ELABORAT DE : ȚURCANU ARIANA

CARACTERISTICA GENERALĂ A
ECONOMIEI EUROPENE
CONTEMPORANE
 CUPRINS:

01 05
Economia Uniunii Europene:analiza Provocari la nivelul UE si la nivel mondial
macroeconomică

02 06
Comerţul şi investiţiile în UE Opinia statelor membre despre extinderea
Uniunii Europene

03 07
Inovatii, avans tehnologic si impactul lor asupra Bibliografie
economiei Uniunii Europene

04
Schimbari ce vin odata cu aderarea la Uniunea
Europeanã
ECONOMIA UNIUNII EUROPENE:ANALIZA MACROECONOMICĂ

In ultimii zece ani, Uniunea European s-a confruntat cu

dezechilibre macroeconomice majore (care au agravat efectele
negative ale crizei financiare declansate in 2008) si cu
discrepante importante in materie de competitivitate (care au
împiedicat aplicarea masurilor de politica monetara comuna). In
2011, UE a introdus procedura privind dezechilibrele
macroeconomice (PDM) - o procedura de supraveghere si de
impunere a respectarii normelor menit sa faciliteze identificarea
din timp si corectarea acestor dezechilibre macroeconomice în
statele membre, o atentie speciala find acordata dezechilibrelor
care pot avea efecte de propagare asupra altor state membre.
De la introducerea PDM în 2012, numărul de
state membre:

care au făcut obiectul unui bilanț

aprofundat a crescut de la 12 la 19 între
2012 și 2016, a scăzut la 12 în 2018 și apoi
a crescut la 13 în 2019 și în 2020, iar în
2021 a scăzut din nou la 12;
despre care s-a estimat că trec prin
dezechilibre a crescut de la 12 la 16 între
2012 și 2015, dar a scăzut la 11 în 2018, la
10 în 2019 și apoi la 9 în 2020 și 2021;
despre care s-a estimat că trec prin
dezechilibre excesive a crescut de la 0 la 6
între 2012 și 2017, dar a scăzut la 3 în 2018
și a rămas la acest nivel în 2019, în 2020 și
în 2021.
Comisia nu a propus încă lansarea procedurii de dezechilibru excesiv,
deși Consiliul și Banca Centrală Europeană au cerut ca procedura să fie
utilizată la întregul său potențial, cu aplicarea, după caz, a componentei
corective.

Toate țările cu dezechilibre sunt supuse unei monitorizări specifice,

care este mai strictă pentru țările care se confruntă cu dezechilibre
excesive și implică dialoguri cu autoritățile naționale, vizite ale
experților și întocmirea unor rapoarte periodice privind progresele
înregistrate. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la
monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări
în statele membre vizate.

Dacă se consideră că un stat membru este expus riscului de

dezechilibre macroeconomice, unele sau toate recomandările specifice
fiecărei țări adoptate de Consiliu în contextul semestrului european pot
fi susținute de PDM. De-a lungul anilor, numărul acestor recomandări a
crescut, dar nu și nivelul lor de punere în aplicare.
COMERŢUL ŞI INVESTIŢIILE ÎN UE

Datorită sistemului comercial deschis al UE, comerţul rămâne

a fi principalul participant pe arena comercială internaţională
şi o regiune foarte atractivă pentru afaceri. UE are un profit
substanţial al balanţei de plăţi în mărime de peste 300 de
miliarde euro anual, excluzând importul de combustibil şi
materii prime.
UE este principalul partener comercial pentru peste 80 de ţări
ale lumii, printre care SUA, China, Rusia, India, Brazilia.
UE este cel mai mare exportator şi importator dintre statele
membre ale „Grupului celor douăzeci”. Anual Europa exportă
mărfuri în valoare de câteva miliarde de euro şi tot atâta
importă. În total anual aceasta constituie circa 1,7 trilioane de
euro la export şi 1,8 trilioane euro la import.
Exportul total de bunuri din UE, în anul 2013, a constituit 1 737 trilioane euro (2 302 trilioane de dolari), iar exportul
de servicii s-a cifrat la 657,4 miliarde euro (880 miliarde dolari). Dintre ţări, principalele exporturi, în 2013, au fost
orientate către SUA – 16,5%, Elveţia – 9,7%, China – 8,5% şi Rusia – 6,9%. Din bunurile exportate predominau maşini
şi echipamente de transport – 40,7%, alte bunuri manufacturate – 22,1% şi produsele chimice şi produse conexe –
15,7%. În anul 2011 circa 65% din exporturile UE reveneau statelor membre ale UE şi circa 60% din toate investiţiile
străine directe se făceau în interiorul UE.

Importurile de bunuri ale UE s-au cifrat în 2013 la 1 682 trilioane euro (2 235 trilioane dolari), iar importul de servicii –
la 510,6 miliarde euro (667 miliarde dolari). Principalii parteneri la import fiind: China – 16,6%, Rusia – 12,2%, SUA –
11,6%, Elveţia – 5,6% şi Norvegia – 5,3%. Din spectrul bunurilor importate predominau, în 2013, maşinile şi
echipamentele de transport – 25,8%, alte bunuri manufacturate – 22,7%, combustibili minerali şi lubrifianţi – 29,6%,
chimicate şi produse conexe – 9,4%.
Inovatii, avans tehnologic si impactul lor asupra economiei
Uniunii Europene

Inovarea joacă un rol tot mai important în economie. Pe lângă

beneficiile aduse consumatorilor și lucrătorilor din Uniune,
inovarea este esențială pentru a crea locuri de muncă mai
bune, a construi o societate mai ecologică și a ne îmbunătăți
calitatea vieții. Ea este, de asemenea, esențială pentru
menținerea competitivității Uniunii pe piețele mondiale.
Politica în materie de inovare constituie interfața dintre
politica în materie de cercetare și dezvoltare tehnologică și
politica industrială, având ca obiectiv crearea unui cadru
propice introducerii ideilor pe piață.
Importanța politicii în materie de inovare este larg recunoscută și
este strâns legată de alte politici ale Uniunii, cum ar fi cele
privind ocuparea forței de muncă, competitivitatea, mediul,
industria și energia. Rolul inovării este de a transforma
rezultatele cercetării în servicii și produse noi și mai bune, pentru
a rămâne competitivi pe piața mondială și a îmbunătăți calitatea
vieții cetățenilor.
Uniunea cheltuiește un procent mai mic din PIB-ul anual (2,3 % în
2020) decât Statele Unite (3,45 % în 2020) și Japonia (3,26 % în
2020) pentru cercetare și dezvoltare (C&D). De asemenea,
există un efect de „exod al creierelor”, în condițiile în care mulți
din cei mai buni cercetători și inovatori ai Uniunii se mută în țări
care oferă condiții mai favorabile. Piața Uniunii continuă să fie
fragmentată și nu este suficient de deschisă inovării.
Pentru a schimba aceste tendințe, Uniunea a elaborat conceptul de
„Uniune a inovării”, care are ca scop:

să transforme Uniunea într-un actor de clasă mondială în

domeniul științei;
să elimine obstacolele din calea inovării – cum ar fi costurile
ridicate ale brevetării, fragmentarea pieței, procesul lent de
stabilire a standardelor și lipsa de personal calificat – care
împiedică intrarea rapidă a ideilor pe piață;
să revoluționeze modul în care sectorul public și privat
colaborează, în special prin implementarea parteneriatelor
europene pentru inovare dintre instituțiile Uniunii, autoritățile
naționale și regionale și mediul de afaceri.
 SCHIMBARI CE VIN ODATA CU ADERAREA LA
UNIUNEA EUROPEANÃ
O schimbare important se produce in
administratia locala dupa aderare. Cea mai
importanta veriga in procesul de
administrare a fondurilor europene, trebuie
sa se obisnuiască cu ideea unei
interdependente crescute.
Perspectiva intrării in clubul european si
evolutia buna a economiei atrage deja
atentia investitorilor straini.
Aderarea la Uniunea Europeana determina
cresterea investitilor straine, ceea ce va
insemna o crestere a competitiei pentru
actorii de pe piata locala. De asemenea
regulile deven mai dure odata cu intrarea
in vigoare legilor europene.
Spre deosebire de istoria recent Guvernul va pierde posibilitatea
de a intervine in favoarea unei firme sau industrii. Ajutoarele de
stat vor fi interzise iar unele companii fi, poate pentru prima datã
după 15 ani pe cont propriu.
Dar, ajutorul de stat nu e singurul domeniu in care Guvernul va
avea mâinile legate. Libertatea de decizie fi va fi ingradita din
cauza felului de repartizare a fortelor in Parlament.
Aderarea aduce schimbari si in structura ofertei, in sensul ca
produscle comercializate vor trebui sã respecte niste standarde
de calitate, aceasta conducând la scaderea majoritii marcilor
locale si cresterea celor international globale ca pondere in
oferta de pe piatã.
Apropierea de data integrării in Uniunea Europeana va provoca
cele mai mari dureri de cap IMM - urilor. Atrase de premisa
aderarii in 2007, costurile scazute si de marimea pietei
autohtone, tot mai multe firme vor lua in calcul dezvoltarea
afacerilor in România.
PROVOCARI LA NIVELUL UE SI LA
NIVEL MONDIAL

Potrivit unor previziuni recente, este necesar de consolidat

ratele de crestere, de redus nivelul datoriei si de mentinut
disciplina fiscala pentru a asigura cadrul necesar a unei economii
solide.
Daca nu se vor lua masuri pentru a spori rezilienta economica si
coeziunea si pentru a aborda vulnerabilitatile structurale, se va
pierde, în anii care vor urma, impulsul câstigat, fapt asociat cu
riscuri mari. Dimpotrivă, daca se vor efectua reformele
structurale necesare, se va asigura un nivel mai ridicat de
bunastare si un viitor mai solid, inclusiv prin investitii în cercetare
si inovare, servicii publice, sisteme de protectie sociala si
protectia mediului. Sunt necesare masuri atât la nivelul UE, cât si
la nivelul statelor membre pentru a asigura sustenabilitatea
sistemelor de pensii si a sistemelor bugetare, inclusiv stabilitatea
veniturilor fiscale in cadrul pietei unice.
Deficitul cel mai grav în materie de
sustenabilitate si totodata cea mai mare
provocare cu care se confrunta UE este datoria
ecologica, de a carei scadenta se apropie prin
utilizarea abuziva si epuizarea resurselor
naturale; acest lucru ameninta capacitatea de a
răspunde nevoilor generatiilor viitoare in limitele
resurselor de care dispune planeta noastrã.
La nivel mondial, presiunea asupra resurselor de
baza, de la apa dulce pâna la terenuri fertile,
pune in pericol însasi existenta omenirii. Astăzi,
omenirea utilizeaza echivalentul a 1,7 Terre.
Intrucât consumul global de resurse materiale a
crescut de paisprezece ori între 1900 si 2015 si
se estimeaza ca va creste de peste dou ori între
2015 si 2050, lumea se apropie rapid de mai
multe puncte critice. Pe lânga presiunea asupra
mediului, acest lucru reprezinta o provocare
serioasã pentru economia UE, care este
dependenta de materiale de pe pietele
internationale.
 OPINIA STATELOR MEMBRE DESPRE
EXTINDEREA UNIUNII EUROPENE

Ultimul val de extindere a UE a creat, dupa cum arata cel mai recent Eurobarometru de opinie publica, un
efect de domino: sprijinul pentru integrarea altor state a crescut semnificativ in interiorul Uniunii. Cetatenii
din Polonia, Lituania si Slovenia sustin in proportie de peste 70% aderarea tarilor candidate.

Opinia publica din vechile membre UE se declara

in proportie de 43% împotriva unei viitoare lărgiri,
fata de numai 37%, pro-extindere. Austriecii,
germanii si finlandezii s-au pronuntat, in mare
majoritate, ca nu doresc alte tări membre in
Uniune.
Daca ei nu mai vor, în schimb noii cetateni UE sunt
foarte convinsi ca sustin încă o extindere. Acum,
noua Uniune Europeana a devenit, in procentaj de
53%, prietenoasa cu statele candidate.
BIBLIOGRAFIE
research-and-innovation.ec.europa.eu

european-union.europa.eu

tps://www.europarl.europa.eu

https://www.consilium.europa.eu