SUPORTUL DE CURS 2

UE vs. SUA și China. Cauzele decalajelor dintre UE și SUA. Curba

Beveridge – instrument de măsurare a flexibilității unei economii

Modelul european de economie încearcă să armonizeze mai multe obiective,

contradictorii în alte modele de economie la nivel global. Europenii sunt interesați nu
doar de creștere economică și competitivitate, ci și de reducerea inegalităților sociale
și a sărăciei, respectiv de protecția mediului. Modelul american de economie este
unul capitalist (neoliberal) care exclude asigurarea coeziunii sociale (visul american)
și reducerea poluării, în timp ce modelul chinez de economie este unul socialist, care
exclude libertatea politică și reducerea poluării.
1. Modelul american de economie
 Caracteristicile principale ale modelului capitalist american sunt următoarele:
proprietatea privată, rolul redus al statului în economie, încurajarea concurenței,
rolul esențial al obținerii profitului pentru dezvoltarea afacerii, libertatea de
decizie, inițiativa antreprenorială, educația-cercetarea-inovarea.
 În realitate, SUA au devenit treptat o economie mixtă, în care rolul statului s-a
accentuat ca urmare a influenței crescute în privința educației, asigurării sănătății,
altor servicii publice, respectiv a deciziei de a subvenționa producătorii agricoli,
companiile petroliere, firmele de utilități, producătorii de automobile, industria
aeronautică și de armament sau companiile financiare.
 De altfel, cheltuielile guvernamentale au avut un trend crescător, majorându-se de
la 30% din PIB în 1960 la 43% în 2010, stabilizându-se în ultimii ani la
aproximativ 38% din PIB
 SUA sunt începând cu 1871 cea mai mare economie a lumii, producând în 2020
aproximativ 24% din PIB-ul mondial, cu 42% peste PIB-ul produs de către China
și cu 37% mai mult relativ la întreaga UE.
 Luând în considerare PIB-ul calculat la paritatea puterii de cumpărare, SUA sunt a
doua economie după China, care înregistrează o valoare cu 15% mai ridicată.
 Uniunea Europeană este a treia economie, cu aprox. 5% sub nivelul înregistrat de
către SUA.
 80% din PIB-ul SUA este produs de către sectorul serviciilor caracterizat printr-o
dezvoltare superioară și avansată din punct de vedere tehnologic – cele care
produc tehnologie, serviciile financiare, de încrijire a sănătății, retail. Peste 20%
dintre cele mai puternice firme globale provin din SUA.
 SUA sunt al doilea producător global (după China) în sectorul industrial, fiind
specializată în sectoare cu valoare adăugată ridicată, precum automobile,
aeronautică, mașini electrice, telecomunicații și produse chimice.
 SUA sunt al doilea exportator global de produse agricole, cu 28% sub nivelul din
Uniunea Europeană și cu peste 30% mai mult decât China. SUA (cu 45 mld
dolari) sunt a doua țară a lumii după valoarea resurselor naturale deținute (după
Rusia), valoarea fiind dublă comparativ cu cea din China. SUA sunt al treilea
exportator global de bunuri și servicii, după Uniunea Europeană și China.
 Principalele provocări ale modelului american de economie sunt: creșterea
inegalității veniturilor, costurile ridicate privind asigurările de sănătate și de
pensii, tendința de stagnare a salariilor (+11% în ultimii 40 de ani, în timp ce
productivitatea muncii s-a majorat cu 70%), accentuarea deficitului de cont curent,
a deficitului bugetar și creșterea datoriei publice la 127% din PIB. Datoria
nominală a SUA reprezintă 10% din datoria publică la nivel global.
 SUA sunt al doilea poluator la nivel global, contribuind cu 11% la emisiile totale
(+12% în ultimii 10 ani), prima economie fiind China care contribuie cu 27% la
poluarea globală.
 Creșterea cumulativă a salariilor reale pe categorii de
400.0%
salariați (SUA 1979-2018)
340.7%
350.0%
300.0%
250.0%
200.0% 157.8%
150.0%
100.0%
50.0% 23.9%
0.0%

90% dintre salariați (începând cu cei care au salariile cele mai mici)
Top 1% salariați
Top 0.1% salariați

Salariul orar vs. Productivitatea orară a muncii (creștere

cumulativă 1948-2018)
270.00% 252.90%
240.00%
210.00%
180.00%
150.00%
115.62%
120.00%
90.00%
60.00%
30.00%
0.00%

Salariul orar Productivitatea orară a muncii

2. Modelul chinez de economie

 China a înregistrat o rată medie de creștere economică de 9,5% timp de 30 ani
(1989-2019), ca urmare a stimulării investițiilor (autohtone și străine), a
exporturilor, a tehnologiilor și creșterii calificărilor forței de muncă, în contextul
unei economii controlate de către stat, dar care a favorizat liberalizarea economiei
și atragerea de investiții străine masive în anumite regiuni ale Chinei. Statul deține
 controlul resurselor din economie, sistemul financiar și companii strategice în
foarte multe domenii de activitate.
 Modelul de creștere al Chinei a generat și o serie de dezechilibre economice și
sociale, precum creșterea poluării, accentuarea inegalităților de venituri,
supraproducție în anumite domenii (exemplu: sectorul imobiliar), creșterea
datoriei private, un sistem financiar inefficient etc.
 China tinde să facă trecerea dinspre un model de creștere bazat pe investiții către
unul care pune accentul pe majorarea consumului și pe inovație, în vederea
reducerii dezechilibrelor asociate creșterii.
 OECD a estimat că în 2015 costurile cu îngrijirea sănătății ca urmare a efectelor
poluării au fost echivalente cu 7,8% din PIB. Măsurile de reducere a poluării au
fost nesemnificative, din dorința de a nu afecta negativ procesul de creștere
economică.
 China se bazează pe un sector industrial dezvoltat (în special, manufacturing),
fiind principala economie care influențează cererea de resurse la nivel global. De
exemplu, China produce jumătate din producția globală de oțel și de ciment.
China este principalul producător mondial de automobile, asigurând 30% din
producția globală de automobile în 2020, cu 32% mai mult decât în SUA și cu
92% peste producția din UE.
 În ultimii 10 ani, ponderea industriei la formarea PIB s-a diminuat cu aprox. 9
puncte procentuale până la 38% în 2020, în timp ce ponderea serviciilor s-a
majorat cu 10 puncte procentuale până la 55% în 2020.
 În anul 2020, principalele categorii de bunuri exportate de către sectorul industrial
din China au fost: telefoanele mobile, calculatoarele, circuitele electronice
integrate, componente pentru producerea de energie solară, semiconductorii și
componentele auto. China este lider mondial în privința exporturilor acestor
produse. China exportă aproximativ 20% dintre bunurile intermediare la nivel
global.
 În ciuda problemelor legate de nerespectarea proprietății intelectuale, companiile
străine se bazează într-o mare măsură pe piața chineză. De exemplu, aproximativ
40% dintre automobilele nemțești sunt vândute în China, iar General Motors
vinde mai multe automobile în China decât în SUA.
 Competitivitatea Chinei din perspectiva salariilor a scăzut comparativ cu alte țări
emergente, dar salariul mediu din decembrie 2020 (1225 de dolari) era la
aproximativ 29% din nivelul înregistrat în SUA
 3. Relațiile comerciale dintre cele trei mari economii

 Uniunea Europeană a înregistrat surplus comercial la nivel global în 2020, atât în

privința comerțului cu bunuri, cât și a celui cu servicii, ca urmare a influenței
decisive a unor țări precum Germania sau Olanda.
 Uniunea Europeană a înregistrat în 2020 un surplus comercial cu bunuri de 165
mld dolari în relația cu SUA, respectiv un deficit comercial de 208 mld dolari în
relația cu China. De altfel, China are surplus comercial cu bunuri cu celelalte două
economii, respectiv un deficit comercial cu servicii, dar care nu atenuează decât
cu aprox. 10% deficitul rezultat din comerțul cu bunuri.

Mld Bunuri Servicii Pondere Comerț Comerț Comerț

dolari comerț cu UE cu SUA cu China
2020 global (bunuri) (bunuri) (bunuri)
Exporturi 2220 1055* 15% - 400 231
UE
Importuri 1971 982* 13% - 235 443
UE
Exporturi 1425 692 10% 235 - 125
SUA
Importuri 2351 458 13% 400 - 435
SUA
Exporturi 2497 235 12% 443 435 -
China
Importuri 1982 381 11% 231 125 -
China
*) date din 2019
 3.1. Războiul comercial SUA versus China
 Începând cu 2018 au fost stabilite și majorate taxe vamale la importurile SUA din
China, ajungându-se a fi impuse pentru aproximativ 40-50% din importuri
 Importurile SUA din China au scăzut cu 87 mld dolari în 2019 relativ la 2018, iar
exporturile cu 14 de mld dolari
 Costurile mai reduse de producție din China sunt efectul unui cost al vieții mai
scăzut și al menținerii unui curs de schimb depreciat al yuanului față de dolar.
 Banca Centrală a Chinei cumpără un volum mare de obligațiuni americane, în
vederea menținerii unui curs de schimb avantajos.
 China oferă împrumuturi SUA, achiziționând o parte din datoria publică a
acestora, astfel încât SUA să poată continua să cumpere bunurile pe care China le
produce: China înregistrează cele mai mari surplusuri comerciale cu SUA (60%
din total surplus) => surplus de dolari deținut de către China => achiziție cu dolari
de datorie americană => SUA oferă dolari în schimbul yuanilor pentru achiziția de
produse din China.
 4. Decalajele socio-economice dintre SUA si UE. Dovezi statistice –
argumente ale reformelor din Uniunea Europeană

 Decalajele dintre Uniunea Europeană şi SUA în termeni de PIB pe locuitor

(exprimat la paritatea puterii de cumpărare) s-au redus lent începând cu anul
2000, ajungând în 2020 la un nivel apropiat de cel din 1990. PIB-ul pe locuitor al
UE-15 a fost în 2020 de 75% din valoarea SUA, în timp ce PIB-ul pe locuitor al
UE-27 a fost de 70% relativ la economia americană. Prin urmare, timp de 50 de
ani, Uniunea Europeană a recuperat doar 16% din decalajul care o despărțea de
SUA la începutul anilor 1970.
 Unul dintre argumentele elaborării Strategiei Lisabona a fost acela al diminuării
decalajelor faţă de economia americană, în contextul în care timp de 30 de ani
(1970-2000) PIB-ul pe locuitor al UE rămăsese la acelaşi nivel comparativ cu
SUA şi anume de aproximativ 70% din valoarea acestuia.
 Această evoluţie a fost rezultatul a doi factori care au contribuit la accentuarea
decalajului (majorarea ratei şomajului; reducerea numărului de ore lucrate) şi a
altuia care a acţionat în sens contrar (creşterea productivităţii orare – de la
apoximativ 65% din nivelul înregistrat în economia americană în 1970 la
aproximativ 92% în anul 2000.
 PIB PIB Nr .ore Pop . ocupata Forta. de. munca Pop . cu. var sta . de. munca
= ⋅ ⋅ ⋅ ⋅
locuitor Nr .ore Pop. ocupata Forta. de . munca Pop . cu . var sta .de .munca Pop .totala
 Evoluţiile economiei europene au contrazis aşteptările celor care au stabilit
obiectivele Strategiei Lisabona, în condiţiile în care decalajele economice faţă de
SUA s-au mărit după anul 2000; productivitatea orară la sfârşitul anului 2009 a
fost de aproximativ 84% din cea realizată în economia americană.
 Toate submodelele europene (cu excepţia celui format din noile ţări membre) au
înregistrat încetiniri ale ritmului de majorare a productivităţii orare, aspect
caracteristic unor economii în care traiectoria de creştere economică se
aplatizează.
 Strategia Lisabona ar fi trebuit să genereze transformări structurale în economia
europeană, care să inducă o îmbunăţătire a utilizării factorilor de producţie (muncă
şi capital). Cu toate acestea, productivitatea totală a factorilor a crescut (cumulat)
în UE cu doar 3,4% în perioada 2000-2010, respectiv 5,9% între 2010 și 2019,
comparativ cu 6,7% în perioada 1990-2000, sugerând realizarea unor progrese mai
lente în direcţia transformărilor economice începând cu anul 2000.
 PIB pe locuitor (SUA = 100%), paritatea puterii de cumpărare
79%
77%
75%
75%
73%
71%
69% 70%
67%
65%
63%
61%
59%
95 96 97 98 99 00 01 02 03 04 05 06 07 08 09 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20
19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20

Uniunea Europeană 27 Uniunea Europeană 15

PIB pe oră lucrată (SUA = 100%)

125%
120%
115%
110%
105%
100%
95%
90%
85%
80%
75%
70%
65%
60%
70 72 74 76 78 80 82 84 86 88 90 92 94 96 98 00 02 04 06 08 10 12 14 16 18
19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20 20 20 20

BELGIA FRANȚA GERMANIA ITALIA OLANDA UK

Sursa: http://www.oecd-ilibrary.org

În anul 2020 un lucrător din Franța a lucrat cu 21% mai puține ore într-un an
comparativ cu un lucrator din SUA, iar unul din Germania cu 25% mai puțin
comparativ cu un lucrător american.
 Numărul de ore lucrate
Franta (SUA = 100%)
122%
119%
118%

114%

110%

106%

102%

98%

94%

90%

86%

82%
79%
78%
50 53 56 59 62 65 68 71 74 77 80 83 86 89 92 95 98 01 04 07 10 13 16 19
19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 19 20 20 20 20 20 20 20
Sursa: http://www.oecd-ilibrary.org

Rata șomajului
1960- 1971- 1981- 1991- 2001- 2011- 2020
1970 1980 1990 2000 2010 2019
UE (15) 2,1 3,9 8,5 9,4 8 9,2 7
Germania 0,6 2,2 6 8,1 8,8 4,5 3,8
Franța 1,7 3,4 7,9 9,8 8,5 9,7 8,0
Italia 4,8 6,1 8,6 10,3 7,7 11,0 9,2
SUA 4,8 6,4 7,1 5,6 6,1 5,9 8,3

Temă pentru dezbatere

Sustineți superioritatea unuia dintre cele trei modele de economie (european, american și
chinez) pe baza a cel puțin 5 indicatori economici și sociali, precum indicatori macroeconomici +
alții, precum cheltuielile de cercetare dezvoltare, ponderea populației cu studii superioare, emisiile
de gaze cu efect de seră, rata sărăciei, cheltuielile militare.
 5. Curba Beveridge – instrument pentru măsurarea flexibilității unei
economii

Explicați flexibilitatea economiei americane și a celei europene pe baza datelor

privind șomajul din tabelul anterior și din graficul de mai jos (2000-2021).

 Curba Beveridge reflectă relaţia negativă dintre rata locurilor de muncă vacante
(Rv) şi rata şomajului (Rş): Rş = Nr şomeri/Forţa de muncă, iar Rv = Nr. locuri de
muncă vacante/Forţa de muncă
 mişcările de-a lungul curbei reprezintă fluctuaţiile ciclului de afaceri pentru care
remediul îl constituie creşterea economică;
 mişcările curbei (deplasarea curbei) indică motivele structurale în legătură cu
capacitatea pieţei muncii de a crea noi locuri de muncă;
 persistenţa şomajului pe termen lung determină deplasarea curbei cât mai departe
de origine;
 gradul de flexibilitate al pieţei muncii e cu atât mai mare cu cât curba Beveridge
este situată mai apoape de origine.
 Modificarea curbei Beveridge este rezultatul factorilor instituţionali specifici
funcţionării pietei muncii, a intensităţii fenomenului de migraţie şi a mobilităţii intra
şi inter-sectoriale a forţei de muncă:
 sistemul de asigurări de şomaj, care afectează direct înclinaţia şomerului de a
ocupa locurile de muncă vacante.
 politicile active pe piaţa muncii (PAPM) pot să faciliteze compatibilitatea dintre
şomeri şi locurile de muncă vacante. Scopul PAPM este de a furniza asistenţă
activă şomerilor care îşi vor îmbunătăţi şansele de a obţine un loc de muncă. De
exemplu, serviciile de ocupare publică pot contribui la întâlnirea dintre şomeri şi
locurile de muncă disponibile anunţate de agenţii economici („job brokerage”).
Locurile de muncă vacante pot necesita calificări diferite de acelea pe care pot să
le furnizeze şomerii, necesitând instruire.
 legislaţia de protecţie a ocupării (LPO), care constă din reglementări ce
determină nivelul securităţii ocupării, incluzând reguli pentru contractele pe
termen fix, agenţii de plasare temporară şi alte forme ale ocupării temporare, care
afectează eficienţa compatibilităţii. Stricteţea LPO influenţează firmele mai
prudente în ceea ce priveşte ocuparea locurilor de muncă vacante determinând
scăderea vitezei cu care şomerii se întorc în câmpul muncii, reducând eficienţa
armonizării locurilor de muncă.
 mobilitatea geografică limitată constituie altă barieră împotriva compatibilităţii
dintre şomeri şi locurile de muncă disponibile. Preferinţele privind locaţia,
domiciliul sau responsabilităţile de familie restrâng zona unde mulţi lucrători sunt
pregătiţi să lucreze. Această imobilitate explică coexistenţa insuficienţei pieţei
muncii în anumite regiuni ale ţării şi ratei de şomaj înalte în altele, adesea pentru
perioade lungi de timp.
Cauze structurale ale persistenţei şomajului pe termen lung:
- neconcordanţe între calificările educaţionale şi competenţele furnizate de
sistemele de educaţie şi de formare profesională;
- mobilitatea geografică redusă a forţei de muncă;
- asimetria geografică între forţa de muncă şi locurile de muncă vacante;
- existenţa unei poveri fiscale ridicate asupra veniturilor scăzute combinată cu
beneficii şi asistenţă socială generoase pentru cei care nu muncesc acţionează ca
un factor de descurajare în căutarea unui loc de muncă;
- existenţa unor niveluri ridicate de protecţie a salariatului;
- persistenţa muncii la negru datorită costului ridicat al contribuţiilor sociale pe care
angajatorul trebuie să îl suporte;
- dispariţia unor sectoare ale economiei pentru care există forţă de muncă calificată
şi apariţia unor sectoare noi în care există multe locuri vacante deoarece nu există
personal calificat

Evoluţia Curbei Beveridge în UE

 criza mondială din 2008-2009 şi criza datoriilor suverane au avut un impact major
asupra pieţei muncii din Uniunea Europeană, care s-a manifestat într-o creştere a
ratei şomajului şi o reducere rapidă a locurilor de muncă vacante;
 din 2010 şi până în 2013, şi mai ales în perioada 2010-2011, în curba Beveridge a
avut loc o mişcare spre exterior semnificativă, mişcare care reflectă reducerea
flexibilității economiei, majorarea șomajului structural în UE, în ciuda faptului că
 Germania a înregistrat o îmbunătățire permanentă a funcționării pieței muncii, ca
urmare a reformelor implementate începând cu anul 2004;
 multe dintre locurile de muncă vacante au fost create în ţări cu o rată redusă a
şomajului, ceea ce conduce la permanentizarea ambelor dezechilibre pe piața
muncii, în lipsa unei migrații între țări;
 începând cu 2013/2014, se poate constata o mişcare de-a lungul aceleiaşi curbe
Beveridge determinată de creşterea ratei locurilor de muncă vacante în zona euro
şi UE, concomitent cu reducerea ratei şomajului în ambele zone. Rezultă o
reducere a șomajului ciclic, ca urmare a creșterii cererii agregate la nivelul
Uniunii Europene, în contextul unor politici de creștere a veniturilor (introducerea
și creșterea salariului minim în anumite țări), a unor politici fiscale mai laxe și a
unei politici monetare neconvenționale, care a condus la reducerea semnificativă a
costurilor de finanțare la nivel european. De asemenea, creșterea cererii externe
(în special din China) a influențat pozitiv economiile europene, elasticitatea cererii
europene fiind de aproximativ 0,2-0,25 în funcție de dinamica economiei chineze.
 Primul val al pandemiei a condus la reducerea semnificativă a cererii agregate și a
ofertei agregate pe termen scurt, efectele negative fiind parțial neutralizate prin
intermediul unor programe fiscale de intervenție de peste 2-3 ori mai importante
decât cele adoptate în contextul crizei financiare. În consecință, cererea din
economie a cunoscut o revenire puternică începând cu al treilea trimestru din
2020, astfel că pandemia a generat mai degrabă o variație a șomajului ciclic
conform dinamicii Curbei Beveridge.
 Clustere de țări aparținând UE în privința compatibilității dintre șomeri și
locurile de muncă vacante, respectiv a presiunii existente pe piața muncii, în
contextul diminuării efectelor primelor valuri ale pandemiei – trimestrul 4 din 2020.
Conform figurii de mai jos, se observă că pandemia a avut mai degrabă un efect
tranzitoriu asupra pieței muncii în majoritatea țărilor europene (exceptând Spania și
Grecia), revenind rapid, contrar previziunilor, problemele de deficit de forță de
muncă, în țări precum Cehia, Germania, Austria, Belgia etc.
5.5
CEH
5.0

4.5

4.0

3.5
GER
BEL
3.0
AUT
2.5
ZE
2.0 UNG UE

1.5

1.0 POL FRA

RO
0.5 ITA
GRE
0.0
2.0 3.0 4.0 5.0 6.0 7.0 8.0 9.0 10.0 11.0 12.0 13.0 14.0 15.0 16.0 17.0
Cazul SUA

Proiect individual (2021): Construiţi şi analizaţi curba Beveridge într-o ţară membră
a UE (2000-2020), identificaţi cauzele modificărilor intervenite în curba Beveridge
inclusiv în contextul crizelor 2008 și 2020, utilizând datele statistice:
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=jvs_q_nace2&lang=en;
http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=lfsq_urgan&lang=en;