Acte internaționale:

1. Directiva 92/12/CEE privind regimul general al deţinerii, circulaţiei şi controlului

produselor supuse accizelor, cu modificările şi completările ulterioare;
2. Ordonanţa Guvernului privind regimul produselor supuse accizelor, nr. 27 din 30 ianuarie
2000, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 42 din 31 ianuarie 2000;
3. Legea nr.227 din 2015 România.

Acte naționale:
1. Codul Fiscal al Republicii Moldova nr.1163 din 24.04. 1997;
2. Legea nr.1054 din 16.06.2000 pentru punerea în aplicare a Titlui IV din Codul fiscal.

Literatura de specialitate:
1. Acad. Iulian Viorel, Sistemul impozitelor și taxelor în Uniunea Europeană și în România;
2. Structura sistemelor fiscale în Uniunea Europeană” – Comisia Europeană;
Finanele publice- ediia a IV-a, Editura Didactică și Pedagogică, București

Aspecte comparate la nivel comunitar privind accizele”

REZUMAT

Accizele reprezintă acele impozite indirecte, datorate bugetului de stat, care se percep

asupra unor bunuri şi servicii de consum, provenite din ţară, cât și din afara ţării.
Iniţial, accizele au fost concepute şi introduse cu triplu scop:
1) de a frâna producţia şi, respectiv consumul parazitar, de lux şi de vicii;
2) pentru eliminarea sărăciei absolute prin redistribuirea veniturilor, adică prin a se lua pe
calea acestor „impozite speciale”,o parte din venitul sau averea celor cu venituri mari, în special
de la cei care duc o viaţă de lux sfidător şi consumatori de vici.
3) de a creşte veniturile bugetare
În prezent, scopul principal al accizelor s-a schimbat radical, fiind acela de a asigura un volum
de venituri cât mai mare la bugetul de stat, în mod sigur şi constant, fapt pentru care acestea sunt
stabilite şi asupra unor produse:
1) de strictă necesitate pentru întreaga populaţie, inclusiv pentru cele folosite de cei aflaţi sub
pragul sărăciei;
2) produse care se consumă: (a) în cantităţi mari, (b) constant, şi (c) care nu pot fi înlocuite de
cumpărători cu altele, aşa cum sunt, spre exemplu, electricitatea şi gazele folosite pentru uzul
casnic, carburanţii, produsele petroliere, tutunul, cafeaua, vinul, berea, alcoolul, etc. 
 În ţările membre ale Uniunii Europene, politica fiscală este departe de a fi câştigat
consensul tuturor, deoarece nici un stat nu este dispus să renunţe la dreptul de a încasa impozite
de la cetăţenii săi în modul în care doreşte.
Pentru a exista o comparabilitate a datelor furnizate de fiecare stat membru privind
impozitele, a fost creat în anul 1995 Sistemul European de Conturi – denumit ESA951 , prin care
s-a încercat aducerea la un numitor comun a clasificării conturilor naţionale, şi în cadrul lor, a
impozitelor şi taxelor în Uniunea Europeană.1
Conform clasificării Sistemului European de Conturi, impozitele indirecte sunt definite ca
fiind impozitele legate de producţie şi importuri. Acestea includ TVA, taxe vamale de import,
accize şi alte impozite asupra unor servicii specifice (transport, asigurări), impozitele asupra
producţiei care sunt definite ca fiind impozite ce apar ca urmare a desfăşurării unei activităţi de
producţie.
Reglementările fiscale la nivelul accizelor au impus un regim definitiv şi general asupra
deţinerii, circulaţiei şi controlului produselor supuse accizelor. 2 Produsele supuse accizelor
printr-un regim comun (accize armonizate) sunt: uleiurile minerale, alcoolul şi produselor din
alcool, tutunul şi produsele din tutun.
Acest regim al accizelor armonizate a intrat în vigoare după 1 ianuarie 1993 şi se înscrie în
strategia globală de armonizare a impozitelor indirecte. Produsele supuse accizelor sunt
impozitate în statul în care acestea sunt consumate. Circulaţia produselor supuse accizării se face
în regim suspensiv prin intermediul unor antrepozite fiscale şi trebuie să fie însoţită de
documente fiscale.

S-a format un anumit consens la capitolul stabilirii accizelor și impozitelor adiționale atribuite
produselor la nivel de comunitate, fapt care a oferit dreptul statelor reieșind din situația
economică în care se află, independent să stabilească măsura accizelor, însă în același timp,
mărimea lor nu trebuie să fie ca element de abuză, de aceea impozitul curent pornește de la o
normă de ordin comunitar adoptată.
Astfel, potrivit legislaţiei române, accizele - ca taxe speciale de consumaţie - sunt datorate
bugetului de stat pentru:
a) alcoolul brut, alcoolul etilic rafinat, băuturile alcoolice şi orice alte produse destinate industriei
alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic;
b) produsele din tutun;

1
“Structura sistemelor fiscale în Uniunea Europeană” – Comisia Europeană
2
Directiva 92/12/CEE privind regimul general al deţinerii, circulaţiei şi controlului produselor supuse accizelor, cu
modificările şi completările ulterioare.
c) produsele petroliere;
d) alte produse şi grupe de produse, prevăzute în mod expres în lege.
De la nivelul minim al accizelor aprobat prin directiva comunitară au fost aprobate anumite
derogări sub formă de reduceri de cote şi de exonerări. Astfel, statele membre pot să aplice cote
ale accizelor reduse la bere, diferenţiate în funcţie de producţia anuală a fabricilor de bere.
În România, reduceri diferenţiate de cote ale accizelor se acordă micilor producători de
bere independenţi, şi anume celor cu o capacitate de producţie nominală anuală de până la 200
000 hl. În acest caz, nivelul minim al accizei este de 80% din nivelul naţional standard, de scutire
de accize beneficiază şi produsele comercializate prin magazinele autorizate să desfacă mărfuri
în regim “duty free”.
Cotele reduse nu pot coborî sub nivelul minim cu mai mult de 50% faţă de nivelul naţional
normal al accizelor şi de ele beneficiază micii producători care nu produc mai mult de 200 000
de hl de bere pe an. Statele membre pot să aplice cote reduse ale accizelor şi la vinurile liniştite
şi spumoase care au o concentraţie alcoolică ce nu depăşeşte 8,5% în volum.
Derogări speciale de la directivele comunitare, au fost aprobate de Consiliul Comunităţilor
Europene pentru accizele percepute la alcoolul etilic şi la anumite băuturi spirtoase în Franţa,
Grecia, Spania.
Tot în acest sens, comunitatea europeană poate să exonereze de plata accizelor armonizate
(prevăzute de Directiva 92/83 a Consiliului), în scopul evitării fraudei, evaziunii sau abuzului)
următoarele produse: alcoolul care a fost complet denaturat; alcoolul denaturat folosit la
fabricarea de produse ce nu sunt destinate consumului uman; produsele utilizate la folosirea
oţetului şi medicamentelor, a aromelor destinate preparării de produse alimentare şi băuturi
nealcoolice cu o tărie ce nu depăşeşte 1,2% în volum;
Pot beneficia de exonerări produsele folosite ca eşantioane pentru analize, teste de producţie
necesare sau în scopuri ştiinţifice; în scopul cercetării ştiinţifice, în scopuri medicale în spitale şi
farmacii etc

Concluzie
Accizele, larg raspândite în cadrul economiilor de piata, sunt taxe incluse în pretul de
vânzare al produselor comercializate în interiorul unei țări, și sunt de obicei axate pe produse
destinate consumului de masa si pentru care cererea este foarte mare.

La rîndul lor, producătorii sau cumpărătorii trebuie sa plătească bugetului accizele numai într-o
singură fază a ciclului economic, taxele sunt calculate fie ad-valorem, reprezentând un procentaj
aplicat prețului de vânzare, fie specific, sub forma unei sume fixe pe unitatea de masură.
 Prin urmare, după natura lor accizele sunt o componentă a ariei generale bugetare, iar
aplicarea lor influențează direct și imediat:
a) crearea unei economii de piață concurențială și funcțională;
b) atragerea de investiții;
c) crearea unui mediu favorabil pentru o creștere economică rapidă și sustenabilă;
politica socială în termeni de educatie, sănătate și diminuare a sărăciei

Prin regim suspensiv se înţelege regimul fiscal aplicabil producţiei, transformării, deţinerii şi circulaţiei
produselor cu suspendarea plăţii accizelor aferente.