1. Sursa impozitului – arată din ce anume se plăteşte impozitul. În
mod obişnuit aceasta este venitul contribuabilului. Ca sursă a impozitului, veniturile apar sub forma salariului, profitului, dividendelor, în timp ce averea se prezintă sub formă de bunuri mobile, imobile sau de capital (ca expresie a acţiunilor emise de societăţile comerciale sau a altor hârtii de valoare tranzacţionate prin bursele de valori). Asieta – reprezintă modul de aşezare şi încasare a impozitului (totalitatea masurilor luate de catre organele fiscale in legatura cu identificarea materiei impozabile si determinarea impozitului datorat statului).
2. In cazul impozitelor directe putem considera ca subiectul este
acelasi cu suportatorul, , întrucât impozitul în cauză este virat spre persoana respectivă pentru a fi suportat.
3. Clasificarea impozitelor după obiectul impunerii:
-Impozit pe venit (impozit pe salarii, dobanzi, dividende, chirii); -Impozit pe avere (impozit pe casa, teren sau mijloc de transport): -impozit pe consum (TVA, accize, taxe vamale).
4. Impozitele financiare, acestea fiind instituite cu scopul realizarii de
venituri necesare efectuarii cheltuielilor publice (cum sunt, de exemplu, impozitele pe venit, taxele de consumaţie, etc.); Impozitele de ordine, care vizeaza limitarea unei anumite actiuni sau a unui anumit comportament, scopul fiind unul social si nu fiscal (cresterea accizelor la tutun urmaresc reducerea fumatului).
5. Incidentale (extraordinare), care se instituie în situaţii excepţionale
(cum ar fi, de pildă, în situaţii de criză şi război) şi se percep o singură dată, motiv pentru care ele nu sunt înscrise în bugetul public.