UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

DEPARTAMENT ECONOMIE, MARKETING ȘI TURISM

FLOREA TAMARA

Proiect de cercetare
POLITICA VENITURILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA NAȚIONALĂ

Coordonator științific:
Țurcanu Olesea,
doctor în economie, conferențiar universitar

Chișinău, 2021

1
 Cuprins:
CAPITOLUL I. POLITICA VENITURILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA
NAȚIONALĂ
1.1. Finanţele publice şi programele publice
1.2. Veniturile publice
1.3. Veniturile ordinare
CAPITOLUL II. 2.1. Ciclul de viaţă economică
2.2. Structura veniturilor
2.3. Direcţiile politicii pentru următorii 3-5 ani. Creșterea veniturilor din surse
durabile și atenuarea inegalităților economice
Concluzie și recomandări
Bibliografie

2
 INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei de cercetare. Rolul primordial al statului este acela de a

asigura echilibrul macroeconomic, al sistemului economico - social național.
Aceasta înseamnă că statul trebuie să intervină cît se poate de logic atunci cînd în economie
apar dezechilibre. Veniturile bugetului public naţional se formează din impozite, taxe,
granturi și alte încasări specificate de legislaţia în vigoare.
Scurt istoric a evoluției politice. În domeniul afacerilor, venitul reprezintǎ o sumă de bani
pe care o companie o primește din activitățile sale normale de afaceri, de obicei, din vânzarea
de bunuri și servicii. În multe țări, cum ar fi Regatul Unit, venitul este menționat că cifra de
afaceri. Unele companii primesc venituri din dobânzi, dividende sau redevențele plătite lor de
către alte companii. Veniturile se pot referi la cifra de afaceri în general, sau se pot referi la
suma, într-o unitate monetară, primită pe parcursul unei perioade de timp, de exemplu "Anul
trecut, societatea X a avut venituri de 42 de milioane de dolari."
Profitul sau venitul net implică, în general, veniturile totale minus cheltuielile totale într-o
anumită perioadă de timp. În contabilitate, venitul este adesea menționat că "linia de sus",
datorită poziției pe care o ocupă în declarația de venit. Acesta se află în contrastat cu "linia de
jos", care denotă venitul net.
Pentru organizațiile fără scop lucrativ, veniturile anuale pot fi menționate că venituri brute.
Aceste venituri includ donații de la persoane fizice și corporații, de sprijin de la agențiile
guvernamentale, venituri din activități legate de misiunea organizației și venituri din activități
de strângere de fonduri, cotizațiile membrilor și investiții financiare.
Pentru guvern, venitul brut cuprinde veniturile din impozitul pe venit pentru companii și
persoane fizice, accize, taxe vamale, alte impozite, vânzările de bunuri și servicii, dividende
și dobânzi.
Obiectul de studiu. Reprezintă studierea și cercetarea problemelor veniturilor publice în
Republica Moldova.
Scopul lucrării. Analiza politicii veniturilor ce pot fi implementate în situația economică în
Republica Moldova.
Cuvinte - cheie. Politica veniturilor publice, bancă, impozite, taxe vamale, investiții, accize,
dividende și dobânzi.

3
 CAPITOLUL I. POLITICA VENITURILOR PUBLICE ÎN ECONOMIA
NAȚIONALĂ

1.1. Finanţele publice şi programele publice

38-39% din PIB, acest lucru plasând Guvernul Republicii Moldova că cel mai mare
„cheltuitor” din
În perioada de după criza economică din 2009-2010, cheltuielile administraţiilor publice au
reprezentat grupul ţărilor CSI (unde rata de cheltuire este, în medie, de 32%). Un astfel de
nivel al implicării statului
38-39% din PIB, acest lucru plasând Guvernul Republicii Moldova că cel mai mare
„cheltuitor” din În perioada de după criza economică din 2009-2010, cheltuielile
administraţiilor publice au reprezentat în economie este mai răspândit în ţările din Europa
Centrală şi de Est, unde nivelul mediu de cheltuieli grupul ţărilor CSI (unde rata de cheltuire
este, în medie, de 32%). Un astfel de nivel al implicării statului 38-39% din PIB, acest lucru
plasând Guvernul Republicii Moldova că cel mai mare „cheltuitor” din gru
din partea guvernului este de 41-42% din PIB.
în economie este mai răspândit în ţările din Europa Centrală şi de Est, unde nivelul mediu de
cheltuieli pul ţărilor CSI (unde rata de cheltuire este, în medie, de 32%). Un astfel de nivel al
implicării statului în din partea guvernului este de 41-42% din PIB.
Impozitele, care asigură 61% din veniturile totale, reprezintă principala sursă bugetară. Atât
TVA-ul, cât
economie este mai răspândit în ţările din Europa Centrală şi de Est, unde nivelul mediu de
cheltuieli din şi alte taxe indirecte pe bunuri şi servicii joacă un rol important, asigurând
peste 80% din veniturile
Impozitele, care asigură 61% din veniturile totale, reprezintă principala sursă bugetară. Atât
TVA-ul, cât
partea guvernului este de 41-42% din PIB.
şi alte taxe indirecte pe bunuri şi servicii joacă un rol important, asigurând peste 80% din
veniturile 16
Impozitele, care asigură 61% din veniturile totale, reprezintă principala sursă bugetară. Atât
TVA-ul, cât şi alte taxe indirecte pe bunuri şi servicii joacă un rol important, asigurând peste
80% din veniturile fiscale.

4
 1.2. Veniturile publice

• Veniturile statului sunt :

• ordinare

• extraordinare.

• Veniturile ordinare sunt reprezentate de: impozite, taxe, contribuţii sociale, contribuţii la

fondurile speciale extrabugetare.

• În cadrul veniturilor ordinare includem şi veniturile statului din :dividende, dobânzi,

vânzarea acţiunilor sau activelor din patrimoniul privat al statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale, redevenţele din concesionarea bunurilor aparţinând domeniului
public,venituri provenite din diferite contracte cu parteneri privaţi, cum ar fi închirierea,
asocierea în participaţie, parteneriatul public-privat.

• Veniturile extraordinare sunt reprezentate de:împrumuturi interne sau externe,

emisiunea de obligaţiuni de stat bonurile de tezaur.

• Veniturile ordinare şi extraordinare aparţin bugetului de stat (bugetul ministerelor şi

celorlalte autorităţi ale administraţiei centrale de stat), bugetului asigurărilor sociale de stat
şi bugetelor locale.

Veniturile fiscale, ca cele ce reprezintă cea mai insemnată parte a veniturilor publice,
sunt clasificate la randul lor după mai multe criterii:

caracteristicile de fond şi formă:

● impozite directe, stabilite pentru fiecare contribuabil in parte, nominal, aşezate pe

venit şi/sau pe avere;
● impozite indirecte, stabilite pe consumul de bunuri şi servicii, nepersonalizate, aşezate
pe cheltuieli;

obiectul impunerii:

● impozite pe venit;
● impozite pe avere;
● impozite pe consum;

5
scopul urmărit:

● impozite financiare, instituite pentru acoperirea cheltuielilor statului;

● impozite de ordine, instituite pentru limitarea unor acţiuni sau pentru realizarea unor
obiective, altele decat cele fiscale, de exemplu: suprataxele pentru limitarea
consumului de tutun, impozitele pentru fondurile speciale;

frecvenţa incasării:

● impozite permanente sau ordinare, care au caracter peren şi se incasează periodic;

● impozite incidentale sau extraordinare, care se instituie pentru perioade determinate şi
au de regulă un scop strict precizat care, odată realizat, determină desfiinţarea
respectivului impozit;

instituţia administratoare:

● impozite ale administraţiei centrale, incasate direct la bugetul de stat, din care se pot
stabili nivele sau cuantumuri ce pot fi reţinute de organele locale; de exemplu,
impozitul pe salarii pentru care, prin legea bugetului, se stabileşte ce judeţe şi in ce
cotă işi pot reţine o parte din impozitul pe salarii colectat de la unităţile rezidente in
respectivul judeţ;
● impozite ale administraţiei locale, care se incasează de către organul local care le-a
iniţiat.

Impozitele directe, la randul lor, se clasifică după obiectul impunerii in:

● impozite reale, aşezate pe obiecte şi care nu ţin seama de situaţia personală a

contribuabilului, cum sunt: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul pe
activităţi industriale şi comerciale şi profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar
sau bănesc;
● impozite personale, aşezate pe venit sau pe avere şi care ţin seama de situaţia
personală a contribuabilului.

Impozitele indirecte, la randul lor, se clasifică după forma lor in:

● taxe de consum;
● venituri din monopoluri fiscale;

6
 ● taxe vamale;
● taxe de timbru şi de inregistrare.

1.3. Veniturile ordinare

2.1. Impozitele

Impozitul reprezintă o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlul nerambursabil, datorată,

conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice şi persoanele juridice pentru
veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le posedă.

Trasături:

- Impozitul este o contribuţie bănească.În condiţiile statului modern, contribuţia se

realizează numai în formă bănească, spre deosebire de statele sclavagiste şi feudale care
percepeau impozite şi în natură.

- Impozitul este o contribuţie obligatorie.

- Impozitele sunt prelevări cu titlu nerambursabil.

- Impozitele sunt datorate conform dispoziţiilor legale, potrivit principiului nullum

impositum sine lege.
- Impozitele sunt datorate de către contribuabili.

- Impozitul se datorează pentru veniturile realizate şi bunurile deţinute de subiectele

impozabile.

În literatura de specialitate se mai reţine în plus încă o trăsătură a impozitului, şi anume că

este o prelevare fără o contraprestaţie sau fără vreun echivalent. Nu putem fi de acord cu o
asemenea opinie din cel puţin două motive, şi anume:

a) trăsătura esenţială a impozitelor este reversibilitatea, potrivit căreia sumele concentrate

de stat pe calea impozitelor de la persoanele fizice şi juridice se reîntorc sub forma unor
acţiuni, servicii, gratuităţi de care beneficiază cei care au contribuit la formarea fondurilor
generale ale societăţii(de ex.: acţiunile socialculturale organizate de stat în folosul ei, şi
anume învăţământ, ocrotirea sănătăţii, asistenţa socială, ajutorul familial de stat, arta,
cultura, educaţia fizică şi sportul).

b) în schimbul impozitelor încasate, statul se obligă şi trebuie să creeze şi să asigure un

cadru general favorabil desfăşurării activităţilor economice, sociale şi politice în societate,

7
conform principiului „cine plăteşte impozite are dreptul de a beneficia de protecţie din
partea organelor statului“.

2.2. Taxele

• Taxele (de timbru, de înregistrare, de arbitrare, de metrologie, consulare, de spitalizare

etc.) reprezintă, alături de impozite, cea de a doua categorie principală de venituri de la

bugetul de stat.

• Definitie

Taxa reprezintă plata efectuată de persoanele fizice sau juridice pentru serviciile prestate
acestora de către instituţii publice.

Trăsături

Spre deosebire de impozite, taxele se caracterizează printr-o serie de trăsături specifice, şi

anume:

a. reprezintă plata neechivalentă pentru servicii sau lucrări efectuate de organe sau instituţii
care primesc, întocmesc sau eliberează diferite acte prestează servicii şi rezolvă alte
interese legitime ale persoanelor fizice sau juridice. Plata serviciilor sau lucrărilor este
neechivalentă deoarece, conform dispoziţiilor legale, aceasta poate fi mai mare sau mai
mică, comparativ cu valoarea prestaţiilor efectuate de organe sau instituţii de stat;

b. subiectul plătitor este precis determinat din momentul când acesta solicită efectuarea
unei activităţi din partea unui organ sau instituţie de stat;

c. taxele reprezintă o contribuţie de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate

de diferite persoane, pe când impozitele se întrebuinţează la acoperirea cheltuielilor
generale ale societăţii;
d. taxele reprezintă plăţi făcute de persoanele fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări
efectuate în mod direct şi imediat acestora de către organe sau instituţii de stat specializate.
∙ Aceste trăsături sunt consacrate şi de legislaţia în vigoare, referitoare la taxele de timbru,
care prevede că: „taxele de timbru reprezintă plata serviciilor prestate ori a lucrărilor
efectuate de diferite organe sau instituţii de stat care primesc, întocmesc sau eliberează
diferite acte, prestează servicii ori rezolvă diferite interese legitime ale părţilor“.
∙ În stabilirea şi aplicarea taxelor se au în vedere unele principii, şi anume:

8
– unicitatea taxării, în sensul că pentru unul şi acelaşi serviciu prestat unei persoane,
aceasta nu datorează taxa decât o singură dată;
– răspunderea pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată revine funcţionarului sau persoanei
încadrate de la instituţia sau organul de stat respectiv, şi nu debitorului;
– nulitatea actelor nelegal taxate;
– taxele sunt anticipative, în sensul că ele se datorează şi se achită în momentul solicitării
serviciilor sau lucrărilor ce urmează a fi efectuate de organe sau instituţii de stat.
2.3. Principalele impozite datorate bugetului de stat
• Impozitul pe profit este un impozit direct, datorat de contribuabili bugetului de stat.
Impozitul se calculează asupra profitului, adică a masei impozabile stabilită ca urmare a
scăderii cheltuielilor necesare realizării venitului din totalul încasărilor entităţii supuse
impozitării.
• Sunt obligate la plata impozitului pe profit următoarele persoane, denumite
contribuabili:
a) persoanele juridice române;
b) persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui sediu
permanent.
c) persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activitate
într-o asociere fără personalitate juridică;
d) persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu proprietăţi
imobiliare sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o persoană
juridică română;
e) persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice, pentru veniturile realizate, în
acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se varsă de către
persoana juridică română.
Obiectul impozitului pe profit se stabileşte diferenţiat pe categorii de contribuabili:
a) în cazul persoanelor juridice române, impozitul se stabileşte asupra profitului impozabil
obţinut din orice sursă, cât şi din străinătate;
b) în cazul persoanelor juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent, impozitul se stabileşte asupra profitului impozabil atribuibil sediului
permanent;

9
 c) în cazul persoanelor juridice străine şi al persoanelor fizice nerezidente care desfăşoară
activitate în într-o asociere fără personalitate juridică, impozitul se stabileşte asupra părţii
din profitul impozabil al asocierii atribuibile fiecărei persoane;
d) în cazul persoanelor juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăţi imobiliare sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de participare deţinute la o
persoană juridică impozitul se stabileşte asupra profitului impozabil aferent acestor
venituri;
e) în cazul persoanelor fizice rezidente asociate cu persoane juridice române care
realizează venituri atât în România, cât şi în străinătate, din asocieri fără personalitate
juridică, impozitul se stabileşte asupra părţii din profitul impozabil al asocierii atribuibile
persoanei fizice rezidente.
Impozitul pe venit este un impozit direct, datorat de contribuabili bugetului de stat.
Contribuabili. Datorează plata impozitului conform art. 39 C. fisc. :
- persoanele fizice rezidente;
- persoanele fizice nerezidente care desfăşoară o activitate independentă prin intermediul
unui sediu permanent;
- persoanele fizice nerezidente care desfăşoară activităţi dependente;
- persoanele fizice nerezidente care obţin venituri prevăzute la art. 89 C. fisc.
Sfera de cuprindere a impozitului.Impozitul pe venit se aplică următoarelor venituri:
a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliu veniturile obţinute din orice
sursă.
∙ Categorii de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor legale, sunt
următoarele:
a) venituri din activităţi independente;
b) venituri din salarii;
c) venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
d) venituri din investiţii;
e) venituri din pensii;
f) venituri din activităţi agricole;
g) venituri din premii şi din jocuri de noroc ;
h) venituri din transferul proprietăţilor imobiliare;

10
 i) venituri din alte surse.

CAPITOLUL II. 2.1. Ciclul de viaţă economică

Veniturile din muncă În CNT al RM, veniturile din muncă reprezintă în total 70,3 miliarde
de lei şi cuprind câştigurile salariale şi veniturile din auto-ocupare. Pentru alocarea
veniturilor salariale, au fost utilizate două surse de date: Ancheta forţei de muncă (AFM) şi
Cercetarea bugetelor gospodăriilor casnice (CBGC).
Câştigurile salariale constituie 61,1 miliarde de lei şi reprezintă plăţile către gospodării plus
impozitele nete pe producţie atribuite câştigurilor salariale. Cifra aceasta include şi
compensarea pentru muncă a lucrătorilor migranţi rezidenţi ai Republicii Moldova minus
compensarea lucrătorilor nerezidenţi în Republica Moldova, raportată în balanţa de plăti de
Banca Naţională a Moldovei (BNM) şi calculată în baza SCN.
Datele AFM au fost folosite la calcularea profilurilor de vârstă pentru remunerarea
salariaţilor din ţară, separate după gen şi netezite cu SuperSmoother în R. (Acelaşi
instrument de netezire a fost aplicat tuturor celorlalte dezagregări de vârstă din CNT în RM,
cu excepţia educaţiei).
Macro-controlul din SCN este mult mai mare decât volumul salariilor raportat în AFM, mai
precis, cu 215%. În primul rând, 25% din angajaţi au refuzat să raporteze salariile în AFM.
Pentru anumite vârste, rata non-răspuns este de 35-40%, aceasta fiind caracteristică acelor
vârste ce primesc salarii peste nivelul mediu raportat. În al doilea rând, se pare că salariile
sunt subraportate în cercetare. Însă aceste discrepanţe au persistat pe parcursul ultimului
deceniu, şi astfel ne-a lipsit orice altă alternativă pentru a estima remunerarea muncii după
profilul de vârstă.
Venitul din auto-ocupare constituie 9,3 miliarde de lei şi se calculează ca două treimi din
venitul mixt acumulat de gospodării conform contului de formare a veniturilor SCN plus

11
impozitele nete pe producţie atribuite câştigurilor din activităţi independente. Profilul de
vârstă per capita a fost calculat în baza datelor CBGC şi netezit.
În cazul venitului din auto-ocupare, datele din CBGC sunt puţin mai mari decât
macrocontrolul din SCN – cu 15%. În CBGC sunt prezentate date privind venitul din
activităţi individuale pe gospodărie şi date individuale privind sursa principală şi secundară
a venitului. Figura 16. Distribuţia per capita a câştigurilor salariale provenite din ocuparea
internă pe vârste, după gen, mii lei.
Distribuţia per capita a compensării lucrătorilor moldoveni din străinătate pe vârste, după
gen, mii lei 20 remitenţele primite de gospodării au fost distribuite în mod egal între
membrii raportaţi ca plecaţi la muncă peste hotare. Această distribuire poate produce o
abatere de gen, dar totuşi corespunde intuiţiei generale (Figura 17). Astfel, profilul pe vârste
pentru bărbaţi reflectă distribuţia după vârstă a populaţiei care a plecat în străinătate pentru a
munci.
Profilul pe vârste al femeilor, de asemenea, reflectă concediul de maternitate şi perioadele
de îngrijire a copilului, cu valori mai mici ale remunerării femeilor cu vârsta de până la 34
de ani. Se pare că în CBGC remitenţele au fost puternic subraportate. Astfel, suma
remitenţelor primite de gospodăriile cu migranţi pe termen scurt este mai mică de peste două
ori decât macro-controlul remunerării salariaţilor calculat din balanţa de plăti.
De fapt, numărul migranţilor de asemenea pare a fi subraportat, acest fapt fiind reflectat în
volumul total al remitenţelor, inclusiv al remunerării lucrătorilor moldoveni din străinătate.
Figura 16. Distribuţia per capita a câştigurilor salariale provenite din ocuparea internă pe
vârste, după gen, mii lei. Distribuţia per capita a compensării lucrătorilor moldoveni din
străinătate pe vârste, după gen, mii lei. În acelaşi timp, datele privind remitenţele ridică
unele probleme în ceea ce priveşte amploarea migraţiei forţei de muncă şi ponderile
remunerărilor pentru muncă şi transferurilor personale din străinătate.
Deşi în BP se prezintă informaţii privind compensarea pentru muncă lucrătorilor moldoveni
din străinătate (banii ce provin de la migranţii care lucrează în străinătate pe o perioadă mai
mică de 12 luni şi care sunt trataţi ca rezidenţi moldoveni) şi transferurile din străinătate
(banii ce provin de la lucrători pe termen lung nerezidenţi), ar putea fi totuşi dificil de a face
diferenţa strictă între aceste date. Remunerarea lucrătorilor constituie 14 miliarde de lei, iar
transferurile personale din străinătate constituie 12 miliarde de lei. Având în vedere
informaţiile limitate pentru delimitarea lor corectă, considerăm că o parte a remunerării

12
lucrătorilor moldoveni din străinătate poate să fie reflectată, în prezent, în transferurile din
străinătate.
În acest caz, veniturile salariale pot fi într-o oarecare măsură mai mari şi, respectiv, deficitul
ciclului de viaţă poate fi mai mic. Cu toate acestea, nu dispunem de date suficiente pentru a
estima concret ponderea remunerării lucrătorilor din străinătate în totalul transferurilor
personale din străinătate. Această problemă trebuie investigată în continuare şi trebuie
reflectată corespunzător în metodologia CNT. Credem că metodologia de abordare a
remitenţelor în CNT trebuie să fie elaborată şi îmbunătăţită în continuare având în vedere
faptul că migraţia afectează un număr impunător de ţări, nu doar Moldova. Venitul din
auto-ocupare constituie 9,3 miliarde de lei şi se calculează ca două treimi din venitul mixt
acumulat de gospodării conform contului de formare a veniturilor SCN plus impozitele nete
pe producţie atribuite câştigurilor din activităţi independente. Profilul de vârstă per capita a
fost calculat în baza datelor CBGC şi netezit. În cazul venitului din auto-ocupare, datele din
CBGC sunt puţin mai mari decât Sursa: Calculele autorilor. Sursa: Calculele autorilor. 20
Venitul din activităţi individuale provine din activităţile agricole şi neagricole.
Prin urmare, am aplicat următoarele ipoteze în distribuirea venitului gospodăriilor din
activităţile independente membrilor gospodăriei: Venitul din activităţi individuale agricole a
fost împărţit în mod egal între membrii gospodăriei cu vârsta mai mare de 15 ani, ce
raportează că sunt lucrători pe cont propriu în propriile gospodării, venitul din activităţi
antreprenoriale şi venitul din activităţile de meşteşugărit în calitate de sursă secundară de
venit;
Venitul din activităţi individuale neagricole a fost împărţit în mod egal între membrii
gospodăriei cu vârsta mai mare de 15 ani, ce raportează venit din activităţile antreprenoriale,
şi venitul din activităţile de meşteşugărit în calitate de sursă secundară de venit. Profilul pe
vârste al venitului din activităţi individuale este ceva mai instabil (Figura 18). În timp ce
pentru bărbaţi distribuţia după vârstă a activităţilor independente corespunde într-o oarecare
măsură aşteptărilor, distribuţia după vârstă pentru femei este mai neregulată. Unele fluctuaţii
au o explicaţie, iar altele sunt consecinţe ale numărului mic de observaţii din eşantion, care
ar putea distorsiona distribuţia.
De exemplu, scăderea veniturilor pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 44 şi 52 de ani
corespunde numărului mai mic de femei care desfăşoară o activitate independentă, întrucât
numărul femeilor de această vârstă care migrează şi al celor angajate oficial este mai mare.
Pe de altă parte, scăderea veniturilor categoriei de vârstă de 68-70 de ani ţine de calitatea

13
mai precară a datelor, ce este reflectată în majoritatea variabilelor pentru aceste vârste.
Distribuţia generală a venitului din muncă per capita după vârstă diferă semnificativ în
funcţie de gen (Figura 19), având în vedere particularităţile pieţei muncii şi politicilor
sociale din Moldova, din cauza vârstelor diferite în cazul migraţiei bărbaţilor şi a femeilor,
salariilor mai mici pentru femei, etc.
În plus, concediul de maternitate şi îngrijire a copiilor (plătit pentru îngrijirea copiilor sub
trei ani, neplătit pentru îngrijirea copiilor peste 3 ani) sunt în mare parte luate de către femei.
Astfel, în distribuţia generală, veniturile din muncă per capita ajung la nivelul maxim la
vârsta de 43 de ani (Figura 20), din cauză că salariile interne sunt relativ mai mari pentru
această vârstă, migraţia este mai intensă şi, drept urmare, remunerarea mai mare a
lucrătorilor moldoveni din străinătate. În acelaşi timp, profilurile de vârstă agregate reflectă
structura populaţiei după vârsta utilizată la calculări (Figura 21). 21 macro-controlul din
SCN – cu 15%. În CBGC sunt prezentate date privind venitul din activităţi individuale pe
gospodărie şi date individuale privind sursa principală şi secundară a venitului.
Venitul din activităţi individuale provine din activităţile agricole şi neagricole.
Prin urmare, am aplicat următoarele ipoteze în distribuirea venitului gospodăriilor din
activităţile independente membrilor gospodăriei: Venitul din activităţi individuale agricole
a fost împărţit în mod egal între membrii gospodăriei cu vârsta mai mare de 15 ani, ce
raportează că sunt lucrători pe cont propriu în propriile gospodării, venitul din activităţi
antreprenoriale şi venitul din activităţile de meşteşugărit în calitate de sursă secundară de
venit;
Venitul din activităţi individuale neagricole a fost împărţit în mod egal între membrii
gospodăriei cu vârsta mai mare de 15 ani, ce raportează venit din activităţile
antreprenoriale, şi venitul din activităţile de meşteşugărit în calitate de sursă secundară de
venit.
Profilul pe vârste al venitului din activităţi individuale este ceva mai instabil . În timp ce
pentru bărbaţi distribuţia după vârstă a activităţilor independente corespunde într-o
oarecare măsură aşteptărilor, distribuţia după vârstă pentru femei este mai neregulată.
Unele fluctuaţii au o explicaţie, iar altele sunt consecinţe ale numărului mic de observaţii
din eşantion, care ar putea distorsiona distribuţia.
De exemplu, scăderea veniturilor pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 44 şi 52 de ani
corespunde numărului mai mic de femei care desfăşoară o activitate independentă, întrucât
numărul femeilor de această vârstă care migrează şi al celor angajate oficial este mai mare.
14
Pe de altă parte, scăderea veniturilor categoriei de vârstă de 68-70 de ani ţine de calitatea
mai precară a datelor, ce este reflectată în majoritatea variabilelor pentru aceste vârste.
Distribuţia generală a venitului din muncă per capita după vârstă diferă semnificativ în
funcţie de gen (Figura 19), având în vedere particularităţile pieţei muncii şi politicilor
sociale din Moldova, din cauza vârstelor diferite în cazul migraţiei bărbaţilor şi a femeilor,
salariilor mai mici pentru femei, etc. În plus, concediul de maternitate şi îngrijire a copiilor
(plătit pentru îngrijirea copiilor).

2.2. Structura veniturilor

În perioada analizată, aportul cel mai mare asupra veniturilor publice le-au avut impozitele
şi taxele pe mărfuri şi servicii, în 2019 acestea constituind cca 64% în total venituri,
înregistrând o creștere de 6,4% față de 2018, acest fapt denotă dependența economiei
naționale de consum (în ianuarienoiembrie 2019 comerțul cu amănuntul a înregistrat o
creștere reală de circa 13,7% și comerțul cu ridicata – o creștere nominală de 16,1% față de
perioada similară a anului 2018). În perioada analizată am asistat la o creștere a
contribuțiilor şi primelor de asigurări obligatorii cu 7,3%, deținând ponderea de circa 29%
în volumul total al veniturilor bugetare și asigurând cca 25% din creșterea totală a
veniturilor. Respectiv, în anul 2019, Republica Moldova a primit granturi într-un volum ce
depășește de circa 4 ori volumul primit în aceeași perioadă a anului trecut.
Organizațiile internaționale au oferit, în această perioadă, de cinci ori mai multe granturi.
Deși ponderea acestora este destul de joasă (2,5%), această majorare a asigurat 25% din
creșterea veniturilor totale.
În structura veniturilor bugetului public naţional, partea majoră continuă să o deţină
veniturile din impozite și taxe, preponderent cele din contul taxei pe valoarea adăugată,
care au influențat în cea mai mare măsură creșterea veniturilor.
Încasările din TVA s-au majorat în 2019 cu 8,4% și au asigurat 32% din creșterea totală a
veniturilor și din accize – cu 9,6%, contribuind la creștere în proporție de 11%. Astfel,
ponderea covârșitoare în formarea veniturilor publice revine veniturilor fiscale.

15
Aportul cel mai mare asupra veniturilor publice le-au avut impozitele şi taxele pe mărfuri şi
servicii. Prin urmare, bugetul continuă să se creeze, prioritar, pe seama impozitelor
indirecte.
Tendinţa actuală de formare a veniturilor bugetare pe seama impozitelor indirecte, nu
poate fi pozitivă pentru ţara noastră, întrucât afectează direct populaţia social vulnerabilă.
Fenomenul creşterii ponderii impozitelor indirecte ar trebui să reprezinte un semnal de
alarmă pentru guvernanți, deoarece demonstrează incapacitatea economiei de a susţine
actualul sistem de impozitare directă, motiv pentru care statul apelează tot mai mult la
impozitele indirecte, impactul cărora este dificil de identificat de către populaţie.
Consolidarea veniturilor bugetare a permis creşterea reală a cheltuielilor publice într-o serie
de domenii. Astfel, în anii 2015- 2019, volumul total al cheltuielilor publice în valoare
nominală a crescut, anual, cu cote cuprinse între 4,3% -16%, totodată evoluţia acestora,
exprimată ca pondere în PIB, a marcat o scădere de la 37,9%, în anul 2015, până la cca
33,5%, în anul 2019. Partea de cheltuieli a bugetului public național în 2019 s-a realizat în
sumă de 65 971,9 mil. lei, ceea ce este cu 10,7% peste nivelul înregistrat în anul 2018.
Cea mai mare pondere în volumul total al cheltuielilor au avut-o finanțările prestațiilor
sociale – 35,4%, urmată de cheltuielile de învățământ – 18,4%, ocrotirea sănătății – 13,1%,
servicii de stat cu destinație generală – 9,3%, ordine publică și securitate națională – 6,6%
etc. Dacă pornim de la faptul că cheltuielile cu destinaţie social-culturală în 2015- 2019 au
deţinut în medie 70% din cheltuielile totale ale bugetului public naţional, se poate afirma că
politica fiscală a fost social orientată. Totuşi, se creează impresia că Guvernul Republicii
Moldova cheltuie o cotă exagerat de mică pentru obiective de creştere economică (circa
11% în 2019).

2.3. Direcţiile politicii pentru următorii 3-5 ani. Creșterea veniturilor din surse
durabile și atenuarea inegalităților economice

Conform scenariului de bază (în lipsa unor șocuri pozitive sau negative), pînă în anul 2030
economia va continua să crească cu ritmuri mai degrabă modeste, în jur de circa 3,5% anual.
Rolul industriei va crește, dar posibil mai mult datorită ramurilor noi din sectorul

16
construcțiilor de mașini, în timp ce industria alimentară și a băuturilor – strîns conectate prin
legături interramurale la sectorul agricol și la mediul rural – va avansa mai lent, iar
agricultura va suferi din cauza lipsei cronice de investiții și de capital uman și din cauza
schimbărilor climatice. Persistența acestui model de creștere va stimula migrația sat-oraș și
emigrarea externă și va exercita presiuni asupra infrastructurii urbane, a mediului
înconjurător periurban și a bugetului public.
Factorii cauzali Nivelul scăzut de venituri și riscurile sporite de sărăcie sînt cauzate de
oportunitățile economice limitate, care împiedică oamenii, în special cei din grupurile
vulnerabile, să își realizeze aspirațiile profesionale, atît în calitate de angajați, cît și în
calitate de angajatori. Astfel, pe de o parte, Republica Moldova înregistrează una dintre cele
mai scăzute rate de ocupare din Europa Centrală și de Est (41% în 2016), iar pe de altă
parte, carențele mediului de afaceri au subminat activitatea investițională: în perioada
2010-2016 formarea de capital finanțată din surse nebugetare s-a redus cu 6,6%, accesul la
finanțe este una dintre principalele constrîngeri pentru oamenii de afaceri (conform
Raportului Competivității Globale 2017-2018), iar nivelul mediu al influxurilor nete de
investiții străine directe raportate la numărul populației a fost cel mai scăzut comparativ cu
țările Europei Centrale și de Est (doar 74 dolari SUA). Astfel, o economie slabă limitează
oportunitățile economice ale oamenilor, care se transpune în presiuni sporite asupra
sistemului de protecție socială, precum și determină migrația populației peste hotare.
Viziunea strategică - Creșterea nivelului veniturilor și reducerea sărăciei și riscurilor
acesteia este prioritatea strategică a țării. De asemenea, este importantă asigurarea
incluziunii economice prin intermediul echității distribuției veniturilor și diminuării
inegalităților economice, în vederea dezvoltării armonioase a întregii societăți.
Principalul mecanism în acest sens este majorarea competitivității țării, pe plan intern și
extern, inclusiv prin specializarea inteligentă a țării. În acest sens, pînă în anul 2030
urmează să fie implementate următoarele ținte strategice:
• reducerea cu 50% a nivelului de sărăcie absolută și sărăcie în toate dimensiunile sale
potrivit pragului național și pragului internațional pentru bărbați, femei și copii de toate
vîrstele, cu accent pe cele mai dezavantajate grupuri ;
• avînd în vedere dependența populației de sectorul agricol, precum și potențialul larg care
a rămas încă neexplorat al acestui sector, creșterea productivității agricole și veniturilor
producătorilor agricoli mici prin accesul sigur și egal la factori de producție, cunoștințe,
servicii financiare și piețe

17
• implementarea politicilor orientate spre dezvoltare care susțin activitățile productive,
crearea locurilor de muncă decente, antreprenoriatul, creativitatea și inovația și care
încurajează formalizarea și creșterea întreprinderilor micro, mici și mijlocii, inclusiv prin
acces la servicii financiare ;
• stimularea creșterii productivității cu ritmuri mai rapide față de creșterea salariului real,
prin diversificare, modernizarea tehnologică și inovație.
Majorarea veniturilor populației va fi atinsă prin impulsionarea acumulării de venituri
din surse durabile: activitatea salarială și cea economică, astfel încît presiunea pe sistemul
de asistență socială să fie minim posibil. În acest sens, politicile publice vor încuraja
oamenii, în special categoriile vulnerabile, să își realizeze aspirațiile profesionale, atît în
calitate de angajați, cît și în calitate de angajatori, ceea ce va duce la dezvoltarea unei
economii robuste, incluzive și prospere.

18
 Concluzie și recomandări

În condiţiile în care creşterea economică din Moldova nu este durabilă, nici veniturile
bugetului public naţional nu pot fi considerate durabile. Ignorarea necesităţilor
economiei poate să se soldeze cu o recesiune economică şi cu o nouă prăbuşire a
performanţelor atinse în educaţie, sănătate şi protecţia socială. Sunt nesemnificative
investiţiile capitale în modernizarea infrastructurii, investiţii care au importanţă cardinală
pentru creşterea economică a sectorului privat: drumuri, telecomunicaţii şi energetică.
Astfel, ca pondere în PIB, cheltuielile capitale în 2019 sunt estimate în volum de 7 803,4
mil. lei și constituie 11,2% din cheltuielile totale sau 3,8% raportate la PIB [9].
Comparativ cu anul 2018, acestea atestă o creștere de circa 268,9 mil.lei sau 3,2 %. În
cadrul acestora, cheltuielile pentru investiții capitale se prevăd în sumă de 2 895,1 mil.lei, cu
o creștere de circa 185,6 mil.lei sau 6,8 % față de anul 2018.
Obiectivul bugetului este asigurarea unui echilibru între costurile și veniturile bugetare,
reducerea deficitului sub nivelul de 1% din PIB, în urma realizării unor reforme complexe
în domeniul politicii fiscale şi a cheltuielilor.
Din punct de vedere al ponderii datoriei publice în PIB, putem afirma că Republica
Moldova încă se află la un nivel confortabil (sub nivelul de 60%), care, momentan, nu
reprezintă un risc major (28,1% din PIB). Totuşi autoritățile trebuie să fie precaute în
implementarea politicilor viitoare, deoarece, așa cum spunea Greenspan în ţările aflate în
curs de dezvoltare, contractarea sporită de noi împrumuturi, precum și alocarea defectuoasă
a fondurilor guvernamentale poate provoca hiperinflaţie şi dezastru economic, iar Republica
Moldova face parte din această categorie de state.

19
Bibliografie:
https://moldova.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/Raport%20analitic%20axat%20pe%20Conturil
e%20Na%C5%A3ionale%20de%20Transfer%20pentru%20Republica%20Moldova_3.pdf

http://oaji.net/articles/2020/1425-1590395393.pdf

https://www.expert-grup.org/ro/biblioteca/item/download/1426_88b946a88bc865c3986bf924473b3c
9a

20