nivel regional și național, tendințele de dezvoltare la
nivel teritorial, sistemele urbane din apropiere, declinul regional, atractivitatea zonei etc.
Punctul de plecare a strategiilor economice eficiente este îl reprezintă baza de
date statistice care să releve elementele cruciale ale dezvoltării socio-economice. În acest
context, îmbunătățirea bazei de date statistice pentru determinarea fenomenelor și
-156-
proceselor economico-sociale la un moment dat și la un moment istoric este esențială în

generarea unor măsuri strategice la nivel intraregional și regional.
Astfel, se impune întărirea aspectelor legislative care au ca obiect asocierea dintre
unitățile administrativ-teritoriale și crearea în comun a strategiilor de dezvoltare
(parteneriatul urban-rural). Astfel, este de maximă importanță crearea unui cadru care
poate să influențeze conlucrarea între unitățile administrativ-teritoriale în scopul dezvoltării
și elaborării de strategii comune de dezvoltare. De asemenea pentru creșterea economică
și socială sustenabilă a entităților din zonă este necesară integrarea politicilor publice,
sectoriale și teritoriale.
O atenţie specială se impune a fi acordată politicilor care vizează creşterea
competitivităţii economice. Strategiile menite să urmărească creşterea competitivităţii
zonei Dobrogea trebuie să pună accent pe legăturile cu mediul local, economic şi social,
pe de o parte şi să promoveze în egală măsură specificul local şi regional.
Când se are în vedere dezvoltarea oraşelor mai mici, trebuie pus accent pe
creşterea şi modernizarea infrastructurii rutiere şi a telecomunicaţiilor, tocmai pentru a
atrage interesul potenţialilor investitori.
Din perspectiva conceptului de dezvoltare durabilă, principalele puncte nevralgice
cărora politicile publice trebuie să le ofere rezolvare în regiunea Dobrogea fac referire la
combaterea excluziunii sociale şi a sărăciei, echitate regională, dezvoltarea infrastructurii
pe toate planurile, promovarea şanselor egale pentru fiecare locuitor al zonei.
-157-
Bibliografie
1. Ailenei D., Mosora L.C., (2011), Economia dezvoltării sustenabile. Competitivitate și creștere
economică. Economie Teoretică și aplicată, (2).
2. Amisse, S., Baulant, C., Muller, P. and Vargas-Prieto, A., The concept of cluster and its two
logics, EAEPE Conference, Labour, Institutions and Growth în a Global Knowledge Economy,
Roma, 6-8 noiembrie, 2008.
3. Barro R. J., Sala-i-Martin X. (1992), Convergence, Journal of political Economy, 100(2).
4. Bejan M., Rusu T., (2007), Exploatarea resurselor naturale și conceptul de dezvoltare
durabilă. Buletinul AGIR, 1.
5. Benedek J., Kurko I. (2010), Evoluția și caracteristicile disparităților teritoriale din România, în
Politicile regionale în România, Editura Polirom, Iași.
6. Bieker, T. (2003). Sustainability management with the Balanced Scorecard. Proceedings of 5th
international summer academy on technology studies.
7. Brăilean T., (2001), Noua Economie. Sfârșitul certitudinilor, Institutul European, Iași.
8. Buarque S.C. (1999), Metodologia planificarea dezvoltării locale și durabile a orașului, IICA.
9. Cămășoiu C. (coordonator), (1994), Economia și sfidarea naturii, Editura Economică,

București.
10. Ciupac-Ulici M.L., (2014), Aspecte teoretice privind indicele de dezvoltare umană,
http://conferinta.academiacomerciala.ro/CD2014/articole/1/ASPECTE%20TEORETICE%20PRI
VIND%20IDU%20-%20Ulici.pdf.
11. Ciupagea C., Manoleli D., Niță V., Papatulică M., Stănculescu M., (2006), Direcții strategice ale
dezvoltării durabile în România, Institutul European din România.
12. Clipa N., (1989), Fenomenul și teoria creșterii în capitalism, Editura Universității Al.I. Cuza Iași.
13. Cojanu V., (2007), A Discussion on Competitive Groups of Countries Within the European Area
of Integration, South-East European Journal of Economics, vol. 5, nr. 2.
14. Cojanu, V., (2007), The Case for Competitive Areas of Integration: A Literature Review, Studia
Europaea, vol. 2, nr. 2.
15. Dall'Erba S., Le Gallo J., (2008), Regional convergence and the impact of European structural
funds over 1989–1999: A spatial econometric analysis. Papers in Regional Science, 87(2).
16. Davoudi S., (2007), Territorial cohesion, the European social model, and spatial policy
research. Territorial cohesion and European Model of Society. Cambridge: Lincoln Institute for
Land Policy.
17. Dawkins C.G., (2003), Regional development theory: Conceptual Foundations, Classic works,
and recent developments, Journal of Planning Literature, SAGE Publications.
-158-
18. Dijkstra L., Poelman H., (2014), A harmonised definition of cities and rural areas: the new
degree of urbanization,
http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/work/2014_01_new_urban.pdf
19. Doniță N., Ivan D., (1992). Vegetația Dobrogei, Deltei Dunării și complexului lagunar
Razelm. Vegetația României, Editura Tehnică Agricolă, București.
20. Dowbor L. (2003), Dezvoltare locală și raționalitate economică, disponibil la:

http://dowbor.org/06deslocalcurto4p.doc, (accesat din 12.02.2017).
21. Du Plessis C., (2002), Agenda 21 for sustainable construction in developing countries. CSIR
Report BOU E.
22. Emas R., (2015), The Concept of Sustainable Development: Definition and Defining Principles,
https://sustainabledevelopment.un.org/content/documents/5839GSDR%202015_SD_concept_
definiton_rev.pdf (accesat 10.07.2017)
23. Falque M., (1992), Developpement: pour un nouveau contenue, ICREI, Paris.
24. Faludi A., (2006), From European spatial development to territorial cohesion policy. Regional
Studies, 40(6).
25. Figge, F., Hahn, T., Schaltegger, S., Wagner, M. (2002), The sustainability balanced
scorecard–linking sustainability management to business strategy. Business strategy and the
Environment, 11(5).
26. Georgescu Roegen N., (2005), Legea entropiei și procesul economic, Editura Expert,
București.
27. Gheorghe-Moisii M., Tîrziu E., (2012), Managementul strategic al dezvoltării durabile în
organizații. Revista Română de Informatică și Automatică, 22(1).
28. Giddings B., Hopwood B., O'brien, G., (2002), Environment, economy and society: fitting them
together into sustainable development. Sustainable development, 10(4).
29. Grande O.S., Wangensteen I., (2000), Alternative models for congestion management and
pricing. Impact on network planning and physical operation. In Cigre Session, p. 37-203,
https://www.researchgate.net/profile/Ove_Grande/publication/269110504_-1_-
_Alternative_models_for_congestion_management_and_pricing_Impact_on_network_planning
_and_physical_operation/links/5481bf540cf2a51326fe9d75.pdf, (accesat 30.05.2017)
30. Guillaumont P., (1985), Economie du developpment, vol. 1, Le sous - developpement, PUF,
Paris.
31. Hallet M., (2002), Regional specialisation and concentration in the EU, Regional Convergence
in the European Union, Springer Berlin Heidelberg.
32. Hardi P., Zdan P., (editors) (1997), Assessing Sustainable Development: Principles in Practice,
International Institute for Sustainable Development, Floor Winnipeg, Manitoba,
https://www.iisd.org/pdf/bellagio.pdf (accesat 15.05.2017).
33. Healey P., Williams R., (1993), European urban planning systems: Diversity and
convergence. Urban Studies, 30(4-5).
-159-
34. Hinterberger F., Oman I., Stocker A. (2002), Ocuparea forței de muncă în
Europa. Empirica, vol. 29, nr. 2, http://dx.doi.org/10.1023/A:1015648827173, (accesat
23.02.2017).
35. Hogendorn J. S., (1996), Economic Development, Third Edition Harper Collins College
Publishers Inc., p. 594.
36. Ibisch P.L., Hobson, P., Vega A.E., (2010), Mutual mainstreaming of biodiversity conservation
and human development: towards a more radical ecosystem approach. In Interdependence of
biodiversity and development under global change. Secretariat of the Convention on Biological
Diversity, Montreal.
37. Ielenicz M., Comănescu L,. Nedelea, A, (2010), Romania’s touristic potential: the differentiation
of the potential units. South Asian Journal of Tourism and Heritage, 2(1).
38. Ionescu Claudia, Toderaș Nicolae (2007) Politica de dezvoltare regională, Editura Tritonic,
București.
39. Jakab, A.Z., Lehel P., (2009). Procese și context social-identitare la minoritățile din România,
Editura Institutul pentru studierea problemelor minoritatilor nationale.
40. Janin Rivolin U., (2005), Cohesion and subsidiarity: towards good territorial governance in
Europe, Town Planning Review 76(1).
41. Joshi D., Smith W., (2012), Education and inequality: Implications of the World Bank's
education strategy 2020. In Education strategy in the developing world: Revising the World
Bank's education policy, Emerald Group Publishing Limited.
42. Jula D., (2002), Economie regională, Editura Estfalia, București.

43. Kaplan, R. S., & Norton, D. P. (1996). The balanced scorecard: translating strategy into action.
Harvard Business Press.
44. Kenig-Witkowska M., (2017), The Concept of Sustainable Development in the European Union
Policy and Law. Journal of Comparative Urban Law and Policy, 1(1).
45. Sukkoo K., (2008,) Spatial inequality and economic development: theories, facts and policies,
Commission on Growth and Development, Washington.
46. Kuznetz S., (2006), Moder Economic Growth, Yale University Press, Economic Growth and
Structural Change, New York.
47. Lamboy J. G. (1998) Economies of agglomeration and spatial development, Inaugural Lecture,
University of Utrecht.
48. Lepage H., (1999), La nouvelle économie industrielle, Hachette, Paris.
49. Luțac Gh., (2000), Echilibru și dezvoltare economică,, Biblioteca Universității Mihai Eminescu,
Iași.
50. Malthus T.R., (1992), Eseu asupra principiului populației, Editura Științifică, București.
51. Manoliu M., Ionescu C., (2008), Dezvoltarea durabilă și protecția mediului, H.G.A., București.
52. Martin A., Ross G. (2004), Introduction: EMU and the European social model. In: A. Martin and
G. Ross (eds.) Euros and Europeans: Monetary integration and the European model of society.
Cambridge: Cambridge University Press.
-160-
53. Martin R., Sunley P., Krugman’s P., (1996), Geographical Economics and Its Implications for
Regional Development Theory: A Critical Assessment, Economic Geography.
54. Martins M.F., (2008), Indicele Dezvoltării Durabile GA – ID - SEBRAE Editions,
55. Meadowcroft J., Farrell K.N., Spangenburg J. (2005), Dezvoltarea unui cadru de guvernanță a
durabilității în Uniunea Europeană. Jurnalul Internațional de Dezvoltare Durabilă, vol.. 8, n. 1-2,
http://dx.doi.org/10.1504/IJSD.2005.007371 (accesat 24.10.2016)
56. Meir G., (1995), Leading issues in Economic Developpement, Oxford University Press, New
York.
57. Milani C., (2005), Teorii ale capitalului social și dezvoltării locale: Universitatea Federala din
Bahia School of Management (NPGA / NEPOL / PDGS).
58. Möller, A., & Schaltegger, S. (2005). The Sustainability Balanced Scorecard as a Framework
for Eco‐efficiency Analysis. Journal of Industrial Ecology, 9(4).
59. Muntean M.C., Nistor R., Nistor C., (2010), Competitiveness of developing regions in
Romania. WSEAS Transactions on Business and Economics, 3(7).
60. Nath B., Talay I., (1996), Man, science, technology and sustainable development, în B. Nath, L.
Hens, D. Devuyst (eds.), Sustainable Development, Brussels, VUB Press.
61. Otiman P.I., (1997), Dezvoltarea rurală în România, Editura Agroprint, Timișoara.
62. Ottaviano G.I., Puga, D., (1998), Agglomeration in the global economy: a survey of the ‘new
economic geography’. The World Economy, 21(6).
63. Păltineanu C.R., Mihăilescu I.F., Seceleanu I., (2000), Dobrogea–Condițiile pedoclimatice,
consumul și necesarul apei de irigație pentru principalele culturi agricole. Editura ExPonto,
Constanța.
64. Perroux Fr., (1981), Pour une philosophie de nouveau développement, PUF, Paris.
65. Polonic, P., 1935. Cetățile antice de pe malul drept al Dunării (Dobrogea) până la gurile
ei, Natura, 24(7).
66. Popoiu P., (2001), Antropologia habitatului în Dobrogea: om-natură-cultură. Editura Oscar
Print.
67. Porter M. (1998), Cluster and Competition: News Agendas for Companies, Government and
Institutions. Boston: A Harvard Business Review Book.
68. Porter, M., (1998), On Competition, Clusters and Competition, HBS Press.
69. Rees W.E., (2002), An ecological economics perspective on sustainability and prospects for
ending poverty. Population & Environment, 24(1).
70. Richardson Harry W. (1978) Regional economics, Urbana: University of Illinois Press.
71. Rietveld Piet (1990) Infrastructure palnning and rural development: reeflection on the urban
functions approach, International Regional Science Review, Vol. 13, No. 3, pp. 249-256
72. Robèrt K. H., Schmidt-Bleek B., Basilie G., Jansen J.L., Kuehr R., Price Thomas P., Suzuki M.,
Hawken P., Wackernagel M., (2002), Strategic sustainable development - selection, design
and synergies of applied tools, Journal of cleaner production 10.
-161-
73. Robinson J., Tinker J., (1995), Reconciling ecological, economic and social imperatives:
Toward an analytical framework, SDRI Discussion Papers Series, 1995-1, Sustainable
Development Institute. Vancouver, Canada.
74. Rondinelli Dennis A. (1983) Towns and small cities în developing countries, Geographical
Review, Vol. 73, No. 4.
75. Rusali M.A., (2013), Dezvoltarea economică a ruralului în România. Concepte și evaluări,
Editura Digital Data, Cluj-Napoca.
76. Ryten J., (2000), Indicele Dezvoltării Umane, Montreux: Iaôs
77. Sachs I., (2000), Stratégies de l'écodeveloppement, Editions Économie et Humanisme, Paris.
78. Ignacz S., (2000), Stratégies de l'écodeveloppement, Editions Économie et Humanisme, Paris.
79. Sandu D., (2011), Social disparities in the regional development and policies of
Romania. International Review of Social Research, 1(1).
80. Santos E., Pamplona E. (2005), Theory of Real Options: an attractive option in the investment
analysis process. Revista de Administração da Universidade de São Paulo, 40(3).
81. Seghedi A., (2005), Cadrul geologic și structural al terenurilor din jurul Mării Negre, cu privire
specială asupra marginii nord-vestice. Hazard Natural.
82. Shortall S., (2008), Are rural development programmes socially inclusive? Social inclusion,
civic engagement, participation, and social capital: Exploring the differences. Journal of Rural
Studies, 24(4).
83. Simmie J. (1997), Innovation, Networks and Learning Regions? London.

84. Sölvell, Ö., (2008), Clusters, Balancing Evolutionary and Constructive Forces, Stockholm: Ivory
Tower Publishing.
85. Spangenberg J.H., (2002), Environmental space and the prism of sustainability: frameworks for
indicators measuring sustainable development. Ecological indicators, 2(3).
86. Todoro M., (1997), Economic developpement, Editura Longman, Londra.
87. Antonin V., (2004), Small towns: an important part of the moravian settlement system, Dela 21
88. Van Hees S.R.W., (2014), Sustainable Development in the EU: Redefining and
Operationalizing the Concept, vol. 10, Issue 2.
89. Văduva I., (2003), Caracteristici ale temperaturii suprafeței solului în Podișul Dobrogei de
Sud. Lucrările Seminarului Geografic" Dimitrie Cantemir".
90. Vârdol D.C., (2009), Dinamica social-economică a orașelor mici din Valea Dunării românești,
Teză de doctorat, Universitatea din București, Facultatea de Geografie.
91. Verbruggen H., Kuik O., (1991), Indicators of sustainable development: an overview. In In
search of indicators of sustainable development. Springer Netherlands.
92. Vickerman, R., Spickermann, K. și Wegener, M., (1999), Accessibility and Economic
Development în Europe, 1999, Regional Studies, vol. 33, nr. 1.
93. Vlăsceanu G., Ianoș I., (1998), Orașele României – mică enciclopedie, Casa Editorială Odeon,
București.
94. White L. (1967), The Historical Roots of Ecologic Crisis, Science 155, March 10.
-162-
95. Williamson J. G., (1965), Regional inequality and the process of national development: A
description of paterns, Economic development and cultural change, Vol. 13, No 4
96. Zavodna, L. S., (2013), Sustainability As A Part Of Balanced Scorecard. Global Economic
Observer, 1(1).
97. Zilans A. (2008), Governance as a barrier to mainstreaming sustainable development in Riga,

Latvia, International Journal of Environment and Sustainable Development (IJESD), Vol. 7, No.
1. http://dx.doi.org/10.1504/IJESD.2008.017894, (accesat 14.01.2017).
98. ***Autoritatea de Management pentru MADR, Analiza socio-economică a dezvoltării rurale în

România, http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/analiza-
dezvoltarii-rurale-agricultura-iulie-2013.pdf
99. ***Environement et Santé; la Charte europééne et son commentaire, (1989), OMS, Frankfurt.
100. *** Investment policy framework for sustainable development, (2015), United Nations
Conference on Trade and Development,
http://investmentpolicyhub.unctad.org/Upload/Documents/INVESTMENT%20POLICY%20FRA
MEWORK%202015%20WEB_VERSION.pdf (accesat 20.06.2017)
101. ***Our Common Future, (1997), WCED, Oxford University Press, New York.
102. ***Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Strategia de dezvoltare rurală a României 2014-
2020, http://www.madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/programare-2014-2020/Strategia-de-
dezvoltare-rurala-2014-2020-versiunea-I-22-nov-2013.pdf, (accesat 18.04.2017).
103. ***Regulament FEDR
104. ***The implementation of the Integrated Territorial Investments (ITIs) by Member States,
Octombrie 2015, http://www.ccre.org/img/uploads/piecesjointe/filename/CEMR_Study_ITI_EN-
0.pdf, (accesat 28.03.2017)
105. http://biodiversitate.mmediu.ro/convention (accesat 20.07.2017)
106. http://ec.europa.eu/eurostat/web/nuts (accesat 17.02.2017)
107. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/panorama/pdf/mag28/mag28_ro.pdf,
(accesat 14.05.2017)
108. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/work/2009_02_geographical.pdf,
(accesat 30.01.2017).
109. http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf, (accesat

12.05.2017).
110. http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/informat/2014/iti_en.pdf, (accesat 22.03.2017).
111. http://www.coastal-biodiv.ro/docs/strategia_de_conservare_a_biodiversitatii_costiere.pdf
(accesat 20.05.2017).
112. http://www.ddbra.ro/rezervatia (accesat 25.11.2016).
113. http://www.fonduri-structurale.ro/stiri/2022/al-patrulea-raport-privind-coeziunea-economica-si-
sociala, (accesat 25.12.2016).
-163-
114. http://www.legrand.com/EN/sustainable-development-description_12847.html (accesat

10.07.2017).
115. http://www.mdrl.ro/_documente/dezvoltare_teritoriala/amenajarea_teritoriului/patz_delta_dunarii/Sub
proiect_Muzeu_Tulcea.pdf (accesat 11.03.2017).
116. http://www.mdrt.ro, (accesat 21.03.2017).
117. https://cohesiondata.ec.europa.eu/dataset/ESIF-Regional-Policy-budget-by-country-2014-
2020/fift-a67j, (accesat 15.06.2017)
118. https://www.mae.ro/node/35919 (accesat 10.02.2017)
119. Planul de Dzevoltare Regională Sud-Est, 2014,

http://www.adrse.ro/Documente/Planificare/PDR/2014/PDR.Sud_Est_2014.pdf, (accesat
22.02.2017)
120. www.statistici.insse.ro.
121. www.info-sud-est.ro
122. www.climate-data.org
123. Ziarul Financiar, www.zf.ro
-164-
Anexe
LISTA FIGURILOR
Capitolul 2
Figura 2.1. Dobrogea - Infrastructura căilor de comunicație terestre ............................... 38
Figura 2.2. Produsul intern brut (PIB) la prețurile curente de piață în funcție
de regiunile NUTS 2, 2015 ............................................................................................... 42
Figura 2.3. Harta urban-rurală a regiunilor de nivel NUTS 3............................................. 42
Figura 2.4. Dobrogea – Utilizarea terenului ...................................................................... 45
Figura 2.5. Rețeaua hidrografică a Dobrogei ................................................................... 46
Figura 2.6. Dobrogea - Evoluția temperaturilor de-a lungul anului .................................... 49
Figura 2.7. Sumele alocate de Uniunea europeană în perioada 2014-2020 ..................... 60
Figura 2.8. Fonduri europene absorbite de județele României în perioada 2007-2016..... 62
Figura 2.9. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe județe, 2007-2016
(lei/cap de locuitor) .......................................................................................................... 63
Figura 2.10. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe municipii reședință de
județ, ianuarie 2007 – noiembrie 2016, (mil. lei) ............................................................... 64
Figura 2.11. Atragerea fondurilor structurale și de coeziune pe consilii județene,
ianuarie 2007 – noiembrie 2016, (mil. lei) ........................................................................ 65
Figura 2.12. Județul Constanța - fonduri europene pe domenii de finanțare, mil. lei ........ 66
Figura 2.13. Județul Constanța - fonduri europene în funcție de beneficiari, mil. lei ......... 66
Figura 2.14. Județul Tulcea - fonduri europene în funcție de beneficiari, mil. lei............... 67
Figura 2.15. Județul Tulcea - fonduri europene pe domenii de finanțare, mil. lei .............. 67
Capitolul 3
Figura 3.1. Indicatori de dezvoltare durabilă în regiunea de dezvoltare S-E, 2016 ........... 70
Figura 3.2. PIB pe cap de locuitor la prețurile curente de piață, 2016 .............................. 73
Figura 3.3. Investiții străine directe pe regiuni în perioada 2009-2016.............................. 78
Figura 3.4. Produsul intern brut pe regiuni și pe sectoare economice, 2015 .................... 89
Figura 3.5. Structura pe industrii a economiei județului Constanța ................................... 90
Figura 3.6. Structura fluxului de turiști în Tulcea .............................................................. 92
Figura 3.7. Structura fluxului de turiști în Constanța ......................................................... 92
Figura 3.8. Diferențe de competitivitate între județele Constanța și Tulcea ...................... 94
Figura 3.9. Salariul mediu lunar net, 2016...................................................................... 103
Capitolul 4
Figura 4.1. Performanța individuală și riscul asociat indicatorului – Soldul balanței
comerciale ..................................................................................................................... 112
Figura 4.2. Exemplificarea formulei de calcul pentru funcția de optimizare bazată pe
maximizarea output-ului ................................................................................................. 113
-165-

Venituri per capita .......................................................................................................... 113
Venituri provenite din muncă.......................................................................................... 114
Produsul intern brut per capita ....................................................................................... 114
Participarea industriei la PIB .......................................................................................... 115
Figura 4.7. Performanța globală a dimensiunii economice specifice
Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea .................................................... 115
Figura 4.8. Vizualizarea grafică în diagramă de tip radar a performanței
dimensiunii economice a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea ............ 116
Oferta de servicii primare de sănătate ........................................................................... 117
Rata de școlarizare ........................................................................................................ 117
Rata de analfabetism ..................................................................................................... 118
Figura 4.12. Exemplificarea formulei de calcul pentru funcția de optimizare
bazată pe minimizarea output-ului ................................................................................. 118
Familii aflate în program social ...................................................................................... 119
Speranța de viață la naștere .......................................................................................... 119
Figura 4.15. Performanța globală a dimensiunii sociale specifice
dimensiunii sociale a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea .................. 120
Calitatea apei ................................................................................................................. 121
Consum mediu de apă per capita .................................................................................. 122
Accesul la sistemul de furnizare a apei .......................................................................... 122
Accesul la sistemul de canalizare .................................................................................. 123
Accesul la sistemul de colectare a gunoiului ................................................................. 123
Figura 4.22. Performanța globală a dimensiunii ambientale specifice
-166-
dimensiunii ambientale a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea ............ 124
Rata de creștere a populației ......................................................................................... 125
Raportul populației urban-rural....................................................................................... 125
Densitatea demografică ................................................................................................. 126
Raportul populației masculin – feminin ........................................................................... 126
Distribuția pe grupe de vârstă ........................................................................................ 127
Figura 4.29. Performanța globală a dimensiunii demografice specifice
dimensiunii demografice a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea .......... 128
globale a Indicelui Dezvoltării Durabile aferent zonei Dobrogea ..................................... 129
Figura 4.32. Proiectarea obiectivelor specifice fiecărei dimensiuni a modelului
Balanced Scorecard ...................................................................................................... 130
Figura 4.33. Proiectarea hărții strategice asociate modelului Balanced Scorecard......... 130
Figura 4.34. Aportul fiecărei dimensiuni de analiză la performanța globală a
Capitolul 5
Figura 5.1. Procesul inteligenței teritoriale ..................................................................... 133
Figura 5.2. Priorități ale dezvoltării durabile în S-E României ......................................... 136
Figura 5.3. Harta centralelor eoliene în funcțiune ........................................................... 149
LISTA TABELELOR
Capitolul 1
Tabelul 1.1. Teorii de dezvoltare zonală .......................................................................... 12
Capitolul 2
Tabelul 2.1. Caracteristici demografice ale județelor Constanța și Tulcea ........................ 40
Tabelul 2.2. Structura populației active pe principalele activități economice,
mai 2017 .......................................................................................................................... 52
Tabelul 2.3. Structura populației active pe principalele sectoare economice
și pe medii sociale, % din total populație activă/județ ....................................................... 53
Tabelul 2.4. Diferențieri regionale ale profilului economic actual al Dobrogei ................... 53
-167-
Tabelul 2.5. Programarea sumelor ce urmează a fi alocate de Uniunea Europeană în

perioada 2014-2020 ......................................................................................................... 58
Capitolul 3
Tabelul 3.1. Produsul intern brut (PIB) la prețurile curente de piață în funcție
de regiunile NUTS 2......................................................................................................... 72
Tabelul 3.2. Rata șomajului în regiunile NUTS 2, % ......................................................... 73
Tabelul 3.3. Populația pe zone NUTS 2 ........................................................................... 74
Tabelul 3.4. Evoluția populației rurale și urbane în Dobrogea .......................................... 74
Tabelul 3.5. Rata șomajului pe regiuni 2015-2016, % ...................................................... 75
Tabelul 3.6. Evoluția numărului localităților conectate la rețeaua de apă potabilă în
perioada 2015-2016 ........................................................................................................ 76
Tabelul 3.7. Evoluția învățământului preuniversitar în Regiunea Sud-Est......................... 77
Tabelul 3.8. Evoluția capacității de cazare în Dobrogea ................................................... 93
Tabelul 3.9. Evoluția numărului de turiști în Dobrogea ..................................................... 93
Tabelul 3.10. Turiști străini care au vizitat Dobrogea în perioada 2015-2016 ................... 93
Tabelul 3.11. Caracteristici socio-economice ale județelor Constanța și Tulcea .............. 93
Tabelul 3.12. Clasificarea indicilor.................................................................................. 101
Tabelul 3.13. Nivele de sustenabilitate socială pentru zona Dobrogea........................... 102
Tabelul 3.14. Nivele de sustenabilitate demografică pentru zona Dobrogea .................. 103
Tabelul 3.15. Nivele de sustenabilitate demografică pentru zona Dobrogea .................. 104
Tabelul 3.16. Nivele de sustenabilitate politico-instituțională pentru zona Dobrogea ...... 105
Tabelul 3.17. Nivele de sustenabilitate ambientală pentru zona Dobrogea .................... 106
Tabelul 3.18. Nivele de sustenabilitate culturală pentru zona Dobrogea ........................ 107
Tabelul 3.19. Calculul indicelui dezvoltării durabile în zona Dobrogea ........................... 108
Capitolul 5
Tabelul 5.1. Inițiative aferente modelului GAP – Guvernare, Reamenajare, Practică ..... 135
-168-

TEZA DE DOCTORAT-Dezvoltare Teritoriala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TEZA DE DOCTORAT-Dezvoltare Teritoriala

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS DIN GALAȚI

ȘCOALA DOCTORALĂ DE ŞTIINŢE SOCIO-UMANE

Rusu Eugen Victor Cristian

Referenți stiințifici Prof. univ. dr Mirela-Ionela Aceleanu

Seria E1: Economie Nr. 15

Domeniul ȘTIINȚE ECONOMICE

Domeniul ȘTIINȚE UMANISTE

Domeniul MATEMATICĂ ȘI ȘTIINȚE ALE NATURII

Bibliografie ................................................................................................................... 158

Anexe ............................................................................................................................ 165

Delimitări conceptuale și teorii economice privind

1.1. Teoria dezvoltării durabile – aspecte conceptuale

Progresul social generalizat1 - scopul suprem al dezvoltării - reprezintă atingerea

Teoria privind dezvoltarea durabilă (sustenabilă) a apărut pe parcursul unor

Agenda 21 a fost concepută ca un intermediar global între organizațiile

Degradarea ecosistemelor și pierderea biodiversității reprezintă un rezultat direct

Principiul 8: Recunoașterea scărilor temporale și a efectelor de întârziere variabile

Politicile publice elaborate pe baza principiului civilizația umană – subsistem al

toleranței de mediu, există câteva exemple bune de biomimetie16, inclusiv reciclarea

1.2. Multidimensionalitatea dezvoltării durabile

Din analiza empirică a dezvoltării durabile formulată în Raportul Brundtland în

trebuie eliminată degradarea și indiferența umană, care duc la distrugea mediului

b) Plasarea indivizilor, cu nevoile lor diverse, în lumina reflectoarelor;

Tabelul 1.1. Teorii de dezvoltare zonală26

1.3. Practica dezvoltării durabile în Uniunea Europeană

Termenul dezvoltare durabilă cuprins în raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu

Practica de abordare a acestor aspecte critice pentru conceptul de dezvoltare

Promovarea și protecția drepturilor fundamentale este un element important al

Principiul echității intergeneraționale abordează nevoile generațiilor actuale, fără a

dezvoltării durabile și nu un principiu, așa cum este sugerat de Strategiile de dezvoltare

Principiul implicării cetățenilor și a societății deschise și democratice se referă la

În general, principiul implicării întreprinderilor și a partenerilor sociali31 este de a

Integrarea politicilor și principiile de coerență a politicilor vizează promovarea

punerea în aplicare a principiilor de bază rentabile și sigure din punct de vedere

Principiul precauției se referă la adoptarea unei abordări precaute în cazul în care

Principiul poluatorul plătește (PPP) urmărește să se asigure că prețurile reflectă

Strategia 2020 privind dezvoltarea durabilă, adoptată în 2010, contribuie la

Dezvoltarea rurală durabilă în plan economic

Dezvoltarea rurală durabilă în plan social

Dezvoltarea rurală durabilă în plan ecologic

stabilirea de indicatori ai produselor ecologice, indicatori care vor fi urmăriți

în al treilea rând, se poate considera că există o importantă componentă a

Conceptul de coeziune teritorială44 aduce o nouă dimensiune acestor dezbateri

regăsesc în tratarea celor trei factori socio-economici: cooperare, concentrare și

1. Concentrarea - depășirea diferențelor de densitate

dispersie.51 Chiar dacă avantajele economice pledează în favoarea aglomerărilor

2. Conectarea teritoriilor - depășirea factorului distanță

3. Cooperarea - depășirea factorului divizare

4. Regiuni cu caracteristici geografice specifice

Regiunile slab populate

Particularități ale dezvoltării durabile

2.1. Noi repere în strategia privind dezvoltarea durabilă a UE

2.1.1. Aspecte definitorii ale dezvoltării durabile

2.1.2. Obiectivele prioritare ale strategiei de dezvoltare durabilă a UE

Din perspectiva U.E., remarcabilele obiective ale strategiei referitoare la

multiculturalitatea, prin crearea de oportunități egale pentru toți cetățenii și

2.2. Politica de dezvoltarea durabilă a României

Potrivit prevederilor legale în vigoare, unul din obiectivele fundamentale privind

vizează și corelarea politicilor sectoriale ale guvernului cu inițiativele și resursele locale și

2.2.1. Sistemul de sprijin pentru dezvoltarea durabilă a României (Metode,

În prezent, putem sintetiza la nivel regional o serie de metode, mijloace și măsuri

c) coordonarea inițiativelor de dezvoltare regională cu prioritățile naționale și

Pentru Regiunea Sud-Est, cele mai importante măsuri privind dezvoltarea