Tema 9

IMPOZITELE INDIRECTE

Caracteristicile impozitelor indirecte

 Sunt impozite stabilite pe consum. Se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin

adăugarea unor cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora;
 Baza impozabilă o reprezintă volumul încasărilor din vânzarea mărfurilor, prestărilor
de servicii. Se incasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile
supuse impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a
acestora;
 Impozitele indirecte nu respectă echitatea impunerii, deşi lasă impresia că afectează în
aceeaşi măsură venitul suportatorului. Au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd
venit minim neimpozabil, nu cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau
persoane în întreţinere;
 Au caracter elastic pentru că pe măsura creşterii consumului, creşte şi volumul
încasărilor de pe urma impozitelor indirecte. Manifestă o sensibilitate sporită faţă de
conjunctura economică (de exemplu, când o economie are o evoluţie ascendentă,
impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat şi invers în situaţia de
recesiune economică);
 Se virează la bugetul public de către producători, comercianţi, însă sunt suportate de
către consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest
sens există o neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor real;
 Utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai
al populaţiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de
cumpărare a populaţiei.

 Impozitele indirecte îmbracă următoarele forme:

1) taxe de consumaţie;
2) monopoluri fiscale;
3) taxe vamale;
4) alte impozite indirecte.

1) Taxele de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare

al mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra
cărora se percep taxe de consumaţie sunt în general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi
ca structură de la o ţară la alta. Printre aceste mărfuri întâlnim: zahărul, pastele făinoase,
orezul, sarea, uleiul, vinul, berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încălţămintea.

În categoria taxelor de consumaţie intră:

a) accizele (taxe speciale de consumaţie);
b) taxele generale pe vânzări (taxele generale pe vânzari apar sub forma impozitului
pe cifra de afaceri. Acesta a fost introdus după primul război mondial, fiind aşezat
asupra cifrei de afaceri (valorii desfacerilor) a unităţilor industriale, comerciale şi
prestatoare de servicii).

1
 Accizele sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu
pot fi înlocuite de cumpărători cu altele. Se instituie asupra unor produse care au o cerere
neelastică, cum sunt: alcoolul, vinul, berea, apele minerale, tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile
minerale, produsele petroliere, spirtul, etc.
În România accizele au fost introduse în anul 1993 şi au suferit multe modificări, care
au vizat atât produsele supuse la accize cât şi cotele. Modificările au vizat apropierea
accizelor armonizate de nivelul cotelor din UE.
Accizele în UE sunt stabilite în euro / unitatea de măsură.
În România avem următoarele produse cu accize armonizate: bere, vin, băuturi
fermentate, ţigări, benzină, motorină, păcură etc.
La energie, acciza este stabilită în euro / unitatea de măsură specifică.
Armonizarea accizelor în UE se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune cu
privire la: baza de impozitare, nivelul cotelor de impozitare, circulaţia produselor supuse
accizelor între statele membre.
Un impozit modern care reprezintă o combinaţie între aceste tipuri de impozite îl
reprezintă TVA-ul, care este un impozit unic şi se aplică doar asupra valorii adăugate.
De la apariţia sa în Franţa, în anul 1954 (conceput de un economist francez, Maurice
Lauréc), tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul fiscal
propriu.
În România, cel mai important impozit indirect, care s-a perceput până la 1 iulie 1993 a
fost impozitul pe circulaţia mărfurilor (I.C.M.). Acesta a prezentat anumite dezavantaje, care
în final, la 1 iulie 1993, a determinat înlocuirea lui cu taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al

bunului sau serviciului respectiv. TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent
economic care participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu
care intră în sfera de impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici
impozabili care au participat la ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.

Principalele caracteristici ale acestui impozit sunt:

 are un caracter universal, deoarece se aplică tuturor mărfurilor şi serviciilor din
economie;
 este un impozit neutru unic, dar cu plata fracţionată, deoarece se calculează pe fiecare
verigă care intervine în realizarea şi valorificarea mărfii sau serviciului;
 asigură o bună transparenţă, deoarece fiecare plătitor cunoaşte exact care este mărimea
impozitului şi obligaţiei de plată ce-i revine; micşorează posibilităţile de evaziune
fiscală.
 asigură o eficacitate bună, deoarece este percepută la fiecare tranzacţie cu produse şi
servicii;

Taxa pe valoarea adăugată ( TVA) se poate baza pe principiile originii sau

destinaţiei. În primul caz, el trebuie calculat şi virat bugetului din ţara producătoare. În cazul
al doilea, TVA-ul se plăteşte acolo unde se consumă bunurile, deci exporturile sunt scutite de
TVA. Acesta se plăteşte la vânzarea în vederea consumului în ţara importatoare.
TVA se bazează pe regula deducerii: se compară TVA calculată asupra mărfurilor
vândute (TVA colectată), cu TVA aferentă aprovizionărilor (TVA deductibilă), şi rezultă
TVA de plată sau TVA de restituit.

2
 TVA se calculează lunar şi rezultă din compararea TVA colectată cu TVA deductibilă.

Cotele de TVA sunt cote procentuale proporţionale şi, se prezintă cu următoarele

niveluri:

1. Cota standard se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile

care nu sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este
de 19% începând cu data de 1 ianuarie 2017.

2. Cota redusă de 9% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele prestări

de servicii și/sau livrări de bunuri:

a) livrarea de proteze și accesorii ale acestora, definite prin normele metodologice

conform legislației specifice, cu excepția protezelor dentare scutite de taxă;

b) livrarea de produse ortopedice;

c) livrarea de medicamente de uz uman și veterinar;

d) cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv

închirierea terenurilor amenajate pentru camping;

e) livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor

alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice,
semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a
completa sau înlocui alimentele. Prin normele metodologice se stabilesc codurile
corespunzătoare acestor bunuri.

f) serviciile de restaurant și de catering, cu excepția băuturilor alcoolice, altele decât berea

care se încadrează la codurile corespunzătoare acestora;

g) livrarea apei potabile și a apei pentru irigații în agricultură;

h) livrarea de îngrășăminte și de pesticide utilizate în agricultură, semințe și alte produse

agricole destinate însămânțării sau plantării, precum și prestările de servicii de tipul celor
specifice utilizate în sectorul agricol, prevăzute prin ordin comun al ministrului finanțelor
publice și al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale.

3. Cota redusă de 5% se aplică asupra bazei de impozitare pentru următoarele livrări

de bunuri și prestări de servicii:

a) manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în
principal publicității;

b) serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,

monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice,
târguri, expoziții și evenimente culturale, evenimente sportive, cinematografe;

3
 c) livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt
construite. Terenul pe care este construită locuința include și amprenta la sol a locuinței.
Astfel, în sensul prezentului titlu, prin locuință livrată ca parte a politicii sociale se înțelege:

1. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate

drept cămine de bătrâni și de pensionari;

2. livrarea de clădiri, inclusiv a terenului pe care sunt construite, destinate a fi utilizate

drept case de copii și centre de recuperare și reabilitare pentru minori cu handicap;

3. livrarea de locuințe care au o suprafață utilă de maximum 120 m 2, exclusiv anexele

gospodărești, a căror valoare, inclusiv a terenului pe care sunt construite, nu depășește suma
de 450.000 lei, exclusiv taxa pe valoarea adăugată, achiziționate de orice persoană
necăsătorită sau familie. Orice persoană necăsătorită sau familie poate achiziționa o singură
locuință cu cota redusă de 5%, respectiv:

a) În cazul persoanelor necăsătorite, să nu fi deținut și să nu dețină nicio locuință în

proprietate pe care au achiziționat-o cu cota de 5%;

b) În cazul familiilor, soțul sau soția să nu fi deținut și să nu dețină, fiecare sau împreună,
nicio locuință în proprietate pe care a/au achiziționat-o cu cota de 5%.

2) Monopolurile fiscale

Reprezintă un impozit indirect încasat de stat de la anumite produse şi activităţi care

reprezintă monopol de stat.
Veniturile realizate de către stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate pe de o
parte, din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri pe care statul îl realizează
ca orice întreprinzător, iar pe de altă parte, din impozitul indirect cuprins în preţ care se
încasează de la consumatorii mărfurilor respective. Deoarece, numai statul produce sau numai
statul vinde astfel de mărfuri, el poate stabili un preţ în care să fie inclus şi un asemenea
impozit indirect.
Monopoluri fiscale au fost instituite de către stat asupra producţiei şi/sau vânzării unor
mărfuri ca: tutunul, sarea, alcoolul, zahărul, cărţile de joc, chibriturile şi alte produse
specifice.
Printre ţările în care monopolurile fiscale aduc încasări importante menţionăm: Italia,
Germania, Spania.

3) Taxele vamale

Se percep atunci când mărfurile şi serviciile trec graniţa unei ţări. Instituirea lor este
justificată de cel puţin două cerinţe:

 să protejeze industria naţională în faţa importurilor;

 să realizeze anumite niveluri de preţuri apropiate între produsele
importate şi cele naţionale.

4
 Cele mai importante şi cele mai folosite sunt taxele vamale de import. Au o pondere
redusă în veniturile bugetelor ţărilor, dar au rol de pârghii financiare în reglementarea
relaţiilor dintre ţări.
După forma lor de exprimare taxele vamale de import pot fi:
 ad-valorem;
 specifice;
 compuse.

Taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent (%) din valoarea mărfurilor

importate.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de marfă
importată (de exemplu: pe tonă, pe bucată).

Taxele vamale compuse apar ca o combinaţie a primelor două.

Taxele vamale practicate de o anumită ţară, indiferent de nivelul lor, sunt menţionate
în tariful vamal.
În funcţie de nivelul lor, taxele vamale de import, menţionate în tariful vamal naţional
sau de grup, pot fi:
 taxe vamale autonome;
 taxe vamale preferenţiale.

În România persoanele juridice plătesc taxe vamale numai pentru mărfurile importate,
care se calculează prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii mărfurilor în vamă.

4) Taxele generale (alte impozite indirecte) – reprezintă plăţi efectuate de

beneficiarii unor servicii solicitate administraţiilor publice.
După natura lor pot fi:

 judecătoreşti, plătite instanţelor judecătoreşti pentru acţiunile de judecată introduse

de orice persoană fizică sau juridică;
 de notariat plătite pentru serviciile solicitate notariatelor;
 de administraţie plătite primăriilor, prefecturilor;
 de timbru plătite prin aplicarea de timbre fiscale pe acte / documente;
 de înregistrare plătite autorităţilor publice pentru servicii de vânzări de imobile,
înregistrarea unor firme, fuzionarea sau dizolvarea unei firme etc.

Bibliografie selectiva

Gherghina,R., Cretan, G.(2012), Finante, Editura Universitara, Bucuresti

Mosteanu, T.coordonator (2011),Finanţe publice, Editura Universitară, Bucureşti
Vacarel, I.coordonator(2007), Finante publice, EDP, Bucuresti