DREPT FINANCIAR ȘI FISCAL

FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

- ID -
Anul II
2022 - 2023

1
UNITATEA 3 - Sistemul bugetar

3.1. Noțiuni introductive

3.2. Definiția și importanța sistemului bugetar
3.3. Conținutul sistemului bugetar
3.3.1. Veniturile publice
3.3.1.1. Veniturile ordinare
3.3.1.2. Veniturile bugetare extraordinare
3.3.2 Cheltuielile publice
3.4. Principii şi reguli bugetare
3.5. Etapele procedurii bugetare

2
 3.1. Noțiuni introductive

Din antichitate si pâna in statele contemporane, in structura finantelor publice

s-au păstrat doua componente :
-cheltuielile publice
-veniturile publice

La nivelul oricărui stat există cheltuieli publice și venituri publice și, în

funcție de necesități, acestea din urmă sunt completate din împrumuturi
publice.

În vederea echilibrării celor două categorii, cheltuieli publice și venituri

publice, statul elaborează în fiecare an un plan finaciar denumit buget.
˝buget˝ (fr.veche) bouge bougette = pungã din piele sau pungã de bani

3
 3.1. Noțiuni introductive

În România, termenul de buget apare pentru prima dată în Regulamentul

Organic al Moldovei se întâlneşte termenul bindge, dar şi expresia închipuirea
cheltuielilor anului viitor.

Codicele de venituri și cheltuieli au apărut pentru prima oară în Moldova în

timpul domniei lui Gheorghe Ştefan Voda (1654) şi apoi în Muntenia în timpul
domniei lui Constantin Brâncoveanu (1694-1704).

Prima încercare de realizare a unui act financiar de tip modern aparține lui
Nicolae Mavrocordat, în anul 1712, când a prezentat Sfatului domnesc aşa
numita Samă sau Băncile visteriei.

4
 3.2. Definiția și importanța sistemului bugetar

Sistemul bugetar poate fi definit ca fiind planul financiar al statului, prin care
sunt prevăzute veniturile și cheltuielile pentru o perioadă determinată de timp.

Importanța majoră a bugetului de stat în cadrul finanțelor publice și al relațiilor

social-economice poate fi sintetizată astfel:
- participă în mod direct la îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor statului și
reprezintă instrumentul esential prin intermediul căruia se exercită atribuțiile
autorităților publice central și locale;
- asigură autonomia reală a colectivităților locale, constituite în cadrul
unităților administrativ-teritoriale;
- garantează realizarea efectivă a protecției sociale a unor categorii
importante din rândul populației;
- asigură echilibrul financiar, monetar și valutar al statului;
- are un important rol stabilizator al economiei naționale.

5
 3.3. Conținutul sistemului bugetar

În ceea ce privește conținutul sistemului bugetului general consolidat, acesta

este format din venituri publice și cheltuieli publice.

Veniturile publice reprezintă totalitatea resurselor bănești ale statului și se

împart în două categorii si anume:
-venituri ordinare (curente)
-venituri extraordinare.

Criteriul general de departajare a veniturilor ordinare de cele extraordinare

este ordinea în care se recurge la aceste surse de venituri:

Veniturile bugetare ordinare sunt constituite din acele venituri care se

incaseaza cu regularitate la bugetul de stat si provin din impozite, taxe si
contributii platite de persoane fizice si juridice, precum si din alte sume de
bani transferate, de regula, la bugetul de stat, din profitul intreprinderilor
publice sau din veniturile proprii ale persoanelor de drept public.

6
 3.3. Conținutul sistemului bugetar

În situația în care veniturile ordinare ale bugetelor publice nu sunt suficiente

pentru acoperirea tuturor categoriilor de cheltuieli, sistemul normativ
reglementează mecanisme ce permit recurgerea la venituri extraordinare sub
forma împrumuturilor.

Caracterul extraordinar al acestor venituri obţinute din ceea ce numim generic

„împrumuturi” trebuie apreciat strict prin raportare la motivul ce a determinat
utilizarea lor, respectiv insuficienţa veniturilor ordinare.

7
 3.3.1.1. Veniturile ordinare
Veniturile ordinare ale bugetelor publice sunt formate din:

• venituri fiscale -sunt impuse de stat în mod unilateral prin lege

-impozite
-taxe
-contribuții
 
• venituri nefiscale iau naștere din:
- acte juridice (ce presupun acordul de voință al debitorului obligației de plată:
chirii, redevențe etc.)
- prevederi legale cu caracter sancționator (ex. amenzi)
-prevederile legale care soluționează o problemă rămasă nerezolvată (moșteniri
fără stăpân).

8
 3.3.1.1. Veniturile ordinare
A. Venituri fiscale
 Există trei categorii de venituri fiscale:

a) Impozitele reprezintă contribuții bănești, obligatorii, nerambursabile,

efectuate de către persoane fizice și juridice la bugetul de stat, în cuantumul și la
termenenele prevăzute de lege, fără obligația din partea statului de a presta
plătitorului un echivalent direct sau imediat.
 Impozitele se împart în doua mari categorii:
- impozite directe se stabilesc nominal în sarcina persoanelor fizice sau juridice şi
au în general ca obiect al impunerii:
- impozite personale – ex. profitul realizat de persoanele juridice, venitul
realizat de persoane fizice din diferite surse etc.
- impozite reale - anumite bunuri imobile (terenuri, clădiri) sau mobile (ex.
vehicule cu motor), impozit financiar
- impozite indirecte ce au în vedere, în principal, transferul proprietăţii bunurilor,
prestarea serviciilor, efectuarea lucrarilor şi importul.

9
 3.3.1.1. Veniturile ordinare
A. Venituri fiscale
 Exemple impozite indirecte:

- taxa pe valoarea adăugată (TVA), care se datorează la bugetul de stat intr-un anumit
procent care se aplica la valoarea anumitor bunuri supuse transferului de proprietate, la
valoarea contractelor de prestare de servicii sau realizarea de lucrari şi la importul de
bunuri;
- accizele, care se datorează la bugetul de stat aferent comercializarii unor bunuri
considerate de lux;
- taxele vamale, care se datorează la bugetul de stat pentru de bunurile importate din
afara Uniunii Europene.

 Caracteristicile generale ale impozitelor:

- au caracter obligatoriu;
- se datorează pentru veniturile realizate, bunurile deţinute în proprietate şi consum;
- prelevările se realizează cu titlu nerambursabil;
- lipsa unei contraprestaţii imediate, directe.
  10
 3.3.1.1. Veniturile ordinare
A. Venituri fiscale
b) Taxele reprezintă sume plătite de persoane fizice, persoane juridice sau entităţi fără personalitate
juridică pentru servicii şi lucrări prestate acestora de către o instituţie publică sau un agent
împuternicit să exercite un serviciu public.
Exemple:
- taxele pentru emiterea de autorizaţii (construcţie, demolare etc);
- taxele pentru emiterea de certificate (căsătorie, naştere, deces etc);
- taxele notariale (de certificare, autentificare);
- taxele judiciare de timbru;
- taxa pentru folosirea terenului proprietate publică etc.
Caracteristicile generale ale taxelor:
-reprezintă o plată neechivalentă, întrucât aceasta poate fi mai mare sau mai mica, comparativ cu
valoarea prestațiilor efectuate de organe sau instituții ale statului;
-subiectul plătitor este determinat din momentul în care solicită efectuarea unei activități din partea
statului;
-reprezintă o contribuție de acoperire a cheltuielilor necesare serviciilor solicitate de diferite
persoane, în timp ce impozitele se întrebuințează la acoperirea cheltuielilor generale ale societății;
-reprezintă plăți făcute de persoane fizice sau juridice pentru servicii sau lucrări efectuate în mod
direct și imediat de către de organe sau instituții ale statului.

  11
 3.3.1.1. Veniturile ordinare
A. Venituri fiscale

c) Contribuţiile constituie prelevări obligatorii ale unor părţi din veniturile

persoanelor fizice şi juridice, cu sau fără posibilitatea obţinerii unei
contraprestaţii efective.
Daca riscul asigurat nu se produce (cum ar fi accidentul de muncă, boala,
pierderea locului de muncă, îndeplinirea condițiilor de pensionare etc),
persoanele care au plătit contribuțiile nu obțin contraprestația aferentă plății
contribuției respective.

Exemple:
- contribuții pentru pensii (asigurările sociale de stat);
- contribuții la Fondul asigurărilor pentru şomaj;
- contribuții de asigurări pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
- contribuții la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate
 
12
 3.3.1.1. Veniturile ordinare

B. Venituri nefiscale

Veniturile nefiscale sunt cele care provin din alte surse decât veniturile fiscale
(impozite, taxe, contribuții), obținute de stat de la societățile sau companiile sale
sau/și de pe domeniile sale

Exemple:
- dividende încasate de sectorul public în calitate de actionar al unor întreprinderi
publice sau societăți private;
- chirii, redevențe, prețul vânzării sau alte plăți încasate la bugetele publice în
temeiul unor contracte de exploatare comerciala a unor bunuri si/sau servicii
(vânzarea sau închirierea de bunuri, prestarea unor servicii, concesionarea de
bunuri/lucrari/servicii, delegarea gestiunii unor servicii publice etc);
- amenzi.
 

13
 3.3.1.2. Veniturile bugetare extraordinare

Veniturile publice extraordinare sunt venituri la care statul ar trebui sa apeleze

numai atunci când fondurile provenite din sursele curente nu acoperă integral
cheltuielile bugetare.
 
Sursele principale de constituire a veniturilor extraordinare sunt:
- împrumuturile publice interne şi/sau externe (datoria publică);
- suplimentarea masei monetare aflate în circulaţie (emisiune monetară);
- înstrăinarea unor bunuri din proprietatea privată a statului;
- vânzarea unei părţi din rezervele de aur ale statului *

14
 3.3.1.2. Veniturile bugetare extraordinare

Împrumuturile publice sunt indicate de art. 59 alin. 3 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, cu modificările ulterioare ca fiind modalitatea de
finanțare a deficitului bugetului de stat.

România, ca stat membru al Uniunii Europene s-a raliat interdicţiei asumate la

nivel european de a finanţa deficitele publice prin emisiunea monetară. Conform
statutului său, ce face obiectul Legii nr. 312/2004, Banca Națională a României nu
poate credita statul, unitățile administrativ-teritoriale, persoanele juridice de
drept public, întreprinderile publice, nici prin contracte de credit și nici prin
dobândirea de titluri emise de acestea pe piața primară (direct de la emitentul
titlului). Banca Națională a României poate însă dobândi pe piața secundară (prin
cumpărare de la alți deținători care nu sunt emitentul titlurilor astfel înstrăinate)
titluri (obligațiuni) emise de stat, de unitățile administrativ-teritoriale, de
persoanele juridice de drept public sau de întreprinderile publice.

15
 3.3.1.2. Veniturile bugetare extraordinare

Rezervele nu pot fi utilizate decât în circumstanţe extraordinare în sensul deplin

al termenului, iar nu în sensul limitat care intră în structura sintagmei venituri
extraordinare.

Împrumuturile au rolul de sursă de finanțare a deficitului numai în ceea ce

privește bugetul de stat.

Pentru bugetele locale, Legea nr. 273/2002 privind finanțele publice locale nu
permite o astfel de soluție, stabilind că împrumuturile pot fi asumate de unitatea
administrativ-teritorială numai pentru finanțarea investițiilor publice sau pentru
refinanțarea datoriei publice locale.

16
 3.3.2 Cheltuielile publice
Cheltuielile publice reprezintă modalităţi de repartizare şi utilizare a fondurilor bănești
bugetare în vederea atingerii obiectivelor generale ale societăţii.

 Din punct de vedere al clasificației economice, cheltuielile publice se grupează după

natura şi efectul lor economic și se împart în:

-cheltuieli curente - această categorie cuprinde: cheltuieli de personal, cheltuieli cu bunuri

și servicii, dobanzi, subvenții, fonduri de rezervă, transferuri între autorități ale
administrației publice, alte transferuri, proiecte cu finanțare din fonduri externe
nerambursabile postaderare, asistență socială, proiecte cu finanțare din fonduri externe
nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-2020, alte chletuieli, cheltuieli aferente
programelor cu finanțare rambursabile

-cheltuieli de capital – în această categorie se includ: active nefinanciare, active financiare

și fondul national de dezvoltare

-operațiuni financiare – împrumuturi, rambursări de credite

17
 3.3.2 Cheltuielile publice
Din punct de vedere al clasificației funcționale, cheltuielile publice se grupează după
destinaţia lor pentru a evalua alocarea fondurilor publice unor activităţi sau obiective
care definesc necesităţile publice și se impart în:

- Partea I Servcii publice generale: Autorități publice și acțiuni externe, Cercetare

fundamentală și cercetare dezvoltare, Alte servicii publice generale, Tranzacții privind
datoria publică și împrumuturi, Transferuri cu caracter general între diferite nivele ale
administrației
- Partea a II a Apărare, ordine publică și siguranță națională: Apărare, Ordine publică și
siguranță națională
- Partea a III a Cheltuieli social culturale: Învățământ, Sănătate, Cultura, recreere și religie,
Asigurări și asistența socială
- Partea a IV a Servcii și dezvoltare publică, locuințe, mediu și ape : Locuințe, servicii și
dezvoltare publică, Protecția mediului
- Partea a V a Acțiuni economice: Acțiuni generale economice, comerciale și de muncă,
Combustibili și energie, Industria extractivă, prelucrătoare și construcții
- Agricultura, silvicultura, piscicultura și vânătoarea, Transporturi, Comunicații, Cercetare și
dezvoltare în domeniul economic, Alte acțiuni economice
18
 3.3.2 Cheltuielile publice
Cheltuielile publice reprezintă modalităţi de repartizare şi utilizare a fondurilor
bănești bugetare în vederea atingerii obiectivelor generale ale societăţii.

 Din punct de vedere al clasificației economice, cheltuielile publice se grupează

după natura şi efectul lor economic și se împart în:

-cheltuieli curente - această categorie cuprinde: cheltuieli de personal, cheltuieli

cu bunuri și servicii, dobânzi, subvenții, fonduri de rezervă, transferuri între
autorități ale administrației publice, alte transferuri, proiecte cu finanțare din
fonduri externe nerambursabile postaderare, asistență socială, proiecte cu
finanțare din fonduri externe nerambursabile aferente cadrului financiar 2014-
2020, alte chletuieli și cheltuieli aferente programelor cu finanțare rambursabile

-cheltuieli de capital – în această categorie se includ: active nefinanciare, active

financiare și fondul national de dezvoltare

-operațiuni financiare: împrumuturi și rambursări de credite

19
 3.4. Principii şi reguli bugetare

În conformitate cu Legea privind finanţele publice nr. 500/2002, la baza elaborării

și execuției bugetului stau următoarele principii:

1. Principiul universalităţii bugetare

Conform acestui principiu, veniturile şi cheltuielile se includ în buget în
totalitate, în sume brute. Prin urmare, niciun venit public şi nicio alocare
bugetară nu se poate percepe şi respectiv, repartiza, în afara cadrului bugetar.

2. Principiul publicităţii bugetare

Conform acestui principiu, bugetul public, în toate componentele sale, este supus
atenţiei opiniei publice. Cu ocazia dezbaterilor parlamentare care sunt publice,
sunt aprobate principalele prevederi bugetare. După adoptarea oficială a Legii
privind bugetul de stat, aceasta se publică în Monitorul Oficial, fapt ce conferă
posibilitatea cunoaşterii ei de către toți cei interesați.
Astfel spus, acest principiu impune sistemului bugetar deschidere şi transparenţă.

20
 3.4. Principii şi reguli bugetare
3. Principiul unităţii
Acest principiu presupune elaborarea, în fiecare an, a unui buget unic în care vor
fi înscrise toate veniturile și cheltuielile bugetare anuale pentru a asigura utilizarea
eficientă şi monitorizarea fondurilor publice.
4. Principiul anualităţii
Potrivit acestui principiu, anualitatea bugetară se referă la durata execuţiei
bugetare, Guvernul fiind obligat să încaseze veniturile şi să efectueze cheltuielile
aprobate de Parlament prin legea bugetară în cursul anului bugetar la care se
referă.
5. Principiul specializării bugetare
Conform acestui principiu, veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu şi se aprobă
în buget pe surse de provenienţă şi, respective, pe categorii de cheltuieli grupate
după natura lor economică şi destinaţie, conform clasificaţiei bugetare.
Clasificaţia bugetară este un document tehnic elaborat de Ministerul Finanţelor Publice care
grupează veniturile și cheltuielile într-o anumită ordine pe titluri, capitole, subcapitole,
articole şi paragrafe, precum și alineate atunci când este necesară o si mai mare detaliere.

21
 3.4. Principii şi reguli bugetare
6. Principiul unităţii monetare
Toate operaţiunile bugetare se exprima în moneda naţională.

7. Principiul neafectării bugetare

Acest principiu prevede că veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei
cheltuieli bugetare (adică nu se stabilește că un anumit venit se încasează pentru
efectuarea unei anumite cheltuieli), cu excepția donațiilor și sponsorizărilor, care
au stabilite destinații distincte.

8. Principiul echilibrului bugetar

Conform acestui principiu, veniturile bugetare ar trebui să acopere cheltuielile
bugetare și sistemul bugetar să fie echilibrat.
În situația în care veniturile ordinare nu acoperă cheltuielile, deficitul bugetar
urmează să fie acoperit din venituri extraordinare. Dacă veniturile ordinare
depășesc cheltuielile, atunci apare execedentul bugetar.
.
 
22
 3.5. Etapele procedurii bugetare
 Etapele procedurii bugetare sunt:
- elaborarea proiectului de buget - întocmirea proiectelor de bugete în vederea
supunerii spre aprobare Parlamentului sau organelor deliberative locale
- aprobarea bugetului -dezbaterea şi votarea legilor bugetare anuale şi a legilor
de rectificare bugetară
- execuția bugetară -cuprinde mai multe faze, respectiv:
- repartizarea pe trimestre a veniturilor şi cheltuielilor bugetare;
- execuţia de casă bugetară;
- încasarea veniturilor;
- efectuarea cheltuielilor.
- încheierea execuției bugetare -modului de gestionare a bugetului într-o dare de
seamă care demonstrează raportul între veniturile efectiv realizare şi cheltuielile
efectuate.
 - Controlul execuţiei bugetare se realizează sub mai multe aspecte, respectiv: un
control administrativ specializat (MFP), control ulterior al calităţii gestiunii banilor
publici ( Curtea de Conturi).
 
23