Analizarea veniturilor publice.

Identificarea veniturilor publice: impozite si taxe

Veniturile publice includ resursele financiare ale administraţiei de stat, ale asigurărilor

sociale de stat şi ale instituţiilor publice cu caracter autonom. Dimensiunea şi structura lor
depind de un complex de factori, in care se includ:

 factori economici, concretizaţi in produsul intern brut şi dinamica sa;

 factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobandă, concretizaţi in preţ şi
evoluţia sa;
 factori sociali, respectiv educaţionali, culturali, de sănătate ş.a.;
 factori demografici, concretizaţi in numărul şi structura populaţiei şi care determină
numărul contribuabilor;
 factori politici şi militari;
 factori financiari, care se concretizează in dimensiunea cheltuielilor publice.

Veniturile publice pot fi structurate după mai multe criterii:

Conţinutul economic al veniturilor:

 venituri fiscale, adică prelevări cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege şi care au,
de aceea, o flexibilitate redusă (condiţiile lor nu se pot modifica decat prin lege);
 resurse de trezorerie, adică imprumuturi pe termen scurt (sub forma certificatelor
de depozit, bonurilor de tezaur ş.a.) efectuate de Ministerul Finanţelor pentru
acoperirea deficitelor temporare (goluri de casă) ale bugetelor din sistemul bugetului
de stat;
 imprumuturi publice pe termen mediu sau lung, sub forma obligaţiunilor de stat sau
a unor credite preluate de la organisme financiare internaţionale, state, bănci sau
consorţii bancare;
 emisiune monetară fără acoperire, cu scopul de a finanţa deficitul bugetar şi care
generează inflaţie;

Ritmicitatea incasării:

 venituri ordinare sau curente, care sunt obţinute de stat in mod obişnuit (venituri
fiscale, venituri din sectorul public etc.);
 venituri extraordinare, la care se recurge in situaţii deosebite (imprumuturi,
transferuri, ajutoare etc.);

Provenienţa:

 venituri interne, provenite din economia naţională;

 venituri externe, provenite din străinătate;
Nivelul de referinţă:

 venituri ale bugetului de stat;

 venituri ale asigurărilor sociale de stat;
 venituri cu destinaţie specială, pentru acoperirea cheltuielilor din fonduri speciale;
 venituri ale bugetelor locale.

Structura veniturilor bugetare totale, conform bugetului aprobat in anul 2004, include:

Venituri curente, din care:

A. Venituri fiscale, din care:

Impozite directe:

 impozit pe profit;
 impozit pe salarii şi venituri, din care -cote şi sume defalcate pentru bugetele locale
(se scad);
 alte impozite directe;
 contribuţii;

Impozite indirecte, din care:

 TVA, din care: incasat, sume defalcate pentru bugetele locale (se scad);
 accize;
 taxe vamale;
 alte impozite indirecte;

B. Venituri nefiscale;

Venituri din capital

Incasări din rambursarea imprumuturilor acordate

Veniturile fiscale , ca cele ce reprezintă cea mai insemnată parte a veniturilor publice, sunt
clasificate la randul lor după mai multe criterii:

caracteristicile de fond şi formă:

 impozite directe, stabilite pentru fiecare contribuabil in parte, nominal, aşezate pe

venit şi/sau pe avere;
 impozite indirecte, stabilite pe consumul de bunuri şi servicii, nepersonalizate,
aşezate pe cheltuieli;

obiectul impunerii:

 impozite pe venit;
 impozite pe avere;
 impozite pe consum;
scopul urmărit:

 impozite financiare, instituite pentru acoperirea cheltuielilor statului;

 impozite de ordine, instituite pentru limitarea unor acţiuni sau pentru realizarea
unor obiective, altele decat cele fiscale, de exemplu: suprataxele pentru limitarea
consumului de tutun, impozitele pentru fondurile speciale;

frecvenţa incasării:

 impozite permanente sau ordinare, care au caracter peren şi se incasează periodic;

 impozite incidentale sau extraordinare, care se instituie pentru perioade
determinate şi au de regulă un scop strict precizat care, odată realizat, determină
desfiinţarea respectivului impozit;

instituţia administratoare:

 impozite ale administraţiei centrale, incasate direct la bugetul de stat, din care se pot
stabili nivele sau cuantumuri ce pot fi reţinute de organele locale; de exemplu,
impozitul pe salarii pentru care, prin legea bugetului, se stabileşte ce judeţe şi in ce
cotă işi pot reţine o parte din impozitul pe salarii colectat de la unităţile rezidente in
respectivul judeţ;
 impozite ale administraţiei locale, care se incasează de către organul local care le-a
iniţiat.

Impozitele directe, la randul lor, se clasifică după obiectul impunerii in:

 impozite reale, aşezate pe obiecte şi care nu ţin seama de situaţia personală a

contribuabilului, cum sunt: impozitul funciar, impozitul pe clădiri, impozitul pe
activităţi industriale şi comerciale şi profesii libere, impozitul pe capitalul mobiliar
sau bănesc;
 impozite personale, aşezate pe venit sau pe avere şi care ţin seama de situaţia
personală a contribuabilului.

Impozitele indirecte, la randul lor, se clasifică după forma lor in:

 taxe de consum;
 venituri din monopoluri fiscale;
 taxe vamale;
 taxe de timbru şi de inregistrare.