Piaţa ca instituţie

principală a economiei
de piaţă

Realizat de către: st. gr. C-221 Ciubotaru Sofia

Evaluator: dr. conferenţiar universitar al catedrei TEM Munteanu Tatiana
 Cuprins

01 02 03 04
Scopuri şi obiective Introducere Piaţa: esenţa, funcţiile şi trăsăturile Tipuri și forme ale pieței

05 06 07 08
Rolul, avantajele și Infrastructura pieței Concluzii Surse bibliografice
limitele pieței contemporane
 01 Scopuri & Obiective
 Scopul temei: analiza conţinutului, tipurilor şi mecanismelor fucţionării pieţii;
deducerea importanţei pieţei pentru economia naţională.

• Obiectivele temei: caracterizarea esenţei, trăsăturilor şi funcţiilor pieţei;

analizarea diferitor tipuri şi forme ale pieţei;
determinarea mecanismelor de funcţionare a pieţei;
evidenţierea elementelor infrastructurii pieţei contemporane.
 02 Introducere

Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe

proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă. Piaţa este centrul
vital al economiei, prin intermediul căreia se realizează legătura dintre producţie şi consum şi
implicit se stabilesc legăturile între agenţii economici. Piaţa, prin mecanismele ei, asigură reglarea
activităţii economice.
Din aceste considerente, necesitatea şi actualitatea studierii pieţii pentru economia naţională
este determinată de importanţa informării care reprezintă o etapă prealabilă indispensabilă despre
piaţa moldovenească înainte de a iniţia/lansa o afacere într-un oarecare domeniu în Republica
Moldova. Analiza şi cercetarea informaţiei în ceea ce priveşte mecanismele şi particularităţile de
funcţionare a pieţei, concurenţa, indicatori cheie şi oportunităţi, tendinţe şi perspective de o durată
scurtă, medie sau lungă, actori şi intervenienţi, legislaţie şi reglementare, etc. îi va permite viitorului
agent economic să-şi evalueze potenţialul afacerii personale în Republica Moldova şi îl va ajuta în
luarea celor mai bune decizii pentru înfiinţarea sau dezvoltarea afacerii.
03 Piaţa: esenţa, funcţiile şi trăsăturile

Piaţa a apărut încă în antichitate, adică cu zeci de mii de ani în urmă. Ea este
rezultatul evoluţiei schimbului de mărfuri.
Ca factori care au provocat apariţia pieţei pot fi menţionaţi:
• diviziunea socială a muncii şi specializarea în domeniul de producţie a
bunurilor materiale şi a serviciilor;
• autonomizarea economică a producătorului de mărfuri şi servicii în baza
proprietăţii private;
• libertatea economică a producătorului de a decide:
Ce? Cum? Pentru cine de produs?
 În condiţiile economiei moderne, piaţa ocupă un loc esenţial în activitatea
agenţilor economici îndeplinind mai multe funcţii:
Funcția de reglementare
•reglementează distribuirea resurselor, reglementează distribuirea
mărfurilor,
reglementează distribuirea veniturilor în societate
Funcția de integrare
•piața uneşte vânzătorii şi cumpărătorii

Funcția de stimulare
•creşterea eficienţei producţiei, îmbunătăţirea calităţii, diminuarea costurilor
de producţie

Funcția de stabilire a nivelului preţului

•formarea preţurilor de piaţă cu evidenţa costurilor de producţie şi a utilităţii
bunurilor

Funcția de echilibrare
•echilibrarea cererii și a ofertei
 Cele mai generale trăsături care caracterizează conţinutul pieţei sunt:
a) concurenţa liberă dintre producătorii de mărfuri şi proprietarii de resurse;
b) migrarea liberă a forţei de muncă, a resurselor şi a capitalului între ramuri şi regiuni;
c) realizarea mărfurilor pe preţuri de echilibru, care reflectă real corelația dintre cerere și ofertă.

Principalele mecanisme ale pieţei sunt:

cererea, oferta, preţul şi concurenţa.

În calitate de subiecţi ai pieţei se prezintă:

 producătorii de mărfurişi servicii;
 consumatorii (individuali şi colectivi);
 instituţiile financiare;
 statul;
 organele de administrare publică locală.
 04 Tipuri și forme ale pieței
1. natura economică a bunurilor care constituie obiectul tranzacţiilor:
 piaţa satisfactorilor – a bunurilor sau serviciilor destinate consumului final;
 piaţa prodfactorilor – care cuprinde: piaţa muncii, piaţa pământului, piaţa capitalului, piaţa informaţiei,
piaţa resurselor naturale, piaţa de marketing, piaţa creaţiei tehnice, piaţa serviciilor manageriale, piaţa
monetară;
 piaţa financiar-valutară– care cuprinde: piaţa financiară, piaţa schimburilor valutare.
2. existenţa sau inexistenţa obiectelor tranzacţionate distingem:
 piaţa reală – se tranzacţionează bunurile reale existente pe piaţă în momentul tranzacţiei;
 piaţa fictivă – se tranzacţionează titlurile de proprietate asupra bunurilor (bursa de mărfuri şi bursa de
valori mobiliare).

3. momentul încheierii şi finalizării tranzacţiilor:

 piaţa la vedere – tranzacţia se încheie şi se finalizează în acelaşi moment;
 piaţa la termen – tranzacţia se finalizează ulterior, după un termen convenit în momentul încheierii
acesteia;
 piaţa disponibilă – să livreze la dorinţa consumatorului.
4. gradul de diversificare a bunurilor tranzacţionate:
 piaţa bunurilor omogene – uniforme;
 piaţa bunurilor eterogene – diversificate.

5. aria geografică:
 pieţe locale;
 pieţe zonale (regionale);
 pieţe naţionale;
 piaţa mondială – ca piaţă unică, indivizibilă.

6. raportul cerere-ofertă:
 piaţa vânzătorului – specifică stării de absorbţie, când cererea este mai mare decât oferta;
 piaţa cumpărătorului – specifică stării de presiune, când oferta este mai mare decât cererea.

7. tipul de concurenţă:
 piaţa cu concurenţă perfectă (pură);
 piaţa cu concurenţă imperfectă, care cuprinde: piaţa cu concurenţă de monopol, piaţa cu
concurenţă de oligopol, piaţa cu concurenţă de oligopson (monopson), piaţa cu concurenţă
monopolistică.
05 Rolul, avantajele și limitele pieței

Rolul pieţei în economia contemporană, lucrările de specialitate pun în

evidenţă mai multe funcţii, printre care:
 impulsionează întreprinderile să producă ceea ce solicită consumatorii;
 resorturile şi mecanismele pieţei stimulează orientarea profesională şi
calificarea oamenilor;
 prin intermediul preţurilor, orientează pe consumatori să utilizeze
raţional bunurile deficitare, precum şi resursele rare;
 grad ridicat de libertate economică;
 asigură informaţiile necesare cu privire la condiţiile locale;
 contribuie la migrarea liberă a factorilor de producție și utilizarea
lor eficientă la nivel mezo, macro şi, mondoeconomic;
 piaţa contribuie la accelerarea progresului tehnic, deoarece concurența
impune întreprinderea să aplice tehnică şi tehnologii noi;
 Piaţa şi mecanismele pieţei generează o serie de efecte pozitive dar și limite în
economia națională de ordin economico-social. Analiza pieţei a dus la evidenţierea
unor avantaje și limite ale pieței.

+ -
1) asigură o dezvoltare echilibrată, proporţională a economiei
naţionale, contribuie la stabilirea unei corelaţii dintre
factoriide producţie (muncă, resursele naturale), între sferele
şi ramurile economice, între producţie şi consum, între
veniturile diferitor pături sociale ale populaţiei.
2) în sistemul de piaţă cumpărătorii şi vânzătorii de mărfuri,
aflându-se în interacțiuni de concurenţă, determină nivelul
de preţuri la produsele livrate şi gradul de utilizare a
resurselor existente.
3) sistemul de piaţă este capabil să schimbe operativ volumul şi
structura ofertei, adaptând-o la satisfacerea cererii, prin
schimbarea volumului de producţie şi schimbarea nivelului
de preţuri.
4) economia de piață presupune suveranitatea consumatorului.
5) concurenţa în sistemul de piaţă impune firmele să aplice
cheltuieli de producţie reduse, să aplice o tehnologie
modernă pentru a obţine o productivitate înaltă, să stimuleze
dezvoltarea progresului tehnico-ştiinţific.
1) paralel cu un mare grad de libertate pentru agenţii
economici, într-o economie de piaţă, cei săraci şi neajutoraţi
au doar ceva mai mult decât libertatea de a flămânzi.
2) un sistem în care întreprinderile private nu sunt deloc sau
sunt puţin dirijate de către stat poate fi foarte instabil, cu
perioade inflaţioniste care conduc apoi la recesiune;
3) într-un sistem de „laissez-faire”, preţurile nu sunt întotdeauna
rezultatul acţiunii forţelor pieţei. Doar într-o economie cu o
concurenţă perfectă, preţul este determinat de intersecţia
dintre curba cererii şi curba ofertei. În majoritatea pieţelor,
unul sau mai mulţi participanţi au puterea de a influenţa
preţurile. Monopolurile sau oligopolurile pot să restrângă
producţia, pentru a menţine preţurile ridicate;
4) activitatea consumatorilor şi producătorilor privaţi poate avea
efecte secundare nedorite;
5) piaţa nu poate funcţiona în anumite domenii: în cazul unui
conflict militar, indivizii nu-şi pot asigura propria lor apărare;
 06 Infrastructura pieței contemporane

Termenul „infrastructură” are sensuri diferite, printre care „infrastructura economiei

naţionale” şi cel de„infrastructură a pieţei”.
 Infrastructura economiei naţionale constituie totalitatea elementelor materiale,
organizaţionale şi informaţionale cu ajutorul cărora sunt asigurate legăturile dintre
diferite ramuri ale economiei şi care permit o funcţionare normală a vieţii economice.
Din infrastructura economiei naţionale fac parte: drumurile auto şi căile ferate,
aeroporturile, şcolile,spitalele, reţelele electrice ş.a., create, de obicei, din mijloacele
administrațiilor publice locale sau centrale.
 Infrastructura pieţei constituie ansamblul de instituţii, servicii,întreprinderi
specializate, generate de însăşi relaţiile de piaţă, care la rândul lor asigură o
funcţionare eficientă a pieţei.
 07 Concluzie

În concluzie, noţiunea de piaţă nu desemnează numai spaţiul economic de desfăşurare a

schimbului, ci şi ansamblul relaţiilor de vânzare – cumpărare dintre agenţii economici; ea
este mecanismul economico – social prin care se realizează susţinerea şi dezvoltarea
producţiei şi consumului, a întregii economii.
Piaţa este centrul vital a economiei și reprezintă mecanismul economico-social principal prin
care se orientează activitatea agenţilor economici şi alocarea resurselor în procesul de
dezvoltare. Ea se prezintă ca un sistem complex, în care interacţionează şi se condiţionează
reciproc legile şi mecanismele clasice ale pieţei – cererea, oferta, preţurile ş.a. – cu
numeroase instituţii cu funcţii de reglare, precum şi cu o conştiinţă de masă, juridică,
economică etc., formată în decursul unui proces îndelungat de instruire şi de practică.
 08 Surse bibliografice
● https://
uspee.md/wp-content/uploads/2017/05/Ghid-didactic-Teorie-economica-20
15.pdf

● https://
irek.ase.md/xmlui/bitstream/handle/1234567890/749/Teoria%20economica
%2C%20Enachi%20Olga.pdf

● https://vdocuments.mx/teorie-economica-curs-de-prelegeri-ds.html

● http://
repository.utm.md/bitstream/handle/5014/16558/Macroeconomie_NoteCur
s.pdf?s

● Creţoiu Gh. Economie politică. Bucureşti: Ed. Universităţii Titu Maiorescu,