STUDIU PRIVIND PIAȚA PRODUSELOR

AUTOHTONE LA NIVELUL JUDEȚULUI IAȘI

Îndrumător, Student,
Conf. Dr. Elena GÎNDU ȘERBESCU Vlad Andrei

IAȘI,2019

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I CONCEPTUL DE MARKETING

CAPITOLUL II SCURTA PREZENTARE A JUDEȚULUI IAȘI

CAPITOLO II PIAȚA, PROSPECTAREA ȘI PREVIZIUNEA PIEȚEI

PRODUSELOR AGROALIMENTARE

III.1 CARACTERISTICI, STRUCTURA ȘI FACTORI DE

INFLUENȚĂ;

III.2 PIAȚA FIRMEI ȘI DE GROS;

III.3 CAPACITATEA, SEGMENTAREA, TIPOLOGIA, GRADUL DE

CONCENTRARE ȘI ARIA PIEȚEI;

III.4 STUDIUL CONJUNCTURAL AL PIEȚEI;

III.4 STUDIUL CONJUNCTURAL AL PIEȚEI;

III.5 PROSPECTAREA PIEȚEI EXTERNE;

III.6 PREVIZIUNEA PIEȚEI;

III.7 STRATEGII DE PIAȚĂ

CAPITOLUL IV NEVOIA DE CONSUM ȘI NORMELE OPTIME

DE CONSUM

IV.1 NEVOIA DE CONSUM;

IV.2 NORMELE DE CONSUM

CAPITOLUL V PIAȚA PRODUSELOR AUTOHTONE LA

NIVELUL JUDEȚULUI IAȘI

2
 CAPITOLUL I CONCEPTUL DE MARKETING

Termenul de marketing este de origine anglo-saxona; etimologic cuvântul provine de

la participiul prezent al verbului to market care înseamnă a cumpăra sau a vinde ,adică a
desfășura tranzacții pe piață.

NOUL CONCEPT DE MARKETING

În noul concept de marketing elementul cheie îl reprezintă pastrarea și fidelizarea

clientului. Se realizează astfel trecerea de la marketingul tradițional (în care accentul se pune
pe derularea profitabilă a tranzacției) la marketingul relațional unde accentul se pune pe
crearea, cultivarea și consolidarea pe termen lung a relațiilor cu consumatorii și cu ceilalți
parteneri de afaceri ai întreprinderii.

În intreprinderea noului mileniu s-a adoptat astfel conceptul de conducere a procesului

de fidelizare a clientului. Acest concept iși propune:

 să identifice și să cunoască cât mai bine clientela;

 să testeze periodic gradul de satisfacere a clientelei;
 să acționeze în sensul reducerii riscului perceput de client, și a nesiguranței
acestuia că nu a făcut cea mai bună alegere;
 să intreprindă cele necesare pentru fidelizarea clientului și pentru menținerea
unei relații pe termen lung cu acesta;
 să lupte ca în final produsele respectivei firme să se transforme în exclusivitate
pentru client(să cumpere numai de la el).

3
 CAPITOLUL II SCURTA PREZENTARE A JUDEȚULUI IAȘI

Teritoriul județului Iași se integrează intru-totul ansamblului Podișului Moldovei, cu o

alcătuire geologica relativ simplă, cu o mobilitate tectonică redusă, cu structură și litologie
destul de uniforme.

La recensământul din 2011, municipiul Iași avea o populație de 290.422 și era al

patrulea oraș ca mărime din România. În anul 2018, numărul de locuitori a crescut la 371.889,
municipiul clasându-se pe locul doi în România. Populația Iașului are o creștere constantă de
la an la an datorită oportunităților economice și financiare. Conform Eurostat, cu o populație
de 474.035 locuitori (în 2015), zona metropolitană Iași este a doua ca mărime din România
(după București).

Județul are 2 municipii, 3 orașe și 93 de comune. Suprafața totală a județului este de

5.476 km². Județul se află situat pe o câmpie între râul Siret și râul Prut. De asemenea, râul
Jijia traversează județul, iar orașul Iași se află pe malurile unui afluent al său, Bahluiul. Partea
de sud este ocupată de dealurile Podișului Central Moldovenesc, cu altitudini de peste 400 de
metri, iar partea de nord este ocupată de Câmpia Moldovei. În vest, județul este traversat de
Culoarul Siretului și de ultimele fragmente ale Podișului Fălticenilor, și, de asemenea,
de Dealul Mare, cu altitudini de peste 500 de metri.

Iași este centrul cultural, economic și academic al Moldovei. Aici funcționează

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, una din cele mai prestigioase instituții academice din
România, precum și alte patru universități publice și șapte particulare. Orașul Iași a fost
menționat pentru prima oară într-un privilegiu comercial emis în 1408 de domnul Moldovei
Alexandru cel Bun. Totuși, deoarece existau clădiri mai vechi de această dată (spre exemplu
presupusa Biserică armeană construită în 1395), se crede că orașul este mult mai vechi, cel
puțin cu câteva decenii, de această dată.

Județul Iași ocupă locul opt în România din punct de vedere al Produsului Intern Brut,
fiind cea mai dezvoltată zonă din cea mai săracă regiune a României, marcat de o puternică
polarizare a activității economice către municipiul Iași. Municipiul Iași angajează aproximativ
85% din forța de muncă ieșeană (75.406 persoane) și participă cu peste 71% din cifra de
afaceri a județului (aproximativ 12 miliarde lei). Zona Metropolitană Iași cuprinde peste 83%
din numărul total de firme din județ și generează peste 87% (14,5 miliarde lei) din cifra de

4
afaceri. Deși mediul rural concentrează 57% din totalul populației (417.585 persoane), numai
12.606 (14,14%) sunt active în cadrul întreprinderilor ce își desfășoară activitatea în județ.

Cu o rată a şomajului destul de scăzută, de 5%, şi cu un salariu mediu de circa 1.500

de lei net pe lună care se apropie de media naţională, piaţa muncii din Iaşi arată mai bine în
statistici prin comparaţie cu celelalte judeţe din regiune. Cu toate acestea, în rândul celor mai
mari angajatori din judeţ se află direcţia regională de poştă, spitalele, universităţile sau chiar
direcţia de asistenţă socială.

CAPITOLUL III PIAȚA, PROSPECTAREA ȘI PREVIZIUNEA

PIEȚEI PRODUSELOR AGROALIMENTARE
3.1 CARACTERISTICI, STRUCTURA ȘI FACTORI DE INFLUENȚĂ

Piața reprezintă un ansamblu coerent, un sistem sau o rețea de relații de vânzare

cumpărate de bunuri și servicii între părți contractante care, pe de o parte, sunt unite prin
legături de afaceri și pe de altă parte, se află în raporturi de forțe. Privită ca mecanism, piața
cuprinde concurența, cererea și oferta, prețurile, taxele.

Piața agrară se aseamănă cu orice altă piață, în care producția agricolă apare sub
formă de ofertă, iar nevoile de consum, sub forma cererii de produse agricole și
agroalimentare.

Sistemul pieței agrare cuprinde trei subsisteme:

 Intrările- reprezentate de producția autohtonă, importurile, rezervele naționale și

ajutoarele externe
 Piața proporiu-zisă reprezentate de confruntarea ofertei cu cererea de consum
 Ieșirile reprezentate de consumul populației autohtone, materia primă pentru
industriile procesatoare, disponibilitățile pentru export, rezervele naționale și
obligațiile internaționale.

Funcțiile pieței agrare sunt concretizate de ieșirile din sistem, cea mai importantă fiind
asigurarea populației cu produse agricole sau agroalimentare necesare vieții și a industriei
procesatoare cu materii prime agricole.

5
 Fig.1. Schema sistemului pieței agrare

Autoconsumul
producătorilor
Producția Consumul
națională populației

Materie
Import
primă
PIAȚA
AGRARĂ

Rezerve Export
naționale

Ajutoare din Rezerve

afară naționale-
internaționale

O altă funcție a pieței agrare o constituie asigurarea unor rezerve de stat care se
folosesc în anii cu calamități naturale sau cu alte situații deosebite.

Una din funcțiile importante ale pieței agrare este reprezentată de asigurarea
disponibilităților pentru export.

Potrivită ca un sistem de piețe, piața este formată din mai multe segmente între care
există relații de intercondiționare, relevând structura complexă a acesteia.

De exemplu, din punct de vedere al obiectului tranzacţiei de vânzare cumpărare

se disting:

 piaţa bunurilor şi serviciilor;

 piaţa factorilor de producţie (piaţa tractoarelor şi maşinilor agricole, piaţa

erbicidelor, piaţa pesticidelor, piaţa seminţelor şi a materialului de plantat, piaţa
îngrăşămintelor etc.);

 piaţa fondului funciar;

6
  piaţa forţei de muncă (piaţa muncii);

 piaţa capitalurilor şi titlurilor de valoare;

 piaţa monetară etc.

După ofertanţi şi purtătorii cererii de consum deosebim:

 piaţa ţărănească;

 piaţa viticultorilor;

 piața legumicultorilor;

 piața pomicultorilor;

 piaţa cerealelor;

 piaţa producătorilor de lapte;

 piaţa cărnii;

 piaţa firmei etc.

După momentul apariţiei pe piaţă a ofertei şi a modului de organizare a

vânzărilor putem vorbi de:

 piaţă nouă;

 piaţă de probă (martor sau de control).

După gradul de întindere geografică, piaţa poate fi:

 internă (locală);

 externă ( mondială).

După gradul de dispersie teritorială deosebim:

 pieţe dispersate (comerţ en detail specializat);

 pieţe concentrate (hale agroalimentare, hipermagazine, pieţe;

7
  de gros, burse agricole etc.).

După accesul consumatorilor pe piaţă, piaţa poate fi:

 piaţă liberă (concurenţială);

 piaţă reglementată (centralizată, de comandă).

3.2 PIAȚA FIRMEI ȘI DE GROS

Piaţa unui produs agricol reprezintă un segment al pieţei agrare. Pentru a putea fi
caracterizată, piaţa produsului agricol trebuie raportată la un anumit segment sau subsegment
al pieţei agrare, din care aceasta face parte.

Dimensiunile pieţei unei firme horti-viticole depind de posibilităţile şi căile de

dezvoltare a acesteia, care pot fi :

 calea extensivă, care vizează strategia de atragere a noi consumatori;

 calea intensivă, care are în vedere creşterea cantităţilor medii cumpărate şi/sau
consumate de o persoană, o familie, o firmă etc., într-o anumită perioadă de timp.

Potenţialul de creştere a pieţei firmei agroalimentare, depinde de mărimea cererii de

consum, respectiv de numărul consumatorilor şi intensitatea consumului.

După natura produsului, populaţia unui anumit areal nu se poate identifica cu

totalitatea consumatorilor. Diferenţa dintre numărul populaţiei şi numărul consumatorilor
efectivi formează nonconsumatorii.

Raportul dintre consumatori şi nonconsumatori diferă de la un produs la altul,

decalajul dintre aceste categorii reflectând potenţialul de creştere a vânzărilor, de lărgire a
pieţei reale.

Nonconsumatorii se împart în două categorii: relativi şi absoluţi. În grupa

nonconsumatorilor relativi sunt cuprinse persoanele care în prezent nu consumă un anumit
produs, dar în anumite împrejurări pot deveni consumatori efectivi pentru produsul respectiv.

Piaţa de gros este locul unde se realizează schimbul, unde se întâlnesc o multitudine
de intermediari şi clienţi.

8
 Piaţa de gros este costituită prin concentrarea producătorilor, angrosiştilor,
prestatorilor de servicii într-o societate economică a pieţei de gros, având capital mixt sau
privat, inclusiv străin.

Piaţa de gros este organizată pe principiul clasic al sistemului de comercializare:

producători – centre de colectare – Piaţa de gros – comerţ cu ridicata (en gros) – comerţ
cu amănuntul (en detail) – consumatori.

Activităţile principale ale Societăţii Piaţa de gros sunt:

 să atragă utilizatorii (chiriaşii) şi să menţină spaţiile închiriat la întreaga capacitate,

încât să-şi asigure recuperarea cheltuielilor şi realizarea de profit; să încaseze
taxele de chirie şi comisioanele;
 să asigure o exploatare uşoară a pieţei şi să impună reglementări de funcţionare a
acesteia;
 să asigure serviciile esenţiale utilizatorilor: electricitate, energie termică, apă,
telecomunicaţii, etc.;
 să asigure curăţenia zonelor comune şi să nu polueze mediul înconjurător;
 să se preocupe permanent pentru îmbunătăţirea distribuţiei şi comercializării
produselor agricole

Pieţele de gros locale sunt situate în oraşe mici şi în alte locuri accesibile, unde
producătorii agricoli pot aduce produsele și animalele şi pot găsi cumpărători.

Pieţele terminale beneficiază de un serviciu de transporturi bine organizat şi alte

facilităţi : manipularea fizică, stocarea, marcarea, ambalarea, servicii de comunicaţii şi
informaţii, servicii financiar-bancare, asigurarea forţei de muncă.

În pieţele centrale, materiile prime agricole sunt vândute în cantităţi mari

procesatorilor şi agenţilor industriali iar produsele agricole finite sunt dirijate spre organizaţii
de vânzare en detail.

3.3 CAPACITATEA, SEGMENTAREA, TIPOLOGIA, GRADUL DE

CONCENTRARE ȘI ARIA PIEȚEI

Capacitatea pieţei agrare reprezintă una dintre dimensiunile cantitative ale acesteia.
Ea poate fi identificată cu mărimea globală a cererii de consum sau a ofertei de bunuri şi
servicii, dar şi cu volumul total al vânzărilor acestor produse pe piaţă.

9
 Capacitatea pieţei exprimă cantitatea dintr-un anumit produs sau serviciu care poate
fi absorbit de piaţă la un moment dat, când se poate stabili gradul de penetraţie în consum a
unui produs, proporţia consumatorilor care solicită un anumit produs etc.

Capacitatea pieţei trebuie să se aprecieze în primul rând după mărimea cererii de

consum. De altfel, capacitatea pieţei se poate identifica şi cu puterea de absorbţie a pieţei sau
debuşeul acesteia.

Capacitatea pieţei efective reprezintă dimensiunea cea mai frecvent întâlnită atât în
cercetările de piaţă, cât şi în analizele şi evaluările activităţii de piaţă a firmelor. Exprimând
volumul tranzacţiilor desfăşurate efectiv într-o anumită perioadă de timp (în termeni valorici
sau cantitativi), capacitatea efectivă a pieţei are o sferă de cuprindere diferită, în funcţie de
obiectul cercetării : piaţa firmei, piaţa unui produs, piaţa unei zone.

Capacitatea pieţei potenţiale este un alt indicator utilizat în studiile de piaţă, care
reprezintă de cele mai multe ori, un punct de plecare în elaborarea planului de marketing.

Pentru evaluarea capacităţii pieţei potenţiale se utilizează mai mulţi indicatori, cum ar
fi:

 potenţialul de absorbţie al pieţei

 potenţialul de export (utilizat pentru pieţele în care oferta depăşeşte cererea
internă);
 numărul şi structura nonconsumatorilor relativi, etc.

Pentru a aprecia capacitatea pieţei potenţiale după numărul de consumatori şi frecvenţa

cumpărărilor de mărfuri, după gradul de penetraţie a unui produs pe piaţă şi aria de
valorificare a unei firme etc., se utilizează sondajul statistic.

Pe baza acestor informaţii se pot stabili:

 aria comercială a firmelor şi a fiecărui magazin;

 imaginea firmelor;
 ponderea clienţilor stabili în totalul cumpărătorilor

Segmentarea pieţei cuprinde totalitatea tehnicilor de fracţionare a unei populaţii date,

care vizează formarea unor grupuri de componenţi ce satisfac o anumită condiţie de
clasificare, după anumite criterii.

10
 Segmentarea răspunde ideii că piaţa este heterogenă. Ea constă în recunoaşterea că
piaţa este compusă din segmente şi subsegmente a căror caracteristici sunt diferite între ele şi
a adopta strategia de piaţă în consecinţă.

Criteriile de segmentare sunt foarte numeroase, variind de la un produs la altul, de la o

ţară la alta, de la o firmă la alta şi deci, ele pot fi combinate.

A. – criterii geografice

B. – criterii socio-demografice

C. – criterii de comportament faţă de produs

D. – criterii ale personalităţii consumatorilor

Tipologia pieţei cuprinde totalitatea tehnicilor şi metodelor utilizate în analiza

şi ordonarea datelor privind o anumită colectivitate, în scopul de a încadra
colectivitatea respectivă în tipurile sale de bază.

Tipologia grupează fenomenele de piaţă în clase, în funcţie de comportamentul

consumatorilor, bazându-se pe elemente descriptive ale colectivităţii şi evidenţiind
factorii ce permit separarea acesteia pe tipuri.

3.4 STUDIUL CONJUNCTURAL AL PIEȚEI

În cadrul evoluţiei unui fenomen de piaţă, o anumită influenţă o au şi variaţiile

conjuncturale, cum ar fi : goluri în aprovizionare, condiţii climatice nefavorabile,
unele măsuri administrative.
După gradul de intensitate, factorii care pot influenţa conjunctura pieţei pot fi:

 factori întâmplători sau accidentali;

 factori sezonieri;
 factori ciclici.

Studiile conjuncturale au la bază mai multe metode, cum ar fi: metoda corelării
indicatorilor, metoda balanţelor, testele conjuncturale, metoda răspunsului global, ş.a.

11
 Metoda corelării indicatorilor permite analiza stării trecute, prezente şi viitoare a
conjuncturii în funcţie de decalajele temporale dintre indicatorii care exprimă evoluţia
fenomenelor şi proceselor economice. Indicatorii analizaţi pot fi: în avans, în întârziere şi în
paralel sau concomitenţi.

Metoda balanţelor constă în punerea în evidenţă, pe baza balanţei produsului sau

grupei de produse, a raportului dintre resurse şi nevoile de consum într-o anumită perioadă de
timp. Pentru aceasta se procedează la elaborarea balanţelor necesare utilizând informaţii
statistice privind stocurile, producţia autohtonă, importurile, exporturile şi consumul.

Testele conjuncturale sunt de fapt anchete de opinie în rândul specialiştilor cu

ajutorul cărora se obţin informaţii asupra evoluţiei şi tendinţei conjuncturale a diverselor
fenomene de piaţă.

3.5 PROSPECTAREA PIEȚEI EXTERNE

Prospectarea pieţei externe pentru import-exportul produselor agricole şi

agroalimentare trebuie să parcurgă mai multe etape.

Prima etapă este etapa de documentare şi informare. Informaţiile culese vizează,

printre altele: potenţialul economic, tendinţele producţiei, a investiţiilor şi a acumulărilor,
dezvoltarea agriculturii.

Etapa a doua se referă la studiul oportunităţilor oferite de piaţa externă şi a analizei

principalilor indicatori economici.

În această etapă se studiază principalele aspecte legate de: politica în domeniul

agriculturii; resursele naturale; producţia agricolă; forţa de muncă şi salariile; veniturile
populaţiei şi nivelul de trai; tarifele vamale, taxele şi alte reglementări legate de import-
export; posibilităţile de promovare a produselor; populaţia şi caracteristicile acesteia etc.

A treia etapă are în vedere prospectarea propriu-zisă a pieţei externe, în cadrul căreia
se disting cinci obiective:

 piaţa şi produsele;
 cumpărătorii şi atitudinea lor faţă de produs;
 producţia şi concurenţa;

12
  canalele de distribuţie şi cadrul comercializării;
 reclama şi publicitatea.

Etapa a patra este destinată stabilirii concluziilor privind piaţa externă studiată, în
care se prezintă o apreciere de ansamblu a acesteia.

În sfârşit, studiul pieţei externe se încheie prin etapa de elaborare a deciziilor, în cadrul
căreia se fixează principalele obiective pentru export-importul bunurilor şi serviciilor, cât şi
formele concrete de organizare a vânzărilor.

3.6 PREVIZIUNEA PIEȚEI

Cunoaşterea evoluţiei viitoare a fenomenelor de piaţă este necesară atât la nivel

macroeconomic, cât şi în profil teritorial (microeconomic).

În acest context, procesul de previziune are un rol deosebit de important în

fundamentarea programelor de producţie şi de schimb, în precizarea strategiei şi tacticii în
politica de piaţă.

Previziunea fenomenelor de piaţă este strâns legată şi de evoluţia în viitor a

producţiei agricole.

Previziunea este o treaptă ce precede etapa de programare (planificare), absolut

necesară în cadrul adoptării obiectivelor şi materializării acestora.

Previziunea reprezintă o extrapolare a situaţiilor viitoare pe baza unor evoluţii

anterioare, care se poate corecta cu ajutorul unor parametri ce măsoară ultimele realizări şi
descoperiri ştiinţifice în domeniul interesat.

3.7 STRATEGII DE PIAȚĂ

Strategia de piaţă evidenţiază atitudinea firmei faţă de piaţă, posibilităţile ei de

influenţare şi de adaptare la cerinţele pieţei. Strategia de piaţă ocupă locul principal faţă de
celelalte forme ale strategiei de marketing, deoarece reprezintă Marketing 83 punctul de
plecare în elaborarea celorlalte strategii, având ca obiectiv finalitatea activităţii firmei
respective.

13
 Elementele componente ale strategiei de piaţă definesc rolul şi locul întreprinderii pe
piaţă şi vizează cantitatea de produse ce urmează a fi obţinută şi comercializată, direcţia în
care se va orienta în viitor, competitivitatea produselor create şi sinergia întreprinderii prin
care se exprimă acţiunea simultană a tuturor factorilor interni şi externi, care influenţează în
mod direct sau indirect activitatea întreprinderii. Maniera folosirii acestor va sta la baza
definirii relaţiilor strategice dintre firmă şi piaţă, a fundamentării şi a aplicării celei mai bune
strategii.

Philip Kotler, evidenţiază tipurile de strategii de marketing în funcţie de nivelul efectiv

al cererii de consum pentru mărfurile unei firme, ţinând seama atât de evoluţia în timp a
cererii de consum, cât şi de gradul de atingere a unui anumit nivel al vânzărilor.

Strategia de conversiune se va aplica în cazul unei cereri negative, situaţie în care

cumpărătorul refuză un produs din anumite motive (neîncredere, tradiţie etc.), fapt ce va
determina firma să iniţieze unele acţiuni pentru a transforma atitudinea negativă a
cumpărătorului, într-o atitudine pozitivă.

Strategia de stimulare se va adopta în situaţia absenţei cererii, ca urmare a

necunoaşterii produselor de către clienţi, caz în care acţiunile firmei vor fi îndreptate spre
cumpărători, pentru a-i îndemna să încerce (să deguste, după caz) şi să cumpere mărfurile
oferite şi dorite de către aceştia.

Strategia de dezvoltare se va impune în cazul unei cereri latente manifestate pe piaţă,

firma urmând să acţioneze în direcţia îmbunătăţirii calităţii produselor şi serviciilor oferite
clienţilor.

Strategia de remarketing se va utiliza în cazul unei cereri în declin, fiind necesară o

revitalizare a vânzărilor prin lansarea de noi produse, înlocuirea unor ambalaje inestetice etc.

Strategia de sincromarketing se recomandă în cazul în care pe piaţă întâlnim o

cerere fluctuantă, între ofertă şi cererea de consum existând o diferenţă care se manifestă
diferit în timp.

Strategia de întreţinere are ca scop menţinere cererii de consum, în cazul în care

aceasta este completă, atât sub aspect cantitativ, dar şi a nivelului calităţii atinse.

Strategia de demarketing se poate adopta de către firmă în situaţia în care cererea

este în exces, comparativ cu capacitatea sa de ofertare. Practic, această strategie se poate

14
aplica printr-o majorare a preţurilor de vânzare, caz în care se realizează o reducere generală a
cererii de consum.

Strategia antimarketing poate fi aplicată în cazul unei cereri indezirabile, firma

promovând o serie de acţiuni menite să descurajeze consumatorul efectiv sau potenţial.

Toate aceste strategii de piaţă prezentate sunt subordonate obiectivelor majore ale
programului de activitate al firmei, având drept scop creşterea gradului de adaptabilitate şi
flexibilitate la semnalele pe care le emite piaţa.

15
 CAPITOLUL IV NEVOIA DE CONSUM ȘI NORMELE OPTIME
DE CONSUM

4.1 NEVOIA DE CONSUM

Marketingul studiază nevoile de consum a căror satisfacere se poate realiza în urma

unei activităţi economice. În structura nevoilor de consum, nevoile materiale sunt dominante,
iar în cadrul acestora un loc primordial îl ocupă nevoile de consum alimentar

Studiul aprovizionarii cu produse alimentare reprezinta o activitate de marketing, ca

orice activitate de marketing si aprovizionarea cu diferite produse atrage dupa sine studierea
nevoilor de consum. Prin studierea nevoilor de consum se intelege cercetarea lor si formele
de manifestare a acestora pe piata. Acestea se regasesc pe piata sub forma cererii de consum
si/sau cererii de servicii.

Plecand de la anumite criterii, nevoile de consum pot fi clasificate si ierarhizate

astfel:

 nevoi fiziologice
 nevoi de prim ordin
 nevoi obligatii si aspiratii
 nevoi solvabile

Nevoi fiziologice sunt reprezentate de: foame, sete, odihna etc., acestea ocupand
primul loc intre celelante, dupa A.H. Maslow.

Nevoile solvabile acestea opereaza pe piata sub forma cererii de consum., iar cele
insolvabile in prezent, dar care, intr-un viitor ar putea deveni solvabile.

Prin studierea nevoilor de consum s-a observat ca intre nevoi se stabilesc anumite
relatii de ordine diferite in functie de locul pe care-l ocupa nevoile in viata sociala, aceste
relatii sunt:
16
  relatii de prioritate,
 relatii de completare,
 relatii de asociere,
 relatii rivale sau care se exclud

Relatiile de prioritate apar pe piata o data cu cresterea increderii consumatorilor intr-

un anumit produs in defavoarea altuia.

Relatiile de completare sau asociere sunt acele relatii care se stabilesc atunci cand un
produs satisface mai multe nevoi.

Relatiile rivale sau cele care se exclud apar atunci cand o anumita nevoie poate fi
satisfacuta de un alt produs din aceiasi gama (Ex. Satisfacerea nevoii de consum prin
consumul carnii de porc, poate exclude nevoia de carne de vita.)

Evaluarea si masurarea (comensurarea) nevoilor de consum se poate realiza cu ajutorul

normelor de consum, care reprezinta rezultatul unor cercetari stiintifice, in domenii variate,
cum ar fi: medicina, biologia, dietetica, psihologia, urbanismul etc.

Problema nevoilor de consum a preocupat o serie de oameni de stiinta ,de renume

mondial si in acelasi timp, intra in preocuparile unor organisme nationale de stat sau
intrenationale.Aceasta problema s-a multiplicat foarte mult o data cu evolutia societatii si
imbunatatitera nivelului cultural al umanitatii.

Studiul aprovizionării cu produse alimentare reprezintă o activitate de marketing, ca

orice activitate de marketing si aprovizionarea cu diferite produse atrage dupa sine studierea
nevoilor de consum. Prin studierea nevoilor de consum se înțelege cercetarea lor și formele
de manifestare a acestora pe piață. Acestea se regăsesc pe piață sub forma cererii de consum
și/sau cererii de servicii.

Ratia alimentara normala fiind alcatuita din diferite produse cu procentaje diferentiate
pe sortimente, imprenuna alcatuind caloriile necesare pentru un consum optim.

In literatura de specialitate s-a determinat ca, nevoia zilnica de hrana a unui om

obisnuit este de 2400-3000 calorii, 70 g de proteina, 70 g. grasimi,0,6-0,8 g. calciu, 50-100
mg. C. etc.

17
 Cu ajutorul acestui indicator se poate stabili nivelul de dezvoltare a unei localitati sau
tari, astfel in anul 2000 s-a inregistrat urmatoarele valori a acestui indicator:

 Media mondiala 2647 cal.

 Tari in curs de dezvoltare 2420 cal
 Tari dezvoltate 3502 cal
 America de N 3923 cal
 Europa 3534 cal
 C.S.I. 3264 cal
 Romania 2800 cal
 Africa 2326 cal

Din cercetarile si studiile publicate de specialisti in domeniul marketingului rezulta

ca, o alimentatie rationala trebuie sa cuprinda:

1. 25-30% grasimi alimentare;

2. 11-13% proteine, din care 1/3-1/2 de origine animala;

3.. 55-60% glucide, din care cantitati mai mici de produse de tipul zaharuri

Alti autori apreciaza ca un regim alimentar normacologic trebuie sa cuprinda:

 carne si produse din carne 4-8%

 lapte si derivate din lapte 30-55%
 oua 3-4%
 grasimi (in afara de cele din carne, lapte si oua) 12-17%
 cereale si derivate din cereale 25-45%
 legume si fructe 14-17%
 zahar si produse zaharoase 7-8%
 bauturi nealcoolice 2-3%

Dupa ponderea cheltuielilor pentru alimentatie, Romania se afla in zona saraciei

(depasind pragul de 50%), iar in prezent o familie de salariati aloca pentru asigurarea hranei
65-70%, in timp ce o familie de pensionari 70-80%, exprimand un nivel de viata foarte scazut.

18
 Dupa parerea subectiva a diversilor autori intalnim o varietate de bugete normative:

 buget minim de consum

 buget moderat
 buget al belșugului
 buget etalon (presupune satisfacerea completa a nevoilor de consum).
 buget rațional.

4.2 NORMELE DE CONSUM

Norme minime de consum pentru principalele produse agroalimentare prevazute in

Romania. Normele de consum prezinta numeroase diferentieri in functie de nivelul de
dezvoltare economica, conditile zonale, dar si de traditia de consum a populatiei din teritoriile
respective, astfel putem vorbi de norme de consum diferite de la tara la tara, de la localitate la
localitate, de la individ la individ. Luand in atentie acesti indicatori putem aprecia modul de
satisfacere a nevoilor de consum in Romania.

Datorita faptului ca Romania se afla in zona saraciei (depasind pragul de 50%), iar in
prezent o familie de salariati aloca pentru asigurarea hranei 65-70% din venitul lor lunar, ea se
afla la stadiul de satisfacere a nevoilor esentiale, putand vorbi de norme minime de comsum.

In Romania s-a inregistrat in anul 2000 urmatoarele norme de consum:

 · Paine 11,4 kg/luna*pers.

 · Paste fainoase 0,250 kg/luna*pers.
 · Cartof 4,7 kg/luna*pers
 · Carne de bovine 0,250 kg/luna*pers
 · Carne de porc 0,900 kg/luna*pers.
 · Carne de pasare 1,0 kg*luna*pers
 · Carne de oaie 0,150 kg/luna*pers
 · Preparate din carne 0,900 kg/luna*pers.
 · Peste proaspat si preparat 0,900 kg/luna*pers.
 · Lapte batut + iaurt 0,250 kg/luna*pers.
 · Oua 15 buc./luna*pers.
 · Zahar 1 kg./luna*pers.
 · Ciocolata, bomboane 0,05 kg/luna*pers.

19
  · Orez 0,5 kg/luna*pers.
 · Cascaval 0,4 kg/luna*pers.

Norme medii anuale de consum pentru principalele produse agroalimentare

prevazute in U.E.

Datorita faptului, ca nevoile de consum sunt satisfacute in functie de gradul de

dezvoltare, nivelul cultural si preferintele de zona, putem vorbi de norme de consum medii
anuale, acestea se prezinta astfel.

 · Cereale total in echivalent faina 70 kg/an*pers.

 · Zahar si produse zaharoase 34 kg./an*pers.
 · Cartof 71 kg/an*pers
 · Legume 82 kg/an*pers
 · Fructe 91 kg/an*pers
 · Carne si preparate din carne 75 kg/an*pers.
 · Peste proaspat si preparat 20 kg/an*pers.

Norme optime de consum. Asigurarea unor norme optime de consum alimentar

constituie o problema deosebit de dificila, ca urmare a influentelor diferitilor factori, intre care
diversitatea si mobilitatea nevoilor de consum, cat si marea varietate de satisfacere a acestora
joaca un rol esential.

Pentru prodesele alimentare, nevoile optime de consum sunt reprezentate de normele

fiziologice, core imbraca forma unor ratii alimentare, acestea sunt influentate de varsta ,sex,
ocupatie, mediu, traditie. etc. si se pot exprima in calorii sau in unitati de protide, lipide,
glucide, etc. necesare organismului uman.

Astfel nutritionistii au facut numeroase studii si cercetari in domeniul marketingului,

cercetari care privesc consumul alimentar, elaborand anumite norme de consum considerate
ideale sau optime.

Aceste norme cuprind:

 · Cereale total in echivalent faina 130 kg/an*pers.

20
 · Zahar si produse zaharoase 35 kg./an*pers.
 · Cartof 80 kg/an*pers
 · Legume 165 kg/an*pers
 · Carne si preparate din carne 75 kg/an*pers.
 · Peste proaspat si preparat 20 kg/an*pers.
 · Lapte batut + iaurt 180 litri/an*pers.
 · Oua 250 kg/an*pers.

21
 CAPITOLUL V PIAȚA PRODUSELOR AUTOHTONE LA
NIVELUL JUDEȚULUI IAȘI

Populația județului Iași reprezintă o colectivitate de persoane identificați printr-o serie

de caracteristici cum ar fi : sexul, vârsta, starea civila etc. La data de 1 ianuarie a anului 2019
populația din județul Iași era de 944 mii locuitori. și reprezinta 3,8 % din populația totală a
României ( județul Iași ocupă locul 2 după municipiul București).

Structura populației după sex + mediu:

 469059 masculin;

 470300 feminin;

 219490 masculin mediul urban;

 235926 femenin mediul urban;

 249569 masculin mediul rural;

 234374 femenin mediul rural;

Dupa grupa de vârste + mediul:

 71777, 0-14 ani mediul urban

 87157, 0-14 ani mediul rural

 295830, 15-59 ani mediul urban

 312197, 15-59 ani mediul rural

 91208, 60 ani și peste mediul urban

 85905, 60 ani și peste mediul rural

22
 PRODUSE AUTOHTONE

 CARNE

Denumirea firmei Cifra de afaceri (mil. lei) Profit/pierderi (mil. lei)

Rom Trading Company 115,5 12,5
Avi Top 51,1 1,5
Tagro Grup 49,3 0,086
Ferma nr.1 Bivolari 47,2 0,11
Agrimarvas 36,4 2,8
Agricola 96 Țigănași 22 2,3
Arcom International 16 0,11

Rom Trading Company, ocupanta primului loc, a înregistrat în 2014 o cifră de afa-
ceri de circa 115,5 milioane lei, cu 6,6 milioane lei mai mult ca în urmă cu doi ani. Cu 326
salariaţi, societatea administrată de Cătălin Mihalache a declarat un profit net de 3,3 milioane
lei la 31 decembrie 2014, aproape identic cu cel consemnat la finele lui 2013. Societatea Rom
Trading Company, cunoscută public sub brandul Fermador, a fost înfiinţată în anul 1994, dar
„saltul“ între cei mai producători de carne de pasăre din regiune a venit în 2008, odată cu
inaugurarea abatorul modern din Podu Iloaiei. Investiţia în acest proiect a fost de 6,5 milioane
euro, bani accesaţi prin fonduri SAPARD, şi a dus la creşterea producţiei companiei de la
200 tone pui vii pe lună la peste 1.000 tone pe lună. Un an mai târziu, conducerea societăţii
bătea palma cu Carrefour România pentru comercializarea produselor Rom Trading Company
sub marca proprie a retailerului, şi tot în acelaşi an a fost lansată pe piaţă şi marca „Ferma-
dor“. În prezent, în fermele companiei cresc aproximativ 4 milioane de pui pe an, iar abatorul
de la Podu Iloaiei a ajuns la o capacitate de 20.000 tone de carne în viu pe an. Societatea Rom
Trading Company mai dispune şi de o staţie proprie de incubaţie în judeţul Iaşi, situată în
comuna Războieni, cu o capacitate de 10 milioane de pui de o zi pe an. În 2014 s-au produs

23
aproximativ 7 milioane de pui de o zi. Rom Trading Company îşi comercializează în mod
direct produsele în şapte oraşe din Moldova printr-o reţea de 15 magazine Fermador.

KOSAROM este prima firmă din industria alimentară din România privatizată
în anul 1992 prin Programul Pilot de Privatizare al Guvernului, coroborat cu
organismele Europene. Kosarom Paşcani reprezintă nucleul grupului de firme ce
lucrează în sistem integrat. Kosarom îsi asigură materia primă din surse proprii
pornind chiar de la nutreţurile pentru animale, conform principiului Safe feed – Safe
food. Prin investiţii importante în tehnologie şi resurse umane, care au depăşit 40
milioane euro numai în ultimii cinci ani, Kosarom şi-a câştigat poziţia de lider regional
în rândul societăţilor producătoare de carne şi preparate din carne, cu o cotă de piaţă în
ascensiune.

Capacitate de producţie:

 Sacrificare: 800 porci/8 ore.

 Tranşare: 50 tone/2 x 8 ore.

 Preparate şi semipreparate: 50 tone/zi.

 Cifra de afaceri a fost intr-o continuă creștere dovadă fiind datele din 2012 atunci cand
cifra de afaceri era de 18.000.000, iar in 2015 de 28.000.000.

Tagro Grup SRL Iaşi şi la Nutrimold SA Iaşi, unul din cei mai importanţi
producători de furaje din zona Moldovei. încheie podiumul, având în 2014 o cifră a afacerilor
de 49,3 milioane lei. Firma are ca domeniu principal de activitate creşterea porcinelor, cu 31
de salariaţi obţinând la 31 decembrie 2014 un profit net de 86.000 lei. Tagro Grup SRL a
cumpărat în anul 2011 fostul complex de porci din comuna Vereşti, judeţul Suceava, întins pe
o suprafaţă de 22 hectare, unde a investit peste 9 milioane de euro. Activitatea societăţii a
început cu 4.000 de porci şi s-a ajuns la 27.000, cu intenţia de dezvoltare până la 40.000
capete, potrivit informaţiilor publicate de Monitorul de Suceava. În funcţia de administrator al
societăţii figurează Constantin Bompa. Acesta deţine funcţia de director general.

24
 LAPTE

Denumire firme Cifra de afaceri /RON Profit/RON

DANONE 484.353.752 13.362.767
ALBALACT.SA 450.338.614 13.311.953
Frieslandcampina 393.916.157 13.085.949
Romania

Fabrica de lapte Brasov 338.283.110 317.282

- Olympus

Hochland Romania 216.057.958 19.613.734

In 2015, aproximativ 168.2 milioane de tone de lapte au fost produse la nivelul Uniunii
Europene. 97,1% din acest volum a fost ulterior procesat, dupa cum urmeaza: 36% branza,
30% unt, 13% smantana si 11% lapte de baut. La nivel local, volumul vanzarilor arata ca
romanii cumpara 42,3% lapte de baut, 22.9% iaurt si doar 15.7% branzeturi.

Danone. O contributie semnificativa la cresterea cifrei de afaceri inregistrata in 2015

a avut-o si extinderea productiei fabricii din Romania pentru alte piete din Europa. Preluarea
de catre Danone a producatorului de lactate bio TheWhiteWaveFoods, cea mai mare
tranzactie efectuata de catre companie in ultimii ani, ar trebui sa duca la cresterea vanzarilor
in America cu aproximativ 12%. Dintre toate produsele companiei, Activia si Danone Natural
sunt brandurile de iaurt pe care consumatorii le cumpara cel mai mult.

Albalact . Daca in 2014 cifra de afaceri inregistrata de producatorul Albalact reusea sa

o depaseasca pe cea a competitorului Danone, situatia din 2015 a adus compania pe locul al
doilea. In 2016 Albalact a devenit parte a grupului Lactalis, iar acest lucru, in opinia

25
specialistilor, ar trebui sa aiba un impact pozitiv asupra cumparatorilor, care vor avea parte de
o mai mare diversitate a produselor. Printre cele mai cunoscute branduri ale grupului francez
Lactalis mentionam: LaDorna, President, Parmalat sau Galbani. Brandurile cele mai
cumparate din portofoliul Albalact, un portofoliu de peste 150 produse: Zuzu, Fulga, Albalact,
Raraul sau Poiana Florilor.

FrieslandCampina Romania: strategie de dezvoltare dedicata fermelor din

Ardeal. Unul dintre cei mai mari producatori de lactate din Romania este si grupul olandez
FrieslandCampina, detinatorul brandurilor Napolact, Millis si Oké. Anul trecut compania a
intrat si pe piata produselor bio cu un portofoliu de produse comercializate sub denumirea de
Napolact Bio.Intrucat producatorul colecteaza lapte de la o retea extinsa de fermieri din
Ardeal, compania le ofera sprijin financiar pentru cresterea calitatii si cantitatii laptelui
furnizat, dar si resurse pentru optimizarea productiei si scaderea costurilor.

Olympus. In 2016 compania a adaugat un nou produs in portofoliu, laptele de capra,

obtinut de la fermele din Romania, in ambalaj de carton Tetra Gemina® Aseptic. Prin
parteneriatul desfasurat cu Tetra Pak, Olympus si-a dezvoltat capacitatea de productie.
Conform declaratiei lui Ilias Pliatsikas, General Manager Olympus, compania a investit in
inovatii tehnologice, pentru a le oferi consumatorilor cele mai bune produse lactate. Conform
acestuia, unul dintre obiectivele companiei in viitorul apropiat este extinderea gamei de
branzeturi. 60% din productia totala a fabricii din Romania merge catre export, iar 40%,
catre piata interna.

Hochland si-a actualizat identitatea vizuala. Lansarea noului logo si a noului design
de ambalaje reflecta evolutia brandului, fiind in acelasi timp si o metoda prin care compania
si-a armonizat imaginea locala cu ce internationala. Reprezentantii companiei, considera ca
scaderea TVA la alimente si scaderea preturilor la materiile prime, le-a oferit producatorilor
sansa de a mentine preturile la aceelasi nivel, lucru care a dus la impulsionarea consumului.
Hochland Romania este lider pe segmentul branzeturilor, unde comercializeaza o gama larga
de produse sub marcile Hochland si Almette.

 OUĂ

Ovoest este una din cele mai moderne si dotate companii din industria
producatoare de oua din Romania, care controleaza absolut intregul ciclu de productie, de la
puiul de o zi pana la ambalarea oualor. Ferma de crestere gaini ouatoare detinuta de Ovoest
26
este impartita in mai multe hale si are suficient spatiu astfel incat sa putem spune despre gaini
ca sunt nestresate. Este o ferma moderna, la standarde europene, care permite cresterea
gainilor la sol.

Cifra de afaceri an 2017 60.908.727

Profit/Pierdere an 2017 4.198.312

SC ALBERT DISTRIBUTION & LOGISTICS SRL , Compania a finalizat

până acum două proiecte din fonduri europene, iar din 2018 a început implementarea celui de-
al treilea proiect. Având un capital social de 1.500.200 RON, are ca obiect principal de
activitate productia de oua de consum in ferme proprii. Grupul de firme Albert, un producător
şi distribuitor de ouă din Valea Mare, judeţul Dâmboviţa, vinde circa 100.000 de ouă pe zi
marca Albert Smart Eggs reţelelor de magazine Auchan, Carrefour, Cora, Mega Image, Profi
şi Penny Market. Peste 60% din ouăle comercializate sunt produse în fermele proprii,
diferenţa fiind achiziţionată de la fermele româneşti partenere, potrivit reprezentanţilor
companiei.

 CEREALE

Topul celor mai mari culturivatori de porumb din România:

1. Agricost Insula Mare a Brăilei, exploatație cu peste 56.000 de hectare

2. Comcereal Vaslui, fosta companie a lui Adrian Porumboiu, parte a Grupului Racova

3. Transavia, firma lui Ioan Popa din județul Alba

4. Oltyre, o firmă controlată de Mihai Anghel (Dolj)

5. AgroChirnogi, firma din județul Călăraşi, parte a grupului Maria Trading

6. JD Agro Cocora, fermă din grupul danez Romania Farm Invest A/S, adrministrat de
danezul Erik Jantzen

7. Agricola San Giorgio, companie detinută de familia Conti din Italia

8. Agrinatura, firmă cu acționariat britanic în județul Teleorman

9. Agrodelta Sireasa, fermă din județul Tulcea controlată de Traian Rece

27
 BIBLIOGRAFIE

1. Chiran A. și colab., (2004) – Piața produselor agricole și agroalimentare, Editura

Ceres;
2. Chiran A. și colab., (2015) – Strategii de marketing agrar, Editura „Ion Ionescu de la
Brad”;
3. Constantin M. și colab., (2009) – Marketingul Producției Agroalimentare, Editura
AgroTehnica;
4. Gîndu E. și colab., (2014) – Marketing Agrar, Editura PIM, Iași;
5. Kotler P. și colab. (2004) - Principiile Marketingului, Editura Teora;

28