Sistemul veniturilor publice

1. Conţinutul şi structura veniturilor publice

2. Factorii care influenteaza veniturile publice

1. Conţinutul şi structura veniturilor publice

Este cunoscut faptul ca, economia moderna este caracterizata de o crestere a necesarului de
venituri mult mai mare decat a posibilitatilor de procurare a acestora.Veniturile definesc bogatia unui
stat.
Veniturile publice - reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor
economice şi sociale într-un interval de timp determinat.
Veniturile financiare publice includ:
 veniturile administraţiei de stat centrale şi locale;
 veniturile necesare protecţiei şi asigurărilor sociale de stat;
 veniturile instituţiilor şi autorităţilor publice cu caracter autonom.

Structura veniturilor publice si factorii care le influenteaza

Avand in vedere cele prezentate, veniturile publice se clasifică astfel:

a) după conţinutul economic:

 venituri fiscale (sume cu caracter obligatoriu, stabilite prin lege având în acelaşi timp o
flexibilitate redusă, adică condiţiile lor nu se pot modifica decât prin lege; exemplu:
impozite, taxe, contribuţii);
 resurse de trezorerie (împrumuturi pe termen scurt sub forma certificatelor de depozit,
bonurilor de tezaur, efectuate de Ministerul Finanţelor Publice pentru acoperirea
deficitelor temporare ale bugetelor din sistemul bugetului de stat;
 împrumuturi publice pe termen mediu sau lung (obligaţiuni de stat sau credite preluate de
la organisme financiare internaţionale, state, bănci sau consorţii bancare);
 finanţare prin emisiune monetară fără acoperire (mijloc de finanţare a deficitului bugetar
care generează inflaţie).

b) în funcţie de ritmicitatea încasărilor:

 venituri ordinare sau curente – sunt acele resurse la care statul apelează în mod obişnuit în
condiţii considerate normale şi care se încasează la buget cu o anumită regularitate; de
exemplu: venituri fiscale, contribuţiile pentru asigurările sociale de stat, contribuţii ce
alimentează fondurile speciale şi veniturile nefiscale;
  venituri extraordinare – cele la care statul recurge în situaţii deosebite, când resursele
curente nu acoperă cheltuielile publice; de exemplu: împrumuturile de stat interne şi
externe, transferurile intre bugete, ajutoarele si donatiile obtinute din strainatate, etc.

c) în funcţie de provenienţă:
 venituri interne provenite din economia naţională (impozite, taxe, contributii obligatorii,
venituri din prestari servicii (cantine studentesti, tabere, servicii religioase, calificare
profesionala, furnizare utilitati, transport in comun), imprumuturi interne, etc;
 venituri externe provenite din străinătate (imprumuturi de la institutii financiare
internationale, de la banci cu sediul in alte state, de la guvernele altor tari, transferuri
externe primite sub forma ajutoarelor nerambursabile de la organismele internationale sau
chiar din partea altor state).

d) după nivelul de referinţă:

 venituri financiare ale bugetului de stat din care fac parte:

 veniturile curente (impozite, taxe, contribuţii, venituri nefiscale), care:

 deţin ponderea cea mai mare în formarea bugetului public;

 se încasează pe baza unor prevederi legale care au o valabilitate mare în timp;
 în funcţie de natura lor, acestea se împart în venituri fiscale şi venituri nefiscale.

 venituri din capital, care:

 deţin o pondere scăzută în structura veniturilor bugetare;

 au o provenienţă obiectivă, rezultată din valorificarea prin vânzare a unei părţi din
avuţia naţională aflată în patrimoniul public;
 se concretizează în:
 veniturile obţinute prin valorificarea unor bunuri ale statului (cum ar
fi cele obţinute din vânzarea locuinţelor);
 veniturile obţinute din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor
publice (echipamente de birotică, mobilier, materiale de construcţie
rezultate din demolări, mijloace de transport etc.);

 venituri financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat - care provin din contribuţiile
pentru asigurările sociale şi din alte surse care alimentează asigurările sociale de stat.
  venituri financiare care alimentează fonduri cu destinaţie specială - care constau în
general, din contribuţiile care alimentează fondurile speciale constituite la nivel central.

 venituri financiare ale bugetelor locale ale unităţilor administrativ-teritoriale care cuprind:

 impozitele, taxele şi veniturile nefiscale cu caracter local;

 cotele şi sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat;
 transferurile cu destinaţie specială de la bugetul de stat;
 alte venituri proprii ale bugetelor locale, inclusiv veniturile din capital.

În România veniturile publice sunt structurate pe criterii economice în conformitate cu structura

sistemului bugetar.
Principalele categorii de venituri publice sunt:
I. Venituri curente
A) Venituri fiscale, din care:
1) Impozite directe:
a) impozit pe profit;
b) impozit pe venit (din salarii, chirii, dobanzi, dividende, jocuri de noroc etc),
c) alte impozite directe.
2) Impozite indirecte:
a) TVA;
b) accize;
c) taxe vamale;
d) alte impozite indirecte.
B) Venituri nefiscale
 varsaminte din profitul net al regiilor autonome;
 venituri din dobanzi, venituri din dividende;
 venituri din inchirieri, concesiuni;
 amenzi, penalitati, confiscari;
 donatii si sponsorizari;
 venituri din vanzari de bunuri si prestari servicii;
 venituri din taxe de protectia mediului;
 taxe administrative ( de ex. pentru eliberare carte de identitate, permis de conducere).
II. Venituri din capital (valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice, venituri din vanzari
de proprietati sau actiuni, obligatiuni detinute de stat)
III. Operatiuni financiare (imprumuturi contractate si incasari din rambursarea imprumuturilor
acordate)
 Cea mai însemnată parte a veniturilor publice o reprezintă veniturile fiscale, al caror nivel
este limitat, iar in cele mai multe cazuri insuficient. Stim cu totii ca, incasarile din impozite nu pot
creste intr-un ritm alert. Cresterea nivelului veniturilor fiscale are la baza o serie de modificari ale
sistemului fiscal, legate fie de nivelul cotelor de impunere utilizate in acel moment, fie modificari care
vizeaza introducerea unor noi categorii de impozite si taxe. Dar, introducerea unor astfel de masuri
trebuie sa aiba la baza acordul puterii legislative, iar acest lucru nu se poate realiza foarte repede, de
aceea se apeleaza la alte categorii de venituri pentru a acoperi nevoia la un moment dat.

2. Factorii care influenteaza veniturile publice

Cererea de venituri publice este determinata de nivelul si evolutia cheltuielilor publice. Pentru
acoperirea cererii de venituri publice la un moment dat este necesara existenţa unei multitudini de
factori de influenţă printre care enumeram:

 factori economici - concretizaţi în produsul intern brut şi dinamica sa; dezvoltarea economica
conduce la cresterea PIB, ceea ce implica largirea bazei de impozitare pentru profit, venit, taxa
pe valoare adaugata, etc;
 factori monetari, de tipul masă monetară, credit, dobândă, concretizaţi în preţ şi evoluţia sa;
cresterea economica reclama finantarea activitatilor prin credit, ceea ce genereaza majorarea
costurilor de productie, deci, si a preturilor, pe seama dobanzilor. Astfel, impozitele pe
consum ( TVA, accize) vor aduce venituri suplimentare la buget.
 factori sociali - respectiv educaţionali, culturali, de sănătate; o paleta larga de categorii
sociale necesita dimensionarea atenta si suficienta a resurselor financiare publice in scopul
acoperirii nevoilor de educatie, sanatate, protectie sociala etc;
 factori demografici - concretizaţi în numărul şi structura populaţiei şi care determină numărul
contribuabililor; se refera la populatia activa, cresterea populatiei active in raport cu cea care
nu munceste (pensionari, copii) coduce la majorarea bazei globale de impozitare, prin sporirea
veniturilor generate prin munca sau investitii personale, deci ofera potential de crestere a
veniturilor publice; in acelasi timp scaderea populatiei active in raport cu cea inactiva necesita
eforturi sporite de identificare si colectare de venituri publice in vederea acoperirii
necesitatilor de ordin public, mai ales cele de ordin social (problema acoperirii pensiilor, care
se bazeaza pe contributiile CAS ale angajatilor);
 factori politici - masurile de politica economica si sociala influenteaza volumul resurselor
financiare publice prin sporirea fiscalitatii sau prin avantajele fiscale oferite diversilor agenti
economici sau diferitelor ramuri economice sau chiar populatiei.