Prima pagină › D:News

vezi toate articolele din D:News › D:News

Descoperire îngrijorătoare: nivelul

oceanului planetar creşte cu 60%
mai repede decât au prevăzut
cercetătorii
Trimite pe email
28.11.2012 |
2 Comentarii

+ZOOM

Galerie foto (1)

Nivelul oceanului planetar creşte cu 60% mai repede decât au estimat experţii
climatologi ai ONU în cel mai recent raport, au anunţat oamenii de ştiinţă.

În prezent, nivelul mărilor creşte, în medie, cu 3,2 milimetri pe an, se arată în cel mai
recent număr al jurnalului ştiinţific Environmental Research Letters. În schimb, cea mai
bună estimare din raportul IPCC (Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea
Climei) elaborat în 2007 prognostica o creştere la nivelului anului 2012 de doar 2
milimetri pe an.
Cea mai recentă estimare reprezintă un nou argument în favoarea ipotezei care anunţă
că până la sfârşitul secolului nivelul oceanului planetar va creşte cu aproximativ un
metru.

„Dacă veţi întreba majoritatea experţilor din acest domeniu, aceştia vor spune la rândul
lor că estimează o creştere de un metru”, a explicat Grant Foster, unul dintre co-autorii
noului studiu.

„În zonele joase în care trăiesc foarte mulţi oameni, precum Bangladesh, acest lucru
înseamnă că pământul care este esenţial pentru viaţa lor va dispărea, ceea ce va duce
la sute de milioane de refugiaţi din cauza schimbărilor climatice. Acest lucru ar putea
conduce la războaie pentru resurse şi la numeroase alte conflicte”, a explicat
cercetătorul.

„Pentru oraşele mari aflate pe coaste, precum New York, principalul efect va fi ceea ce
am văzut în urma uraganului Sandy. De fiecare dată când va avea loc o furtună de mari
dimensiuni, vor urma inundaţii, deoarece furtuna va duce temporar la creşterea
nivelului oceanului. Pentru New York şi New Jersey creşterea nivelului oceanului cu un
metru va fi devastator, aşa cum vă puteţi închipui”, a mai spus Foster.

Noua cercetare a fost coordonată de Stefan Rahmstorf de la Institutul Potsdam pentru

Cercetări asupra Impactului Climei din Germania. Oamenii de ştiinţă au analizat
acurateţea simulărilor computerizate folosite de IPCC pentru raportul din 2007. Acest
raport a făcut ca guvernele din întreaga lume să ia în serios problema schimbărilor
climatice, IPCC obţinând Premiul Nobel pentru Pace.

Noul studiu a concluzionat că raportul IPCC a prezis cu acurateţe schimbările de

temperatură, înregistrându-se o creştere medie de 0,16 grade Celsius într-un deceniu.
În schimb, predicţiile IPCC referitoare la nivelul oceanului planetar s-au dovedit a fi prea
mici în raport cu realitatea din 2012.

„De aceea, predicţiile IPCC pentru anul 2100 – o creştere cu 59 de centimetri a nivelului
oceanului planetar – ar putea fi de asemenea prea scăzute”, au anunţat cercetătorii.
Foster afirmă că unul din motivele pentru care oceanele au crescut mai mult decât se
aşteptau cercetătorii este apa rezultată din topirea mai rapidă a gheţarilor. 

Următorul raport al IPCC va fi publicat în trei volume, în septembrie 2013, martie 2014
şi aprilie 2014.

ORASE CARE AR PUTEA DISPAREA

DATORITA SCHIMBARILOR
CLIMATICE
Confruntate cu efectele uneori devastoare ale schimbăriler climatice prin care trece planeta la ora
actuală - ridicarea nivelului apelor mării, inundaţii cumplite, secetă şi incendii naturale - multe aşezări
omeneşti sunt în pericol de a dispărea sub ape sau de a fi abandonate ca urmare a secătuirii
resurselor. Iată o duzină dintre cele mai ameninţate oraşe ale lumii de azi.

Male, Maldive
Capitala acestei ţări ocupă o mică insulă, care va fi, destul de curând, cotropită de apele oceanului.
Fostul prim-ministru a luat măsura de a cumpăra teren în alte ţări, pentru ca locuitorii din Maldive să
aibă unde să se mute. Dar acum acest plan de salvare a stagnat, iar nivelul apelor mării continuă să
crească…

 
Phoenix, SUA
Aşezat în deşert, într-un climat foarte cald şi arid, oraşul este deja afectat de furtuni de praf, iar
populaţia sa de aproape 1,5 milioane de locuitori consumă o cantitate enormă de apă. Seceta
afectează resursele de apă, iar odată ce acestea se vor termina, ce se va întâmpla cu oraşul?

 
Kivalina, SUA
Locuitorii acestui orăşel din Alaska ar putea deveni, în  curând, primii „refugiaţi din faţa schimbărilor
climatice”. Aşezarea este situată pe o insuliţă lungă şi îngustă, o limbă de pământ care se
micşorează de la un an la altul, din cauza eroziunii ţărmurilor şi a creşterii nivelului apelor mării. Se
estimează că, până în 2025, insula ar putea fi acoperită complet de ape.

 
New York, New York
Deşi pare un oraş extrem de solid şi la adăpost de calamităţile induse de schimbările climatice,
uraganul Sandy a arătat că, de fapt, şi uriaşul New York este vulnerabil: metroul şi pasajele
subterane au fost inundate, transformatoarele electrice au explodat, iar comunităţile din regiunile de
coastă, precum Coney Island şi Rockaways, au suferit luni de zile de pe urma dezastrului. Ridicarea
nivelului mării şi creşterea numărului şi a intensităţii furtunilor ar putea duce la evacuarea
permanentă  a unor zone ale metropolei – la abandonarea lor, adică.

 
Las Vegas, SUA
La fel ca şi Phoenix, Las Vegas se confruntă cu ameniţarea secetei: sursa sa principală de apă, râul
Colorado, seacă încet-încet. Şi în Lake Mead, lacul de acumulare care reprezintă cea mai
importantă rezervă de apă a oraşului, nivelul apei a scăzut considerabil.

 
Miami, SUA
Ca multe ale oraşe din sudul statului Florida, Miami se află la o altitudine abia cu puţin deasupra
nivelului mării, ceea ce îl predispune la inundaţii. De altfel, această zonă era, în cea mai mare parte,
teren mlăştinos, care a fost asanat pentru a face loc oraşelor. 

New Orleans, SUA

După tragedia produsă de uraganul Katrina, ce-ar mai fi de spus despre acest oraş? El este
permanent ameninţat de inundaţii grave, deoarece mare parte din el se află sub nivelul mării.

 
Dhaka, Bangladesh
O mare parte din teritoriul Bangladeshului se găseşte în Delta Gangelui, o zonă extrem de populată
şi foarte expusă inundaţiilor. Furtunile tropicale şi ploile musonice puternice fac deja numeroase
victime, iar viitorul nu arată deloc bine, de vreme ce se prevăd fenomene precum ridicarea nivelului
apelor şi intensificarea furtunilor.

 
Suzhou, China
Oraşul cu canale de apă şi grădini vestite prin frumuseţea lor ar putea avea o soartă foarte
nefericită, de vreme ce este aşezat într-un loc periculos – pe malurile joase ale unor cursuri de apă
mărginite de mlaştini.

 
Veneţia, Italia
Nu numai că Piaţa San Marco este inundată de mai multe ori pe an, dar întreg oraşul se scufundă
lent: secătuirea pânzelor de apă freatice a dus la coborârea solului cu clădiri cu tot, iar nivelul apelor
Mării Adriatice creşte…

 
Rotterdam, Olanda
Diguri, construcţii plutitoare şi alte soluţii ingenioase fac parte din planul Olandei de a lupta împotriva
pericolului de a fi acoperită de mare. Poate că este, dintre toate ţările, cea mai bine pregătită să facă
faţă primejdiei, datorită faptului că duce această luptă de sute de ani. Mare parte din teritoriul ţării
este sub nivelul mării; timp de secole olandezii au tot îndiguit terenuri, smulgându-le oceanului,
pentru a le transforma în câmpuri cultivate şi terenuri de construcţie. Totuşi, rămâne de văzut dacă
vor reuşi să câştige lupta cu Atlanticul…

 
Tarawa, Kiribati
Teritoriul acestei naţiuni din Pacific ar putea fi unul dintre primele care vor dispărea sub ape.
Conducătorii săi au cerut recent Australiei şi Noii Zeelande să-i primească pe cetăţenii din Kiribati,
acordându-le statutul de refugiaţi. Chiar şi steagul acestei naţiuni ilustrează soarta care o aşteaptă:
o pasăre zburând deasupra valurilor oceanului, ca şi când ar căuta un loc unde să se aşeze…

Sursa: Architizer
Când ţările dispar din cauza
încălzirii globale
Trimite pe email

Marius Comper | 25.07.2011 |

15 Comentarii

Când ţările dispar din cauza încălzirii globale     incalzire globala, schimbari climatice, tari,
insula, inundatie, nivelul marii, viitor, nivelul apei, oceanul pacific, tuvalu, kiribati, nauru,
maldive, marshall+ZOOM

Galerie foto (6)

Fenomenul încălzirii globale, intens studiat în ultimii ani, continuă să fie privit de o bună
parte a publicului cu scepticism, în ciuda faptului că o majoritate covârşitoare a
oamenilor de ştiinţă consideră că fenomenul există, iar consecinţele sale vor fi
devastatoare.
Rapoartele întocmite de Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei
(IPCC), cea mai importantă organizaţie dedicată studierii schimbărilor climatice produse
de om şi informării publicului, prezintă o imagine sumbră asupra viitorului.

Temperatura apei din oceane creşte odată cu cea a aerului la nivel global. Pe măsură ce
apa oceanelor se încălzeşte, nivelul apei creşte. Conform IPCC, nivelul apei la nivel
mondial a crescut cu 3,1 milimetri în fiecare an între 1993 şi 2003, ritmul de
creştere fiind mult mai rapid decât cel înregistrat între 1961 şi 2003, de 1,8
mm pe an.
Factorul responsabil pentru 50% din creşterea nivelului oceanelor este încălzirea apei,
care determină creşterea sa în volum. Topirea gheţarilor şi a calotelor glaciare este
răspunzătoare în proporţie de 25%.

În total, în ultima sută de ani, nivelul oceanului planetar s-a ridicat cu 20 de centimetri,
iar până în anul 2100 se estimează că acesta ar putea creşte cu 1-2 metri
peste nivelul actual, sau chiar mai mult în cazul în care topirea calotei
glaciare din Groenlanda continuă să se accelereze.

Acest lucru va avea un efect devastator atât asupra oraşelor aflate în apropiere de
coaste, precum Miami, New York, New Orleans, Mumbai, Osaka sau Amsterdam, cât şi
asupra zonelor joase, precum delta Nigerului, a Gangelui sau a Mekongului. Pe lângă
acestea, însă, există ţări ce riscă să dispară cu totul. State precum Kiribati,
Tuvalu, Insulele Marshall sau Insulele Maldive vor fi, pur şi simplu, şterse de pe hartă.
Cum dispare o naţiune
Statele aflate în cel mai mare pericol sunt Insulele Marshall, Kiribati şi Tuvalu în Oceanul
Pacific şi Insulele Maldive şi Seychelles, aflate în Oceanul Indian.

Locuitorii şi conducătorii acestor state recunosc că existenţa lor pe teritoriul actual

urmează să se încheie în următorul secol, ca urmare a creşterii nivelului oceanului
planetar. Toate aceste ţări se află cu puţin peste nivelul mării. Dintre cele 1.200 de
insule ale Maldivelor, dintre care 200 sunt locuite, 80% se află la mai puţin de
un metru peste nivelul mării.
Cu mulţi ani înainte ca o insulă să se scufunde, aceasta va deveni nelocuibilă pe măsură
ce valurile pătrund din ce în ce mai sus, distrugând recoltele pe care se bazează
locuitorii, iar resursele de apă potabilă sunt atinse de apa oceanului.

Aceste efecte se fac deja simţite în Kiribati. O ţară cu 100.000 de locuitori, aceasta se
întinde pe 32 de atoli şi o insulă, răspândite pe o suprafaţă a Oceanului Pacific de două
ori mai mare decât cea a statului american Alaska.
Cel mai înalt punct al principalei insule a ţării, South Tarawa, este la 3 metri deasupra
nivelului mării. Cei peste 40.000 de locuitori ai acesteia au început deja să observe
schimbări care prefaţează un viitor sumbru: sezonul umed durează din ce în ce mai
puţin, apa de băut devine din ce în ce mai sărată, iar nivelul oceanului creşte
în mod vizibil. Mareele pătrund tot mai mult pe ţărm, distrugând recoltele, iar
pe alte insule ale ţării numeroase sate de pe coastă au fost acoperite deja de
apă.
Recunoscând că situaţia este ireversibilă, preşedintele republicii Kiribati, Anote Tong, a
dezvoltat o strategie de emigrare. Mai exact, "emigrare cu demnitate", explică el.
"Adică nu le spunem oamenilor să-şi facă bagajele, îi transportăm în Australia şi le
zicem «Gata, aţi ajuns»", afirmă acesta, adăugând că strategia implică mai mulţi stimuli
care să-i încurajeze pe oameni să se mute gradual, pentru a avea timp să se adapteze
la noua ţară şi să construiască o comunitate Kiribati.

"Nu este plăcut să plănuieşti moartea ţării tale. Nimeni nu-şi doreşte să facă
asta. Cine vrea să-şi piardă identitatea naţională? Nimeni. Dar îmi poate oferi
altcineva o alternativă, ţinând cont de creşterea nivelului oceanului? Nu",
conchide preşedintele ţării.

Te mai poţi numi «ţară» dacă nu ai teritoriu?

Pe lângă problema relocării tuturor cetăţenilor, dispariţia insulelor ce formează astăzi
ţările puse în pericol de încălzirea globală ridică o nouă întrebare: poţi exista ca stat
dacă nu ai teritoriu?
Conform definiţiilor actuale, un stat trebuie să aibă o populaţie permanentă, un teritoriu
clar delimitat şi capacitatea de a avea relaţii cu alte state. Recent, experţii în drept au
început să dezbată ceea ce se va întâmpla cu aceste ţări şi drepturile care decurg din
deţinerea unui teritoriu odată ce acesta dispare.

Unii experţi susţin că oficialii acestor ţări ar putea construi insule artificiale în dreptul
vechiului teritoriu, locuite de un număr de persoane, pentru a-şi păstra drepturile
asupra apelor teritoriale, însă această variantă nu pare plauzibilă. Alţii susţin că statele
în pericol de dispariţie ar putea opta pentru unirea cu alte ţări, care să primească
populaţia afectată, în schimbul acestui lucru primind drepturile teritoriale ale statului
dispărut. Criticii spun că această variantă ar conduce la pierderea valorilor culturale ale
acestor ţări, pe lângă abandonarea controlului asupra depozitelor minerale ce se găsesc
în apele lor teritoriale.

O altă variantă pe care au propus-o mai mulţi specialişti în drept internaţional este
recunoaşterea acestor ţări drept state de-teritorializate. Acestea ar fi reprezentate
de o entitate guvernamentală care ar sprijini cetăţenii ţării în contactele cu statul sau
statele gazdă, cât şi cu celelalte ţări. De asemenea, acest "guvern în exil" ar păstra
controlul asupra resurselor din fostul teritoriu în folosul cetăţenilor, permiţând astfel
populaţiei aflate în exil să nu mai depindă financiar exclusiv de bunăvoinţa statelor
gazdă.
Chiar dacă recunoaşterea noului concept de stat de-teritorializat ar implica schimbări în
dreptul internaţional, în care teritoriul şi populaţia permanentă sunt elemente cheie ale
statului, susţinătorii acestuia spun că există mai multe cazuri precedente. Sfântul
Scaun, ce reprezintă Biserica Catolică în relaţiile cu statele, a continuat să fie
recunoscut drept suveran deşi timp de câteva decenii după unificarea Italiei
acesta nu a mai avut teritoriu. Abia în 1929, când premierul italian Mussolini a
semnat tratatul de la Lateran cu reprezentanţii Bisericii Catolice, Vaticanul a fost stabilit
drept stat independent şi teritoriu oficial al Sfântului Scaun.
De asemenea, Ordinul Sfântului Ioan (cunoscut şi sub numele Ordinul Suveran
al Cavalerilor de Malta) este recunoscut ca actor suveran pe scena
internaţională (inclusiv de către România), deşi nu mai are teritoriu din 1798.
Dacă mai multe ţări s-au arătat deschise schimbării legislaţiei internaţionale pentru a
reflecta realitatea provocată de schimbările climatice, problema principală rămâne cea
a migraţiei. Sute de mii de oameni aflate acum pe insulele ce urmează să devină
nelocuibile vor trebui să-şi găsească o casă nouă, lucru ce va implica o schimbare
radicală în viaţa acestora. Deşi nu există încă tratate la nivel înalt privind exodul
în masă, mutările deja au început. Astfel, mii de cetăţeni din Insulele Marshall s-au
mutat în SUA, fiind acceptaţi în statul Arkansas, iar Australia şi Noua Zeelandă primesc
în mod regulat imigranţi din insulele aflate în Oceanul Pacific.
Lecţia unei tragedii
Marcus Stephen, preşedintele Republicii Nauru (cea mai mică ţară insulară din lume), a
scris recent un editorial în celebrul ziar american New York Times pe tema problemelor
pe care le întâmpină naţiunea sa şi celelalte state aflate într-o situaţie similară.
"Vă iert dacă nu aţi auzit de ţara mea. Întinzându-se pe doar 21 de kilometri
pătraţi, o treime din suprafaţa Manhattanului, şi situată în sudul Oceanului Pacific,
Nauru apare ca un ac de bold pe majoritatea hărţilor - asta dacă nu lipseşte cu totul,
acoperită de un covor albastru", îşi începe acesta pledoaria. "Cu toate acestea, suntem
o naţiune suverană, cu o limbă şi obiceiuri proprii şi cu o istorie ce se întinde pe 3.000
de ani. Merită să căutaţi numele «Nauru» pe internet, vă asigur, pentru că nu veţi
descoperi doar o ţară fascinantă, asupra căreia puţini îşi apleacă atenţia, ci şi o poveste
plină de pilde asupra vieţii într-un loc cu limitări ecologice stricte", adaugă el.
Acesta povesteşte cum exploatarea neîncetată a resurselor de fosfaţi a dus la
eradicarea pădurii tropicale ce acoperea cândva insula, provocând distrugeri fără
precedent şi lăsând doar coasta insulei locuibilă.

"Nu vă cer simpatia", a continuat el, "ci vreau doar să vă avertizez asupra a ceea ce
se poate petrece atunci când o ţară rămâne fără opţiuni. Lumea întreagă se menţine pe
acelaşi drum, arzând continuu cărbune şi petrol, schimbând clima planetei, topind
calotele glaciare, făcând oceanele mai acide şi aducând mai aproape ziua în care nimeni
nu va mai putea să se aştepte la apă curată, sol fertil sau hrană abundentă".
"Schimbările climatice ameninţă existenţa a nenumărate ţări din Pacific, unde se
aşteaptă ca nivelul oceanului să se ridice cu cel puţin un metru până la finalul
secolului. Coasta ţării mele este supusă deja unui proces continuu de eroziune,
iar comunităţi din Papua Noua Guinee şi din Insulele Solomon au fost forţate
să-şi abandoneze casele pentru a scăpa de mareele-record", a adăugat el.
"Întâmplări similare au loc pe fiecare continent, unde se întâmplă din ce în ce mai des
secete, inundanţii, valuri de căldură, evenimente ce vor deveni şi mai frecvente şi mai
intense pe măsură ce clima se schimbă", explică Stephen.
"Aşadar, vă iert dacă nu aţi auzit de Nauru - însă nu vă veţi ierta voi înşivă
dacă veţi ignora povestea noastră", a conchis acesta.

Rămâne de văzut dacă avertismentul celor afectaţi deja de schimbările climatice va

duce la risipirea scepticismului celor ce se îndoiesc de existenţa fenomenului încălzirii
globale provocate de om şi la o schimbare a practicilor ce accelerează acest proces.
Dacă nu, întâmplările ce afectează aceste mici naţiuni oferă o imagine terifiantă a
deceniilor ce urmează.