Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Caracterizare generală
Accizele reprezintă o formă de impozitare a consumului fiind deci incluse în categoria impozitelor
indirecte. Ele prezintă însă unele caracteristici care le diferenţiază de taxa pe valoarea adăugată:
sunt impozite analitice care vizează în principal două categorii de mărfuri: unele constituie
articole de lux (confecţii din blănuri naturale, articole din cristal, bijuterii din metale preţioase
etc.); altele sunt produse care se consumă în cantităţi mari şi nu pot fi inlocuite de cumpărători cu
altele, ceea ce asigură productivitatea impozitului (cafeaua, produsele din tutun, băuturile
alcoolice, carburanţii etc.);
obiectivele urmărite prin instituirea accizelor nu sunt numai de natură financiară (procurarea de
resurse bugetare) ci şi de natură socială (inhibarea consumului unor produse dăunătoare
sănătăţii) , economică (protecţia producţiei indigene împotriva concurenţei produselor din import),
ecologică (protecţia faunei, limitarea poluării mediului) sau de altă natură;
spre deosebire de TVA, accizele se datorează de către producători, importatori, achizitori într-o
singură fază a circuitului economic, cotele de impunere (în sume fixe sau în procente) fiind unice
atât pentru produsele realizate în ţară cât şi pentru cele din import;
accizele preced taxa pe valoarea adăugată, fiind deci incluse în baza de calcul a TVA, ceea ce
conduce la dubla impunere economică a produselor în cauză.
În practica fiscală din ţara noastră accizele au fost introduse în anul 1991 prin HG 779/1991.
Modul de aşezare a acestor impozite a cunoscut modificări succesive, în încercarea de a asigura un
randament fiscal ridicat şi de a limita frauda. Iniţial, ele se calculau pe baza sistemului ad-valorem, prin
aplicarea unor cote procentuale asupra bazei de impozitare, cu excepţia ţigaretelor unde acciza era
stabilită în sumă fixă pe unitatea de măsură1. Fenomenul de evaziune, prin subevaluarea bazei de
impozitare, ce a urmat, a determinat trecerea, începând cu 1 ianuarie 1998 la stabilirea accizelor în sume
fixe pe unitatea de măsură, exprimate în ECU, pentru unele grupe de produse precum alcool, băuturi
alcoolice, ţigarete, cafea şi produse petroliere 2.O nouă modificare a modului de aşezare a intervenit cu 1
ianuarie 19993, accizele pentru alcool, băuturi alcoolice, vinuri şi produse pe bază de vin, bere, produse
din tutun şi cafea au fost stabilite în lei/UM, cu actualizarea trimestrială a acestora în raport cu
ratainflaţiei. Ulterior, începând cu data de 15 februarie 2000, accizele 3 au fost stabilite în sume fixe
1
Legea nr.42/1993 privind accizele la produsele din import şi din ţară, precum şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă şi
gaze naturale, republicată în M. Of. Nr.286/1995
2
OUG nr.82/1997 privind regimul accizelor şi altor impozite indirecte, M.Of. nr.380/1997
3
OG nr.27/2000 privind regimul produselor supuse accizelor şi HG nr.212/2000 pentru aprobarea Normelor metodologice
privind tehnica de calcul şi formularistica necesare pentru accize şi pentru impozitul la ţiţei şi la gazele naturale din producţia
internă
exprimate în EURO pe unitatea de măsură, diferenţiate pe grupe de produse, şi în cote procentuale
proporţionale.
În prezent, prevederile referitoare la accize4 sunt în cea mai mare parte armonizate cu prevederile
Directivei a XII-a a Uniunii Europene. Codul fiscal a preluat prevederile legislaţiei anterioare, însă a adus
şi o serie de modificări semnificative. Astfel, Codul fiscal separă produsele accizabile în două categorii:
accize armonizate;
alte produse accizabile.
Totodată, Codul fiscal introduce pentru prima dată noţiunea de ―antrepozit fiscal‖. Astfel,
producerea, depozitarea, precum şi transformarea produselor accizabile va fi posibilă numai în cadrul
acestora.
Accize armonizate
Produsele supuse impozitării şi sfera de aplicare a accizelor armonizate
Accizele armonizate reprezintă taxe speciale de consum care se datorează bugetului de stat pentru
anumite produse provenite din producţia internă şi din import. Produsele accizabile sunt grupate în şapte
mari categorii:
a) bere;
b) vinuri;
c) băuturi fermentate, altele decât bere şi vinuri;
d) produse intermediare;
e) alcool etilic;
f) tutun prelucrat;
g) produse energetice;
h) energie electrică.
Legea defineşte cu scrupulozitate fiecare din aceste categorii de produse întrucât impozitarea este
diferenţiată în raport de caracteristicile fiecărei subgrupe şi fiecărui produs, unitatea de măsură în care se
exprimă, concentraţia, alcoolică, capacitatea de producţie a contribuabilului (în cazul berii), masa unitară
a rolei de tutun, destinaţia uleiurilor minerale etc. Accizele datorate bugetului de stat sunt accize specifice
exprimate în euro pe unitatea de măsură, cu excepţia ţigaretelor la care acciza este combinată dintr-o
acciză specifică exprimată în euro/1000 de ţigarete, la care se adaugă o acciză ad valorem aplicată asupra
preţului maxim de vânzare cu amănuntul.
4
Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal;
-Ordinul ministrului finantelor nr. 1853/22.12.2003 privind documentele fiscale utilizate în domeniul produselor accizabile;
- Ordinul ministrului finantelor nr. 1828/22.12.2003 privind documentele necesare achiziţionării unor produse accizabile în
regim
de scutire;
- Ordinul ministrului finantelor nr. 1852/22.12.2003 privind modelul marcajelor aplicate asupra unor produse accizabile şi
procedura de achiziţionare a acestora
În legătură cu sfera de aplicare a accizelor se folosesc următoarele definiţii:
a) produsele accizabile sunt produsele menţionate mai sus;
b) producţia de produse accizabile reprezintă orice operaţiune prin care aceste produse sunt fabricate,
procesate sau modificate sub orice formă;
c) antrepozitul fiscal este locul, aflat sub controlul autorităţii fiscale competente, unde produsele
accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv, de către
antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de lege;
d) antrepozitul vamal este locul aprobat de autoritatea vamală conform Codului vamal al României;
e) antrepozitarul autorizat este persoana fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală competentă, în
exercitarea activităţii acesteia, să producă, să transforme, să deţină, să primească şi să expedieze produse
accizabile, într-un antrepozit fiscal;
f) regimul suspensiv este regimul fiscal conform căruia plata accizelor este suspendată pe perioada
producerii, transformării, deţinerii şi deplasării produselor;
g) documentul administrativ de însoţire a mărfii - DAI - este documentul care trebuie folosit la mişcarea
produselor accizabile în regim suspensiv;
h) documentul de însoțire simplificat – DIS este documentul care trebuie folosit la mișcarea
intracomunitară a produselor accizabile cu accize plătite;
i) codul NC reprezintă poziția tarifară, subpoziția tarifară sau codul tarifar, conform Nomenclaturii
combinate din Tariful vamal comun valabil în anul anterior celui în curs;
j) operatorul înregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată să primească în exercitarea activității
economice produse spuse accizelor în regim suspensiv, provenite din alte state member ale Uniunii
Europene; acest operator nu poate deține sau expedia produse în regim suspensiv;
k) operatorul neînregistrat este persoana fizică sau juridică autorizată în exercitarea profesiei sale să
efectueze, cu titlu ocazional, aceleași operațiuni prevăzute pentru operatorul înregistrat.