UNIVERSITATEA DE ŞTIINȚE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI

Facultatea de Zootehnie
Specializarea- Controlul și Expertiza Produselor Alimentare

Studii privind nevoile de consum pentru principalele

produse agroalimentare autohtone în România

Profesor univ.: Leonte Elena

Student: Chicet Monica – Cătălina

Iaşi

2019
 Introducere

Marketingul agrar este considerat “ ştiinţa care studiază legile, mecanismele şi

procedeele adaptării producţiei, ca volum şi structură, la necesităţile pieţei, în vederea creerii
unei corelaţii optime între cererea şi oferta de mărfuri, pornind de la cerinţele satisfacerii
nevoilor de consum şi realizării profitului întreprinderilor, folosind în acest scop metode şi
tehnici corespunzătoare”.
Rolul marketingului este din ce în ce mai mare şi ca urmare a modificării sistemului de
valori ale consumatorului. Consumatorul devine mai avizat, sofisticat şi puternic datorită
progresului tehnico- ştiinţific care a condus la creşterea calităţii, fiabilităţii şi durabilităţii
produselor şi la lărgirea surselor de informare a consumatorului.
Esenţa marketingului constă în crearea şi oferirea de produse care să satisfacă nevoile şi
cerinţele consumatorilor.
Marketingul studiază nevoile de consum a căror satisfacere se poate realize în urma unei
activităţi economice.
În structura nevoilor de consum, nevoile material sunt dominante, iar în cadrul acestora un
loc primordial îl ocupă nevoile de consum alimentar.
Nevoile de consum alimentar pot fi clasificate astfel:
a) În funcţie de importanţa şi locul pe care îl deţin în bugetul de familie: pot fi nevoi de
prim ordin sau de primă necesitate, şi restul nevoilor de consum;
b) După nivelul asigurării nevoilor de consum alimentar: nevoi ale minimului de
subzistenţă şi nevoi ale consumului optim;
c) După posibilităţile de acoperire materială: nevoi solvabileşi nevoi insovabile.
Cererea de consum pentru produsele agricole şi/sau agroalimentare este una din formele de
materializare a nevoilor de consum ale populaţiei.
Satisfacerea cererii de consum pentru produsele agricole şi agroalimentare presupune
realizarea concomitentă a două condiţii:
1. Existenţa unei anumite oferte de produse agricole şi/sau agroalimentare (obiectul
cererii de consum);
2. Sovabilitatea cererii de consum, respectiv existenţa unei puteri de cumpărare
corespunzătoare.
 Cererea de consum pentru produsele agricole şi agroalimentare este influenţată de o
multitudine de factori (economici, demografici, psihologici şi sociologici).
De asemenea urbanizarea, anonimatul, influenţa puternică a mediului şi gradul relativ înalt de
adaptare a consumatorului, sunt factori care pot determina o anumită evoluţie a cererii de
consum şi a formelor de manifestare a acesteia.
În domeniul marketingului, există o multitudine de factori specifici, din care am ales
câţiva mai importanţi care fac referire la tema mea, şi i-am explicat pe scurt, astfel încât să
fie pe înţelesul meu:

1. Produsul
Conform lui Philip Kotler, produsul reprezintă tot ce poate fi oferit pe piaţă, astfel încât să
fie recunoscut, cumpărat sau consumat pentru a satisface o necessitate.
Orice produs face parte dintr-o ierarhie ce poate fi descompusă în şapte trepte: tipul de
nevoie, familia de produse, categoria de produse, gama de produse, tipul de produs, marca şi
articolul.
Produsul este acel ansamblu de elemente care declanşează cererea pe piaţă. Acesta priveşte
calitatea, garanţia, masa, stilul, volumul, culoarea, specificaţiile tehnice, condiţiile de livrare,
numele şi marca, ambalajul şi eticheta, imaginea pe piaţă. Politicile de produs iau naştere din
momentul concepţiei produsului şi dispar odată cu retragerea de pe piaţă.
Caracteristica cea mai discutată este reprezentată de calitatea produsului, care este dată de
totalitatea trăsăturilor şi caraceristicilor acestuia care împreună antrenează satisfacerea
nevoilor şi dorinţele consumatorilor.

2. Consumatorul
Consumatorul reprezintă orice subiect economic al cărui comportament este îndreptat spre
satisfacerea necesităţilor individuale sau ale microgrupului social din care face parte.
Consumatorul reprezintă un element important din cadrul activităţii de marketing a oricărei
frme, deoarece în funcţie de consummator şi de comportamentul acestuia o firmă îşi va
desfăşura activitatea.
Fiecare consumator are anumite caracteristici de comportament în consum, care îl
deosebesc de ceilalţi, de aceea, fiecare este unic în felul său, aceştia se impart în funcţie de
zona geografică (regiune geografică, medii de reşedinţă,etc.), demographic (vârsta,sex, stare
civilă, venituri), psihografic (personalitate, clasă socială, stil de viaţă etc.),comportamental
(sofisticaţi, sedentary, familişti,tradiţionali etc.).

3. Consumul

În mecanismul vieţii economice, consumul ocupă o poziţie central, acesta reprezentând un

procesul de utilizare a bunurilor şi serviciilor pentru satisfacerea unor nevoi material şi
spirituale.
Aflat într-o strânsă legătură cu producţia, consumul are asupra acesteia un rol activ,
dinamizator.
Orice activitate economică se finalizează prin consumarea rezultatelor acesteia, iar prin
consum se crează motivaţia reluării activităţii, de regulă, pe o scară mai largă.
Modelarea activităţii economice în raport cu cerinţele pieţei, presupune, deci cunoaşterea
dimensiunilor şi structurii consumului. Cercetarea acestor aspect constituie o sursă important
de informaţii şi totodată, o direcţionare a activităţii de marketing.
Consumul poate fi delimitat în două grupe:
1. Din veniturile individuale
Cercetarea consumului din fondul individual îşi poate propune desprinderea unor legităţi
la nivelul diferitelor structuri de consumatori şi apoi la nivelul întregii populaţii, legităţi utile
în orientarea producţiei agenţilor, pornind de la cerinţa satisfacerii nevoilor de consum.
2. Consumul finanţat de bugetul statului
Acesta este asigurat prin bznuru materiale şi fonduri băneşti (investiţii de stat, pensii,
burse, ajutoare sociale, alocaţii de stat pentru copii), precum şi printr-o largă categorie de
servicii de stat. La rândul lor, veniturile băneşti provenite de la bugetul de stat stimulează
manifestarea pe piaţă a nevoilor de consum pentru importante contigente de populaţie,
servind în final la o redimensionare a volumului cererii de mărfuri.
4. Nevoia de consum
Reprezintă componenta de bază a mecanismului economic şi ca urmare, impulsul
primordial al întregii activităţi umane, es determinând repartiţia agenţilor economici pe
ramuri, subramuri şi domenii de activitate. Cunoaşterea nevoii de consum permite agenţilor
economici să anticipeze evoluţia cererii de piaţă şi astfel să-şi racordeze activitatea la
cerinţele pieţei.
 Nevoile umane reprezintă ansamblul trebuinţelor obiectiv necesare ale oamenilor, de
natură materială sau spirituală. Atunci când acestea îşi găsesc un corespondent într-un bun
sau serviciu, devin nevoi de consum.
Clasificarea nevoilor de consum:
a) După natura lor:
- Nevoi productive care determină „acţiuni producătoare”menite a valorifica potenţialul de
care dispune fiecare individ;
- Nevoi neproductive care determină „acţiuni consumatoare” menite a întrebuinţa resursele
de care dispune fiecare individ.
b) După solvabilitate:
- Nevoi solvabile, capabile a fi satisfăcute la nivelul actual de venituri ale consumatorului,
într-o proporţie mulţumitoare pentru acesta, raportul venit/preţ fiind supraunitar;
- Nevoi insolvabile, care depăşesc capacitatea sau disponibilitatea de plată a
consumatorului, raportul venit/preţ fiind subunitar.
c) După durata şi momentul de manifestare:
- Nevoi curente,care ţin de cotidian manifestându-se continuu. Aceste nevoi trădează
standardul de viaţă sau de dezvoltare la care aspiră un individ;
- Nevoi întâmplătoare, care apar periodic, adesea reclamând o situaţie de lipsa
conjuncurală;
- Nevoi rare, apar la perioade relative mari de timp având, de regulă, o durată scurtă de
manifestare.

5. Cererea de piaţă
Într-o economie de piaţă cumpărătorii sunt cei care decid “ce” se produce şi în “ce”
cantitate. Fiecare cumpărător îşî exprimă zilnic preferinţa faţă de bunurile şi serviciile de care
are nevoie cu ocazia procurării lor. Producătorul va produce acele bunuri şi servicii care sunt
cerute şi va renunţa la producerea acelora care nu mai sunt căutate de consumator.
Cererea de piaţă este influenţată de mai mulţi factori: preţul, venitul mediu disponibil al
consumatorului, mărimea pieţei, preţul produselor interschimbabile, factorii subiectivi.
6. Oferta de piaţă
Prin ofertă înţelegem cantitatea de bunuri pe care oamenii de afaceri doresc să o producă
şi să o vândă. Economic însă,producătorului nu îî este indiferent preţul la care poate desface o
cantitate sau alta dintr-un produs, de aceea relaţia cantitate-preţ este cea care ne dă imaginea
corectă a ofertei pe piaţa unui bun.
Oferta de produse agroalimentare apare pe piaţă în mod direct sau indirect, prin
intermediul intermediarilor. Pe piaţă vom întâni oferta sub cele două componente ale sale:
 Oferta activă, care reprezintă totatlitatea produselor agroalimentare angajate de firmele
comerciale de la producători sau distribuitori într-o anumită perioadă de timp;
 Oferta pasivă, care exprimă stocurile existente în reţeaua comercială.
În funcţie de cererea de consum de piaţă, oferta poate fi:
 Oferta efectivă (reală), care cuprinde totalitatea produselor agroalimentare livrate sau
livrabile de către producători şi distribuitori piţei agrare;
 Oferta potenţială se referă la posibilităţile de creştere şi diversificare a produselor, de
adaptare a producţiei agricole la cerinţele consumatorului.
Pe piaţă întâlnim tendinţa de echilibrare a ofertei cu cererea de consum, însă, în funcţie de
raportul dintre aceste categorii, putem deosebi trei situaţii:
1. Abundenţă, când pe piaţă întânim o ofertă de produse agricole şi agroalimentare
superioară cererii de consum,cu o structură sortimentală diversificată, care satisface
complet cele mai variate gusturi ale populaţiei.
2. Penurie sau de deficit, şi este rezultatul faptului că pe măsură ce scade surplusul, creşte şi
preţul, ceea ce îi determină pe cumpărători să solicite o cantitate mai mare iar furnizorii
nu pot asigura cantitatea cerută.
A treia variantă vizează echilibrul ofertei cu cererea care reprezintă de fapt tendinţa şi
scopul acţiunilor de marketing, practic preţul mai scăzut îi determină pe unii consumatori sau
utilizatori potenţiali să se orienteze spre un alt produs – înlocuitor – iar pe furnizori, să-şi
orienteze eforturile spre obţinerea unor produse alternative cu valoare ridicată
 .
7. Nevoile de consum de produse agroalimentare în România

Nevoile sunt influenţate de o serie de factori care determină diferenţieri ale cererii
individuale, atât sub aspect cantitativ cât şi calitativ.
Factorii care influenţează asupra nevoilor fiziologice ale omului sunt:
 Factori de natură endogenă:
 vârsta ;
 sexul;
 dimensiunile corporale;
 activitatea psihică;
 efortul fizic depus;
 particularităţile metabolismului,

 Factori de natură exogenă:

 Clima;
 Condiţiile în care lucrează individul;
 Mediul social;
 Clasele sociale;
 Mediulcultural;
 Familia.

În ceea ce priveşte influenţa factorilor endogeni, cererea de alimente este inferioară în

cazul copiilor comparativ cu a adulţilor, existând diferenţe nu doar din punct de vedere
cantitativ ci şi structural. Diferenţe în alimentaţie se înregistrează şi între femei şi bărbaţi, în
general bărbaţii fiind cei care consumă o cantitate mai mare de alimente şi cu un conţinut
energetic mai ridicat.
Participarea diferitelor grupe de produse agroalimentare la acoperirea nevoilor fiziologice de
consum alimentar al unui individ reprezintă o problemă controversată.
Din cercetările şi studiile publicate de specialişti în domeniul marketingului rezultă că, o
alimentaţie raţională trebuie să cuprindă:
  25 – 30% grăsimi alimentare;
 11 -13% proteine, din care 1/3 - ½ de origine animală;
 55- 60% glucide, din care cantităţi mai mici de produse de tipul zaharurilor;
 Carne şi produse din carne 4 -8%;
 Zahăr şi derivate din zahăr 30- 55%;
 Ouă 3 -4%;
 Grăsimi (în afară de celedin carne, zahăr şi ouă) 12- 17%;
 Cereale şi derivate din cereale 25- 45%;
 Legume şi fructe 14 -17%;
 Zahăr şi produse zaharoase 7 -8%;
 Băuturi nealcoolice 2 -3%.

Cererea de produse alimentare este influenţată de factori externi:

 Mediul în care locuieşte o persoană influenţează hotărâtor cantitatea, precum şi natura
produselor consumate;
 Veniturile populaţiei reprezintă un factor determinant al cererii de produse
agroalimentare, deoarece nivelul veniturilor genereză modificări de natură calitativă
asupra cererii.
 Factori subiectivi care ţin de individ: dorinţe, aspiraţii, preferinţe etc.
Concentrarea cererii de produse agroalimentare se manifestă nu numai la nivelul cererii
populaţiei (pentru consum final), ci şi la nivelul cererii pentru consum intermediar, această
concentrare fiind direct proporţională cu mărimea firmei de preucrare (stocare) a produselor
agroalimentare.
O particulariatea a cererii de produse agroalimentare o constituie sezonalitatea acesteia,
manifestată cu preponderenţă pentru o anumită categorie de produse, este determinată atât de
factori climaterici (temperatură, umiditate etc.), dar şi de evenimente precum sărbătorile
religioase sau weekend- urile.
 8. Nevoile de consum pentru principalele produse agroalimentare
autohtone în România

Conform bilanţului alimentar de statistică, România avea o populaţie de 19644350

locuitori la 1 Ianuarie 2017, iar consumul mediu lunar la principalele produse alimentare şi
băuturi este prezentat în tabelul de mai jos:

Produs U.M 2014 2015 2016 2017

Carne
Kg 3.249 3.390 3.394 3.544
proaspătă
Preparate
Kg 1.036 1.101 1.120 1.202
din carne
Grăsimi Kg 1,215 1.225 1.210 1.210
Lapte Litri 5.794 5.758 5.813 5.768
Ouă Bucăţi 13 13 13 14
Zahăr Kg 0.759 0.767 0.746 0.743
Cartofi Kg 3.314 3.196 3.062 3.073
Legume şi
conserve de Kg 7.726 7.553 7.726 7.983
legume
Fructe Kg 3.574 3.693 3.813 3.897
Apă
minerală şi Litri 4.753 4.783 5.178 5.891
alte băuturi
Bere Litri 1.140 1.292 1.382 1.504
Vin Litri 0.886 0.874 0.893 0.892
Ţuică şi
rachiuri Litri 0.221 0.200 0.210 0.212
naturale
 Conform Institutului Naţional de Statistică, realizarea bilanţelor alimentare au ca obiectiv
principal, obţinerea de indicatori statici privind disponibilităţile de consum ale populaţiei de
obicei pentru un an. Pe anul 2018 nu s-a concretizat bilanţul încă, aşadar am realizat referatul
pe baza studiilor relizate în anul 2017.
Formarea şi utilizarea resuselor de produse agroalimentare pentru anul 2017:
1. Cereale şi produse din cereale (în echivalent cereale boabe)
Tabelul.1
Cereale 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)
Resurse totale 40.942 45.285
Stoc iniţial 15.703 15.646
Producţie 21.424 26.725
Import 3.815 2.914

În anul 2017, exporturile totale de cereale şi produse din cereale, au înregistrat o scădere de
835 mii tone faţă de anul 2016 şi au reprezentat 37.5% din utilizări.
Cantităţile de cereale şi produse din cereale destinate consumului intern au fost mai mari în
anul 2017 cu 211 mii tone, comparativ cu anul 2016.

Tabelul 2. Cosumul intern de cereale şi produse din cereale

Cereale 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 13.359 13.148
Prelucrare industrială 731 838
Disponibil pt consum
4.107 4.078
uman
Pierderi 68 79

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor – 208,2;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 157,3;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 376,5.
2. Cartofi
Resursele totale de cartofi au crescut în anul 2017 cu 459 mii tone, faţă de anul 2016.

Tabelul 2. Resursele totale de cartofi

Cartofi 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 9.037 9.496
Stoc iniţial 5.975 6.034
Producţie 2.690 3.117
Import 372 345

În anul 2017 importul de cartofi a scăzut cu 27 mii tone, iar exportul a crescut cu 21 mii
tone faţă de anul 2016.

Tabelul 2.1. Consumul intern de cartofi

Cartofi 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 2.977 3.109
Prelucrare industrială 46 53
Disponibil pt consum
1.882 1.893
uman
Pierderi 226 281

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –96,6;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 96,6;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 222,4.

3. Leguminoase boabe
Resursele totale de leguminoase boabe au crescut în anul2017, cu 232 mii tone, faţăde
anul2016, datorită creşterii producţiei.
 Tabelul 3. Resursele totale de leguminoase boabe

Leguminoase boabe 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 151 383
Stoc iniţial 24 16
Producţie 99 302
Import 28 65

Consumul intern în anul 2017, cantitatea destinată consumului intern a fost cu 78 mii tone
mai mare, faţă de anul 2016.
Tabelul 3.1. Consumul intern de legumioase boabe

Leguminoase boabe 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 73 151
Disponibil pt. consum
41 56.2
uman

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –2,4;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 2,4;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 6,6.

4. Legume şi produse din legume (în echivalent legume proaspete)

Resursele totale de legume şi produse din legume, în anul 2017 au fost mai mari faţă de
anul2016, cu 239 mii tone.

Tabelul 4. Resursele totale de legume şi produse din legume

Legume 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)
Resurse totale 4.755 4.994
Stoc iniţial 1.205 1.243
Producţie 2.881 3.085
Import 669 666
 Consumul intern de legume şi produse din legume (în echivalent legume proaspete)
destinată consumului intern a fost mai mare cu 129 mii tone faţă de anul precedent.

Tabelul 4.1. Consumul intern de legume şi produse din legume

Legume 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 3.469 3.598
Disponibil pt.consum
3.071 3.176
uman
Pierderi 270 289

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –162,1;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 162,1;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 366,8.

5. Fructe şi produse din fructe (în echivalent fructe proaspete)

Resursele totale de fructe şi produsedin fructe,în anul2017 au înregistart o creştere cu

176 mii tone faţă de anul 2016, ca urmare a creşterii componentelor.

Tabelul 5. Resursele totale de fructe şi produse din fructe

Fructe 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 3465 3641
Stoc iniţial 251 264
Producţie 1978 2126
Import 1236 1251

Cantitatea de fructe şi produse din fucte exportată a înregistrat o scădere (- 11 mii tone),
faţă de anul 2016. În 2017, importul de fructe a depăşit exportul cu 1162 mii tone.
 Consumul intern de fructe şi produse din fructe a fost mai mai cu 228 mii tone, în anul 2017
faţă de 2016. Cantităţile de fructe destinate prelucrării industriale şi consumului uman au
deţinut 97,4% din consumul intern.

Tabelul 5.1. Consumul intern de fructe şi produse din fructe

Fructe 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 3103 3331
Disponibil pt consumul
1893 1881
uman
Pierderi 98 88

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –96,1;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 96,1;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 213,2.

6. Zahăr şi produse din zahăr

În anul 2017 resurseletotale de zahăr şi produse din zahăr au fost mai mari faţă de
anul2016, cu 48 mii tone, importul cu zahăr şi produse din zahăr crescând cu 22 mii tone.

Tabelul 6. Resursele totale de zahăr şi produse din zahăr

Zahăr 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 967 1015
Stoc iniţial 257 292
Producţia de zahăr din
138 190
sfeclă
Producţia obţinută din
318 257
zahăr brut din import
Import 254 276
 Exportul de zahăr şi produse din zahăr a scăzut cu 8.9 în anul 2017, faţă de 2016.
Consumul intern de zahăr şi produse din zahăr a fost mai mare în anul 2017 faţă de anul
2016, cu 18 mii tone.

Tabelul 6.1. Consumul intern de zahăr şi produse din zahăr

Zahăr 2016 (mii tonr) 2017 (mii tone)

Consum intern 533 551
Disponibil pt consum
498 504
uman
Pierderi 14 18

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –25,7;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 25,7;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 68,2.

7. Lapte şi produse din lapte

Resursele totale de lapte şi produse din lapte, au scăzut cu 285 mii hl în anul2017,faţă
de 2016, exportul de lapte şi produse din lapte crescând cu 596 mii hl, faţă de2016.

Tabel 7. Resursele totale de lapte şi produse din lapte

Lapte 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 64627 64342
Stoc iniţial 2452 2428
Producţie 54245 52666
Import 7930 9248

Consumul intern de lapte şi produse din lapte a fost în anul 2017 cu 915 mii hl mai mic
decât în anul 2016.
 Tabelul 7.1. Consumul intern de lapte şi produse din lapte

Lapte 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Consum intern 60151 59236
Disponibil pt consum
48523 47824
uman
Pierderi 5009 4987

Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –244,1;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 251,4;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 688,8.
8. Ouă
Resursele totale de ouă au înregistrat în anul 2017 o scădere cu 291 milioane bucăţi, faţă de
anul 2016.
Tabelul 8. Resursele totale de ouă

Ouă 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 8493 8202
Stoc iniţial 1908 1827
Producţie 6182 5996
Import 403 379

În anul 2017 importul de ouă a scăzut cu 24 milioane bucăţi faţă de anul 2016, iar
cantitatea de ouă exportată, a fost mai mare cu 22,2% în anul 2017.
Consumul intern de ouă a scăzut în 2017 cu 327 milioane bucăţi, comparativ cu anul 2016.
Tabelul 8.1. Consumul intern de ouă
Ouă 2016 (mil bucăţi) 2017 (mil bucăţi)
Consum intern 6414 6087
Disponibil pt consum
5266 5004
uman
Pierderi 890 863
 Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –255,0;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 12,8;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 34,9.

9. Carne şi produse din carne

Resursele totale de carne şi produse din carne au înregistrat o creştere de 57 mii tone în
2017, faţă de anul 2016, datorită creşterii tuturor componentelor care au contribuit la formare
aresurselor totale de carne şi produse din carne (stoc iniţial, producţie şi import).

Tabelul 9. Resursele totale de carne şi produse din carne

Carne 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 1647 1704
Stoc iniţial 184 202
Producţie 1009 1012
Import 454 490

Exportul de carne şi produse din carne a crescut cu aproximariv 11 mii tone faţă de anul
2016. Cele mai mari ponderi în producţia totală de carne şi produse din carne în anul 2017 le
deţin:
Producţia de carne de porcine (44,7%) şi producţia de carne de pasăre (40,7%). Cantitatea
de carne de porc şi produse din carne de porc importată în 2017, 59,9% ,în importul total de
carne şi produse din carne, iar cea de pasăre 32,3%. Exportul de carne şi produse din carne de
pasăre a fost de 49,9% ia r cel de porcine 25,2%, din exportul total de carne şi produse din
carne.
Consumul intern de care şi produse din carne a cerscut cu 50 mii tone în anul 2017 faţă de
anul 2016.
Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –68,4;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 68,4;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 136,5.

10. Peşte şi produse din peşte

Resursele totale de peşte şi produse din peşte au crescut în anul 2017 cu 9 mii tone faţă de
anul 2016.
Tabelul 10. Resursele totale de peşte şi produse din peşte

Peşte 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 122 131
Stoc iniţial 3 2
Producţie 23 26
Import 96 103

Producţia de peşte şi produse din peşte a crescut cu 3 mii tone faţă de anulprecedent.
Consumul intern de peşte şi produse din peşte a înregistrat o creştere de 6 mii tone, faţă de
anul 2016.
Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –6,3;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 6,3;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 8,5.

11. Grăsimi vegetale şi animale

Resursele totale de grăsimi vegetale şi animale au crescut cu 15 mii tone faţă de anul 2016.

Tabelul 11. Resurse totale de grăsimi vegetale şi animale

Grăsimi 2016 (mii tone) 2017 (mii tone)

Resurse totale 585 600
Stoc iniţial 25 26
Producţie 416 426
Import 144 148
 În anul 2017 comparativ cu anul 2016, atât importul de grăsimi vegetale şi animale cât şi
exportul de grăsimi vegetale şi animale au crescut cu 4 mii tone, respectiv cu cca o tonă.
Consumul intern de grăsimi vegetale şi animale a crescut cu 13 mii tone în anul 2017.
Indicatori sintetici:
 Consumul alimentar mediu brut anual kg/locuitor –22,1;
 Consumul alimentar mediu net anual kg/locuitor – 19,9;
 Consumul alimentar mediu net zilnic grame/zi/locuitor – 54,5.

9. Norme de consum

Normele minime de consum pentru principalele produse agroalimentare prevăzute în

România; acestea prezintă numeroase diferenţieri în funcţie de nivelul de dezvoltare
economic,condiţiilezonale, dar şi tradiţia de consum a populaţiei din teritoriile respective, iar
în funcţie de aceşti indicatori se poate aprecia modul de satisfacere a nevoilor de consum în
România.
Datorită faptului că România se află în zona sărăciei (depăşind pragul de 50%), iar în
prezent o familie de salariaţi alocă pentru asigurarea hranei 65-70% din venitul lor lunar, ea
se află la stadiul de satisfacere a nevoilor esenţiale, putând vorbi de norme minime de
consum.
Consumul mediu anual de produse pe locuitor, a fost constituit cu preponderenţă din
produse de origine vegetală:
 Produsele de origine vegetală, pe locuitor, în anul 2017 comparativ cu 2016, consumul a
înregistrat atât scăderi cât şi creşteri la grupele de produse de origine vegetală.
 Astfel consumul mediu anual de cereale şi produse din cereale a înregistrat o scădere de
2,8 kg, faţă de anul precedent.
Consumul mediu anual de:
 grâu şi secară, produse din grâu şi secară, cât şi consumul mediu anual de porumb şi
produse din porumb, pe locuitor a înregistrat scăderi de 0,4 kg, respective 2,3 kg.
 Comparativ cu anul precedent, consumul mediu annual de orez, pe locuitor, a scăzut cu
0,2 kg.
 legume, produse din legume, leguminoase boabe şi pepeni, pe locuitor, a înregistrat o
scădere de 4,2 kg faţă de anul precedent, această evoluţie datorându-se scăderii
consumurilor medii anuale pe locuitor de: leguminoase boabe (- 1,1 kg), varză (- 1,0 kg),
rădăcinoase comestibile (- 0,7 kg), ceapă uscată şi ardei (- 0,6 kg), pepeni (- 0,5 kg),
usturoi uscat (-0,3 kg), tomate (-0,2 kg).
 S-au înregistrat creşteri ale consumurilor medii anuale, pe locuitor la: castraveţi (+ 0,4
kg), fasole verde şi mazăre (+ 0,2 kg).
 cartof , a scăzut cu 0,2 kg în anul 2017, comparativ cu anul precedent
 fructe şi produse din fructe, a crescut cu 8,2 kg în anul 2017, în principal datorită creşterii
consumului mediu anual pe locuitor de mere (+ 2,5 kg), prune şi diverse fructe indigene
(+ 0,4 kg), piersici – nectarine şi pere (+0,3 kg). Scăderi s-au înregistrat la caise – zarzăre
(- 0,1 kg), iar la struguri, nuci, cireşe şi vişine s-a menţinut constant.
 Fructe meridionale şi exotice, s-au înregistrat creşteri cu 4,6 kg
 Zahăr şi produse din zahăr a scăzut uşor cu 0,1 kg în anul 2017
 Grăsimi vegetale, s-a menţinut la acelaşi nivel, uleiuri vegetale a scăzut cu 0,3 kg, la
margarină a crescut cu 0,3 kg
 Carne, produse din carne şi organe comestibile a crescut cu 2,2 kg; la carne şi produse din
carne de porcine (+ 1,6 kg), la carne şi produse din carne de pasăre (+ 1,1 kg), carne şi
produse din carne de ovine – caprine (+ 0,1 kg)
 Peşte şi produse din peşte a crescut cu 0,4 kg
 Lapte şi produse din lapte a crescut cu 2,9 litri pe locuitor
 Ouă, a crescut cu 5 bucăţi faţă de anul precedent.
 Concluzie

În România sunt peste 1733 de companii producătoare de produse autohtone şi/sau

agroalimentare dintre care:
 32 de abatoare: Kosarom Paşcani, Avi Top Războieni,Ave Impex Satu mare,Diana
SRL Râmnicu Vâlcea etc;
 80 fabrici de biscuiţi şi covrigei: Simpa Sibiu, Vel Pitar Râmnicu Vâlcea etc.;
 111 fabrici de brâzeturi: Albalact Galda de jos, Dorna Vatra Dornei etc.;
 36 de fabrici cu brânzeturi cu specific naţional: Delaco Distribution SA Codlea,
Rarăul Câmpulung moldovenesc etc.;
 67 de fabrici de cafea şi îndulcitori de cafea: Griro Com Suceava, Amigo SRL
Miercurea – Ciuc etc.;
 168 de fabrici de cârnaţi proaspeţi, afumaţi şi cârnaţi uscaţi: Gopa Ploieşti,Marcel
Răchiteni, Decean Miercurea –Ciuc etc.;
 119 fabrici de prelucrare de carne de fermă şi carne de vânat: Salsi Sinaia, Toto
Lăpuşel, Vascar Vaslui etc.;
 131 de fabrici de carne delicatesă;
 87 de fabrici de prelucrare de carne de pasăre de fermă şi carne de păsări sălbatice
 154 de fabrici de carne de păsări de curte şi de vânat/păsări sălbatice, la conservă sau
altfel ambalată;
 61 de fabrici de carne şi peşte congelate;
 25 de fabrici de carne uscată;
 33 de fabrici de ceai;
 31 de fabrici de ceaiuri din plante şi fructe;
 47 de fabrici de cereale pentru micul dejun;
 19 de fabrici de ciocolată, clasificată după tipul ambalajului;
 2 de fabrici de deserturi preparate fără lactate ;
 20 de fabrici de desrturi şi produse de brutărie/patiserie, congelate;
 29 de fabrici de drojdie (fermenţi) pentru produse alimentare şi băuturi;
 171 de fabrici de făină din cereale, mălai;
 92 de fabrici de frişcă, smântână;
 43 de fabrici de fructe în conserve, în borcane, la sticlă sau altfel ambalate;
 30 de fabrici de fructe prelucrate;
 22 de fabrici de fructe confiate;
 37 de fabrici de fructe şi legume congelate;
 18 de fabrici de fucte uscate;
 58 de fabrici de fulgi din cereale sau necerealieri;
 35 de fabrici de grăsimi comestibile;
 73 de fabrici de iaurt;
 19 de fabrici de icre;
 40 de fabrici de îngheţată şi sorbet;
 134 de fabrici de lapte;
 60 de fabrici de legume în conserve, în borcane, la sticlă sau altfel amabalate;
 40 de fabrici de legume prelucrate;
 12 de fabrici de legume uscate;
 6 de fabrici de malţ;
 16 de fabrici de mâncăruri gata preparate congelate;
 44 de fabrici de măruntaie comestibile;
 17 de fabrici de moluşte, crustacee şi alge în conserve şi la borcan;
 15 de fabrici de moluşte, crustacee şi alge prelucrate;
 28 de fabrici de nuci, alune, migdale prelucrate;
 41 de fabrici de orez prelucrat;
 26 de fabrici de ouă, produse din ouă;
 446 de fabrici de Pâine;
 57 de fabrici de paste făinoase;
 23 de fabrici de peşte afumat;
 37 de fabrici de peşte conservat;
 26 de fabrici de peşte prelucrat;
 49 de fabrici de tutun şi produse din tutun;
 85 de fabrici de uleiuri comestibile;
 78 de fabrici de unt;
 51 de fabrici de zahăr.
 Conform unor studii, date, statistici şi a unor publicaţii, unii producători din România
preferă să exporte o mare parte din produsele finite, de exemplu Kosarom Paşcani care
exporta circa 65% din produsele sale în ţările din Uniunea Europeană dar şi alte ţări iar
tendinţa creşte deoarece produsele sunt mai apreciate acolo decât în ţara noastră. Sunt şi
producători care totuşi nu reuşesc să exporte deoarece termenul de valabilitate este prea mic
şi nu ar ajunge în stare proaspătă la destinaţie, cum este cazul în industria panificaţiei, mă
refer aici strict la pâinea proaspătă. Majoritatea producătorilor de cereale, fructe, legume,
carne, lapte şi ouă susţin că exportă o parte din produse, iar alţii importă deoarece pe piaţa
românească nu găsim decât ce se produce în ţara noastră, de exemplu fructe exotice nu se
găsesc decât din import.
Tendinţa pentru anii care urmează este că importurile dar şi exporturile vor creşte în
funcţie de fiecare producător, deoarece românul are mai multe preferinţe, mofturi, gusturile
se schimbă şi este tot timpul în căutare de mai bun, mai calitativ, mai diversificat, de noutăţi.