TEMA II. Piața. Mecanismul pieței.

1. PIAȚA – funcțiile, mecanismul pieței.

1.Piața reprezintă un spațiu unde au loc schimburile în baza unor tranzacții benevole.
2. Piața constituie un mecanism de interlegătură între vînzători și cumpărători care determină formarea
prețurilor.
3.Piaţa constituie totalitatea relaţiilor de vânzare-cumpărare dintr-un anumit spaţiu geografic.
4.Piața constituie o modalitatee de colectare și difuzare a informațiilor privind nevoie și resursele dispersate
între agenții autonomi, care se bazează pe anumite reguli restrictive și norme de comportament.
Piaţa a apărut odată cu dezvoltarea schimbului de mărfuri, cu multe secole în urmă, ca „punte de legătură între
producătorii şi consumatorii autonomizaţi”
PIAŢA apare oricînd şi oriunde (locuri special amenajate, magazine, sau la telefon) între persoane (oameni
persoane fizice, persoane juridice, agenţi economici), prin diverse modalităţi (cataloage, comandă prin poştă,
telefon, Internet) ce fac schimburi libere între ei.
Principalele reguli restrictive:
 În cadrul tranzacțiilor de piață agenții economici trebuie să-și onoreze obligațțiunile sale contractuale;
 Debitorii trebuie să întoarcă sumele luate cu împrumut în volumul și termenele stabilite;
 Contribuabilii trebuie să plătească impozitele integral.
Principalele norme comportamentale ale “homo oeconomicus”:
Egoism;
Raționalitate;
Informare.
Pe piață interacționează subiecți, denumiți agenți economici.
Agenții economici sunt subiecți ai relațiilor economice care, prin îndeplinirea unor funcții specifice, își
ating anumite scopuri. Totalitatea lor se divide în cîteva categorii: menaje, firme, adminisațiile publice,
instituțiile financiare, agenții străini.
Grupul de agenți Funcția specifică îndeplinită Scopul urmărit
Menaje Vinderea resurselor economice și pe veniturile Maximizarea satisfacerii nevoilor
obținute, cumpărarea bunurilor economice individuale
Firmele Cumpărarea resurselor economice, combinarea lor, Maximizarea profiturilor obținute
producerea și vinderea bunurilor
Administrațiile Producerea și prestarea bunurilor publice Maximizarea satisfacerii nevoilor
publice colective
Agenții financiari Colectarea mijloacelor bănești temporar libere și Maximizarea cîștigurilor de la
acordarea lor cu împrumut operațiunile financiare
Agenții străini Stabilirea și extinderea tranzacțiilor economice Maximizarea piețelor deținute și
a influenței exercitate

Piaţa, după rolul ei în dezvoltarea economiei, este recunoscută ca una din cele mai semnificative invenţii
ale omenirii (alături de invenţia prafului de puşcă şi a roţii). „Misiunea” pieţei se reflectă prin multiplele funcţii
pe care le îndeplineşte.
Cele mai importante funcţii ale pieței:
1. de reglementare (distribuirea resurselor, a mărfurilor, a veniturilor în societate);
2. de integrare (uneşte vânzătorii şi cumpărătorii);
3. de stimulare (creşterea eficienţei producţiei, îmbunătăţirea calităţii, diminuarea costurilor de producţie);
4. de stabilire a nivelului preţului (formarea preţurilor de piaţă cu evidenţa costurilor de producţie şi a
utilităţii bunurilor);
5. de echilibrare (a cererii şi ofertei);
6. de informare (oferă informaţii despre conjunctura pieţei, nivelul cererii şi ofertei de mărfuri);
7. de selectare ( „alegerea” subiecţilor economici; falimentul întreprinderilor ineficiente, neviabile).
M. Didier susţine că „piaţa apare ca un ansamblu de mijloace de comunicaţii, prin care vânzătorii şi
cumpărătorii se informează reciproc despre ceea ce ei au, despre ceea ce aceştia au nevoie, despre preţurile pe
care le cer şi pe care le propun pentru ca tranzacţiile dintre ei să se încheie”.

1
 În urma extinderii şi diversificării producţiei, piaţa contemporană este eterogenă şi complexă. Ea apare ca
un sistem ce include diferite pieţe. Clasificarea pieţelor poate fi efectuată în baza diferitelor criterii, principalele
din care sunt:
Criteriu de clasificare Tipologia
1) în funcție de destinația - piața bunurilor și serviciilor de consum;
economică: - piața factorilor de producție (a muncii, capitalului, a resurselor
naturale);
- piața activelor financiare;
2) în funcție de poziția - piaţa locală,
geografică (criteriul - piața naţională,
teritorial): - piața regională,
- - piața mondială;

3) în funcție de grupa marfară - piaţa de automobile,

(criteriul ramural):
4) în funcție de gradul de
limitare a concurenţei:
5) în funcție de participare la
tranzacție:
6) în funcție de gradul de
legalitate:
- piața grâului,
- piața ţiţeiului;
- piaţă cu concurență perfectă;
- piaţă cu concurență monopolistică,
- piaţă cu concurență oligopolistică,
- piața monopolului absolut;
- piaţa cu amănuntul (participanți firmele și consumatorii);
- piață en gross (participanți firmele);
- piața achizițiilor publice (participanți firmele și statul);
- piaţă oficială (legală)
- piață tenebră
- piaţă neagră.

Infrastructura pieții. Influența infrastructurii pieții asupra creșterii eficienței funcționării ei.
Infrastructura pieţei constituie ansamblul de instituţii, servicii, întreprinderi specializate, generate de
însăşi relaţiile de piaţă, care la rândul lor asigură o funcţionare civilizată şi eficientă a pieţei.
În lumea contemporană componentele (elementele) cheie ale infrastructurii pieţei sunt:

 sistemul comercial (bursele de mărfuri şi a hârtiilor de valoare, licitaţiile şi iarmaroacele, camerele de

comerţ, complexele de expoziţii);
 sistemul bancar (băncile comerciale şi sistemul de credit; băncile de emisie);
 sistemul publicitar (agenţii publicitare, centre informaţionale);
 sistemul de consalting şi audit (servicii ce acordă consultaţii în probleme economice şi juridice precum şi
serviciile care efectuează controlul (revizia) activităţii financiar-economice a întreprinderii);
 sisteme de asigurare (a riscurilor, a proprietăţii, a vieţii, etc.);
 sistemul de învăţământ economic (mediu şi superior).
Pentru unele sfere concrete ale pieţei sunt specifice institute „proprii” ale infrastructurii. Astfel, pe piaţa
bunurilor de consum funcţionează case comerciale, burse de mărfuri, complexuri de expoziţii, centre de pregătire
şi perfecţionare a cadrelor.
Piaţa de capital este deservită de burse valutare şi de fonduri, bănci comerciale, instituţii investiţionale
(structuri financiare nonbancare, ce acumulează mijloace financiare şi le investesc în domenii de activitate
avantajoase).