SUPORTUL DE CURS 1

UE – integrare economică, obiective asumate și provocări

A. Specificul modelului european de integrare economică

- model redistributiv, finalitate socială; modelul european este cel al unei

economii sociale de piaţă concurenţiale;
- acceptă drept componentă strategică, alături de cea randamentală, pe cea a
transferurilor cu finalitate ori coeziunea socială / nu vizează doar piața;
- urmăreşte asigurarea coeziunii sociale;
- corespunde unei viziuni neokeynesiste asupra integrării economice;

Abordarea neoclasică vs. abordarea neokeynesiană a integrării economice

ABORDARE ABORDARE
NEOCLASICA NEOKEYNESIANA

CIRCULAŢIA EXISTĂ ASIMETRII

NEÎNGRĂDITĂ A INFORMAŢIONALE
RESURSELOR

EGALIZAREA EXISTĂ CAUZALITATE

CONDIŢIILOR CUMULATIVĂ
TEHNOLOGICE

EGALIZAREA EGALITATEA DE
CONDIŢIILOR DE ŞANSE NU
REMUNERARE A ACŢIONEAZĂ PENTRU
FACTORILOR DE TOŢI
PRODUCŢIE

INTEGRAREA ŞI
CREAREA DE ŞANSE GLOBALIZAREA
EGALE PENTRU TREBUIE GESTIONATE
PARTICIPANŢI PENTRU A-ŞI ARĂTA
BENEFICIILE

1. Integrarea economică generează reducerea sau accentuarea decalajelor de dezvoltare?

2. Cum intervine Uniunea Europeană pentru a diminua decalajele de dezvoltare?
3. Este eficientă intervenţia Uniunii Europene?
B. Etapele integrării economice europene

Teorie
 Zona de liber schimb presupune eliminarea taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative
din calea schimburilor între statele membre
 Uniunea vamală adaugă la procesul liberalizării schimburilor comerciale dintre ţările
partenere constituirea unui tarif vamal comun faţă de ţările terţe
 Piaţa comună adaugă eliminarea restricţiilor în calea liberei mişcări a mărfurilor şi a
factorilor de producţie
 Uniunea economică combină elementele specifice pieţei comune cu armonizarea
politicilor economice naţionale şi chiar politici comune.
 Integrarea economică totală presupune în final “unificarea politicilor monetară,
fiscală, socială, anticiclică şi recunoaşterea unei autorităţi supranaţionale ale cărei
decizii leagă statele membre”.
Realitate

- 1951: Tratatul de la Paris- CECO (piata comuna pentru carbune si otel);

- formele incipiente de integrare – de tipul CECO – au pornit exclusiv cu impuls şi raţiuni
politice
-1957: Tratatul de la Roma- CEE (piata comuna mai extinsa) +EURATOM
-construcţia europeană a debutat ca piaţă comună, depăşind fazele de zonă
de liber schimb sau uniune vamală.
- taxele vamale între cele şase state au fost eliminate în totalitate la data de 1 iulie 1968, iar în
cursul anilor 60 au fost create politici comune, în special în domeniul comerţului şi al
agriculturii (1962 – PAC)
-Uniunea vamala intre cele 6 state membre – 1968
- 1987: Actul Unic European – crearea unei Piete Interne Unice din 1993
- 1993: Tratatul de la Maastricht – armonizarea politicilor nationale si
crearea UEM; Piata Interna Unica devine functionala
-1997: Amsterdam: se consolidează cei trei "piloni" ai Uniunii, creaţi prin
Tratatul de la Maastricht: Comunităţile Europene; politica externă şi de
securitate comună şi cooperarea în domeniul justiţiei şi afacerilor interne
- 2009: Tratatul de la Lisabona – forma revizuita a Constitutiei Europene,
propuse in 2003 – integrare politica (Presedinte al Consiliului European;
postul de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de
securitate)
Provocări recente care au influențat dinamica procesului european de
integrare
 Criza financiară din 2008-2009
 Criza datoriilor suverane (2011-2014)
 Afluxul de refugiați și solicitanți de azil (în special din Siria), începând
cu 2015
 Brexit-ul și acordul de ieșire al UK din UE (2016-2020)
 Pandemia sanitară, începută în 2020
Acțiuni care dovedesc accentuarea integrării europene
1. Crearea unei uniuni bancare la nivelul sistemului financiar din UE, bazată
pe:
- Mecanismul unic de supraveghere, format din BCE și autorităţile
naţionale de supraveghere din ţările participante, ale cărui obiective sunt
asigurarea siguranţei și solidității sistemului bancar european și sporirea
gradului de integrare și de stabilitate financiară;

- Mecanismul unic de rezoluție, care vizează asigurarea unei rezoluții

eficiente a băncilor în curs de a intra în dificultate, cu costuri minime
 pentru economie, contribuabili și de contagiune. Între 2009 și 2012 600
mld euro din fonduri publice au fost allocate pentru a salva bănci
europene afectate de criza financiară. Mecanismul este finanțat prin
contribuții din partea băncilor participante la uniunea bancară. În cazul în
care o bancă semnificativă se confruntă cu dificultăți majore, pot fi
aplicate următoarele instrumente de rezoluție: vânzarea activităţii, banca-
punte (transferul temporar al activelor bancare bune către o entitate
gestionată de stat), separarea activelor și recapitalizarea internă (bail-in) –
suportarea pierderilor de către acţionari/creditori (categoria depozitelor
garantate este exceptată)
- Sisteme armonizate de garantare a depozitelor bancare la nivelul
țărilor membre. Depozitele persoanelor fizice și ale întreprinderilor mici
și mijlocii de până la 100 000 EUR vor fi protejate prin schema de
garantare a depozitelor.
2. Crearea unui mecanism integrat de supraveghere la nivelul sistemului
financiar european
- Supravegherea macroprudențială – monitorizarea sistemului financiar
în ansamblul său de către European Systemic Risk Board (condus de
către președintele BCE), pentru a diminua riscurile sistemice de natură
financiară sau reală.
https://www.esrb.europa.eu/home/html/index.en.html
- Supravegherea microprudențială – monitorizarea instituțiilor
financiare la nivel european de către autoritățile europene de
supraveghere (înființate în 2011), care colaborează cu autoritățile
naționale de supraveghere (bănci centrale și autorități de supraveghere
financiară)
- Autoritatea bancară europeană (EBA); https://www.eba.europa.eu/
 - Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale (European
Insurance and Occupational Pensions Authority – EIOPA);
https://www.eiopa.europa.eu/
- Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe (European
Securities and Markets Authority – ESMA) https://www.esma.europa.eu/
3. Acțiunea comună (The Recovery and Resilience Plan – Next Generation)
pentru a atenua efectele pandemiei și pentru a transforma modelul european de
economie în direcția digitalizării și a neutralității emisiilor de carbon
- Franța și Germania (cele mai importante și influente țări ale UE) au avut
inițiativa creării respectivului pact în valoare de 750 de miliarde de euro,
sub forma de granturi și împrumuturi
- UE a făcut primii pași către un federalism fiscal! Pactul de
Redresare și Reziliență echivalează cu trecerea Rubiconului în planul
integrării europene
- UE s-a împrumutat pentru prima data în istorie de pe piețele
financiare internaționale (la dobânzi negative) pentru a finanța
granturile și împrumuturile acordate statelor membre, rambursarea
creditelor fiind între 2028 și 2058
- UE a creat un instrument european de sprijin temporar pentru
atenuarea riscurilor de șomaj într-o situație de urgență (SURE), prin
care UE s-a împrumutat de pe piețele financiare internaționale pentru a
acorda credite de 100 mld euro țărilor membre în vederea atenuării
impactului pandemiei asupra pieței muncii și economiei reale
C. Caracteristicile modelului european

Vechiul model european Modelul social european

modernizat
securitatea locurilor de mobilitatea forţei de muncă şi
muncă asistenţă în căutarea unui loc de
Prosperitate

locuri de muncă stabile şi muncă

ful-time contractele de muncă part-time
ajutoare de şomaj stimulente pentru căutarea unui loc
generoase de muncă
securitate socială securitate socială condiţionată de
Statul bunăstării

universală anumite obligaţii personale

pensionări anticipate prelungirea vieţii active
schimbări structurale ale crearea de locuri de muncă în noi
firmelor existente firme şi în sectorul serviciilor
reglementarea pieţei muncii promovarea flexibilităţii firmelor şi
şi a pieţei bunurilor salariaţilor
menţinerea stabilităţii adoptarea noilor tehnologii şi
Politici economice

preţurilor stimularea creşterii economice

acumularea de deficite prudenţă fiscală, dar flexibilitate în
bugetare perioadele de recesiune
stimulente pentru investiţiile concentrarea pe cercetare, educaţie
în capitalul fizic şi inovare
o politică industrială pentru înfiinţare de noi firme şi
firme mari liberalizarea serviciilor

Sursa: Aiginger, K. (2006)

Care au fost argumentele reformării modelului european?

4. Modernizarea modelului social european (Strategia Lisabona)

Uniunea Europeană: 1976-2000

Reducerea eficienţei Sprijinirea echităţii sociale, care a

macroeconomice (rate reduse de presupus creşterea datoriei publice şi a
creştere a productivităţii, şomaj fiscalităţii
ridicat)

Soluţia Soluţia anglo-

nordică Ieşirea din cercul vicios al ratelor saxonă
scăzute de creştere economică

Modernizarea modelului social

european

D. Obiectivele noului model european au fost (re)formulate în Strategia

Lisabona (2000), Strategia Europa 2020, Agenda 2030, Agenda digitală
europeană, Pactul de redresare și reziliență
 Creşterea competitivităţii economice prin educație, inovare și digitalizare
(creştere inteligentă);
 Asigurarea coeziunii economice şi sociale (creştere incluzivă);
 Protecţia mediului înconjurător (economie verde, economie circulară)

Obiectivele Strategiei Europa 2020:

 Ocuparea fortei de munca - o rata de ocupare a fortei de munca de 75% in

randul populatiei cu varste cuprinse intre 20 si 64 de ani.
 Cercetare si dezvoltare –alocarea a 3% din PIB-ul UE pentru cercetare si
dezvoltare.
 Educatie:
- reducerea abandonului scolar la sub 10%;
- cresterea la peste 40% a ponderii absolventilor de studii superioare in randul
populatiei in varsta de 30-34 de ani;
 Saracie si excluziune sociala:
- reducerea cu cel putin 20 de milioane a numarului persoanelor care sufera
sau risca sa sufere de pe urma saraciei si a excluziunii sociale.
 Schimbari climatice si energie
- reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de sera (sau chiar cu 30%, in
conditii favorabile) fata de nivelurile inregistrate in 1990;
- cresterea ponderii surselor de energie regenerabile pana la 20%;
- cresterea cu 20% a eficientei energetice
În general, țările din ECE s-au caracterizat în 1990 printr-o poluare
industrială foarte ridicată, datorită modelului de dezvoltare din perioada
comunistă. Odată cu tranziția și convergența către standardele de dezvoltare din
UE, modelul de creștere economică s-a transformat, iar importanța serviciilor în
valoarea adăugată brută s-a majorat.
Identificati in tabelul de mai jos tarile performere ale UE in privinta indeplinirii celor șase
indicatori si explicati succint coordonatele modelului lor de succes.

Rata ocupării Cheltuieli de Ponderea Ponderea Rata de Populație cu risc de

(20-64) cercetare- populatiei cu economiei părăsire sărăcie/excluziune
dezvoltare studii regenerabile timpurie a socială (reducere
(%PIB) superioare (30- in consumul școlii (% din cumulativă relativ la
34 de ani) final de populația între 2008) – mii persoane
energie 18 și 24 de ani
care are cel
puțin studii
  medii)
  2020 Țintă 2019 Țintă 2020 Țintă 2019 Țintă 2020 Țintă 2019 Țintă
Uniunea
Europeană 72.5 75 2.2 3 41.0 40 19.7 20 9.9 10 -11952 -20000
Belgia 70.0 73,2 2.89 3 47.8 47 9.9 13 8.1 9.5 3 -380
Bulgaria 73.4 76 0.84 1,5 33.3 36 21.6 16 12.8 11 -1,121 -260
Cehia 79.7 75 1.94 1 35.0 32 16.2 13 7.6 5.5 -260 -100
Danemarca 77.8 80 2.91 3 49.8 40 37.2 30 9.3 10 52 -22
Germania 80.0 77 3.18 3 36.3 42 17.4 18 10.1 10 -2,098 :
Estonia 78.8 76 1.61 3 44.3 40 31.9 25 7.5 9.5 27 :
Irlanda 73.4 69 0.78 2 58.1 60 12.0 16 5.0 8 -36 -200
Grecia 61.1 70 1.27 1,2 43.9 32 19.7 18 3.8 10 116 -450
Spania 65.7 74 1.25 2 44.8 44 18.4 20 16.0 15 979 -1400
Franța 72.1 75 2.19 3 48.8 50 17.2 23 8.0 9.5 -30 -1900
Croația 66.9 62,9 1.11 1,4 34.7 35 28.5 20 2.2 4 -383 :
Italia 62.6 67 1.45 1,53 27.8 26 18.2 17 13.1 16 306 -2200
Cipru 74.9 75 0.63 0,5 59.8 46 13.8 13 11.5 10 14 -27
Letonia 77.0 73 0.64 1,5 49.2 34 41.0 40 7.2 10 -222 -121
Lituania 76.7 72,8 1 1,9 59.6 48,7 25.5 23 5.6 9 -176 -170
Luxemburg 72.1 73 1.19 2,3 62.2 66 7.0 11 8.2 10 50 -6
Ungaria 75.0 75 1.48 1,8 33.2 34 12.6 13 12.1 10 -986 -450
Malta 77.4 70 0.59 2 39.7 33 8.5 10 16.7 10 16 -6.56
Olanda 80.0 80 2.16 2,5 54.0 40 8.8 14 7.0 8 380 -100
Austria 75.5 77 3.19 3,76 41.6 38 33.6 34 8.1 9.5 -227 -235
Polonia 73.6 71 1.32 1,7 47.0 45 12.2 15 5.4 4.5 -4,800 -1500
Portugalia 74.7 75 1.4 2,7 39.6 40 30.6 31 8.9 10 -543 -200
România 70.8 70 0.48 2 26.4 26,7 24.3 24 15.6 11.3 -3,041 -580
Slovenia 75.6 75 2.04 3 46.9 40 22.0 25 4.1 5 -68 -40
Slovacia 72.5 72 0.83 1,2 39.7 40 16.9 14 7.6 6 -234 :
Finlanda 76.5 78 2.79 4 49.6 42 43.1 38 8.2 8 -62 :
Suedia 80.8 80 3.4 4 52.2 45 56.4 49 7.7 7 390 :
 Populația cu risc de sărăcie sau excluziune socială

O persoană este în risc de sărăcie sau excluziune socială dacă se află în

cel puţin una din următoarele situaţii:

1. este afectată de sărăcie relativă

 Rata sărăciei relative reprezintă ponderea persoanelor sărace (care au un
venit disponibil pe adult-echivalent mai mic decât pragul stabilit la
nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile) în totalul populaţiei.
 Metodologia naţională utilizează următoarea scală de echivalenţă: un
adult =1, un copil = 0,5, iar parametrul economiei de scară= 0,9, astfel:
Numărul de adulţi echivalenţi = (nr. adulţi + 0,5*nr. copii)0,9
2. se află în stare de deprivare materială severă
 O persoană nu își permite cel puţin patru dintre cele nouă elemente
componente considerate esenţiale pentru un trai decent, cum ar fi:
- achitarea la timp, fără restanţe, a chiriei, ipotecii sau a unor facturi
la utilităţi;
- asigurarea unei încălziri adecvate a locuinţei;
- posibilitatea de a face faţă unor cheltuieli neprevăzute;
- plata unei săptămâni de vacanţă anual;
- consumul de carne sau peşte cel puţin o dată la 2 zile;
- deţinerea unui televizor color;
- deţinerea unei maşini de spălat;
- deţinerea unui telefon (fix sau mobil);
- deţinerea unui autoturism personal.

3. trăieşte într-o gospodărie cu intensitate foarte redusă a muncii

 Se referă la persoanele (în vârstă de până la 60 de ani) din gospodăriile în
care adulţii în vârstă de muncă au avut o activitate echivalentă cu mai
puţin de 20% din potenţialul lor de muncă în ultimul an.

 Procente/2019 Risc de sărăcie Rata de sărăcie Deprivare Intensitate

 și de excluziune după transferuri materială severă redusă a muncii
socială sociale
Uniunea Europeană 20.9 16.5 5.5 8.3
Belgia 19.5 14.8 4.4 12.4
Bulgaria 32.8 22.6 20.9 9.3
Cehia 12.5 10.1 2.7 4.2
Danemarca 16.3 12.5 2.6 9.3
Germania 17.4 14.8 2.6 7.6
Estonia 24.3 21.7 3.3 5.4
Irlanda 20.6 13.1 5.4 13.6
Grecia 30.0 17.9 16.2 13.8
Spania 25.3 20.7 4.7 10.8
Franța 17.9 13.6 4.7 7.9
Croația 23.3 18.3 7.2 9.2
Italia 25.6 20.1 7.4 10.0
Cipru 22.3 14.7 9.1 6.8
Letonia 27.3 22.9 7.8 7.6
Lituania 26.3 20.6 9.4 7.5
Luxemburg 20.6 17.5 1.3 7.5
Ungaria 18.9 12.3 8.7 5.0
Malta 20.1 17.1 3.6 4.9
Olanda 16.5 13.2 2.5 9.2
Austria 16.9 13.3 2.6 7.8
Polonia 18.2 15.4 3.6 4.7
Portugalia 21.6 17.2 5.6 6.2
România 31.2 23.8 14.5 6.0
Slovenia 14.4 12.0 2.6 5.2
Slovacia 16.4 11.9 7.9 6.2
Finlanda 15.6 11.6 2.4 9.7
Suedia 18.8 17.1 1.8 8.6

Cât de pregătite sunt țările europene în privința tranziției tehnologice și a

digitalizării?
Pentru a monitoriza performanța economică și socială în privința
competitivității digitale s-a construit Digital Economy and Society Index
(DESI) care ia în considerare conectivitatea digital, competențele digitale,
activitățile online și serviciile publice digitale pentru a stabili stadiul
digitalizării în fiecare țară membră a UE:
1. Conectivitate (broadband fix și mobil, prețuri)
2. Capital uman (Utilizare internet, competențe digitale primare și avansate)
3. Utilizarea serviciilor de internet (comunicații și tranzacții online)
4. Integrarea tehnologiilor digitale (e-comerț, digitalizarea afacerilor)
5. Servicii publice digitale (e-guvernare, e-sănătate)
Efectele potențiale ale digitalizării asupra economiei
 Extinderea digitalizării a creat oportunitatea transformării tehnologiilor
de producție și integrării acestora la nivelul tuturor componentelor value
chain, producând germenii apariției celei de-a patra revoluții indutriale
(Industry 4.0).
 Industry 4.0 integrează tehnologii software, hardware și de conectivitate
interoperabile pentru a controla în mod automat toate componentele
value chain la nivelul unei firme. Într-o smart factory, se folosesc senzori
 smart instalați pe echipamentele hardware (roboți avansați și imprimante
3D), cu ajutorul cărora sunt receptate și transmise big data, prin
intermediul internet of things (IoT), care sunt analizate, stocate și
prelucrate automat de către softuri inteligente, permițând mașinilor și
oamenilor să anticipeze obstacolele și să ia cele mai bune decizii în timp
real, precum într-un cyber-physical system de tip rețea.
 Țările care concentrează activitatea de inovare sunt cele care creează
tehnologii digitale avansate de producție, în timp ce economiile care au o
capacitate de inovare redusă sunt rămase în urmă, fiind foarte puțin
implicate în schimbarea tehnologică digitală.
 Pentru a evidenția campionii în implementarea tehnologiilor Industry 4.0,
WEF a construit The Global Lighthouse Network, în care include anual
un număr redus de companii cu cele mai mari progrese în direcția
implementării unor tehnologii digitale cu efecte pozitive asupra
rentabilității, mediului de lucru și relației cu clienții.
 Raportul din 2020 a cuprins numai 54 de societăți la nivel global, iar unul
dintre puținele exemple de greenfield smart factory este rezultatul
investiției Arçelik în noua unitate de producție Arctic, România. Noua
firmă constituie o insulă de tehnologie digitală avansată nu doar în
România, ci și în Europa Centrală și de Est (CEE), existând numai alte 16
companii din UE incluse în această clasificare de prestigiu la nivel
global.

Agenda 2030
- Uniunea Europeană nu și-a mai creat propria strategie, ci a aderat la
obiectivele strategice asumate de către ONU pentru anul 2030
- Principalele obiective (multe, extrem de ambițioase și imposibil de realizat
la nivelul vreunei țări din UE) se referă la eradicarea sărăciei extreme,
combaterea inegalităţilor şi a injustiţiei, respectiv la protejarea planetei
- Au fost stabilite 17 obiective de dezvoltare sustenabilă pe baza a 169 de
indicatori: https://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/main-tables
1) Eradicarea sărăciei în toate formele sale și în orice context
2) Eradicarea foametei
3) Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă
4) Garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de-a
lungul vieții pentru toți.
5) Realizarea egalității de gen
6) Asigurarea disponibilității și managementului durabil al apei și igienei pentru toți
7) Asigurarea accesului tuturor la energie la prețuri accesibile, într-un mod sigur,
durabil și modern.
8) Promovarea unei creșteri economice susținute, deschisă tuturor și durabilă, a
ocupării depline și productive a forței de muncă și asigurarea de locuri de muncă
decente pentru toți.
9) Construirea unor infrastructuri rezistente, promovarea industrializării durabile și
încurajarea inovației
10) Reducerea inegalităților în interiorul țărilor și între țări
11) Dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor,
sigure, reziliente și durabile.
12) Asigurarea unor tipare de consum și producție durabile
13) Luarea unor măsuri urgente de combatere a schimbărilor climatice și a impactului
lor
14) Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și a resurselor marine pentru
o dezvoltare durabilă
15) Protejarea, restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre,
gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deăertificării, stoparea și repararea
degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate
16) Promovarea unor societăți pașnice și incluzive pentru o dezvoltare durabilă, a
accesului la justiție pentru toți și crearea unor instituții eficiente, responsabile și
incluzive la toate nivelurile.
17) Consolidarea mijloacelor de implementare și revitalizarea parteneriatului global
pentru dezvoltare durabilă

PROIECT INDIVIDUAL (2021)

1. Analizați dinamica principalilor indicatori Europa 2020 începând din 2010 pentru
respectiva țară UE
https://ec.europa.eu/eurostat/data/database. Europe 2020 Indicators

2. Analizați dinamica a 6 indicatori, câte 2 pentru fiecare dintre cele 3 obiective de

dezvoltare sustenabilă alese (altele decât cele care au legătură cu Strategia Europa
2020) pentru țara analizată
https://ec.europa.eu/eurostat/web/sdi/main-tables
3. Analizați dinamica a 5 indicatori pentru țara aleasă, câte unul pentru fiecare
componentă a Indicelui de digitalizare
https://digital-agenda-data.eu/datasets/desi/visualizations
4. Concluzii

Dezbatere pe baza analizelor realizate la nivelul statelor membre ale

UE
1. Cât de competitivă este economia analizată din perspectiva obiectivelor
asumate de către UE?
2. Care sunt punctele forte ale economiei analizate și care sunt soluțiile
pentru a progresa în procesele de tranziție digitală, economie verde și
coeziune socială?
3. De ce țările nordice sunt mai performante, iar țările sudice ale UE
înregistrează o performanță relativ scăzută?