Curs 8: Convergența structurală – integrarea economică.

Ecuaţia de
sustenabilitate a datoriei publice. Natura politicii fiscale şi soldul bugetar
structural

 Economiile ECE, membre ale UE, sunt deja puternic integrate economic, în
special, cu economiile aparţinând nucleului zonei euro, chiar în lipsa unei
integrări monetare. Astfel, aproximativ 50% din schimburile comerciale se
realizează cu cele mai importante economii care deţin moneda unică, iar
peste 70% din stocul total al investiţiilor străine directe provine de la
aceleaşi economii.
 Miza recuperării decalajelor de dezvoltare nu trebuie să vizeze doar
perspectiva veniturilor, ci şi pe cea structurală, fără de care integrarea
monetară poate fi mai costisitoare. Convergenţa structurală poate compensa
pierderea unor instrumente de ajustare a şocurilor ca urmare a aderării la
zona euro, determinând majorarea gradului de convergenţă a ciclurilor de
afaceri şi a flexibilităţii economiei.
 Toate economiile ECE au parcurs un proces de modernizare structurală,
diferit ca intensitate, caracterizat, în linii mari, prin reducerea contribuţiei
agriculturii la formarea PIB, prin reducerea până la un anumit prag a
proporţiei activităţii industriale, respectiv prin majorarea contribuţiei
serviciilor la formarea valorii adăugate brute interne.
 În ciuda importanţei decisive a convergenţei structurale, trebuie admis că vor
persista întotdeauna anumite decalaje sectoriale între economiile integrate
monetar, generate de diferenţele de dezvoltare, de poziţia geografică a unei
economii sau de istoricul de specializare al acesteia. Dacă s-ar fi cercetat
numai această componentă a convergenţei economice, ar fi trebuit ca
economiile sudice sau nordice ale uniunii monetare să rămână în afara
acesteia, deoarece au trăsături structurale divergente faţă de economiile
continentale.
 Prin urmare, existenţa unor decalaje structurale cu zona euro nu reprezintă
întotdeauna o piedică a integrării monetare, atâta timp cât această problemă
este compensată prin intensificarea legăturilor comerciale şi financiare. Din
acest motiv, analiza convergenţei structurale a economiilor ECE, relativ la
uniunea monetară, trebuie completată cu studierea efectelor proceselor de
integrare comercială şi financiară.
  Ţările ECE au înregistrat o majorare rapidă a exporturilor, în ciuda tendinţei
de apreciere a monedelor naţionale din perioada anterioară crizei economice,
ca urmare a investiţiilor străine, a procesului de privatizare, a reducerii
Creşte proporţia
barierelorSecomerciale
reducegradul odată
de cu aderarea schimburilor
la UE şi a menţinerii unor avantaje
Şocurile devin mai simetrice
divergenţăstructurală comerciale intra- pe latura ofertei
competitive legate de nivelul fiscalităţii sau de costul cu forţa de muncă.
industriale
Deoarece investiţiile străine directe au contribuit la integrarea economiilor
ECE în canalul global pentru realizareaCreşteanumitor produse, este
gradul de sincronizare a de aşteptat ca
ponderea schimburilor comerciale intra-industriale să se apropie de nivelul
ciclurilor de afaceri
înregistrat de către cei mai importanţi parteneri comerciali in zona euro.
 Noile ţări membre ale UE exportă în mare măsură aceleaşi categorii de
bunuri precum economiile dezvoltate, iar schimburile comerciale ale
acestora se bazează, în cea mai mare măsură, pe bunuri cu conţinut mediu şi
ridicat de tehnologie.
 Fluxurile de capitaluri, provenite în special din economiile aparţinând
nucleului uniunii monetare, au sprijinit procesul de convergenţă economică
al economiilor ECE, stimulând procesul de creştere economică şi generând
transformarea structurii activităţii economice şi a comerţului exterior.

Convergența structurii activității economice cu UE27

n
∑ abs(VAi , X −VAi ,UE )
i=1
Indicele Krugman al specializării =
VAi – ponderea valorii adăugate a sectorului de activitate i în VA totală
i = 10 sectoare de activitate
Valoarea indicelui convergenţei structurale este egală cu diferenţa dintre 100% şi valoarea
indicelui Krugman.
1. Indicele Krugman ia valori între 0 și 100. Cu cât este mai aproape de zero, cu atât structurile
economice sunt mai similare.
2. Tendința de reducere a Indicelui semnifică reducerea divergenței structurale, în timp ce
majorarea Indicelui corespunde accentuării divergenței structurale.
 Indicele convergenței structurale cu Uniunea Europeană

    2000 2016 2020     2000 2016 2020

1 Denmark 89 89,5 90,96 15 Netherlands 85,3 77,6 80

2 Austria 83,8 85,5 88,1 16 Slovenia 83,1 80,6 80

3 Slovakia 71,9 73,1 87,7 17 Belgium 89,2 83,1 79
4 Hungary 83,3 79,5 87,61 18 Latvia 73,9 80,4 78,5

5 Italy 92,2 88,5 87,02 19 Romania 65,4 71,3 78,3

6 Croatia 83,3 82,1 86,9 20 Cyprus 64,2 68,2 74,2
7 Sweden 85,6 87,4 86,67 21 Poland 73,8 67,5 72,16
8 Portugal 79,2 83 86 22 Bulgaria 74,2 70,7 71,75

9 Estonia 80,9 85,8 85,7 23 Greece 71,3 67,4 68,5

10 Germany 88 86,2 85,14 24 Lithuania 73,4 63,5 66,6

11 Spain 77,2 86,6 85,1 25 Malta 78,2 65,1 56

12 Finland 78,9 83,3 84,86 26 Luxembourg 54,7 48,5 51,32

13 France 86,3 83,7 81,59 27 Ireland 71,3 51,6 38,19

Czech
14 Republic 73,7 72 80,03

Ramurile de activitate care explică divergența dintre structura economiei României relativ
la cea a UE27

  2000 2016 2020

Industry (except construction) 5,7 7,5 2,91
Public administration, defence, education, human health and social
work activities 7,1 7 3,28

Professional, scientific and technical activities; administrative and

support service activities 7 3,3 2,6
Agriculture, forestry and fishing 9,9 3,1 2,6
Real estate activities 2,6 2,2 2,3
Financial and insurance activities 0,3 1,7 2,56
Construction 0 1,5 1,5
Wholesale and retail trade, transport, accommodation and food service
activities 1 1,5 2,51
Information and communication 0,6 0,9 1,6
Arts, entertainment and recreation; other service activities; activities 0,4 0
of household and extra-territorial organizations and bodies
 0,01
Gradul de integrare comercială cu UE
80
78
76
74
72
70
68
66
64
62
60
2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019

Ponderea exporturilor catre UE-28(% din total) Ponderea importurilor catre UE-28(% din total)

1. Ecuaţia de sustenabilitate a datoriei publice

Două dintre criteriile de convergență nominală s-au calculat plecând de la

ipoteza identificării acelui nivel al deficitului bugetar care să stabilizeze nivelul
datoriei publice.
(1) Dpt=Dpt-1+Dbt, unde Dpt=datoria publica in anul t,
Dpt-1=datoria publica in anul t-1,
Dbt=deficitul bugetar in anul t
Pentru a obține ponderea datoriei publice în PIB-ul nominal (Y), s-a împărțit
ecuatia 1 la Yt (PIB-ul nominal al anului t):
Dpt Dpt−1 Dbt Dpt Dpt−1 Yt−1 Dbt dpt−1
→ Yt = Yt + Yt → Yt = Yt −1 x Yt + Yt → dpt = I Y + dbt (2)

unde dpt=ponderea datoriei publice in PIB la nivelul anului t;

dpt-1=ponderea datoriei publice in PIB la nivelul anului t-1,
dbt=ponderea deficitului bugetar in PIB la nivelul anului t, iar
IY= dinamica PIB-ului nominal
IY 1+ g 1+ g
Deflator PIB= IYreal = 1+ r → (1+i)= 1+ r → IY=(1+g)=(1+i)x(1+r)
 unde g=rata de crestere a PIB-ului nominal,
r = rata de creștere economică
i = rata inflației

dpt −1
(2)→ dpt= 1+ g +dbt /x(1+g) → (1+g)dpt=dpt-1+(1+g)dbt
→ dpt-dpt-1+gdpt=(1+g)dbt
(stabilizarea datoriei publice inseamna ca Δdp=0)
g ( 1+i ) ( 1+r )−1
→ dbt= dptx 1+ g =dptx ( 1+ i ) (1+ r)
Exemplificare:
Pentru Germania:
dpt=60%
1+g=1.0506
0.0506
→ dbt=60 %x 1.0506 =2.88%=3%

Identificarea naturii politicii fiscale pe baza soldului bugetar structural

Relevanța soldului bugetar efectiv

 Evoluţia soldului bugetar înregistrat într-o economie nu reflectă în mod riguros impactul
măsurilor fiscale adoptate de către un Guvern, deoarece surprinde şi influenţa economiei
asupra încasărilor şi cheltuielilor guvernamentale.
 De exemplu, promovarea unei politici fiscale expansioniste conduce, pe termen scurt, la
majorarea deficitului bugetar.
 Cu toate acestea, creşterea deficitului poate fi cauzată nu doar de intervenţia statului, ci şi
de reducerea activităţii economice, care efecte automate în plan bugetar. În consecinţă,
evoluţia soldului bugetar este atât rezultatul unei politici fiscale discreţionare, cât şi al
acţiunii stabilizatorilor automaţi.

Din punct de vedere metodologic, variaţia soldului bugetar efectiv constituie efectul
acţiunii a trei elemente:

a) stabilizatorii fiscali automaţi, care au două semnificaţii, una referindu-se la teoria

macroeconomică tradiţională, iar cea de-a doua fiind inclusă în abordările recente privind
ciclurile de afaceri.
 Conform primei abordări, modul în care sunt stabilite anumite taxe şi cheltuieli
bugetare generează un efect anticilic în economie. De exemplu, impozitarea
 progresivă constituie un stabilizator automat al economiei, deoarece permite
atenuarea expansiunii economice prelungite, prin reducerea automată a veniturilor
disponibile, ca urmare a încadrării acestora într-o tranşă mai mare de impozitare. De
asemenea, contribuie la atenuarea recesiunii economice, deoarece veniturile relativ
mai reduse înregistrate în această fază a ciclului de afaceri conduce la aplicarea unei
tranşe mai reduse de impozitare şi prin urmare la creşterea venitului disponibil şi a
consumului privat. La rândul lor, cheltuielile pentru şomaj au un rol anticilic,
deoarece scad automat în perioadele de expansiune, ca urmare a reducerii şomajului,
respectiv cresc în condiţiile recesiunii economice, din cauza majorării şomajului.
 Cea de-a doua abordare a stabilizatorilor fiscali surprinde impactul automat al fazelor
ciclului de afaceri asupra componentelor veniturilor şi cheltuielilor bugetare,
reflectându-se în componenta ciclică a soldului bugetar. De exemplu, aproximativ
90% dintre veniturile bugetare reacţionează automat la situaţia ciclică a economiei şi
doar 5% dintre cheltuielile bugetare.
 Expansiunea economică este concordantă cu majorarea veniturilor, a
numărului de locuri de muncă, a profitului, respectiv a consumului privat.
Toate aceste elemente constituie, de altfel, bazele majorităţii încasărilor la
bugetul de stat – încasările din impozitul pe salariu, din contribuţiile sociale,
din impozitul pe profit, respectiv din taxe indirecte -, astfel că aceste categorii
de venituri vor înregistra o creştere.
 În mod similar, perioadele de recesiune economică sunt însoţite de reducerea
încasărilor bugetare, ca urmare a reducerii consumului, producţie şi ocupării.
 Astfel, expansiunea economică va genera o majorare a veniturilor şi o
reducere a cheltuielilor bugetare, rezultând un surplus bugetar ciclic, adică
indus de respectiva fază a ciclului de afaceri. În schimb, acţiunea
stabilizatorilor automaţi se reflectă într-un deficit bugetar ciclic în faza de
recesiune economică.
b) politica fiscală discreţionară endogenă, care cuprinde reacţia decidenţilor guvernamentali
la evoluţiile ciclice ale economiei în prezent sau la cele anticipate pe termen scurt. În vederea
identificării caracterului discreţionar al politicii fiscale se calculează componenta structurală
a soldului bugetar, excluzând din soldul bugetar influenţa stabilizatorilor automaţi, adică
acea componentă ciclică).
c) politica fiscală discreţionară exogenă, care include modificări ale instrumentelor fiscale
independent de condiţiile economice actuale. Exemple în acest sens sunt variaţiile fiscalităţii
determinate de alegerile electorale, de procesul de îmbătrânire a populaţiei, de necesitatea de
finanţare a bugetului de apărare sau măsurile promovate o singură dată (one-off), precum
vânzările de active ale statului, recapitalizarea băncilor cu pierderi, naţionalizarea pilonului
doi de pensii ş.a.
Soldul bugetar structural

 Influenţa poliicii fiscale discreţionare se reflectă în soldul bugetar efectiv prin

intermediul soldului bugetar structural, în timp ce acţiunea stabilizatorilor
automaţi este surprinsă de către soldul bugetar ciclic.
 Soldul bugetar structural exclude variaţiile bugetare ciclice, evidenţiind situaţia finanţelor
publice la nivelul PIB potenţial.
 Determinarea soldului bugetar structural presupune:
 estimarea naturii şi intensităţii ciclului de afaceri al unei economii, ca diferenţă dintre
PIB-ul actual şi PIB-ul potenţial (adică, decalajul de producţie);
 aflarea senzitivităţii soldului bugetar în funcţie de evoluţia ciclică a economiei
(variaţia în puncte procentuale a bugetului la modificarea cu un punct procentual a
decalajului de producţie).
Decalajul de producţie se află ca diferenţă dintre PIB-ul actual (Y a) şi PIB-ul potenţial (Yp) :
ΔY =Y a −Y p ⇒ Y =Y P +ΔY . Producţia actuală este formată din cea potenţială la care se adaugă
o componentă ciclică. În conformitate cu această relaţie, se poate realiza descompunrea soldului
bugetar actual, astfel:

SB = SBS + SBC

SB – soldul bugetar efectiv (cel înregistrat); SBS – soldul bugetar structural (la nivelul Yp)

SBC – soldul bugetar ciclic (care corespunde decalajului de producţie)

Soldul bugetar efectiv şi soldul bugetar structural

Soldul Deficit bugetar Surplus bugetar

bugetar/
Decalajul
de
producţie
Recesiune Economia se află în recesiune, Componenta ciclică a bugetului
economică producţia şi veniturile scad, înregistrează un sold negativ, ceea ce
(ΔY < 0) determinând, în mod automat, va afecta negativ soldul bugetar
reducerea încasărilor bugetare şi efectiv. Din cauza recesiunii,
majorarea cheltuielilor bugetare (cu surplusul bugetar efectiv este mai
şomajul). Componenta ciclică a redus decât surplusul bugetar
bugetului este deficitară, astfel că structural.
deficitul bugetar efectiv devine mai
mare decât deficitul bugetar
structural.
Expansiune Economia se află în expansiune, Componenta ciclică a bugetului
economică producţia, veniturile, ocuparea şi înregistrează un sold pozitv, ceea ce
ΔY > 0 consumul cresc majorând, în mod va afecta în mod direct soldul bugetar
 automat, încasările din taxe directe şi
indirecte. Rezultă un surplus al
componenti ciclice, care influenţează
în mod pozitiv soldul bugetar efectiv.
Datorită expansiunii economice,
deficitul bugetar efectiv este mai
redus comparativ cu cel potenţial.
efectiv. Prin urmare, la surplusul
corespunzător PIB-ului potenţial se
adaugă un surplus ciclic pozitiv,
rezultând un surplus bugetar efectiv
mai mare comparativ cu cel
structural.

Natura politicii fiscale promovate, respectiv caracterul restrictiv/expansionist al acesteia

 Dacă guvernul promovează o politică fiscală restrictivă PFR (de exemplu, creşterea
fiscalităţii sau reducerea transferurilor), atunci, soldul bugetar structural va creşte
(ΔSBS > 0), ceea ce va îmbunătăţi (caeteris paribus) şi nivelul soldului bugetar efectiv.
 Dacă Guvernul adoptă o politică fiscală expansionistă PFE (de exemplu, reducerea
fiscalităţii, creşterea cheltuielilor guvernamentale sau majorarea transferurilor) atunci,
soldul bugetar structural va scădea (ΔSBS < 0), ceea ce va înrăutăţi (caeteris paribus)
nivelul soldului bugetar efectiv.
 Analiza naturii politicii fiscale nu este completă fără cercetarea contextului economic în
care s-au adoptat anumite măsuri fiscale discreţionare.
 Din punct de vedere teoretic, politica fiscală ar trebui să susţină acţiunea
stabilizatorilor fiscali automaţi.
 În perioadele de expansiune economică prelungită, trebuie adoptate măsuri fiscale
restrictive pentru a atenua presiunile inflaţioniste în creştere, care ar putea genera
reducerea ofertei şi revenirea la potenţial, dar la o inflaţie mult prea ridicată.
 În perioadele de recesiune economică, politica fiscală ar trebui să fie expansionistă,
pentru a mări cererea agregată şi a contribui la creşterea încrederii agenţilor economici
privaţi.
 Mecanismul descris anterior corespunde unei politici fiscale anticiclice, care, dacă
va fi promovată în ambele faze ale ciclului de afaceri, va genera efecte relativ neutre
asupra bugetului de stat.
 Atunci când guvernele nu urmăresc prin politicile adoptate stabilizarea fluctuaţiilor
economice, rezultă politici fiscale care accentuează ciclicitatea, căpătând astfel un
caracter prociclic.
 Un Guvern poate promova politici expansioniste, atunci când economia se află
deja în expansiune, ceea ce induce supraîncălzirea economiei. Guvernele au
sentimentul că nu greşesc din cauza prociclicităţii, deoarece datoria suplimentară
poate fi finanţată mai uşor atunci când economia creşte.
 Efectele negative în planul finanţării datoriei pot apărea însă în perioadele de
recesiune economică, atunci când un Guvern poate fi nevoit să implementeze măsuri
 restrictive menite a asigura consolidarea bugetară, în locul celor expansioniste,
capabile să conducă la relansarea economică. În consecinţă, caracterul prociclic din
perioada de expansiune economică se va prelungi în situaţia recesiunii
economice.

Exemplificare:

Identificati natura politicii fiscale in functie de variatia soldului bugetar structural in perioada 2014-2021,
pentru tara X:

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021

SBA -7.5% -5.2% -5.7% -6.4% -9.4% -15.4% -9.6% -8.6%
SBC 1.1% 0.6% 0.9% 1.5% 1.1% -0.2% -2.2% -2.3%
ΔY 2.6% 1.3% 2.2% 3.4% 2.8% -0.5% -5.2% -5.3%

Rezolvare:

2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 2021

SBA -7.5% -5.2% -5.7% -6.4% -9.4% -15.4% -9.6% -8.6%
SBC 1.1% 0.6% 0.9% 1.5% 1.1% -0.2% -2.2% -2.3%
SBS -8.6% -5.8% -6.6% -7.9% -10.5% -15.2% -7.4% -6.3%
ΔSBS - 2.80% -0.80% -1.30% -2.60% -4.70% 7.80% 1.10%
ΔY 2.6% 1.3% 2.2% 3.4% 2.8% -0.5% -5.2% -5.3%
Natura - PFR PFE PFE PFE PFE PFR PFR
politicii anticiclică prociclică prociclică prociclică anticiclică prociclică prociclică
fiscale