Impozitele directe.

-Eseu-
Impozitele este contribuitia baneasca obligatori a persoanlor fizice si juridice stabilite
prin legela bugetul statului cu titlu definitive sau nerambursabil in vederea acoperiri cheltuiri
publice.
Impozitul imbraca diverse forme, dar intodeauna este vorba despre banii incasati de
un stst, acesti bani se folosesc apoi pentru a finanta anumite unitati sau srvicii, cum sunt
spitalele, scolile, muzeele, bibliotecile, etc. Cele mai obisnuite impozite applicate persoanelor
fizice sunt: impozitul pe venit (un procentaj dat statului din câștigurile individuale);
impozitul pe consum: TVA (taxa pe valoarea adăugată) și accizele la tutun, alcool, produse
energetice și unele bunuri specifice, cum ar fi cafeaua în Germania; impozitul pe
proprietate (pe baza valorii terenului și a bunurilor imobiliare); tarife/taxe vamale (impozit
aplicat bunurilor importate cu scopul de a sprijini firmele naționale); accize (impozit indirect
aplicat la vânzarea unui anumit bun); taxa de mediu (un cost suplimentar adăugat la prețul
de cumpărare sau de utilizare a produselor ori activităților poluante, cu scopul de a descuraja
consumul și producția acestora); impozitul pe câștigurile de capital (un tip de impozit
aplicat câștigurilor de capital, adică profiturilor pe care le înregistrează un investitor când
cineva vinde un bun de capital la un preț mai mare decât prețul de achiziție); impozitul pe
succesiune (un impozit plătit pentru banii sau bunurile imobiliare moștenite în urma
decesului unei persoane).
Caracterul obligatoriu al impozitelor trebuie inteles in sensul ca plata acestora catre
stat este o sarcina impusa tuturor persoanelor fizice si/sau juridice care realizeaza venit dintr-
o anumita sursa sau poseda un anumit gen de avere pentru care, conform legii, datoreaza
impozit.
Sarcina achitarii impozitului pe venit revine tuturor persoanelor fizice si/sau juridice
care realizeaza venit dintr-o anumita sursa prevazuta de lege.
Impozitul incasat intra direct în bugetul national, in timp ce tarifele si taxele vamale
sunt incasate la nivel national, dar intra in bugetul UE.

IMPOZITELE DIRECTE
Sunt o categorie de impozite clasificate după trăsăturile de fond şi formă. Printre
caracteristicile impozitelor directe se enumeră: Impozitele directe au următoarele caracterisci:
 Sunt impozite nominale
 Se bazate pe capacitatea contributvă a plătitorului
 Sunt bazate pe capacitatea contribuitivă a plătitorului
 Plătitorul se identifică cu suportatorul calculează cu cote progresive în tranşe
sau cu cote proportionale.
 Permit stabilirea unui venit minim neimpozabil neimpozabil
 Au un caracter rigid
Impozitele directe se clasifică după obiectul impunerii în: impozite reale si personale.
Impozitele reale sunt aşezate pe obiectul activităţii şi nu sunt caracteristice
epociicontemporane. Impozitele personale sunt aşezate pe venit şi pe avere şi constituie
forma de impunerecea mai răspândită astăzi.
 Impozitele pe venit-obiectul impozitului îl constituie venitul realizat de orice
persoană fizică sau juridică,aşa numitul venit brut. Acest venit este ajustat potrivit legii prin
deducerea unor cheltuieli pe care le-a suportat contribuabilul, obţinându-se venitul impozabi.
In acest context, cheltuielile deductibile fac referire la:
 Cheltuieli pentru desfăşurarea actvităţii

 Dobânzile plăte pentru

creditele ulizate
 Dobânzile plăte pentru
creditele ulizat
 Dobânzile plăte pentru
creditele ulizate
 Dobânzile plăte pentru
creditele ulizat
 Dobânzile plătite pentru creditele utilizate
 Vărsăminte la fondul de amortizare şi la cel de rezervă
 Cotizaţiile pentru asigurările sociale
 Primele de asigurare
 Unele cheltuieli social-culturale
 Pierderi din activitatea anilor precedenţi
După criteriul subiectului impozitului, impozitele pe venit sunt:
 impozite pe veniturile persoanelor fizice;
 impozite pe veniturile persoanelor juridice.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice- subiectul acestui impozit sunt persoanele fizice
care îşi au domiciliul sau rezidenţa înstatul beneficiar al respectivului impozit, precum şi
persoane nerezidente (cu unele excepţii)care realizează venituri în respectivul stat.
Impozitul pe venitul persoanelor fizice în România
Până în anul 2000 exista impunerea separată a diferitelor tipuri de venituri, impozitulpe
salariu se calcula în cote progresive în tranşe (existau 5 cote). Din anul 2000 s-a trecut la
metoda impunerii globale calculându-se impozitul pevenitul global (IVG).Impunerea globală
presupunea două etape:
1) În cursul anului se plăteau impozite anticipate pentru diferite venituri realizate
desubiectul impozabil;
2) În primul trimestru al anului viitor se globalizau veniturile, se calcula impozitulasupra
acestui venit global cu aceleaşi cote de 18-40% dar stabilite la tranşe anualede venit şi se
compara impozitul pe venitul global (IVG) cu suma impozitelor.
 Când IVG era mai mare decât s-a plătit în timpul anului rezulta încă un impozit deplată.
Dacă IVG era mai mic decât s-a plătit în timpul anului rezulta un impozit de restituit.De la 1
ianuarie 2005 s-a renunţat la IVG şi s-a introdus cota unică de impunere de 16%.
In România se impun următoarele categorii de venituri:
 venituri din activităţi independente (comerţ, profesii liberale etc);
 venituri din salarii și asimilate salariilor (atât în bani cât şi în natură);
 venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
 venituri din investiții (dividende, dobânzi);
 venituri din pensii;
 venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 venituri din premii şi jocuri de noroc;
 venituri din transferul proprietăților imobiliare;
 venituri din alte surse
Impozitul pe veniturile peroanelor juridice
 Subiectul acestui impozit sunt persoanele juridice care obţin venituri în
statulbeneficiar al respectivului impozit, indiferent de domiciliul lor. Acest tip de
impozit seprezintă sub următoarele forme:
 impozit pe societăţi;
 impozit pe corporaţii;
 impozitul pe profit (în România).
Plătitorii sunt societăţile comerciale organizate sub forma societăţilor de capital.
Societăţile comerciale sunt:
 societăţi de capital, SNC, SA;
 societăţi de persoane, SRL.Societăţile de capital au delimitat patrimoniul
societăţii faţă de averea participanţilor şirăspunderea e proporţională cu capitalul
deţinut.
Societăţile de persoane nu au delimitată averea participanţilor faţă de cea a
societăţii.În unele ţări ele plătesc impozit pe venit participanţilor persoanelor fizice, sau pot
opta pentruplata impozitului pe profit.
Profitul (câştigul societăţii) se determină ca diferenţă între veniturile totale
şicheltuielile totale (profit brut).
Profitul brut este ajustat cu anumite cheltuieli deductibile rezultând profitul
impozabil,care se impozitează cu cota impozitului pe profit (16%) rezultând profitul net care
esterepartizat atât pentru societatea comercială cât şi acţionarilor sub formă de dividend
În România se impun următoarele categorii de venituri:
 venituri din activităţi independente (comerţ, profesii liberale etc);
 venituri din salarii și asimilate salariilor (atât în bani cât şi în natură);
 venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
 venituri din investiții (dividende, dobânzi);
 venituri din pensii;
 venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 venituri din premii şi jocuri de noroc;
 venituri din transferul proprietăților imobiliare;
 venituri din alte surse. Impozitul pe veniturile peroanelor juridice
Subiectul acestui impozit sunt persoanele juridice care obţin venituri în
statulbeneficiar al respectivului impozit, indiferent de domiciliul lor.
 Acest tip de impozit seprezintă sub următoarele forme:
 impozit pe societăţi;
 impozit pe corporaţii;
 impozitul pe profit (în România).
Plătitorii sunt societăţile comerciale organizate sub forma societăţilor de capital.
Societăţile comerciale sunt:
 societăţi de capital, SNC, SA;
 societăţi de persoane, SRL.Societăţile de capital au delimitat patrimoniul
societăţii faţă de averea participanţilor şirăspunderea e proporţională cu
capitalul deţinut.
Societăţile de persoane nu au delimitată averea participanţilor faţă de cea a societăţii.
În unele ţări ele plătesc impozit pe venit participanţilor persoanelor fizice, sau pot
opta pentruplata impozitului pe profit.
Profitul (câştigul societăţii) se determină ca diferenţă între veniturile totale
şicheltuielile totale (profit brut).
Profitul brut este ajustat cu anumite cheltuieli deductibile rezultând profitul
impozabil,care se impozitează cu cota impozitului pe profit (16%) rezultând profitul net care
esterepartizat atât pentru societatea comercială cât şi acţionarilor sub formă de dividende.
Practica fiscală cunoaşte patru modalităţi de impunere a societăţilor de
capital(impunerea profitului):
1. se impune profitul şi apoi se impun dividendele;
2. se impune numai profitul societăţii comerciale şi nu se impun
dividendele,creându-se inechitate fiscală;
3. se impun numai dividendele şi nu se impune profitul societăţii
comerciale, stimulându-se astfel dezvoltarea activităţii agenţilor economici;
4. de la început profitul se repartizează o parte pentru societatea comercială şi o
partepentru acţionari impozitându-se fiecare separat.
Cotele de impunere sunt proporţionale. Variază de la o ţară la alta după mărimea
profitului, natura profitului, natura proprietăţii societăţii comerciale respective. De la 1
ianuarie 2005 cota de impozit pe profit în România este de 16%.
Impozitele pe avere - sunt aşezate în legătură cu proprietatea deţinută de persoanele
fizice sau juridice. Acestea imbracă următoarele forme:
 impozitul pe averea propriu-zisă (terenuri, imobile);
 impozitul pe circulaţia averii;
 impozitul pe sporul de avere;
 impozitul pe sporul de avere dobândit pe timp de război;
 impozit asupra creşterii averii de la cumpărare la revânzare.
Sunt încasate de regulă de bugetele locale.
Pentru ca prin impozite sa se poata realiza obiectivele financiare, economice si sociale
urmarite de catre stat la introducerea lor, este necesar ca reglementarile fiscale sa fie
cunoscute si respectate atat de organele fiscale, cat si de contribuabili.
Printre elementele impozitului se numara: subiectul (platitorul), suportatorul, obiectul
impunerii, sursa impozitului, unitatea de impunere, cota (cotele) impozitului, asieta,
termenele de plata, etc. Subiectul impozitului (contribuabilul) este persoana fizica sau
juridica obligata prin lege la plata acestuia. Suportatorul (destinatarul) impozitului este
persoana care suporta efectiv impozitul.
 Obiectul impunerii il reprezinta materia supusa impunerii. La impozitele directe,
obiect al impunerii poate fi venitul sau averea. Sursa impozitului arata din ce anume se
plateste impozitul.
Unitatea de impunere se foloseste pentru exprimarea dimensiunii obiectului
impozabil. Drept unitate de impunere putem intalni: unitatea monetara, metrul patrat de
suprafata utila, hectarul de teren, bucata, kilogramul, litrul, etc
Cota impozitului sau cota de impunere reprezinta impozitul aferent unei unitati de
impunere.
Asieta (modul de asezare al impozitului) reprezinta totalitatea masurilor care se iau de
organele fiscale in legatura cu fiecare subiect impozabil, pentru identificarea obiectului
impozabil, stabilirea marimii materiei imozabile si determinarea impozitului datorat
statului.Termenul de plata indica data pana la care impozitul trebuie achitat statului.
Rolul impozitelor de stat se manifesta pe plan financiar, economic si social, cel mai
important fiind rolul impozitelor care se manifesta pe plan fi-nancar, deoarece acesta
constituie mijlocul principal de procurare a resur-selor financiare necesare pentru acoperirea
cheltuielilor publice. Pe plan so-cial, rolul impozitelor se concretizeaza in faptul ca prin
intermediul lor, stat-ul procedeaza la redistrubuirea unei parti importante din produsul intern
brut intre grupuri sociale si indivizi, intre persoanele fizice si cele juridice.