Tema 1 Obiectul de studiu al macroeconomiei

1.1 Obiectul de studiu. Scopul și obiectivele macroeconomiei.

1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.
1.3. Modelele și circuitul economic.

1.1. Obiectul de studiu al macroeconomiei

În teoria economica, noțiunea de macroeconomie a fost introdusă de savanții din Occident în anii 30 ai
secolului XX în legatură cu apariția teoriei keynesiste („Teoria generală a ocupării forței de muncă, a
dobânzii și a banilor”). Prin această lucrare J. M. Keynes a încercat sa explice realitatea economică existentă
în acele timpuri (depresia economică din SUA), utilizând o abordare metodologică diferită de cea
tradițională a neoclasicilor. Abordarea dată se baza pe principiile metodologice ale teoriei generale a
sistemului și a teoriei relativității.
Macroeconomia ca știintă provine de la grecescul „macros”, care în traducere înseamnă „mare”, accentuând
că se referă la probleme de dimensiuni mari, spre deosebire de microeconomie care se ocupă de probleme
mici. Se consideră că o anumita problemă este macroeconomica atunci și acolo unde aceasta reiese din
formarea și consolidarea unei anumite economii naționale.
Principiile macroeconomiei după (Bauman Y):
1. Activitatea economică organizată de piață asigură o alocare eficientă a resurselor;
2. Uneori statul poate îmbunătăți rezultatele pieței;
3. Standardul de viață a unei țări depinde de capacitatea ei de a produce bunuri și servicii;
4. Prețurile cresc când autoritățile tipăresc prea mulți bani;
5. Societatea are de ales pe termen scurt între inflație și șomaj.
Macroeconomia studiază:
- sitația curentă a economiei naționale în baza statisticii, experienței precedente, locul țării în conjunctura
geoeconomică și relațiile economice cu alte state;
- factorii care stabilesc volumul, dinamica producției agregate și venitului agregat în condiții economice
diferite; - creșterea economică pe termen lung
- problema utilizării incomplete a resurselor, cauza șomajului și abaterea de la nivelului natural;
- schimbarea nivelului prețurilor și capacității de cumpărare, formarea inflației;
- rolul banilor în economie;
- dinamica cursului valutar și starea balanței de plăți;
- cauza crizelor economice;
- politicile macroeconomice a statului.
De regulă cel mai mare interes în societate trezește aprecierea situației curente a economiei naționale, în
special în comparație cu alte state și perspectivele de viitor. Deși, cea mai importată sarcină a
macroeconomei ca știință de constatare ce nivel al indicatorilor a atins în trecut și care le are în prezent, ce
factori sau fapte au contribuit pentru a stabili legitatea interdependenței dintre procese și fenomene cu scop
de a putea prognoza.
Scopul macroeconomiei Obiectivele macroeconomiei
- creșterea neinflaționistă; - determinarea și interacțiunea principalelor agregate;
- asigurarea ocupării depline; - analiza principalelor dezechilibre, evidențierea cauzelor
- menținerea stabilității prețurilor; acestora;
- asigurarea echilibrului balanței de - studierea atingerii diferitor obiective economice.
plăți.
Funcțiile macroeconomiei:
- de cunoaștere;
- practică;
-de prognoză;
-formativ - educativă.

1.2. Piața la nivel macroeconomic. Agenții economici.

Agregarea macroeconomică - procesul prin care fenomenele și procesele economice sunt combinate și
sintetizate într-o categorie macroeconomică.
Agregarea se bazează pe determinarea calităților tipice ale agenților economici. În acest context 4 agenți
macroeconomici:
- menaje- sector independent, cu activitate rațională a cărui scop este maximizarea utilității, care în cadrul
economiei deține rolul de :
a) proprietar de resurse economice, vânzându-le obține venituri de consum;
b) cumpărători de bunuri și servicii;
c) restul venitului îl economisesc deaceea sunt păstrători de economii și creditori de bază, adică cei care
asigură oferta resurselor de creditare în economie;
- firme- agent macroeconomic indipendent, cu activitate rațională, scopul căruia este maximizarea
profitului. Deține rolul de:
a) cumpărător de resurse, pentru asigurarea procesului de producție,
b) producătorii de bunuri și servicii, venitul obținut îl folosesc pentru plăți menajelor sub forma veniturilor
factoriale,
c) investitori - cumpărători de mijloace împrumutate sau a mărfurilor investiționale cu scop de extindere a
procesului de producție, asigurarea surplusului de capital și recuperarea uzurii capitalului. Deoarece firmele
preferă să utilizeze pentru finanțare resurse împrumutate ele sunt debitorii de bază în economie.
- guvernul - totalitatea instituțiilor de stat și organizațiilor care dețin dreptul politic și juridic de a influența
mersul procesului economic,
Ca urmare are rol de:
a) producător de bunuri publice,
b) cumpărător de bunuri și servicii pentru asigurarea funcționării și realizarea funcțiilor multiple,
c) distribuitorul venitului național,
d) în dependență de nivelul bugetului național - creditor sau debitor pe piața fianciară,
e) reglator și organizator a funcționării economiei de piață, inițiatorul politicilor economice structurale (ce
asigură creșterea economică) și conjuncturale (de stabilizare a ciclității);
- restul lumii - unește toate statele lumii și reprezintă agent macroeconomic independent ce asigură
interconexiunea cu această țară a:
a) comerțului internațional;
b) deplasării capitalului
Menajele și firmele formează sectorul privat al economiei. Guvernul este fondatorul sectorului de stat.
Restul lumii formaeză sectorul internațional sau străin.
Agregarea piețelor stabilește 4 piețe macroeconomice:
- piața bunurilor și serviciilor (piața reală) - aici se formează cererea și oferta agregată. Cererea o formează
toți agenții macroeconomici, oferta o formează firmele, producătorii de bază a bunurilor și serviciilor.
Deoarece aici are loc schimbul real de valori, piața se numește reală;
- piața financiară (piața activelor financiare)- piața care se formează în două specializări: monetară - cererea
și oferta de masă monetară la anumite cotații de rată a dobânzii, valorilor mobiliare- cererea și oferta de
acțiuni, obligațiuni;
- piața resurselor economice- la nivel macroeconomic cea mai răspândită formă piața muncii, formarea
cererii și ofertei de muncă în special pe termen scurt;
- piața valutară - pața schimbului de unități monetare în diferite state, formarea cursului valutar.

1.3. Modelele și circuitul economic.

Modelele macroeconomice sunt descrierile proceselor și fenomenele macroeconomice prin modalități
logice, grafice și algebrice cu scop de stabilire a interdependenței funcționale ale lor.
Prin intermediul modelelor pot fi stabiliți factorii care influențează asupra fenomenelor și proceselor
economice, se pot stabili consecințele implicării anumitor instrumente politice etc.
Circuitul economic este un model, care descrie fluxurile de bunnuri și servicii ce au loc între subiecții
economici, echilibrate prin fluxuri de monedă.
Există următoarele tipuri de modele a circuitului economic:
- Circuitul economic simplu – descriu tranzacțiile între 2 agenți economici agregați: menajele și
firmele;
- Circuitul economic închis – descriu tranzacțiile între 3 agenți economici agregați: menaje, firme și
statul;
- Circuitul economic deschis – descriu tranzacțiile în economia cu patru sectoare.
Fluxurile descriu tranzacțiile din economia națională, ce au loc între toate unitățile economice, între piața
produselor, piața factorilor de producție și piuața financiară. Există 2 tipuri de fluxuri:
 Fluxuri reale – fluxurile de factori de producție, de bunuri și servicii;
 Fluxuri financiare – contrapartidele în bani a fluxurilor reale, veniturilor și cheltuieli