Tema 9

IMPOZITELE INDIRECTE
Caracteristicile impozitelor indirecte

 Sunt impozite stabilite pe consum. Se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin

adăugarea unor cote de impunere la preţurile şi tarifele acestora;
 Baza impozabilă o reprezintă volumul încasărilor din vânzarea mărfurilor, prestărilor de
servicii. Se incasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile supuse
impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora;
 Impozitele indirecte nu respectă echitatea impunerii, deşi lasă impresia că afectează în aceeaşi
măsură venitul suportatorului. Au un caracter inechitabil, deoarece nu prevăd venit minim
neimpozabil, nu cuprind anumite facilităţi în cazul celor care au copii sau persoane în
întreţinere;
 Au caracter elastic pentru că pe măsura creşterii consumului, creşte şi volumul încasărilor de
pe urma impozitelor indirecte. Manifestă o sensibilitate sporită faţă de conjunctura economică
(de exemplu, când o economie are o evoluţie ascendentă, impozitele indirecte pot avea un
randament fiscal ridicat şi invers în situaţia de recesiune economică);
 Se virează la bugetul public de către producători, comercianţi, însă sunt suportate de către
consumatori, fiind incluse în preţurile mărfurilor sau tarifele serviciilor; în acest sens există o
neconcordanţă între plătitorul acestora la buget şi suportatorul lor real;
 Utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al
populaţiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de cumpărare a
populaţiei.

 Impozitele indirecte îmbracă următoarele forme:

1) taxe de consumaţie;
2) monopoluri fiscale;
3) taxe vamale;
4) alte impozite indirecte.

1) Taxele de consumaţie – sunt impozite indirecte care se includ în preţul de vânzare al

mărfurilor fabricate şi realizate în interiorul ţării care percepe impozitul. Mărfurile asupra cărora se
percep taxe de consumaţie sunt în general, cele de larg consum, iar acestea pot diferi ca structură de la
o ţară la alta. Printre aceste mărfuri întâlnim: zahărul, pastele făinoase, orezul, sarea, uleiul, vinul,
berea, ceaiul, cafeaua, cacao, textilele, încălţămintea.

În categoria taxelor de consumaţie intră:

a) accizele (taxe speciale de consumaţie);
b) taxele generale pe vânzări (taxele generale pe vânzari apar sub forma impozitului pe cifra
de afaceri. Acesta a fost introdus după primul război mondial, fiind aşezat asupra cifrei de
afaceri (valorii desfacerilor) a unităţilor industriale, comerciale şi prestatoare de servicii).

Accizele sunt aşezate asupra unor produse care se consumă în cantităţi mari şi care nu pot fi
înlocuite de cumpărători cu altele. Se instituie asupra unor produse care au o cerere neelastică, cum
sunt: alcoolul, vinul, berea, apele minerale, tutunul, cafeaua, ceaiul, uleiurile minerale, produsele
petroliere, spirtul, etc.
În România accizele au fost introduse în anul 1993 şi au suferit multe modificări, care au vizat
atât produsele supuse la accize cât şi cotele. Modificările au vizat apropierea accizelor armonizate de
nivelul cotelor din UE.
Accizele în UE sunt stabilite în euro / unitatea de măsură.

1
 În România avem următoarele produse cu accize armonizate: bere, vin, băuturi fermentate,
ţigări, benzină, motorină, păcură etc.
La energie, acciza este stabilită în euro / unitatea de măsură specifică.
Armonizarea accizelor în UE se referă la stabilirea unor reguli şi proceduri comune cu privire la:
baza de impozitare, nivelul cotelor de impozitare, circulaţia produselor supuse accizelor între statele
membre.
Un impozit modern care reprezintă o combinaţie între aceste tipuri de impozite îl reprezintă
TVA-ul, care este un impozit unic şi se aplică doar asupra valorii adăugate.
De la apariţia sa în Franţa, în anul 1954 (conceput de un economist francez, Maurice Lauréc),
tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui în sistemul fiscal propriu.
În România, cel mai important impozit indirect, care s-a perceput până la 1 iulie 1993 a fost
impozitul pe circulaţia mărfurilor (I.C.M.). Acesta a prezentat anumite dezavantaje, care în final, la 1
iulie 1993, a determinat înlocuirea lui cu taxa pe valoarea adăugată (TVA).

Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect suportat de consumatorul final al bunului
sau serviciului respectiv. TVA este un impozit încasat în cascadă de fiecare agent economic care
participă la ciclul economic al realizării unui produs sau prestării unui serviciu care intră în sfera de
impozitare. După exercitarea dreptului de deducere, agenţii economici impozabili care au participat la
ciclul economic virează soldul TVA la bugetul de stat.

Principalele caracteristici ale acestui impozit sunt:

 are un caracter universal, deoarece se aplică tuturor mărfurilor şi serviciilor din economie;
 este un impozit neutru unic, dar cu plata fracţionată, deoarece se calculează pe fiecare verigă
care intervine în realizarea şi valorificarea mărfii sau serviciului;
 asigură o bună transparenţă, deoarece fiecare plătitor cunoaşte exact care este mărimea
impozitului şi obligaţiei de plată ce-i revine; micşorează posibilităţile de evaziune fiscală.
 asigură o eficacitate bună, deoarece este percepută la fiecare tranzacţie cu produse şi servicii;

Taxa pe valoarea adăugată ( TVA) se poate baza pe principiile originii sau destinaţiei. În
primul caz, el trebuie calculat şi virat bugetului din ţara producătoare. În cazul al doilea, TVA-ul se
plăteşte acolo unde se consumă bunurile, deci exporturile sunt scutite de TVA. Acesta se plăteşte la
vânzarea în vederea consumului în ţara importatoare.
TVA se bazează pe regula deducerii: se compară TVA calculată asupra mărfurilor vândute
(TVA colectată), cu TVA aferentă aprovizionărilor (TVA deductibilă), şi rezultă TVA de plată sau
TVA de restituit.
TVA se calculează lunar şi rezultă din compararea TVA colectată cu TVA deductibilă.

Cotele de TVA sunt cote procentuale proporţionale şi, se prezintă cu următoarele niveluri:

1. Cota standard se aplică asupra bazei de impozitare pentru operațiunile impozabile care nu
sunt scutite de taxă sau care nu sunt supuse cotelor reduse, iar nivelul acesteia este de 19% începând
cu data de 1 ianuarie 2017.

2) Monopolurile fiscale

Reprezintă un impozit indirect încasat de stat de la anumite produse şi activităţi care reprezintă
monopol de stat.
Veniturile realizate de către stat de pe urma monopolurilor fiscale sunt formate pe de o parte,
din profitul creat în procesul de producere a acestor mărfuri pe care statul îl realizează ca orice
întreprinzător, iar pe de altă parte, din impozitul indirect cuprins în preţ care se încasează de la

2
consumatorii mărfurilor respective. Deoarece, numai statul produce sau numai statul vinde astfel de
mărfuri, el poate stabili un preţ în care să fie inclus şi un asemenea impozit indirect.
Monopoluri fiscale au fost instituite de către stat asupra producţiei şi/sau vânzării unor mărfuri
ca: tutunul, sarea, alcoolul, zahărul, cărţile de joc, chibriturile şi alte produse specifice.
Printre ţările în care monopolurile fiscale aduc încasări importante menţionăm: Italia, Germania,
Spania.

3) Taxele vamale

Se percep atunci când mărfurile şi serviciile trec graniţa unei ţări. Instituirea lor este justificată
de cel puţin două cerinţe:

 să protejeze industria naţională în faţa importurilor;

 să realizeze anumite niveluri de preţuri apropiate între produsele importate şi cele
naţionale.

Cele mai importante şi cele mai folosite sunt taxele vamale de import. Au o pondere redusă în
veniturile bugetelor ţărilor, dar au rol de pârghii financiare în reglementarea relaţiilor dintre ţări.
După forma lor de exprimare taxele vamale de import pot fi:
 ad-valorem;
 specifice;
 compuse.

Taxele vamale ad-valorem se exprimă ca procent (%) din valoarea mărfurilor importate.

Taxele vamale specifice sunt stabilite ca sumă fixă pe unitatea fizică de marfă importată (de
exemplu: pe tonă, pe bucată).

Taxele vamale compuse apar ca o combinaţie a primelor două.

Taxele vamale practicate de o anumită ţară, indiferent de nivelul lor, sunt menţionate în tariful
vamal.
În funcţie de nivelul lor, taxele vamale de import, menţionate în tariful vamal naţional sau de
grup, pot fi:
 taxe vamale autonome;
 taxe vamale preferenţiale.

În România persoanele juridice plătesc taxe vamale numai pentru mărfurile importate, care se
calculează prin aplicarea cotei procentuale asupra valorii mărfurilor în vamă.

4) Taxele generale (alte impozite indirecte) – reprezintă plăţi efectuate de beneficiarii unor
servicii solicitate administraţiilor publice.
După natura lor pot fi:

 judecătoreşti, plătite instanţelor judecătoreşti pentru acţiunile de judecată introduse de

orice persoană fizică sau juridică;
 de notariat plătite pentru serviciile solicitate notariatelor;
 de administraţie plătite primăriilor, prefecturilor;
 de timbru plătite prin aplicarea de timbre fiscale pe acte / documente;
 de înregistrare plătite autorităţilor publice pentru servicii de vânzări de imobile,
înregistrarea unor firme, fuzionarea sau dizolvarea unei firme etc.

3
4