Tema 8

IMPOZITELE DIRECTE

Impozitele directe reprezintă prelevări obligatorii asupra celor care realizează venituri
sau deţin avere, având drept caracteristică principală, impactul imediat şi direct asupra
plătitorului.
Impozitele directe sunt impozitele care se datorează de contribuabil pentru venitul
obţinut sau pentru averea deţinută.
Sunt o categorie de impozite clasificate după trăsăturile de fond şi formă. Printre
caracteristicile impozitelor directe se enumeră ( figura 1):

Impozitele directe au următoarele caracteristici:

Sunt impozite nominale

Sunt bazate pe capacitatea contributivă a plătitorului

Plătitorul se identifică cu suportatorul

Se calculează cu cote progresive în tranşe sau cu cote

proporţionale

Permit stabilirea unui venit minim neimpozabil

Au un caracter rigid

Figura 1. Caracteristicile impozitelor directe

Impozitele directe se clasifică după obiectul impunerii în:

 impozite reale;
 personale.

Impozitele reale se caracterizează prin aceea că obiectul impunerii se defineşte în mod

cantitativ, iar prin evaluare, se determină o valoare brută de impozitare. Aceste impozite se
aplicau asupra pământului, clădirilor, activităţilor industriale, comerciale, profesiilor
liberale, capitalurilor băneşti, la impunere luându-se în considerare produsul brut (şi nu cel
net). Exemple sunt: suprafaţa de teren, numărul animalelor, metrii pătraţi, etc.
Impozitele reale nu sunt caracteristice epocii contemporane.
Impozitele personale sunt aşezate pe venit şi pe avere şi constituie forma de
impunere cea mai răspândită astăzi.
Impozitele personale – se caracterizează prin aceea că se aplică asupra venitului sau
averii contribuabilului fiind diferenţiate în funcţie de: mărimea veniturilor sau a averilor şi
de situaţia personală a fiecărui plătitor (contribuabil).

1
Impozitele personale se impart în:
 impozite pe venit;
 impozite pe avere.

Impozitele pe venit
Obiectul impozitului îl constituie venitul realizat de orice persoană fizică sau juridică,
aşa numitul venit brut. Acest venit este ajustat potrivit legii prin deducerea unor cheltuieli pe
care le-a suportat contribuabilul, obţinându-se venitul impozabil.
După criteriul subiectului impozitului, impozitele pe venit sunt:
 impozite pe veniturile persoanelor fizice;
 impozite pe veniturile persoanelor juridice.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Subiectul acestui impozit sunt persoanele fizice care îşi au domiciliul sau rezidenţa în statul
beneficiar al respectivului impozit, precum şi persoane nerezidente (cu unele excepţii) care
realizează venituri în respectivul stat. Scutirile se referă, de regulă, la calitatea unor
contribuabili (de exemplu: familiile regale, diplomaţii străini de pe teritoriul ţării respective,
militarii, instituţii publice etc.) sau la nivelul venitului realizat (de exemplu, nu se impozitează
un anumit venit minim garantat). In Romania venitul minim pe economie.

OBS! Am facut impunerea veniturilor persoanelor fizice prin cote progresive simple si cote
progresive in transe, impunerea prin metoda separata si globala.

Impozitul pe venitul persoanelor fizice în România

Până în anul 2000 exista impunerea separată a diferitelor tipuri de venituri, impozitul
pe salariu se calcula în cote progresive în tranşe (existau 5 cote).
Din anul 2000 s-a trecut la metoda impunerii globale calculându-se impozitul pe
venitul global (IVG).
Impunerea globală presupunea două etape:
1) În cursul anului se plăteau impozite anticipate pentru diferite venituri realizate de
subiectul impozabil;
2) În primul trimestru al anului viitor se globalizau veniturile, se calcula impozitul
asupra acestui venit global cu aceleaşi cote de 18-40% dar stabilite la tranşe anuale
de venit şi se compara impozitul pe venitul global (IVG) cu suma impozitelor.
Când IVG era mai mare decât s-a plătit în timpul anului rezulta încă un impozit de
plată. Dacă IVG era mai mic decât s-a plătit în timpul anului rezulta un impozit de restituit.
De la 1 ianuarie 2005 s-a renunţat la IVG şi s-a introdus cota unică de impunere de
16%, care s-a modificat de la 1 ianuarie 2018 si este astazi de 10%.

2
 În România se impun următoarele categorii de venituri:

 venituri din activităţi independente (comerţ, profesii liberale etc);

 venituri din salarii și asimilate salariilor (atât în bani cât şi în natură);
 venituri din cedarea folosinţei bunurilor;
 venituri din investiții (dividende, dobânzi);
 venituri din pensii (se impoziteaza pensiile > 2000 lei);
 venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură;
 venituri din premii şi jocuri de noroc;
 venituri din transferul proprietăților imobiliare din patrimoniul personal;
 venituri din alte surse.

Impozitul pe veniturile persoanelor juridice

Subiectul acestui impozit sunt persoanele juridice care obţin venituri în statul
beneficiar al respectivului impozit, indiferent de domiciliul lor. Acest tip de impozit se
prezintă sub următoarele forme:

 impozit pe societăţi;
 impozit pe corporaţii;
 impozitul pe profit (în România).

Plătitorii sunt societăţile comerciale organizate sub forma societăţilor de capital.

Societăţile comerciale sunt:
 societăţi de capital, SNC, SA;
 societăţi de persoane, SRL.

Societăţile de capital au delimitat patrimoniul societăţii faţă de averea participanţilor şi

răspunderea e proporţională cu capitalul deţinut.
Societăţile de persoane nu au delimitată averea participanţilor faţă de cea a societăţii.
În unele ţări ele plătesc impozit pe venit participanţilor persoanelor fizice, sau pot opta pentru
plata impozitului pe profit.
Profitul (câştigul societăţii) se determină ca diferenţă între veniturile totale şi
cheltuielile totale (profit brut).
Profitul brut este ajustat cu anumite cheltuieli deductibile rezultând profitul impozabil,
care se impozitează cu cota impozitului pe profit (16%) rezultând profitul net care este
repartizat atât pentru societatea comercială cât şi acţionarilor sub formă de dividende.

3
 Practica fiscală cunoaşte patru modalităţi de impunere a societăţilor de capital
(impunerea profitului):

1) se impune profitul şi apoi se impun dividendele;

2) se impune numai profitul societăţii comerciale şi nu se impun dividendele,
creându-se inechitate fiscală;
3) se impun numai dividendele şi nu se impune profitul societăţii comerciale,
stimulându-se astfel dezvoltarea activităţii agenţilor economici;
4) de la început profitul se repartizează o parte pentru societatea comercială şi o parte
pentru acţionari impozitându-se fiecare separat.
Cotele de impunere sunt proporţionale. Variază de la o ţară la alta după mărimea
profitului, natura profitului, natura proprietăţii societăţii comerciale respective.

De la 1 ianuarie 2005 cota de impozit pe profit în România este de 16%.

Impozitele pe avere

Sunt aşezate în legătură cu proprietatea deţinută de persoanele fizice sau juridice.

Acestea imbracă următoarele forme:

 impozitul pe averea propriu-zisă (terenuri, imobile). Impozitele asupra averii

propriu-zise pot fi intâlnite atât ca impozite stabilite asupra averii, prin plata din
veniturile obtinute de pe urma averii respective, cât si ca impozite instituite pe
substanta averii.

Cele mai frecvent utilizate impozite asupra averii propriu-zise sunt:

a) impozitele pe proprietati imobiliare - se intâlnesc cel mai adesea sub forma

impozitelor asupra terenurilor si cladirilor;

b) impozitul asupra activului net - are ca obiect intreaga avere mobila si imobila pe care
o detine un contribuabil;

În unele ţări (de exemplu Suedia, Austria, Germania, Luxemburg etc.) la plata acestui impozit
sunt supuse atât persoanele fizice, cât şi cele juridice, iar în alte ţări (Danemarca, Olanda,
Franţa) acest impozit este plătit numai de persoanele fizice.
Pentru calcularea lui se folosesc fie cotele progresive in transe (în Suedia, Danemarca,
Elveţia, Franţa etc.), fie cotele progresice simple (în Germania, Austria, Olanda,Luxemburg
etc.).
 impozitul pe circulaţia averii
Impozitele pe circulatia averii se instituie in legatura cu trecerea dreptului de proprietate
asupra unor bunuri mobile si imobile de la o persoana la alta.
In aceasta categorie se includ:
 impozitul pe succesiuni;

4
  impozitul pe donatii;
 impozitul pe actele de vânzare-cumparare a unor bunuri imobile;
 impozitul pe hârtiile de valoare (actiuni, obligatiuni etc.).

Dintre impozitele pe circulatia averii, cel mai des intâlnite sunt:

a) impozitul pe succesiuni - obiectul impunerii il constituie averea primita drept
mostenire de o persoana fizica; vizeaza numai circulatia bunurilor intre persoanele
fizice.

Se stabileşte fie global pentru întreaga avere lăsată moştenire (ca de exemplu în SUA,
Australia, Marea Britanie etc.), fie separat pentru partea de avere ce revine fiecărui moştenitor
(ca de exemplu în Germania, Belgia, Franţa, Suedia etc.). Se calculează pe baza unor cote
progresive, iar nivelul acestora se diferenţiază atât în funcţie de valoarea averii care face
obiectul succesiunii, cât şi în funcţie de gradul de rudenie dintre persoana decedată şi
moştenitorul acesteia (la aceeaşi valoare a averii lăsate moştenire, impozitul este cu atât mai
mare, cu cât succesorul este rudă mai îndepărtată cu persoana decedată).

b) impozitul pe donatii - a fost introdus pentru a preveni ocolirea platii impozitului pe

succesiuni, când are loc efectuarea de donatii de avere in timpul vietii; obiectul
impozitului il constituie averea primita drept donatie de catre o persoana;

Impozitul cade în sarcina persoanei care primeşte donaţia (care se numeşte donatar) şi se
calculează pe baza unor cote progresive al căror nivel este influenţat de:
 valoarea averii donate;
 gradul de rudenie între donator şi donatar;
 momentul şi scopul donaţiei (uneori).

c) impozitul pe actele de vânzare-cumparare a unor bunuri mobile si imobile:

se utilizeaza frecvent si cade in sarcina cumparatorilor.

 impozitul pe sporul de avere;

Impozitele pe sporul de avere sau pe cresterea valorii averii au ca obiect sporul de valoare pe
care l-au inregistrat unele bunuri in cursul unei perioade de timp;
In aceasta categorie se includ:
 impozitul pe plusul de valoare imobiliara, impozit asupra creşterii averii de la cumpărare
la revânzare;
A fost introdus pentru impunerea sporului de valoare înregistrat de anumite bunuri imobiliare
(clădiri, terenuri) în perioada de la cumpărare şi până la vânzare, fără ca proprietarul sa fi
efectuat o cheltuială în acest scop. Subiectul impozitului este vânzatorul bunurilor imobiliare,
iar obiectul supus impunerii este diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al
bunului respectiv.

5
 impozitul pe sporul de avere dobândit in timp de razboi
Obiectul impozitului îl constituie averea dobândită în timpul sau ca urmare nemijlocită a
războiului.

In ceea ce priveste impozitele pe avere in România, ele se intâlnesc atât sub forma unor
impozite pe averea propriu-zisa, cât si a impozitelor pe circulatia averii.
Dintre impozitele pe averea propriu-zisă, mai importante sunt impozitele pe clădiri şi pe
terenuri, care se plătesc atât de persoanele fizice, cât şi juridice deţinătoare de clădiri şi
terenuri
Sunt încasate de regulă de bugetele locale.

Bibliografie selectiva

Gherghina,R., Cretan, G.(2012), Finante, Editura Universitara, Bucuresti

Mosteanu, T.coordonator (2011),Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti
Vacarel, I.coordonator(2007), Finante publice, EDP, Bucuresti
Stanciu, L, (2001), Finanţe publice, Editura Academiei Forţelor Terestre, Sibiu