MANAGEMENTUL

ÎNTREPRINDERILOR MICI
ŞI MIJLOCII

Ramona Todericiu
2009
 Obiective:

Scopul cursului este de a prezenta

poten ialul
ialu pe care îl reprezintă pentru economie întreprinderile mici
o potenŃialu
şi mijlocii (IMM-urile) în dezvoltarea şi consolidarea mediului de afaceri ,

cât si

o particularitătile managementului acestor firme în scopul de a fi

conduse de managerii lor eficient şi eficace.
 STRUCTURA CURSULUI

CAPITOLUL I. LOCUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII (IMM-uri) ÎN ECONOMIA GLOBALĂ ,

CAPITOLUL II. PROCESUL DE CREARE A ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ,

CAPITOLUL III. ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII

Caracteristici ale IMM în România
CAPITOLUL IV. MANAGEMENTUL OPERAłIONAL ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII,

CAPITOLUL V. INTREPRINZATORUL ca manager şi agent economic,

CAPITOLUL VI. MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE ÎN ÎNTREPRINDERILE MICI ŞI MIJLOCII ,

CAPITOLUL VII. MARKETINGUL LA NIVELUL ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII ,

CAPITOLUL VIII. MANAGEMENTUL RISCULUI,

CAPITOLUL IX. MANAGEMENTUL DE CRIZA, Criza mondiala actuala, criza din 1929-1933, Elemente specifice
celor doua crize / similaritati stranii , Cum este afectata Romania de criza?

CAPITOLUL X. IMM si economia bazata pe cunostinte,

CAPITOLUL XI. PERSPECTIVELE ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII,

 Bibliografia recomandata
1. Borza, A., Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,
2002.
2. Cook, K., Planificarea strategică pentru întreprinderile
mici, Editura Teora, Bucureşti, 1998.
3. Crăciun, L., Managementul strategic al întreprinderilor
mici şi mijlocii, Colecţia Naţională, Bucureşti, 2001.
4. Dewhurst, J., Burns, P., Small business management,
The Macmillan Press Ltd, London, 1993.
5. Russu, C., Managementul întreprinderilor mici şi
mijlocii, Editura Expert, Bucureşti, 1996.
6. Stokes, D., Managementul micilor afaceri, Editura Casa
Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2001.
7. Popescu,D., Intreprinzatorul de succes. Repere teoretice
si pragmatice , Ed.Economica ,Bucuresti, 2005.
8. Popescu, D., Competitivitatea întreprinderilor mici şi
mijlocii ,Ed. Economica, Bucuresti, 2001.
9.Nicolescu,O., INTREPRENORIATUL SI MANAGEMENTUL
IMM, Ed. Economica, Bucuresti , 2008.
10. Întreprinderile mici şi mijlocii în România: Evoluţia
generală, www.animmc.ro;
11. Isaic-Maniu, A., Nicolescu, O., Isaic, I. Cartea albă a IMM-
urilor din România, Editura Arvin Press, Bucureşti, 2003.
12. ORDONANŢĂ pentru modificarea şi completarea Legii nr.
346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, www.mimmc.ro accesat
ianuarie, 2009.
13. Butler, D., Dezvoltarea afacerii- Strategia pentru mica
intreprindere, Ed. Bic All, Bucuresti, 2005.
14. Nicolai, M., Managementul initierii si dezvoltarii micilor
afaceri, Ed. Didactica si pedagogica , Bucuresti, 2005
15.http://europa.eu.int/comm/enterprise/enterprise_policy/
charter/index_en.htm
16. European Commission European Charter for Small
Enterprises — 2007 good practice selection
17. Istocescu, A. Cultura firmei în contextul
intraprenorial, Revista Economia, Seria
Management, Bucureşti, Editura A.S.E., nr. 1-2/2002
 Contextul actual

Integrarea in UE

Criza economica mondiala


Întreprinzătorii din Ńara noastră trebuie să privească integrarea
europeană drept o provocare şi, în acelaşi timp, drept un proces de
intrare în normalitate pentru economia românească.

În momentul de faŃă este evident faptul că o parte din

întreprinderile româneşti sunt încă insuficient pregătite
preg tite pentru
a răspunde oportunităŃilor şi provocărilor generate de schimbările noului
mileniu.

IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei europene,

acestea fiind motivul cel mai întemeiat pentru a se lua în considerare
măsurile necesare împotriva crizei financiare globale şi
implicaŃiile asupra sectorului IMM-urilor.
 Cand se vor resimti efectele UE?

Specialistii din piata sustin ca efectele pozitive ale aderarii se vor face
simtite in urmatorii 2-3 ani de la aderare, prin imbunatatirea
serviciilor, a sistemului de sanatate si educatie sau prin crearea unor piete
eficiente.

In ceea ce priveste impactul aderarii la UE pe domenii, este de

remarcat faptul ca din cele 19 sectoare analizate, aproape jumatate vor
resimti efectele aderarii dupa primul an de la integrare.
Printre aceste domenii se numara leasingul, IMM-urile, telefonia,
internetul, industria hardware, industria software, etc.

La polul opus, exista domenii care vor resimtii efectele aderarii

dupa 3 ani (ex. piata de capital, industria bancara, turismul sau industria
HR) dar si pe o perioada mai lunga de timp, 5 ani, asa cum este cazul
agriculturii.
 Pe cine afecteaza aderarea?

In timp ce domeniile cele mai performante vor resimti efectele

pozitive ale aderarii, pe termen scurt anumite ramuri din
economie vor disparea sau isi vor incetini evolutia. |n aceasta
categorie intra domeniile mari poluante sau marii consumatori de energie.

Sectorul cel mai sensibil din punctul de vedere al aderarii va fi

cel al IMM-urilor. Astfel, dupa aderare multe IMM-uri vor trebui sasa-si
restrânga activitatea sau sa se autodizolve pentru ca nu vor putea face fata
competitiei venite din partea UE.

O problema a României este aceea ca, la fel ca si statele care au aderat in anul
2004, va avea o putere redusa de absorbtie a fondurilor europene.
Astfel de tari nu au reusit sa atraga mai mult de 10-11% din fondurile postaderare.
 IMM-uri

Dupa integrarea in UE 60% dintre IMM-uri vor da faliment,

indiferent de nivelul de pregatire pe care l-au atins in perioada de
preaderare.

Acest lucru se explica prin faptul ca managerii trebuie sa-si schimbe

radical abordarea, standardizarea insemnand nu numai crearea
standardelor ci si aplicarea lor. O provocare pentru IMM va fi
cresterea productivitatii in conditiile in care productivitatea medie a
unui IMM este de 19 ori mai mica decât media europeana. De altfel, IMM-
urile vor resimti efectele aderarii la 1 an de la integrarea in UE.
Odata cu expansiunea UE in Centrul si Estul Europei, noile state membre
sunt obligate sa acorde mai multa atentie dezvoltarii
economice, mediului de afaceri si convergentei la standardele economice
comunitare. Acest lucru este valabil mai ales in sectorul IMM, fundamentul
dezvoltarii economice in cadrul UE si a statelor candidate.

In octombrie 2004, la 6 luni de la aderare, tarile central si est-europene

devenite membre UE au avut o surpriza neplacuta. IMM-urile lor
(forta pe care se bizuiau sa asigure cresterea economica si eventual expansiunea pe
pietele vestice) s-au inchis in numar ingrijorator, iar locul lor a fost luat
imediat de filialele companiilor transnationale din UE, devenite castigatoarele nete
ale extinderii UE.
Ceea ce s-a intamplat in tarile central si est-europene membre UE, este cauzat de
neindeplinirea in practica a celui deal doilea criteriu economic al
aderarii, dovenid ca nu au, cel putin partial, “capacitatea de a face fata
presiunilor concurentiale si fortelor pietei din UE”. Pentru ca standardele de calitate pe
care le cere Piata Comuna nu a putut fi atinse de firmele autohtone, s-a apelat la firmele
concurente din statele UE.
 Oportunitati

La nivel de comert intra-european, piata unica va fi sursa unor oportunitati,

dar si a unei concurente sporite.

Eliminarea barierelor fizice si a formalitatilor vamale va facilita

transportul bunurilor in si din UE, va reduce costurile operationale si va optimiza
fluxurile de numerar prin disparitia obligatiei declaratiilor vamale si de plata a TVA în
vama.
Indepartarea barierelor vamale va crea premisele implementarii de strategii pan-
europene de logistica si distributie pentru companiile multinationale prezente in
Romania.

Sub conditia imbunatatirii infrastructurii si implementarii unei legislatii stimulative

pentru dezvoltarea tranzactiilor intra-comunitare, Romania poate deveni un centru
de distributie regional pentru produsele multinationalelor europene.
 Riscuri

Dar care sunt riscurile pietei unice?

In primul rand o presiune concurentiala sporita, venita din partea exportatorilor

din tarile UE, ce vor gasi acces mult mai facil, data fiind alinierea legislatiei cu cea
europeana.

Mai mult decat atat, investitiile straine postaderare vor mari concurenta pe
orizontala pentru serviciile si produsele oferite de furnizorii locali.

Apoi, implementarea aquis-ului comunitar presupune costuri

substantiale pentru companii. Cheltuielile suplimentare cu implementarea
legislatiei, normelor si standardelor europene în domeniul fiscalitatii, mediului, calitatii
sau marcarii produselor se vor reflecta cu siguranta în pretul final al produselor si
serviciilor romanesti. Aceasta crestere sensibila a preturilor in unele sectoare economice
va spori si mai mult presiunea concurentiala exercitata de produsele
comunitare.
 Analiza comparativa a IMM-urilor din
Romania, a celor 10 state recent admise in UE
si a celor din UE

La nivelul Uniunii au fost inregistrate peste 19 milioane de IMM-uri, care reprezinta

99% din totalul intreprinderilor europene. Acestea reprezinta o permanenta :

 sursa de locuri de munca, aproximativ 74 de milioane,

 de inovatie si
 crestere economica.
Analizand comparativ ponderea IMM-urilor romanesti în raport cu IMM-urile din statele
recent admise in UE si IMM-urile din Europa , rezulta urmatoarele particularitati ale IMM-urilor
din Romania:

o majoritatea IMM-urilor din Romania sunt implicate in activitatea de “comert”, procentul

corespunzator la nivel European fiind de 2 ori mai scazut;
o ramura “turism” este foarte slab reprezentata, respectiv numai 0,8% comparativ cu 5%,
respectiv 6%, adica de cca. 8 ori mai slab reprezentata;
o procentul IMM din sectorul “constructii” este de 3 ori mai scãzut decat media europeana
inregistrata in statele recent admise in UE si în Europa;
o procentul IMM in ramura “industrie” este 14,4%, comparabil cu cel înregistrat in Europa (10%) si
în statele recent admise in UE (12%).

Valoarea medie a productivitatii muncii inregistrata in intreprinderile mici si mijlocii din

Romania este de peste 19 ori mai scazuta decat cea inregistrata la nivelul Uniunii Europene.
Din punct de vedere al ponderii fortei de munca angajate in sectorul IMM in
totalul fortei de munca angajate in economie, situatia se prezinta dupa cum
urmeaza:

 Europa-19(Europa-19 = UE-15 + Islanda + Lichtenstein + Norvegia + Suedia) 66%

 State recent admise in UE - 72%,
 Romania - 50,5%.

Media numarului de angajati din intreprinderile mici si mijlocii se prezinta astfel:

 Europa-19 - 5,
 State recent admise in UE - 6,
 Romania - 4,8

Se poate observa ca in Romania intreprinderile mici sau mijlocii au in medie, mai putin
de 5 angajati, situandu-se sub media europeana.
o Criza economica mondiala se amplifica pe fiecare zi ce trece, iar
Romania incepe tot mai mult sa resimta aceasta recesiune economica, cel
mai tare se va resimti aceasta criza la nivelul companiilor din Romania.

• Bancheri, oameni de afaceri şi analişti financiari cred că efectele

derapajelor actuale vor fi resimŃite de piaŃă multă vreme de acum înainte,
iar prelungirea crizei internaŃionale ar putea adăuga sare pe rană.

• Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD) a atras atentia asupra

faptului ca gravitatea crizei economice actuale ameninta aproape
20 de ani de reforme economice in tarile Europei de Est.

• "Problemele regiunii sunt strans legate de cele din restul Europei, iar solutia
consta intr-o reactie coordonata a autoritatilor publice si a institutiilor
financiare internationale",
EvoluŃia recentă arată că economia românească nu mai poate fi privită
desprinsă de contextul economic global. Ceea ce se întâmplă acum este
doar corecŃia unor evoluŃii nejustificate din trecut:

 creşterea disproporŃionată a salariilor, nesusŃinută de o creştere reală a

productivităŃii,
 supraevaluarea potenŃialului de creştere economică de către investitori,
 o valoare a leului nejustificată faŃă de euro (3,11 vara trecută), având în vedere
indicatorii macroeconomici.

Acest proces de corectare poate deveni îngrijorător dacă, în contextul actual de instabilitate
economică globală, investitorii străini nu mai văd în România:

 o piaŃă de încredere,
 cu randamente sigure,
 superioare celor din pieŃele mature.

În acest caz, retragerea de capital va continua, investitorii redirecŃionând fondurile

către alte pieŃe.
Îngrijorările oamenilor de afaceri şi analiştilor nu se opresc
la deprecierea leului:

adâncirea deficitului de cont curent,

inflaŃia,

scumpirea creditelor şi

incapacitatea de a atrage fonduri structurale de la Uniunea Europeană

vin să completeze tabloul întunecat

deja de perspectiva unui an electoral
cu măsuri guvernamentale imprevizibile.
Criza financiara interbelica a fost declansata de un exces
investitional pe pietele bursiere si imobiliare, fiind asumate
riscuri foarte mari, in cautarea unui profit pe masura.

Abuzul de credite de consum, de speculatii bursiere si

imobiliare a creat dezechilibre care, in final, au dus la o criza
economica majora.
 Putem compara efectele crizei
economice actuale cu cele generate de
criza din 1929-33?

Raspunsul la aceasta intrebare poate fi impartit in doua:

da,
da pentru ca si aceasta criza a fost cauzata de specularea in exces a unor
active financiare, in special actiuni si imobiliare active al caror pret a crescut complet
necontrolat in ultimii 10 ani iar acum, cand pretul acestora se apropie de valori mai normale,
descoperim ca bogatia mondiala s-a redus cu 30.000 de miliarde de dolari. In plus, este
evident faptul ca guvernele si diferitele institutii de reglementare nu au tinut pasul
cu vremurile iar cadrul legislativ existent in unele domenii este complet
depasit.

nu,
nu pentru ca acum exista mai multa bogatie, situatia economiei
mondiale este incomparabil mai buna decat a fost in urma cu 80 de ani iar
guvernele au fonduri pentru a lupta impotriva acestei crize. Cei mai pesimisti analisti indica
pentru 2009, an considerat ca reprezentand apogeul crizei, o scadere a PIB-ului SUA de
3-4% in timp ce rata somajului nu va trece de 8-9%. Comparati aceste cifre cu cele de
acum 80 de ani si veti vedea de ce situatiile nu se compara daca discutam
in procente. In cifre absolute insa, pierderile de acum sunt mult
mai mari avand in vedere ca in perioada 1929-33, o scadere a bursei cu 80% a dus la
pierderi de zeci de miliarde de dolari in timp ce acum, o scadere de doar 40% a a dus la
pierderi de mii de miliarde.
 Este o criză
criz financiară,
financiar , este o criză
criz economică
economic sau
avem de-
de-a face cu o adevărat
adev rată
rat revoluŃie
revolu ie economică?
economic ?

La începutul lunii octombrie publicul larg considera că este vorba ”doar” o criză financiară pe
termen scurt.
În cursul lunii noiembrie, a început să se vorbească de o criză economică.
Acum suntem actorii şi, totodată, spectatorii unei crize economice.

Dar semnalele se duc tot mai accentuat spre o direcţie destul de clară. Direcţia poate fi
definită ca fiind restructurarea modului de a face afaceri, trecându-se la alte tipuri
de energie.

Aceste noi tipuri de energie care să înlocuiască ”învechitul” petrol pot crea premisele unei
adevărate revoluţii economice. Nici reducerea administrativă a preţului petrolului nu mai poate
stăvili ”gaura neagră” a crizei. Dacă mai avem în vedere şi intervenŃiile statului în diferite
ţări, având pretenţii avansate de capitalism, putem afirma că direcŃia este spre o
revoluŃie economică.

Avem de-a face cu o criză de durată, de intensitate sau ambele? Dacă în ceea ce
priveşte durata previzionarea este aproape imposibilă (dar nu mai puţin de 2-3 ani),
în ceea ce priveşte intensitatea propagării crizei prin globalizare putem afirma că este
vorba de o criză cu o puternică intensitate şi cu succesive ”vârfuri de
sarcină”.
Pentru România primul vârf de sarcină începe în ianuarie 2009 când ne
apucăm să plătim datoria externă.

Se impune o întrebare: cum trebuie să se comporte companiile în

acest nou context de ”ape tulburi”. Premisele sunt:

• creşterea impozitării la începutul anului 2009,

• creşterea costurilor la materiile prime şi mărfuri,
• creşterea preţurilor la utilităţi,
• creşterea cheltuielilor bancare,
• creşterea stresului la serviciu şi a numărului de accidente,
• scăderea moralului angajaţilor,
• scăderea puterii de cumpărare (sau teama de a cumpăra ca rezultat al deflaţiei) şi,
implicit,
• reducerea drastică a vânzărilor,
• reducerile de personal, etc.
 Actualele probleme economice mondiale
pot aduce avantaje semnificative Uniunii
Europene

1.Economia Statelor Unite va fi mult mai afectata decat cea

europeana, UE avand astfel sansa de a recupera o parte din
decalajul fata de americani.

2. Economia Marii Britanii a fost puternic afectata de criza, mult mai

mult decat a statelor de pe continent; de asemenea, lira sterlina s-a
prabusit. Aceasta situatie ar putea avantaja partizanii adoptarii euro si
integrarii mai profunde in UE din Regatul Unit.

3. Islanda a dat practic faliment in urma crizei, fiind fortata sa solicite un

sprijin masiv din partea Uniunii Europene. Astfel, cei care doresc aderarea
tarii la UE au motive serioase sa solicite un referendum pe aceasta tema si au
sanse mari sa-l castige.

4. Dupa ce a respins prin vot popular tratatul de reforma constitutionala a Uniunii,

Irlanda va organiza un nou referendum in acest an, iar in sondaje se pare ca
situatia s-a schimba radical in favoarea Bruxellesului din cauza situatiei
economice nefavorabile.
5. Danemarca si Suedia isi pun serios problema adoptarii monedei unice, dupa ce
monedele lor nationale au scazut puternic in comparatie cu euro datorita stabilitatii mult mai mari
a celui din urma, folosit in prezent de peste 300 milioane de europeni.

6. In cadrul Comisiei Europene si a Parlamentului European se discuta tot mai des necesitatea
eliminarii paradisurilor fiscale, cum ar fi statele mici care paraziteaza Uniunea
(Lichenstein, San Marino, Andorra, Monaco si chiar Elvetia), in sensul de a le impune reguli
financiare mult mai stricte daca vor sa aiba in continuare un statut privilegiat de asociere
cu UE. De asemenea, unele state (Cipru, Malta, Luxemburg) vor fi nevoite sa-si adapteze
legislatia fiscala la normele comune pentru a nu provoca o concurenta excesiva intre statele
europene bazata doar pe nivelul cel mai scazut al taxelor.

7. Tarile din Europa de Est care au aderat la UE in 2004 si 2007 vor grabi adoptarea
euro, dupa ce monedele lor nationale au scazut puternic fata de moneda
unica europeana in ultimele luni. In cazul lor nu se pune problema respingerii de catre populatie
a monedei euro ci indeplinirea criteriilor economice pentru adoptarea acesteia.

8. Statele mari din Uniune (Germania, Franta si chiar Marea Britanie) incep sa
promoveze ideea unei armate europene puternice, mult mai consistenta decat cele
cateva batalioane de mentinere a pacii existente in prezent. In contextul ascensiunii unor mari
state sau blocuri multinationale (Rusia, China, India, Brazilia, Japonia), UE trebuie sa aiba un cuvant
de spus pe scena internationala in viitoarea lume multipolara care se prefigureaza, iar o armata
proprie puternica este indispensabila pentru acest scop.
Intreprinderile mici si mijlocii (IMM) par cele mai lovite de criza
economica. Sute de mii de someri, mii de firme intrate in faliment si productii reduse chiar si
la jumatate. Asa arata anul 2009, descris de specialistii din domeniu. Comisia Nationala de
Prognoza (CNP) estimeaza ca, pana la sfârsitul anului, vor fi 550.000 de someri. „Vom
vedea abia in august si spre sfarsitul anului ce inseamna cu adevarat criza financiara, cand
situatia se va inrautati considerabil”, sustin specialisti din piata.

In acest context, din totalul falimentelor inregistrate in randul IMM- IMM-

urilor,
urilor peste 90% sunt cauzate de sechestrele impuse de stat prin
administratiile financiare si doar 10% sunt initiate de catre firme.
Corespunzator scaderii ofertei interne, Guvernul considera ca este
de asteptat, in aceasta varianta:

 ca dezechilibrele externe sa se adanceasca,

 deficitul comercial sa se majoreze, iar
 deficitul de cont curent eventual sa isi mentina ponderea la un nivel
comparabil cu cel din 2008, in loc sa se reduca ca pondere in PIB.

Restrangerea activitatii se va reflecta in scaderea competitivitatii

economice si intr-o rata a somajului mai ridicata decat in scenariul
de baza.

Scenariul de risc mentine insa ipoteza unui efect pozitiv al masurilor

anticriza prevazute in proiectul de buget, de circa doua puncte procentuale.
• Deficitul de cont curent masoara iesirile nete de valuta din
economie
• Deficitul comercial diferenta dintre valoarea exporturilor romanesti
si cea a importurilor (intrările de valută sunt mai mici decat iesirile)
Probabil ca urmatorii doi- trei ani vom asista la o reasezare a pietei, astfel
incat vor disparea managerii incompetenti, dar si anagajatii neseriosi sau slab
pregatiti, dar aflati pe posturi bune.

Anul acesta o sa fie unul dintre cei mai grei ani pentru intreprinderile
mici si mijlocii, din cauza ca problemele intampinate de marile companii,
IMM-urilor.
victime ale crizei financiare, se vor rasfrange asupra IMM- urilor
 Ministrul

• "Am cerut 0,4% din PIB,

PIB, dar am primit numai 0,2%, adica 280
milioane euro. Din acestia 0,34% vor fi alocati functionarilor
ministerului, iar restul vor merge la capitalizarea CEC si
EximBank"
EximBank".
Astfel, CEC va primi o capitalizare de 900 milioane lei, iar Eximbank
170 milioane lei, fondurile alocate capitalizarii celor doua banci vor fi
folosite de acestea numai pentru sprijinirea intreprinderilor mici si
mijlocii.

In plus, 100 milioane euro vor fi alocati pentru capitalizarea

Fondului de contragarantare a creditelor pentru IMM- IMM-uri.
uri.

Indiferent de domeniul de activitate, majoritatea agentilor

economici raporteaza probleme in ceea ce priveste cererea de
produse si servicii, angajarile, dar si accesul la finantare. "La nivelul
IMM-urilor, impactul crizei este substantial,
substantial aceste entitati
economice fiind afectate atat in ceea ce priveste cererea de
produse si servicii pentru piata interna, cat si cererea pentru piata
externa, in special cererea care vine din spatiul UE",
Ovidiu Nicolescu, precizeaza ca tot ansamblul de elemente
reprezentate de efectele acestei crize creaza un climat cu un
impact psihologic negativ asupra IMM-urilor, astfel ca pana si
acele organizatii care functionau eficient, au intrat in
expectativa in ceea ce priveste toate laturile activitatii lor:
productie, angajari, investitii, etc.
 Sfaturi pentru IMM-
IMM-uri

Restrangerea chel
cheltuielilor de administrare si totodata
micsorarea costurilor de functionare,
functionare reprezinta masuri prioritare
si rapide pe care antreprenorii le pot aplica in programele de revizuire a
cheltuielilor.

Atentie asupra obiectivului de investitie pe care il aleg firmele in

aceasta perioada si recomandarea de a investii
investii numai acolo unde
considera ca produsul are succes pe piata.piata

Sa caute solutii pentru a se mentine pe piata,

piata prin aplicarea unui
nou plan de marketing si sa se indrepte catre noi clienti,
clienti fie
in tara, fie in strainatate.

“ In plus, sa incerce pe cat posibil sa nu se indatoreze !

In raportul anual din sectorul IMM-urilor, realizat de Ministerul
pentru Intreprinderile Mici si Mijlocii, Comert, Turism si
Profesii Liberale, in 2007, numarul IMM- IMM-urilor a
crescut cu peste 18% fata de anul 2000.
 Anul 2009 - intre faliment si
oportunitate pentru IMM-
IMM-uri

Efectele crizei financiare mondiale s-au simtit

si la nivel local in ultimul trimestru din 2008, insa
majoritatea antreprenorilor au declarat ca rezultatele
obtinute anul trecut nu difera prea mult de ceea ce au
estimat initial.

previzionat
Anul 2009 este insa mai greu de previzionat.
Pentru cei mai multi intreprinzatori, acesta
inseamna:

 scaderea incasarilor,
 riscul intrarii in blocaj financiar,
 provocarea gasirii de surse alternative de finantare
sau finantarea din surse proprii, scrie Business Standard.
Primele IMM-
IMM-uri care vor avea de suferit vor fi cele care:

o nu si-au facut un plan de afaceri,

o nu sunt suficient capitalizate si care
o depind, prin contracte, de marile intreprinderi.

Daca statul nu ia unele masuri in ceea ce priveste finantarea, in cateva luni

vor incepe sa aiba probleme si IMM- IMM-urile care au intrat in criza
cu ceva bani. In Romania, nu cred ca exista IMM-uri suficient
capitalizate, incat sa reziste pe toata perioada crizei.
Cu siguranta, anul 2009 va fi foarte greu, iar problemele se vor
accentua, in cazul in care criza se va prelungi si in anul urmator.

2009 va insemna, ca organizare bugetara, patru ani. Se va revizui

bugetul trimestrial, iar estimarile de pe un trimestru nu vor semana
cu celelalte.
In aceasta perioada, dezvoltarea sectorului IMM
va depinde foarte mult de modul in care
intreprinzatorii isi vor gandi proiectul pe
termen lung.

In opinia specialistilor, pe langa faptul ca vor disparea

dintre IMM-urile existente, cel mai mare
pericol va fi sa nu mai apara altele noi !!!!!!
Aici cred ca este mai importanta ca oricand expertiza
consultantilor. In prezent, doar 5% dintre IMM-uri
apeleaza la consultanti, dar consider ca folosirea
lor ar trebui sa devina o obisnuinta. Cred ca nisele pe
care se vor dezvolta noi afaceri in perioada crizei
ar putea fi recuperarea de credite, prestarile de servicii
sau consultanta
La 80 de ani de la cea mai mare criza financiara din
istorie, businessul mondial are nevoie de
noi legi si reguli pentru a functiona.

Capitalismul in forma actuala si-a demonstrat

limitele iar pentru a continua sa produca bogatie,
fundamentele acestuia trebuie ajustate.

Vor invata guvernele si investitorii ceva din

actuala criza mondiala? Doar timpul ne-o
va arata!!!!!!!!!!!!!
Premise

o IMM-urile reprezinta cel mai dinamic si

mai profitabil sector din Romania,

o IMM-urile reprezinta singura alternativa

de dezvoltare in conditiile restructurarii,
eliminarii monopolului si privatizarii economiei
romanesti,

o IMM-urile reprezinta singurul sector

capabil sa creeze locuri de munca si
sa absoarba forta de munca provenind
din sectorul de stat,

o IMM-urile reprezinta sursa principala

pentru formarea clasei de mijloc cu rol decisiv
in asigurarea stabilitatii politice si economice a
Romaniei.
P. Drucker spunea că “micile afaceri reprezintă
catalizatorul principal al creşterii economice.”

Aceste mici afaceri contribuie în bună măsură la

realizarea unor obiective fundamentale ale
oricărei economii naŃionale.
Întreprinderile mici şi mijlocii reprezintă un factor de dezvoltare
foarte important în economia fiecărei naţiuni.

Avantajele acestora constau în flexibilitatea forŃei de muncă, în

legăturile lor strânse cu mediul local.
Integrarea Romaniei in UE presupune faptul că întreprinderile
româneşti, trebuie :

 să devină capabile să concureze fără restricţii într-o imensă piaţă europeană si

internationala;
 să dobândească acel avantaj competitiv pe propria piaţă.

În momentul de faŃă este evident faptul că o parte din întreprinderile

româneşti sunt încă insuficient pregătite pentru a răspunde
oportunităŃilor şi provocărilor generate de schimbările
noului mileniu.
Întreprinzătorii din ţara noastră trebuie să privească integrarea europeană
drept o provocare şi, în acelaşi timp, drept un proces de intrare în normalitate
pentru economia românească .

Guvernul recunoaşte importanţa consolidării capacităŃii întreprinderilor

mici şi mijlocii în scopul creşterii competitivităţii lor într-o piaţă globală.

EvoluŃiile recente pe pieŃele financiare şi impactul lor asupra sectorului

IMM-urilor aduc o dovadă în plus că guvernele ţărilor membre ale UE nu trebuie să
piardă din vedere sprijinul pentru sectorul IMM-urilor, în eforturile lor de a stabiliza
sistemul bancar, aflat în plină criză financiară globală.

IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei mondiale, acesta fiind

motivul cel mai întemeiat pentru a se lua în considerare măsurile necesare împotriva
crizei financiare globale şi implicaţiile asupra sectorului IMM-urilor.
 ExperienŃa Uniunii Europene demonstrează clar că
sectorul IMM poate :

o să aibă o contribuŃie substanŃială la realizarea produsului intern brut,

o să creeze noi locuri de muncă şi
o să stimuleze creşterea exporturilor.

IMM au abilitatea de a răspunde în mod flexibil pe pieţe puternic competitive

şi de a se adapta rapid la schimbările structurale şi ciclice ale economiei
globale.

Un sector al IMM- urilor bine dezvoltat poate astfel, să sprijine

stabilitatea şi creşterea macro-economică.
 Măsuri pentru a accelera creşterea sectorului IMM.

Aceste măsuri au fost menite :

 să creeze un mediu de reglementare permisiv, favorabil, atât din punct de

vedere legislativ, cât şi din punct de vedere fiscal;
 să furnizeze ajutor financiar pentru dezvoltarea şi susţinerea IMM;
 să îmbunătăţească competitivitatea şi
 să stimuleze dezvoltarea culturii antreprenoriale.

Măsurile au avut ca efect un număr semnificativ de rezultate, cum ar fi:

 creşterea până la 60% a contribuţiei sectorului IMM în PIB;
 creşterea contribuţiei IMM în total exporturi până la 24,4% ;
 asigurarea a 50,5% din totalul forţei de muncă.
Majoritatea IMM din România, la fel ca şi în ţările membre, sunt
micro-întreprinderi, acestea reprezentând 91,2% din numărul total de
IMM.

Dezvoltarea şi consolidarea IMM depinde în mod esenŃial de

achiziŃia de noi echipamente, tehnologii şi know how care să
permită adaptarea producţiei la cerinţele Pieţei Interne.

Extinderea activităŃilor înalt tehnologizate, realizarea de produse

cu valoare adăugată ridicată în industria prelucrătoare răspund dezideratului
de coeziune economică, necesitând însă investiţii considerabile.
Dată fiind competiŃia acerbă de pe PiaŃa Internă şi nivelul crescând
al exigenŃelor consumatorului, întreprinderile din România vor trebui
să:

o îmbunătăŃească calitatea produselor şi a serviciilor oferite,

contribuind la asigurarea unui nivel ridicat al securităţii şi protecţiei consumatorului şi al
mediului,
o să-şi sporească eforturile pentru accesul pe noi pieŃe. Implementarea
voluntară a standardelor europene şii certificarea produselor de către
întreprinderi reprezintă un exemplu de bună practică care şi-a dovedit eficienţa pe
pieţele dezvoltate, contribuind la creşterea schimburilor comerciale.
o introducerea sistemelor de management al calităŃii şi mediului este
o investiţie care contribuie la facilitarea accesului produselor şi serviciilor româneşti pe
Piaţa Internă şi pe terţe pieţe,
o existenŃa în România a unei infrastructuri de certificare adecvate
este o condiţie fundamentală pentru procesul de certificare şi de implementare a
sistemelor de management de mediu şi de calitate de către firme.
Sectorul IMM angajează aproximativ 54% din totalul forţei de muncă, dar
productivitatea sectorului este mult mai scăzută decât cea a întreprinderilor
mari.

Productivitatea scăzută a sectorului întreprinderilor mici şi mijlocii se

explică prin faptul că un procent semnificativ al acestora utilizează
echipamente de producţie depăşite, altele, neîndeplinind cerinţele de calitate ale UE,
datorită lipsei de investiţii în tehnologii moderne.

În acest context, sectorul IMM are nevoie imperativa de un

sprijin adecvat.
Obiectivul specific al domeniului - consolidarea şi
dezvoltarea sectorului productiv din România, va fi atins prin:
valorificarea sectorului productiv bazată pe extindere şi
modernizare, prin:

 achiziŃionarea de tehnologii şi echipamente noi, licenţe şi know-how;

 inovarea proceselor de producţie şi a produselor;
 adoptarea standardelor internaţionale şi certificarea sistemelor de
management (de calitate, de mediu etc);
 accesul pe noi pieţe;
 promovarea dezvoltării durabile, diminuarea impactului negativ asupra
mediului şi
 îmbunătăŃirea competitivităţii internaţionale.
Romania se situeaza sub media Uniunii Europene in
ceea ce priveste dezvoltarea sectorului
intreprinderilor mici si mijlocii /IMM/.

In UE sunt inregistrate 52 IMM-uri la mia de

locuitori, in timp ce in Romania acest indicator
este de numai 14 IMM-uri/ 1.000
locuitori.

De asemenea, in Romania se inregistreaza o rata

scazuta de infiintare a noilor firme
deşi este nevoie de mai multi intreprinzatori care
să îşi asume riscul infiinŃării de noi firme si sa
utilizeze oportunitatile pietei.

La nivelul UE sunt 25 de milioane de IMM-

uri in care lucreaza peste 100 de milioane
de persoane.Totodata, IMM-urile detin peste
doua treimi din totalul locurilor de
munca din sectorul privat.
Sectorul IMM-urilor reprezinta un puternic element constitutiv al
caracterului UE, iar societatea europeana crede intr-un sector puternic al
IMM-urilor, datorita :

avantajelor economice de a avea mai multe unitati de productie

care sa reactioneze rapid pe o piata foarte dinamica, capabile sa
introduca noi tehnologii si sa personalizeze produsele si serviciile,

şi faptului ca sunt o garantie a democratiei adaugand ca "acolo

unde IMM-urile sunt puternice, societatea are o garantie a
democratiei si a viitorului".

Actiunile intreprinse promoveazeă trei aspecte cheie :

 accesul la informatie,
 accesul la servicii si
 accesul la finantare si că aceste actiuni trebuie sa se concentreze tot mai mult la nivel
local.
 Noul document de politică
politic a IMM
iniŃiat
ini iat de initiat de Comisia Europeană
European

Documentul publicat în data de 11.11.2005, "Implementarea Programului

Comunitar Lisabona, Politici Moderne pentru Dezvoltare si Ocuparea ForŃei
de Munca" crează cadrul politicii IMM integrând instrumentele de politica
întreprinderii existente, in mod deosebit Carta Europeană a Întreprinderilor Mici
şi Planul de acŃiuni pentru antreprenoriat, asigurând totodată transparenŃa
politicii europene in domeniul IMM şi sinergia cu celelalte politici
comunitare.

Documentul cuprinde referinŃe la noile provocări din cadrul

UE într-o abordare:

o comprehensivă
comprehensiv care se bazează pe conceptul "Masuri de sprijin începând cu
întreprinderile mici" (Think small first);
o inclusivă
inclusiv - care vizează toate domeniile orizontale de intervenŃie pentru IMM;
o pragmatică
pragmatic - care vizează dezvoltarea parteneriatelor între Statele Membre şi
partenerii de susŃinere a IMM la nivel local/regional.
Documentul are in vedere diversitatea IMM
determinata de natura acestora: unele dintre
acestea având capacitate rapidă de creştere alte
fiind dependente integral de pieŃele locale sau
regionale.

Astfel politicile pentru IMM trebuie orientate

către acele iniŃiative si măsuri care să aibă in
vedere ambele dimensiuni şi să contribuie la
creştere economică şi creare de noi locuri de
muncă.

Acestea trebuie să valorifice întregul potenŃial al

întreprinderilor de la întreprinderi nou-înfiinŃate
(start-up) şi întreprinderi cu mare potenŃial de
creştere, la întreprinderile tradiŃionale care
cuprind întreprinderile tradiŃionale, respectiv
micro-întreprinderile şi întreprinderile
meşteşugăreşti, precum şi pe acelea ancorate
profund social cum ar fi persoanele fizice şi
asociaŃiile familiale.
 AcŃiunile specifice avute în vedere
sunt:

Promovarea antreprenoriatului şii a aptitudinilor profesionale.

CE a pornit de la considerentele că nu sunt suficient exploatate capabilităŃile
antreprenoriale şi nu sunt stimulate întreprinderile nou-înfiinŃate (start-up).
Principalele acŃiuni prevăzute sunt:

 exploatarea potenŃialului
poten ialului antreprenorial (dezvoltarea unei imaginii
pozitive a antreprenorului în societate şi promovarea modelelor de succes);
 reducerea riscului în afaceri (îmbunătăŃirea schemelor de securitate socială
şi a procedurilor falimentului, asumarea riscului in deschiderea afacerilor,
reducerea costurilor la înfiinŃarea companiilor);
 promovarea transferului afacerilor (promovarea şi implementarea celor
mai bune practici);
 reducerea decalajelor in dezvoltarea aptitudinilor (implicarea tuturor
factorilor in elaborarea si definirea cursurilor şi metodelor implementare. Se vor
stabili strategiile naŃionale de învăŃare pe tot parcursul vieŃii în conformitate cu
programul cadru "Educatie si Instruire 2010" (Education and training
2010).Reducerea decalajelor va fi finanŃată in mod susŃinut prin Fondul Economic
şi Social);
 promovarea femeilor antreprenor şi a tinerilor întreprinzători (aceste sunt
abordate prin accesul la finanŃare şi reŃelele de susŃinere a antreprenoriatului).
 Îmbunăt irea accesului pe pieŃe
Îmbun tăŃirea pie e

În prezent nu toate IMM beneficiază de toate oportunităŃile oferite de PiaŃa

Internă. Se are în vedere:

 utilizarea achiziŃiilor publice într-un sistem transparent;

 finanŃarea procesului de implementare a standardelor (obŃinerea de
informaŃii on-line cu standardele actualizate);
 folosirea tuturor oportunităŃilor rezultate din valorificarea drepturilor de
proprietate intelectuală, incluzând taxele aferente;
 punerea la dispoziŃie prin Centrele Euro Info de noi instrumente care să
faciliteze cooperarea intre regiunile transfrontaliere;
 CE va analiza obstacolele în calea exportatorilor pentru a fi stimulat
accesul pe piaŃa internaŃională;
 Strategia de acces pe piaŃă a UE va fi conceputa astfel încât să fie
înregistrate şi evaluate impactul plângerilor formulate de companiile europene
în activitatea de export în vederea asigurării unei implementări adecvate. În
acest sens Comisia va susŃine îmbunătăŃirea mediului de afaceri, cooperarea
cu statele ne-membre, în special Ńări candidate şi Ńări partenere ale Politicii
Europene de vecinătate.
 Reducerea birocraŃiei
birocra iei

Se referă la integrarea principiului "Masuri de sprijin începând cu

întreprinderile mici" (Think small first) şi vizează:

 iniŃierea de acŃiuni care să conducă în continuare la simplificarea administrativă

care se bazează pe recenta Comunicare privind simplificarea mediului de afaceri ;
 bariere administrative legate în special de creare de locuri de muncă examinarea
rezultatelor recentului raport privind firmele cu acŃionar unic şi implementarea
recomandărilor formulate.
 utilizarea instrumentelor de politica întreprinderii oferite prin programul comunitar;
 încurajarea IMM în participarea in programele comunitare prin privind reducerea
procedurilor şi îmbunătăŃirea informaŃiei furnizate;
 simplificarea procedurilor de ajutor de stat şi încurajarea capitalului de risc şi a unor
proceduri accesibile pentru promovarea acestuia;
 simplificarea sistemului de colectare a TVA prin intermediul unui birou unic (one-stop-
shop).
 Încurajarea potenŃialului
poten ialului de creştere
cre tere

se adresează în principal reducerii decalajelor în ceea ce priveşte accesul

la finanŃare, cercetare, inovare şi tehnologia informaŃiei şi
comunicaŃiilor (TIC).

 susŃinere
sus inere financiară
financiar prin instrumente adecvate în cadrul CIP. CE va promova o
Comunicare privind modul în care se va realiza creşterea financiară;
 susŃinerea
sus inerea inovării
inov rii şii transferului tehnologic inclusiv prin participarea IMM în
iniŃiativa EUROPA INNOVA, precum şi îmbunătăŃirea performanŃelor de mediu a IMM ca
urmare a implementării Programului de asistenŃă privind conformitatea de mediu;
 politica de coeziune va asigura complementaritatea acestei direcŃii de acŃiune;
 promovarea participării
particip rii IMM în cel de al 7 program cadru de cercetare dezvoltare;
 promovarea e- e-afaceri si e-
e-învaŃare
înva are (e-business şi e-learning), prin reŃele TIC ca şi
dezvoltarea de reŃele pentru susŃinerea e-afaceri (e-business). ICT va asigura soluŃii TIC
pentru IMM;
 dezvoltarea sistemului de analize asupra performanŃelor
performan elor IMM prin
intermediul "Observatorului IMM" (SME observatory).
 Întărirea consult rii cu
Înt rirea dialogului şii a consultării
partenerii

• reducerea decalajelor de informaŃii

informa ii dezvoltarea consultării în timpi
reali. Dezvoltarea unui dialog regulat;
• crearea unui panel de intervievare a IMM prin intermediul
Centrelor Euro Info;
• promovarea antreprenoriatului şii a imaginii IMM prin ConferinŃa
asupra antreprenoriatului şi artizanatului, precum şi promovarea
antreprenoriatului în media, susŃinerea politicilor relevante "Premiile
Europene pentru IniŃiative Antreprenoriale" (Enterprise Policy Award);
• îmbunăt
îmbun tăŃireairea cooperării
cooper rii dintre Statele Membre,
Membre în special în
iniŃierea acestei comunicări.
 Obiectivul specific - consolidarea şi dezvoltarea
sectorului productiv din România, va fi atins prin:

• valorificarea sectorului productiv bazată pe extindere şi modernizare, prin

achiziŃionarea de tehnologii şi echipamente noi, licenŃe şi know-how;

• inovarea proceselor de producŃie şi a produselor;

• adoptarea standardelor internaŃionale şi certificarea sistemelor de

management (de calitate, de mediu etc);

• accesul pe noi pieŃe;

• promovarea dezvoltării durabile, diminuarea impactului negativ asupra

mediului şi îmbunătăŃirea competitivităŃii internaŃionale.
 IMM-urile joacă un rol însemnat în economie
din următoarele motive:

• SupleŃea structurilor care le conferă o capacitate ridicată de adaptare

la fluctuaţiile mediului economic;

• Întreprinderile mici şi mijlocii se pot integra relativ uşor într-o reţea industrială
regională, ceea ce contribuie pe de o parte la dezvoltarea economică a regiunii
respective, iar pe de altă parte la reducerea şomajului şi creşterea nivelului de trai,
pentru că oferă locuri de muncă;

• Dimensiunea lor redusă, care contribuie la evitarea birocraţiei excesive şi la

evitarea dezumanizării;

• IMM-urile formează la nivelul individual un ansamblu mult mai uşor de

controlat/condus.
 Rolul şi importanŃa întreprinderilor mici
turi care fac ca ele să fie
tr sături
şi mijlocii decurg din anumite trăs
mai mult decât o “miniatură” a întreprinderilor mari, şi anume:

• Oferă
Ofer noi locuri de muncă
munc şii constituie un climat propice
pentru perfecŃionarea
perfec ionarea angajaŃilor
angaja ilor, aceştia dobândind experienŃa
necesară pentru a se transfera apoi în întreprinderi mari, unde motivaŃia în muncă este
mai mare;

• Favorizează
Favorizeaz inovarea şii flexibilitatea. Multe produse şi procese
tehnologice noi au fost create în întreprinderile mici şi mijlocii întrucât întreprinderile
mari, deşi au compartimente de cercetare puternice, tind să-şi canalizeze eforturile spre
îmbunătăŃirea produselor existente, pe care să le producă apoi în cantităŃi mari,
obŃinând avantaje generate de economia dimensională.

• Stimulează
Stimuleaz concurenŃa
concuren a, adică întreprinderile mici şi mijlocii au un rol activ în
crearea unei economii sănătoase şi competitive. Ele încurajează concurenŃa în ceea ce
priveşte preŃul, designul produselor şi eficienŃa. Fără existenŃa întreprinderilor mici şi
mijlocii, întreprinderile mari ar deŃine monopolul pe domenii de activitate.
• Ajută
Ajut la funcŃionarea
func ionarea întreprinderilor mari, prin faptul că
anumite activităŃi pot fi mai bine realizate de către întreprinderile mici şi mijlocii.
Astfel dacă aceste întreprinderi ar fi instantaneu desfiinŃate, întreprinderile mari
ar fi nevoite să desfăşoare multe activităŃi care nu sunt eficiente pentru ele.
ActivităŃile care pot fi mai eficient realizate în întreprinderile mici şi mijlocii sunt
aprovizionarea cu materii prime şi subansamble respectiv distribuŃia produselor
fabricate de către întreprinderile mari.

• Fabrică
Fabric eficient produse, respectiv prestează presteaz eficient
servicii. Faptul că întreprinderile mici şi mijlocii continuă să supravieŃuiască
într-un mediu economic concurenŃial constituie o dovadă a funcŃionării lor
eficiente. Dacă ele ar fi ineficiente şi nu ar avea o contribuŃie utilă în economie,
atunci ar fi “înghiŃite” de concurenŃii puternici.
 Întreprinderile mici şii mijlocii se pot constitui
în următoarele
urm toarele domenii de activitate:

• industria prelucrătoare
prelucr toare sub forma: fabricilor de încălŃăminte,
fabricilor de jucării, fabricilor pentru produse alimentare etc. În acest
domeniu în Ńările dezvoltate cu toate că întreprinderile mari tind să le
umbrească pe cele mici, totuşi întreprinderile mici şi mijlocii sunt puternice
sub aspect numeric;
• construcŃii
construc ii, ii domeniu în care întreprinderile mici şi mijlocii se pot
constitui pentru construcŃii industriale, administrative, de locuinŃe, etc.;
• comerŃul
comer ul cu ridicata, domeniu în care întreprinderile mici şi mijlocii
acŃionează ca intermediare între producŃie şi comerŃul cu amănuntul;
• comerŃul
comer ul cu amănuntul
am nuntul întreprinderile mici şi mijlocii acŃionează ca
unităŃi independente sau ca lanŃuri de magazine;
• servicii se constituie întreprinderi mici şi mijlocii pentru: servicii oferite
altor întreprinderi, servicii oferite indivizilor sub forma: agenŃiilor de turism,
curăŃătoriilor chimice, hotelurilor, motelurilor, restaurantelor, saloanelor de
frizerie şi coafură etc.
 Directii de actiune

 Crearea de legaturi bi-directionale intre IMM-uri si institutele de

cercetare-dezvoltare cu scopul transpunerii in practica a rezultatelor cercetarii,
 Formarea profesionala continua adresata intreprinzatorilor in domenii
precum: management, marketing, contabilitate, resurse umane, comunicare, etc.,
 Consultanta si acces la informatii gratuit sau la preturi accesibile privind
evolutia pietei interne si internationale, precum si oportunitati comerciale, financiare,
manageriale si legale ivite,
 Sprijinirea IMM-urilor pentru accesarea creditelor preferentiale si
garantiilor pentru investitii pentru sectoarele importante ale economiei,
 Eliminarea discriminarii dintre IMM-uri si companiile de stat,
 Contactul direct intre intreprinzatori si parteneri de afaceri potentiali
din Romania si din alte tari,
 Transparenta deciziilor privind distributia si utilizarea fondurilor acordate de
diverse organisme si organizatii pentru IMM-uri.
 Cai si mijloace de atingere a
scopurilor

 Participarea cu reprezentanti la intocmirea strategiei nationale

privind IMM-urile,
 Realizarea unei retele de centre de consultanta si training
capabile sa furnizeze aceste servicii catre IMM-uri la preturi accesibile,
 Intensificarea actiunilor de aparare si promovare a
intereselor IMM-urilor printr-o prezenta permanenta in atentia publica
prin intermediul mijloacelor mass-media,
 Initierea si promovarea unor proiecte de dezvoltare
sectoriala, regionala si nationala,
 Sprijinirea activitatilor de transfer tehnologic catre IMM-
uri,
 Realizarea de studii si cercetari privind situatia sectorului de
IMM-uri, implicarea acestora in economia nationala, pe piata muncii, etc.
 Definirea IMM-
IMM-urilor, are în vedere următoarele
urm toarele
aspecte:

• dimensiunea afacerii: cifra de afaceri, capital social, numărul de personal,

profitul, (cel mai important/frecvent criteriu utilizat este cel al numărului de personal).

• unitatea de conducere: Confederaţia generală a întreprinderilor mici şi mijlocii

(Confederation General PME) afirmă că IMM este o întreprindere
stăpânită şi condusă de 1 persoană. Statisticile arată că 45% au fost
create şi conduse de una şi aceiaşi persoană.
 IMM - urile

Intreprinderile micro, mici si

mijlocii (IMM) joaca un rol esential in
economia europeana. Ele reprezinta o sursa de
abilitati antreprenoriale, inovare si
creare de locuri de munca.

In Uniunea Europeana, aproximativ

23 de milioane de IMM-uri asigura in jur de
75 de milioane de locuri de munca si
reprezinta 99% din toate intreprinderile.
 DEFINIREA CONCEPTULUI

IMM-urilor: sunt organisme cu vocaţie

industrială sau comercială cu un centru de
profit şi cu o singură activitate”

" Categoria Intreprinderilor

Micro, Mici si Mijlocii este
formata din intreprinderi care angajeaza mai
putin de 250 de persoane si care au o cifra
de afaceri anuala neta de pana la 50 de
milioane de euro si/ sau detin active totale de
pana la 43 de milioane de euro"
 În SUA întreprinderile sunt considerate mici şi
mijlocii dacă:
dac :
• numărul proprietarilor (persoanelor) este între 1-20;
• au o localizare geografică bine determinată,
• managementul este independent, separat de proprietar,
• cifrele de afaceri se învârt în jurul a câtorva milioane de $ (comerţ cu
amănuntul: 8 mil $; comerţ cu ridicata 22 mil $).

În UE criteriul principal este cel al numărului de

salariaŃi clasificat pe 3 categorii:
• micro-întreprindere: 1-9 salariaţi
• întreprinderi mici: 10-99 salariaţi
• întreprinderi mijlocii: 100-499 salariaţi.
 România a preluat parŃial acest
criteriu de clasificare

• micro-întreprindere: 1-9 salariaţi

• întreprinderi mici: 10-49 salariaţi
• întreprinderi mijlocii: 50-249 salariaţi.
 Intreprindere

Prin întreprindere se înţelege orice formă de organizare a unei

activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit
legilor în vigoare să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit
prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestări de servicii, din vânzarea
acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.
 Clasificarea ca IMM -uri

• microîntreprinderi – au până la 9 salariaŃi şi realizează o cifră de

afaceri anuală netă sau deŃin active totale de până la 2 milioane de euro,
echivalent în lei;
• întreprinderi mici – au între 10 şi 49 de salariaŃi şi realizează o cifră
de afaceri anuală netă sau deŃin active totale de până la 10 milioane de
euro, echivalent în lei;
• întreprinderi mijlocii - au între 50 şi 249 de salariaŃi şi realizează o
cifră de afaceri anuală netă de până la 50 milioane de euro, echivalent în lei,
sau deŃin active totale care nu depăşesc echivalentul în lei a 43 milioane de
euro.
Prin compararea datelor intreprinderii cu nivelul pragurilor celor
trei criterii, se va putea determina daca intreprinderea este o
microintreprindere sau o intreprindere mica sau mijlocie.

Este necesar sa retineti ca, in timp ce respectarea pragurilor

referitoare la numarul mediu de salariati este obligatorie,
un IMM poate alege intre a respecta fie pragul referitor la cifra de
afaceri dintr-un an, fie cel referitor la activele totale.

Nu este necesara satisfacerea ambelor criterii si se poate

depasi unul dintre ele fara pierderea statutului de IMM.
Categoria întreprinderii
 Ce se intampla daca se
depaşe
depa eştete un anumit prag?

Daca intreprinderea depaseste pragurile financiare stabilite pentru cifra de

afaceri si activele totale si pragurile pentru numarul mediu de salariati in
cursul unui an, acest lucru nu va afecta situatia
intreprinderii.

Aceasta va pastra statutul de IMM cu care a inceput anul.

Totusi, va pierde acest statut daca pragul va fi depasit pe
parcursul a doua exercitii financiare anuale consecutive.
In acelasi mod, va castiga statutul de IMM daca in perioada anterioara a fost o
firma mare, dar apoi a ajuns sub aceste praguri pe parcursul a doua exercitii
financiare consecutive.
În funcŃie de relaŃia lor cu alte
întreprinderi, raportată la
capitalul sau drepturile de vot
deŃinute ori la dreptul de a
exercita o influenŃă dominantă, pot
exista trei tipuri de întreprinderi:

• întreprinderi autonome;
• întreprinderi partenere;
• întreprinderi legate.
 Întreprinderi autonome

O intreprindere este autonoma daca:

• Intreprinderea dumneavoastra este total independenta, de exemplu nu

detine capital social sau drepturi de vot in nici o alta intreprindere si nici
o alta intreprindere nu detine capital social sau drepturi de vot in
intreprinderea dvs.
• Detine mai putin de 25% din capitalul social sau din drepturile de vot
(oricare dintre acestea e mai mare) in una sau mai multe intreprinderi si/sau o
alta intreprindere nu detine mai mult din 25% din capitalul social
sau din drepturile de vot in intreprinderea dvs.
• Daca intreprinderea dumneavoastra este autonoma, inseamna ca nu este
partenera sau legata cu alta intreprindere.
Întreprinderi autonome
Întreprinderea independenta
 Întreprinderi partenere

Sunt intreprindere partenera?

Acest tip de relatie se refera la situatia in care se realizeaza parteneriate financiare
majore cu alte intreprinderi, fara ca una dintre intreprinderi sa aiba control direct sau
indirect asupra celeilalte. Intreprinderile partenere sunt intreprinderile care nu sunt
nici autonome, nici legate una de cealalta.

Definitie
Sunteti o intreprindere partenera daca:

• capitalul social si/sau drepturile de vot detinute la cealalta firma sunt egale sau mai
mari de 25%, si/sau alta firma detine mai mult de 25% din capitalul social sau
drepturile de vot ale firmei dumneavoastra
• nu este legata de alta intreprindere. Aceasta inseamna printre altele, ca
drepturile de vot detinute in cealalta intreprindere sa nu fie mai mari de 50% ( si vice
versa).
Întreprinderi partenere
 Cazul intreprinderilor publice ( societati
nationale)

O intreprindere nu poate fi considerata IMM daca: 25% sau mai mult

din capitalul sau drepturile de vot ale acesteia sunt controlate direct sau
indirect, individual sau in comun, de una sau mai multe organisme
publice.

Motivul pentru aceasta stipulatie este ca parteneriatul public poate oferi

acestor intreprinderi avantaje, in special de natura financiara.
De asemenea, uneori este imposibil de calculat datele privind numarul de salariati si
cele financiare relevante ale intreprinderilor publice.

Investitorii, precum universitatile sau autoritatile publice locale, care au statutul unor
organisme publice, conform legii nationale nu intra sub incidenta acestei reguli.
Acestia pot detine intre 25% - 50% din actiunile unei
intreprinderi fara a-si pierde statutul de IMM.
Cum se calculeaza datele intreprinderilor
partenere ?
 Întreprinderi legate
Sunt o intreprindere legata ?

Acest tip de relatie corespunde situatiei economice a intreprinderilor care formeaza un grup prin controlul
direct sau indirect al majoritatii drepturilor de vot al unei intreprinderi sau prin abilitatea de a exersa o
influenta dominanta asupra intreprinderi. Aceste cazuri sunt mai putin frecvente decat celalalte doua cazuri.

Definitie
Doua sau mai multe intreprinderi sunt legate atunci cand se caracterizeaza prin urmatoarele tipuri de
legaturi :
• o intreprindere detine majoritatea actiunilor sau drepturilor de vot la o alta intreprindere.
• O intreprindere are dreptul de a numi sau demite majoritatea persoanelor din consiliul de administratie,
conducerea intreprinderii sau organismele de supraveghere ale altei intreprinderi.
• Contractul dintre intreprinderi sau o clauza din actul constitutiv sau statutul uneia dintre intreprinderi,
permite uneia dintre intreprinderi sa exercite o influenta dominanta asupra celeilalte.
• O intreprindere are posibilitatea prin acord de a exercita controlul asupra actiunilor sau majoritatii drepturilor
de vot din cealalta intreprindere.

Un exemplu clasic de intreprindere legata este filiala detinuta in intregime.

Intrerpinderi legate :
Intreprinderea dumneavoastra detine mai mult de 50% din actiunile sau drepturile de vot la o alta intreprindere
si/ sau alta intreprindere detine mai mult de 50% din drepturi in intreprinderea dumneavoastra.
Întreprinderi legate
 Întreprinderi legate

Stabilirea datelor intreprinderii dumneavoastra.

dumneavoastra

• 100% din datele intreprinderii legate trebuie adaugate la cele ale

intreprinderii dumneavoastra pentru a se putea determina conformarea cu
plafoanele referitoare la numarul de angajati si situatiile financiare prevazute in
definitie.

• In general o intreprindere stie imediat daca este legata din moment ce in

majoritatea statelor membre este ceruta prin lege intocmirea situatiilor financiare
anuale consolidate sau este inclusa prin consolidare in situatiile financiare anuale ale
altei intreprindere.

• Daca nu tineti situatii financiare anuale consolidate si intreprinderea de care

sunteti legati este de asemnenea legata intr-un lant de alta intreprindere, trebuie
adaugate la datele intreprinderii dumneavoastra 100% din datele tuturor acestor
intreprinderi legate.
 Întreprinderi legate

Întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există

oricare dintre următoarele raporturi :

o întreprindere deŃine majoritatea drepturilor de vot ale

acŃionarilor sau ale asociaŃilor celeilalte întreprinderi;

o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca
majoritatea membrilor consiliului de administraŃie, de conducere sau
de supraveghere a celeilalte întreprinderi;

o întreprindere are dreptul de a exercita o influenŃă dominantă
asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu
această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia;

o întreprindere este acŃionară sau asociată a celeilalte întreprinderi şi
deŃine singură, în baza unui acord cu alŃi acŃionari ori asociaŃi ai
acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acŃionarilor
sau asociaŃilor întreprinderii respective.
Cum sa calculam datele intreprinderilor
legate ?
Care este situatia francizelor ?
Doua intreprinderi care au incheiat un contract de franciza nu sunt
neaparat legate. Acest lucaru depinde de termenii fiecarui
contract individual de franciza. Doar daca acesta contine una din cele
4 caracteristici mentionate anterior atunci intreprinderile sunt considerate a
fi legate.
 IMM-urilor depind de interacţiunea
Organizarea şii structura IMM-
dintre întreprindere şi familia proprietarului, apare necesitatea obiectivă de a
gestiona cu mare grijă această interacţiune.

Această situaţie indică mai multe probleme:

probleme

• menţinerea concentrată (eficace) a puterii la nivelul fiecărei generaţii,

• succesiunea şi transpunerea (transmiterea) puterii,
• gestionarea unei politici de personal care să permită coexistenţa relaţiilor
familiale şi nefamiliale,
• compatibilitatea evoluţiei întreprinderii cu evoluţia familiei.
 În general se conturează în viaŃa economică
două
dou tipuri de IMM:

• Mica întreprindere tradiŃional

tradi ională
ional care de regulă nu are o strategie pe
termen lung, are o piaţă restrânsă de desfacere, iar procesele de realizare a
bunurilor şi eventuala linie de dezvoltare sunt transmise prin experienţă din
generaţie în generaţie.

• Noul tip de IMM (IMM- (IMM-urile moderne);

 pun în aplicare o tehnologie de vârf,
 caută pieţe noi,
 se orientează spre găsirea unui crenel tehnologic, spre crearea de produse mai
bine adaptate destinaţiei lor, produse de calitate superioară însoţite de un
service superior mai ales în ceea ce priveşte fiabilitatea, rezistenţa şi finisajele.

IMM-urile moderne de regulă prezintă competenţă în realizarea unui produs

complex, competenţă dobândită fie prin studii de specialitate ale angajaţilor fie
prin aptitudini deosebite şi experienţa acestora.
 DificultăŃile
Dificult ile majore apar din următoarele
urm toarele
cauze:

• probleme de constituire (în primii unu-doi ani de activitate: găsirea

de clienŃi,dezvoltarea de produse etc.);

• probleme de consolidare (în următorii doi-trei ani: găsirea de

personal, delegarea autorităŃii, controlul întreprinderii);

• probleme de expansiune (în faza următoare: găsirea de finanŃare,

concurenŃa pe piaŃă cu întreprinderi mult mai mari).
 Din dimensiunile mici ale acestor
întreprinderi decurg mai multe „minusuri“:

• număr mic de angajaŃi;

• resurse financiare limitate;
• un colectiv de conducere restrâns,
compus mai ales din asociaŃii firmei; în foarte
multe cazuri, aceştia învaŃă „din mers“ care sunt
principalele probleme pe care le presupune
activitatea economică;
• un sector de activitate destul de
restrâns economic şi geografic;
• spaŃii de activitate care nu sunt în totalitate
corespunzătoare tipului de operaŃiuni
desfăşurate.
 Cele mai grave probleme cu care se confruntă o
întreprindere mică pot fi sintetizate ca în lista de mai jos

1) Echipa managerială – de cele mai multe ori doar întreprinzătorul – nu dispune de

competenţele necesare într-un număr de domenii-cheie. Cazul cel mai întâlnit, poate,
este al inginerului care începe să se confrunte cu probleme de finanţare, promovare,
vânzare.

2) Întreprinzătorul nu are timp să ducă la îndeplinire multe din sarcinile complexe pe care
le va presupune evoluţia întreprinderii, iar, din cauza resurselor financiare limitate, nu
poate să recruteze personalul calificat în rezolvarea acelor probleme.

3) Întreprinzătorul reacţionează la probleme atunci când apar şi mai puţin încearcă să le

prevadă şi să planifice măsuri profilactice.

4) De regulă, întreprinderile mici nu au experienţa necesară pentru a se dezvolta dincolo

de graniţele sectorului de activitate. Se apreciază că procentul exporturilor în cifra de
afaceri a întreprinderilor mici este, de obicei, mai mic de 1.

5) Profunda implicare a întreprinzătorului face ca judecata obiectivă să fie adesea dificilă.

 Perspectivele IMM-
IMM-urilor

Deşi în ultimul timp acest sector a înregistrat un recul în economia

românească, se va accentua importanŃa IMM-urilor cel puţin
din următoarele considerente:

o Există o tendinŃă de modificare a ponderilor între ramurile

economiei naţionale în favoarea serviciilor (a revenit la modă activitatea de
servicii);
o S-au creat asociaŃii care reprezintă şi apără interesele IMM-
urilor (acestea dau semne că funcţionează). Exemplu: Agenţia Naţională a
Întreprinderilor Mici şi Mijlocii (organizaţie guvernamentală); Au apărut şi apar
publicaţii de specialitate pentru IMM-uri;
o Au început să apară specialişti pregătiŃi în mod deosebit pentru
activitatea în IMM-uri;
o Legea 133/1999 precum şi celelalte acte normative şi legi sau ordonanţe au
oferit o serie de facilităŃi pentru IMM-uri (finanţare de programe
pentru pregătire profesională, facilităţi la acordarea de credite, alte facilităţi
economico-financiare în special impozitul pe profit).
 Probleme (neajunsuri) în activitatea IMM-
urilor cum ar fi:

preg tirea necesară;

 Managerii (conducătorii) nu au pregătirea necesar ;

 Lipsa resurselor financiare;

Deficien ele activităŃii

 DeficienŃele activit ii de marketing;

n recrutarea personalului;
dificult i în
 Pot apărea dificultăŃi

 Pachet salarial (nemotivant) faţă de firmele mari;

 Sunt mai instabile (rată mare de apariţie (creare) şi disparţie (faliment)).

 ConsecinŃele unui faliment sunt
prezente:

o în plan material;

o în plan psihologic: de regulă un patron care a dat faliment nu se apucă

prea repede de o altă afacere;

o poate avea şi efecte sociale: reducerea locurilor de muncă, dispariţia

anumitor produse de pe piaţă.
 Printre cauzele falimentului unui IMM
amintim următoarele
urm toarele

• Caracteristicile întreprinzătorului: lipsa abilităţilor sale atât în plan

organizatoric cât şi în plan profesional;

• Incapacitatea de a gestiona resursele de care dispune precum şi

incapacitatea de a previziona nivelul acestora;

• Mediul extern al firmei care îşi manifestă prezenţa prin factorii săi
perturbatori.
 10 cauze de esec al
Cam jumatate din micile companii falimenteaza in primii patru ani-o statistica ce
genereaza un fior de teama fiecarui intreprinzator. Majoritatea acestor esecuri se
aseamana intre ele in cateva puncte cruciale.
Amanarea
Cand detienti o afacere mica, veti afla ca sarcinile si munca de birou se vor aduna in vrafuri pe biroul dumneavoastra. Amanarea va
va creste datoria, si la un moment dat aceasta va poate coplesi.

Ignorarea competitiei
Loialitatea consumatorului a scazut drastic in ultimii ani. Azi, consumatorii se orienteaza catre locurile de unde pot obtine celel mai
bune produse si servicii, chiar daca aceasta inseamna intreruperea unor relatii lungi de colaborare. Monitorizati-va competitorii si
nu va fie rusine sa copiati cele mai bune idei ale lor. Si mai mult, dedicati ceva timp pe saptamana sau pe luna pentru conceperea
unor metode, produse sau servicii noi pentru firma dumneavoastra.

Marketing ineficient sau "alunecos"

Contrar cliseurilor, putine produse si servicii se vand singure. Daca nu aveti timp as comercializati produsul cum trebuie, angajati o
persoana sa o faca pentru dumneavoastra. Marketingul sustine vanzarea produselor si inputurile financiare. E foarte important sa
fie bine facut.

Ignorarea nevoilor consumatorului

Odata atrasi, consumatorii vor trebui motivati sa ramana. Servicul clienti trebuie sa fie suficient de dezvoltat sa satisfaca clientii.
Daca nu este, vor gasi pe altcineva.

Incompetenta
Angajati oameni care sunt esentiali desfasurarii activitatii. Cand angajati, asigurati-va ca sunt bine pregatiti si capabili sa isi realizeze
sarcinile. Tineti minte ca angajatii multumiti devin buni muncitori- incercati sa realizati un mediu de munca ce mentine angajatii
multumiti si motivati.
Orientarea multilaterala
Faptul ca va pricepeti sa va fabricati produsele si sa va prestati serviciile nu inseamna ca firma dumneavoastra va avea garantat succes.
Intreprinzatorii tind sa preia o serie de sarini de la contabilitate la marketing si resurse umane.

Vad prost
Pana si cel mai bun restaurant sau magazin de desfacere va da gres daca nu este amplasat unde trebuie. Cand cautati locatia pentru firma,
ganditi-na la considerente ca : traficul(cati clienti potentiali trec pe langa magazin in timpul zilei) si facilitatea de a fi gasit(cat de greu le ste
clientilor sa gaseasca locul).

Probleme financiare
Trebuie sa stiti cum sa depistati fluxurile financiare catre si dinspre afacerea dumneavoastra-chiar si o afacere profitabila se va dezechilibra
daca ramane fara finantare. In plus, tebuie sa invatati sa faceti prognoze ale fluxurilor care va vor ajuta sa decideti cat de multi bani sa
cheltuiti.

O abordare ingusta
Fiecare are cateva prejudecati cand ncepe o afacere- nu fiti surprinsi sa aflati ca multe din cele pe care le aveti sunt gresite. Cautati
mentori care va pot da sfaturi si impartasiti-le ideile inainte sa luati decizii importante. Cititi reviste si carti despre micile intreprinderi,
vizitati situri legate de aceasta si relationati cu altii care au aceleasi interese cu ale dumneavoastra.

Planificare inadecvata.
Incepeti cu obiective si termene limita realiste. De exemplu, nu spuneti doar ca vreti sa va mariti cota de vazari. Stabiliti in loc un prag, de
exemplu de 50 000 euro pentru vanzarile din sezonul urmator. Dupa care stabiliti in scris care ar fi stapele de a atinge acest prag si stabiliti
si termenele limita pentru parcurgerea fiecareia. Consultati-va lista de obiective zilnic si asigurati-va ca faceti ceea ce trebuie ca sa le
atingeti.
 Atuuri ale

Dincolo de aceste probleme, întreprinderile mici deŃin şi o serie de

atuuri care, exploatate eficient, pot înlătura multe din minusurile aduse de
caracterul limitat al resurselor acestor intreprinderi:

o deciziile pot fi luate mai rapid fiindcă structurile sunt mai simple iar întreprinderea îşi
poate schimba repede direcţia de acţiune pentru a valorifica oportunităţile mediului;
o odată luată o decizie, aceasta poate fi mai repede pusă în aplicare iar rezultatele pot
fi vizibile mai rapid în comparaţie cu o întreprindere mai mare;
o relaŃiile dintre întreprinzătorul-manager şi angajaţi au şansă să fie mai echitabile
iar comunicarea poate fi destul de directă; relaţiile profesionale tind să fie mai flexibile, ceea ce ar
putea avea un efect benefic asupra moralului angajaţilor (mediul profesional fiind mai destins);
o mediul de muncă are şanse să fie mai bun, angajaţii reuşind să vadă mai repede şi
mai clar care sunt rezultatele muncii lor; acest aspect se poate transforma într-un factor
motivator foarte puternic, mai ales pentru a încuraja angajaţii să vină cu idei;
o întreprinzătorul-manager este aproape de clienŃi şi de piaŃă, în general, acest
fapt permiţând o reacţie mai rapidă la schimbări.
 Succesiunea in afaceri de familie

In mare proprietarii de afaceri au doua solutii la sfarsitul activitatii. Sau

afacerea se vinde sau este trecuta mai departe unui conducator din cadrul familiei. Aceasta
actiune este una care are puncte tari si puncte slabe, dar in mod cert este o actiune care trebuie
facura cu profesionalism pentru a nu pierde din valoarea afacerii. De fapt cel mai bine ar trebui
sa vorbim despre managementul riscului in a lasa afacerea unui succesor
din familie.
Punctele tari :
Dedicarea
De obicei cei care au afaceri de familie sunt pasionati de acestea, de unde vine si o implicare si o
dedicare facuta afacerii superioara. Aceasta pasiune trebuie extinsa la membrii familiei sau la
angajati-cheie nemembri ai familiei, care ar putea fi capabili de a prelua intr-o buna zi afacerea.
Cunostintele
Afacerile de familie au adesea cunostinte tehnice si comerciale pe care concurenta nu le detine.
Este preferabil ca acest know-how sa fie pastrat in interiorul afacerii.
Flexibilitatea
Majoritatea afacerilor de familie au o proiectie asupra modului de desfasurare al afacerii de
genul ca ei muncesc acum si pot fi platiti si mai tarziu. Acest lucru le confera un avantaj superior.
Gandirea pe termen lung
Majoritatea afacerilor de familie sunt rezultatul unei gandiri pe termen lung, al unei viziuni de afaceri.

Luarea deciziilor rapid

Intr-o afacere de familie sunt bine stabilite pozitiile si atributiunile lor. Pozitiile cheie decizionale sunt
ocupate de unul, maxim doi indivizi. Aceasta da posibilitatea afacerilor de familie de a exploata
oportunitatile rapid.

Soliditate si mandrie
Afacerile de familie sunt adesea organizatii foarte solide si pe care te poti baza. Acesta este un fapt
recunoscut de piata. Multi clienti prefera sa faca afaceri cu tipul acesta de companii pentru ca
activeaza pe piata de un timp indelungat.
 Punctele slabe ale afacerilor de familie

Intruziuni emotionale
Desi afacerile de familie dau o valoare adaugata mare afacerii este practic imposibil de anu lasa ca aspecte
emotionale legate de familie sa nu se strecoare in desfasurarea afacerii. Aceste probleme pot fi o piedica in
calea succesiunii

Rigiditatea
Desi nu este valabila in cazul tuturor afacerilor de acest gen, rigiditatea exista si se manifesta mai ales in
cazul schimbarilor. Fiind bazate pe traditie aceste afaceri tind a nu fi foarte receptive la schimbare.
Succesuinea
Orice schimbare in management este un proces important dar si dificil si trebuie facut un management de
situatie adecvat. Pentru afacerile de familie acesta este un proces mult mai dificil pentru ca inseamna
alegerea unui anumit membru al familiei in defavoarea altuia.
Afacerea sau familia pe primul loc ?
Majoritatea slabiciunilor acestui tip de afacere apare din interactiunea problemelor de familie cu cele de
afaceri. Astfel managementul situatiilor acestora va fi cheia succesului pe termen lung ala afacerii. Unele
familii au ca stil decizional punerea problemelor de familie pe primul loc. Altele pun afacerea prima.
Succesul s-a dovedit a fi de partea celor care au facut o balanta echilibrata a acestor doua aspecte si numai
profesionalismul este trasatura care poate duce la realizarea acestei balante.
 Profesionalizarea afacerii

 Cum interactioneaza profesionalizarea in cadrul unei afaceri de familie ?

 Este ea o sursa de a adauga valoare afacerii ?
 Raspunsurile sunt pozitive si in favoarea acesteia.

Structurarea organizationala pe criterii potenteaza practicile de afaceri. Stabilirea

unor politici de accedere in structurile firmei se face pentru ca aceasta sa nu fie facuta arbitrar.
Determinarea nevoilor individuale financiare ca factor de motivare suplimentar pentru
ocuparea unei anumite pozitii. Nedeterminarea unor astfel de politici, situatii, poate duce la
un moment dat la ocuparea unor anumite pozitii de membri care nu se pricep si rezultatul este
o demotivare atat a familiei cat si a angajatilor cheie care nu fac parte din familie.

Profesionalizarea afacerii de familie oricum va da o coerenta si o forta in plus afacerii

dumneavoastra.

Cand practicile de afaceri din cadrul afacerii de familie sunt indeajuns de puternice si
puse pe baze profesioniste, este momentul sa va ganditi la succesiune.
 DificultăŃile majore apar din următoarele
cauze:

 probleme de constituire (în primii unu-doi ani de activitate: găsirea de clienţi,

dezvoltarea de produse etc.);
 probleme de consolidare (în următorii doi-trei ani: găsirea de personal, delegarea
autorităţii, controlul întreprinderii);
 probleme de expansiune (în faza următoare: găsirea de finanţare, concurenţa pe
piaţă cu întreprinderi mult mai mari).

Din dimensiunile mici ale acestor întreprinderi decurg mai multe

„minusuri“:

 număr mic de angajaţi;

 resurse financiare limitate;
 un colectiv de conducere restrâns, compus mai ales din asociaţii firmei;
 în foarte multe cazuri, aceştia învaţă „din mers“ care sunt principalele probleme pe care le
presupune activitatea economică;
 un sector de activitate destul de restrâns economic şi geografic;
 spaţii de activitate care nu sunt în totalitate corespunzătoare tipului de operaţiuni desfăşurate.
ModalităŃi de creare a
IMM-
IMM-urilor

cursul II
• Crearea de întreprinderi face apel deopotrivă la
aptitudinile personale şi profesionale
• ale viitorului întreprinzător, la contextul economic
ambiant, la analiza de piaţă a proiectului (şi,
• implicit, a produsului sau serviciului oferit pieţei), la
poziţionarea concurenţei, la capacitatea
• financiară a întreprinzătorului, intim legată de politica
statului de finanţare a întreprinderilor. În
• plus, crearea unei întreprinderi nu este atributul exclusiv
al economistului, finanţistului,
• contabilului sau juristului.
Pentru alegerea formei juridice ideale orice întreprinzător
trebuie să analizeze condiŃiile specifice ale situaŃiei sale
şi să găsească răspuns la o serie de probleme, cum ar fi:

 Natura activităŃii pe care doreşte să o desfăşoare;

 Volumul activităŃii sau al afacerii şi posibilităŃile de extindere a acestora;
 Suma de bani necesară;
 Cum poate obŃine aceşti bani;
 Care ar fi profitul estimat;
 Să fie realist cu privire la calificarea şi competenŃa sa în domeniu;
experienŃa sa în domeniu;
 Partenerii de afaceri;
 ResponsabilităŃi în caz de faliment;
 Care sunt taxele pentru iniŃierea afacerii şi înfiinŃarea firmei.
 Principalele forme în care poate fi lansată o
afacere sunt următoarele:

Societate comercială
comercial

Societăţile comerciale desfăsoară activităţi în nume propriu (sunt persoane distincte de proprietar),
au conducere şi sedii proprii. Cele mai cunoscute forme sunt: SNC, SCS, SCA, SRL.

 SNC – presupune asocierea unor persoane care s-au acceptat reciproc şi îşi recunosc diferite
calităţi individuale, aportul la capitalul social se face sub forma părţilor sociale şi obligaţiile sunt
garantate cu patrimoniul firmei şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor.
 SCS – se înfiinţează prin contract de societate, aportul la capitalul social se face sub forma
părţilor sociale, a comandita înseamnă a participa cu o sumă de bani la o întreprindere, a-ţi asuma
răspunderea faţă de creditori pentru eventualele pierderi. Persoana care comanditează
(finanţează) afacerea răspunde în limita capitalului adus şi se numeşte comanditar. Cel care se
asociază la câştig şi pierdere cu comanditarul se numeşte comanditat şi răspunde nelimitat pentru
patrimoniul societăţii. Obligaţiile sunt garantate cu patromoniul social şi cu răspunderea nelimitată
şi solidară a tuturor asociaţilor comanditaţi.
 SCA – capitalul social trebuie să fie minim 25.000.000 lei, iar numărul acţionarilor minim 5. Se
înfiinţează pe bază de contract de societate şi statut, obligaţiile sunt similare ca la SCS.
 SRL – este o societate de capitaluri cu număr limitat de membrii, capitalul este divizat în părţi
sociale şi este de minim 2.000.000 lei. Se înfiinţează pe bază de contract de societate şi statut cu
excepţia SRL-urilor cu asociat unic unde este de ajuns statutul. Această formă este cea mai
răspândită.
 Legea nr. 26/1990 prevede cerinŃe
cerin e comune privind denumirea
societăŃilor comerciale şi cerinŃe specifice diferitelor forme de societăŃi
comerciale

• Denumirea societăŃii
societ ii în nume colectiv trebuie să cuprindă numele a cel
puŃin unuia dintre asociaŃi, cu menŃiunea „societate în nume colectiv”, scrisă în întregime.
Dacă numele unei persoane străine de societate figurează, cu consimŃământul său, în
firma unei societăŃi în nume colectiv, aceasta devine răspunzătoare, nelimitat şi solidar, de
toate obligaŃiile societăŃii.

• Denumirea unei societăŃi

societ i în comandită
comandit simplă
simpl trebuie să cuprindă numele
a cel puŃin unuia dintre asociaŃii comanditaŃi, cu menŃiunea „societate în comandită”, scrisă
în întregime. Dacă numele unei terŃe persoane străine de societate sau al unui asociat
comanditar figurează, cu consimŃământul său, în firma unei societăŃi în comandită, aceasta
devine răspunzătoare, nelimitat şi solidar, de toate obligaŃiile societăŃii.

• societ ii cu răspundere
Din denumirea societăŃii r spundere limitată
limitat poate face parte şi
numele unui asociat, dar denumirea trebuie să reflecte obiectul de activitate al societăŃii şi
va fi însoŃită de menŃiunea, scrisă în întregime, „societate cu răspundere limitată” sau
„S.R.L.”.

• societ ile pe acŃiuni

La societăŃile comandit pe acŃiuni
ac iuni şii la cele în comandită ac iuni nu există
nici o restricŃie, doar cerinŃa ca denumirea să fie însoŃită de menŃiunea, scrisă în întregime,
„societate pe acŃiuni” sau „S.A.” ori, după caz, „societate în comandită pe acŃiuni”.
 Denumirea firmei ca element al politicii
de promovare „Totul începe cu numele firmei”

Numele firmei este prima informaŃie pe care potenŃialul nostru client o

aude despre firma noastră. Pentru ca această primă impresie să fie şi una
favorabilă, numele firmei trebuie ales cu grijă şi cu mult discernământ.

Unele recomandări pot fi avute în vedere:

 Utilizarea unor expresii străine poate constitui uneori un dezavantaj, prin dificultăţile de pronunţare a
numelui firmei mai ales în cazul comunicării prin telefon,
 Numele firmei trebuie să fie pe cât posibil concis, sugestiv, uşor de ţinut minte şi mai ales original,
 Este important să alegem un nume cu identitate proprie, uşor de scris sau pronunŃat în limba
română dar şi uşor de scris şi pronunţat în limbi străine – dacă anticipăm că vom avea relaţii de afaceri cu străinii.
În acest sens este bine de evitat prezenţa diacriticelor în nume – caractere dificil de citit sau scris pentru un străin,
 Totodată, este bine să ştim că legea societăţilor comerciale face anumite precizări referitoare la numele firmei: de
exemplu în cazul societăţilor cu răspundere limitată numele trebuie să conţină o referire directă la obiectul de
activitate al firmei,
 Este bine să alegem 2 sau 3 variante de nume, pentru a avea o rezervă în caz că numele ales de noi este deja
înmatriculat sau rezervat la Registrul Comerţului ,

Politica de comunicare începe cu numele firmei, cu numele produselor, cu tot ce

înseamnă identitate grafică a firmei (logo, hârtie cu antet, cărŃi de vizită, oferte
ale firmei) şi continuă cu materialele de prezentare a firmei şi cu modul de ambalare al
produselor.
 Firmele tuturor societăŃilor comerciale trebuie să
îndeplinească, cumulativ, următoarele condiŃii:
condi ii:

disponibil , adică susceptibilă de a fi apropriată de un comerciant. Firma este

– să fie disponibilă
disponibilă atunci când nu aparŃine altui comerciant, prin înregistrarea ei anterioară în
Registrul ComerŃului, pentru acelaşi obiect social şi pentru aceeaşi arie teritorială de
activitate;
distinctiv ceea ce presupune ca firma respectivă să constea într-o denumire
– să fie distinctivă,
specifică, care să nu fie generică sau uzuală, şi nici identică sau similară cu alte firme
înregistrate anterior în Registrul ComerŃului, pentru acelaşi obiect social şi pentru aceeaşi
arie teritorială de activitate. De asemenea, nici o firmă nu va putea cuprinde o denumire
întrebuinŃată de comercianŃii din sectorul public.
Orice firmă nouă trebuie să se deosebească de cele existente. Când o firmă nouă este
asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o menŃiune care să o deosebească de
aceasta fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerŃ
exercitat sau în orice alt mod;
licit întrucât în virtutea principiilor generale nu se poate înregistra o firmă care
– să fie licită,
ar încălca o dispoziŃie imperativă a legii privind ordinea publică sau bunele moravuri şi, în
general, limitele concurenŃei loiale;
– să fie scrisă,
scris în primul rând, în limba română, ceea ce nu înseamnă însă că firmele
trebuie să fie scrise în mod obligatoriu în limba română, ci doar în mod prioritar.

Pentru a evita ca denumirile societăŃilor nou înregistrare să producă confuzie cu cele anterior înregistrate,
Registrul ComerŃului, înainte de întocmirea actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei,
verifică la cerere disponibilitatea respectivei denumiri. În cazul în care firma pentru care s-a
solicitat verificarea disponibilităŃii îndeplineşte condiŃiile legii, oficiul Registrului ComerŃului eliberează
dovada rezervării acesteia, valabilă pentru o perioadă de cel mult 3 luni de la data înregistrării cererii.
Dovada va fi lista conŃinând firmele anterioare identice sau similare celei rezervate.
Efectul rezervării
rezerv rii este acela că, în acest interval de timp, de 3 luni, nici o altă nouă
societate comercială nu va putea să se înregistreze cu această denumire. La expirarea
duratei de valabilitate a dovezii, aceasta nu mai produce efecte, dacă societatea
comercială pentru care a fost solicitată nu s-a înmatriculat.

Dreptul de folosinŃă
folosin exclusivă
exclusiv asupra firmei se dobândeşte la
înmatricularea societăŃii şi încetează la radierea societăŃii.
Acest drept nu se poate înstrăina decât împreună cu fondul de comerŃ la care este
întrebuinŃată.

Dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerŃ va putea să continue activitatea sub firma
anterioară, care cuprinde numele unui comerciant, persoană fizică, sau al unui asociat, cu
acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi şi cu obligaŃia de
menŃionare în cuprinsul acelei firme a calităŃii de succesor.

Păstrarea firmei precedente este permisă societăŃii pe acŃiuni, celei în comandită

pe acŃiuni, sau societăŃii cu răspundere limitată, fără cerinŃa menŃionării raportului de
succesiune.
 Emblema
Emblema este un semn distinctiv sau o denumire care deosebeşte o
societate comercială de alte societăŃi comerciale. Spre deosebire de
denumire, emblema nu este un atribut de identificare obligatoriu, ci numai
opŃional.

s îndeplinească
La fel ca şi firma, emblema trebuie să îndeplineasc anumite condiŃii
condi ii,
ii comune
tuturor societăŃilor comerciale:

–s disponibil
să fie disponibilă;
–s distinctiv Orice emblemă va trebui să se deosebească de emblemele
să fie distinctivă.
înscrise în acelaşi registru al comerŃului, pentru acelaşi fel de comerŃ, precum şi de
emblemele altor comercianŃi de pe piaŃa unde comerciantul îşi desfăşoară activitatea;
–s licit
să fie licită;
–s înso ită
să fie însoŃitit în mod vizibil de firma comerciantului.
comerciantului Dacă emblema
cuprinde o denumire, firma va fi scrisă cu litere de mărimea a cel puŃin jumătate din
mărimea literelor cu care este scrisă emblema;
–s scris , în primul rând, în limba română.
să fie scrisă, român

Ca în cazul firmei, Registrul ComerŃului eliberează la cerere o dovadă de rezervare a emblemei, cu durată
de valabilitate de 3 luni.Dreptul de folosinŃă exclusivă asupra emblemei se dobândeşte prin
înregistrarea ei la Registrul ComerŃului, care poate fi ulterioară înmatriculării societăŃii, şi încetează la
radierea menŃiunii referitoare la emblemă sau la radierea societăŃii comerciale din registrul
comerŃului.
Transmiterea dreptului de folosinŃă exclusivă asupra emblemei se poate face, în principiu, separat de
fondul de comerŃ. Dacă însă emblema coincide cu firma, se va urma regimul juridic al transmiterii
firmei.
 SocietăŃi în nume colectiv

Legea defineste acest tip de societate ca fiind societatea comerciala ale

carei obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social al societatii
si cu raspundere nelimitata si solidara a tuturor asociatilor.

Trasaturile acestui tip de societate sunt:

• numarul minim de membri asociati este 2 - pentru a se putea incheia

contractul de societate;
• capitalul social poate fi oricât de mic si este format din aportul asociatilor (in bani si /sau
natura ), fiind divizat in parti sociale care, in principiu, nu sunt transmisibile (cu exceptia
cazurilor in care, prin contractul de asociere, s-a convenit ca pot fi cesionate);
• raspunderea asociatilor, pentru obligatiile sociale, este solidara si
nelimitata;
• toti asociatii au calitate de comercianti, se considera, in practica, ca asociatii
si-au acordat reciproc mandat de a administra, unul pentru celalalt, societatea;
• fiecare din asociati poate fi declarat falit, ca urmare a greselilor dintre ei, ca
o consecinta a clauzei solidaritatii dintre asociati;
• asocierea lor le confera posibilitatea de a face comert sub nume colectiv.

Denumirea unei astfel de societati trebuie sa cuprinda cel putin numele unuia dintre asociati si
mentiunea S.N.C., contul bancar deschizându-se pe numele firmei. in lista cu specimene de
semnaturi sunt desemnate persoanele cu drept de a opera in cont.
 SocietăŃi în comandită simplă

Legea defineste acest tip de societate ca fiind societatea comerciala ale carei
obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea
nelimitata şi solidara a asociatiilor comanditati; comanditarii raspund
numai pâna la concurenta aportului lor.

La constituirea acestui tip de societate primeaza increderea reciproca dintre

asociati. Principala particularitate a acestui tip de societate este ca reuneşte
doua categorii de asociati: comanditati si comanditari.

Comanditatii
- au dreptul exclusiv de a participa la conducerea firmei;
- raspund nelimitat si solidar pentru obligatiilefirmei;
- numele lor este inclus in denumirea societatii comerciale;
- reprezinta elementul activ al societatii;
- au calitatea de comercianti.

Comanditarii
- contribuie cu aport de capital, raspunderea lor limitându-se la nivelul acestuia;
- nu au calitatea de comerciant, deci nu pot interveni in relatiile comerciale ale societatii
cu terti si cu bancile;
- nu au dreptul sa participe la conducerea societatii decât in cazuri speciale, prin procura,
in acest caz raspunzând, solitar si nelimitat, cu averea, asemanator comanditatilor;
- numele lor nu poate fi inclus in denumirea firmei;
- au dreptul de a exercita acte de supraveghere, de a cunoaste bilantul, contul de profit si
pierderi, registrele comerciale etc..
Obligatiile asociatilor:

- obligatiile sunt garantate cu patrimoniul social;

- comanditatii raspund, nelimitat si solidar, pentru
datoriile societatii, cu averea lor prezenta si vitoare;
- comanditarii raspund numai pâna la concurenta
aportului lor de capital.

Astfel, creditorii pot sa isi recupereze datoriile nu

numai din activele (proprietatile) companiei, daca
ramân neplatiti dupa ce toate proprietatile au fost
epuizate; ei ar putea, in termeni legali, sa ia in
posesie proprietatea personala apartinând unuia
dintre comanditati.
 SocietăŃi în comandită pe acŃiuni

Legea defineste acest tip de societate ca fiind “societatea al carei capital social
este impartit in actiuni, iar obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a asociatilor
comanditati, comanditarii fiind obligati numai la plata actiunilor.”

Elementul determinant al unei astfel de societati este capitalul, nu persoana

asociatilor. Capitalul social este impartit in actiuni de valori egale. Aceasta forma de
societate are trasaturi comune cu societatea in comandita simpla cât si
cu cele pe actiuni.

Asociatii sunt comanditati si comanditari, cu precizarea ca in acest caz,

comanditarii raspund fata de datoriile si obligatiile societatii numai in limita
capitalului subscris sub forma de actiuni.

Capitalul social este reprezentat prin actiuni. Aportul asociatilor poate fi in bani si/sau natura,
dar este evaluat si materializat in actiuni.
Obligatiile, datoriile societatii in comandita pe actiuni sunt garantate cu:
- patrimoniul societatii;
- raspunderea nelimitata si solidara a comanditatilor;
- comanditarii sunt obligati numai in limita capitalului subscris sub forma de actiuni.
 Societatea pe acŃiuni

Legea defineste acest tip de societate ca fiind societatea ale carei obligatii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; actionarii sunt obligati numai la plata actiunilor lor.

Aceste societati sunt societati comerciale al caror capital social este divizat in actiuni de
valori egale si negociabile (inclusiv la bursele de valori). Aceasta forma de societate
reprezinta forma tipica a societatii comerciale, ea permitând acumularea de capitaluri
pentru realizarea de societati mari - industriale, comerciale, bancare.

Aportul de capital al functionarilor poate fi in bani sau natura, fiind insa evaluat si materializat
in actiuni. Cerintele de formare a societatilor pe actiuni sunt mult mai
stricte decât cele de formare a altor tipuri de societati, prin lege fiind
stabilite o serie de cerinte, privind modul de constituire si functionare a acestora.
Conducerea societatilor pe actiuni este realizata de Consiliul de Administratie si de
Adunarea Generala a Actionarilor.
 Societate cu răspundere limitată S.R.L.

Legea defineste acest tip de societate ca fiind societatea comerciala ale carei
obligatii sociale sunt garantate cu patrimoniul social; asociatii sunt
obligati numai la plata partilor sociale.

In acest caz, capitalul societatii este divizat in parti sociale care, potrivit
contractului de societate si prevederilor stipulate in statut, nu se negociaza
la bursele de valori. Membrii acestui tip de societate sunt responsabili
de pasivul social numai in limita sumelor depuse drept parti sociale, precum
si de patrimoniul societatii.
 Recomandări pentru IMM în faza de
înfiinŃare a unei firme

 alegeţi-vă un produs, o activitate pe care o stăpâniŃi perfect din punct de vedere

tehnic;
 începeţi o activitate numai după ce aveŃi câŃiva clienŃi siguri pentru produsul /
serviciul Dvs. si anticipaţi că mai există şi alţi clienţi potenţiali;
 Concepeţi-vă produsele / serviciile după necesităŃile anticipate ale clientului
sau încercaţi să identificaţi clienţi pentru produsele / serviciile în care deţineţi avantaje
competitive;
 Alegeţi-vă numele firmei cu atenŃie;
 Investiţi puţin timp într-o imagine grafică a firmei Dvs.;
 Alegeţi-vă mijloace de promovare specifice activităţii Dvs.;
 AtenŃie la condiŃiile de plată – un bun management al numerarului înseamnă
maximizarea cumpărărilor pe credit şi minimizarea vânzărilor pe credit;
 CondiŃiile de plată pot fi o pârghie pentru atragerea unor clienţi strategici
 Afacerile mici şi mijlocii în
România

În ţările comunităŃii europene, microîntreprinderile cu 1…9 angajaţi ocupă peste

90% din numărul total de firme, iar 8% au între 10…500 de angajaţi, iar 1% peste 500
angajaţi.

Specialiştii în domeniu menţionează că există tendinŃa de a înfiinŃa sau demara o

afacere de către diferite categorii de „întreprinzători”, fără o
documentare prealabilă (studiul pieţei, plan de afaceri, studiu de fezabilitate), sau fără o
pregătire profesională prealabilă şi experienţă în domeniu, care să le ateste calităţile,
aptitudinile, adică să indice acele trăsături care le poate asigura succesul în afaceri.

Cu alte cuvinte, aceştia pornesc într-o afacere, fără a-şi testa aptitudinile de potenţiali
întreprinzători, bazate pe experienţă şi pe o anumită motivaţie care să stea la baza
succesului.
 Bariere” în calea iniŃierii afacerilor mici şi mijlocii

s se orienteze spre

bariere care fac ca afacerile să
comerŃ produc ie,
ie cauza constituind-o lipsa
comer şii nu spre producŃie
de capital, dobânzile mari practicate de bănci,
dificultăŃile întâmpinate în obŃinerea creditelor bancare,
regimul de impozitare neadecvat, sistem de taxe vamale
sau acces dificil la spaŃii, utilaje şi mijloace de
transport, etc.;

bariere cu caracter general, care acŃionează

indiferent de domeniul în care vrem să iniŃiem
afacerea: lipsa de capital, lipsa cunoştinŃelor
sau pregătirii în domeniul iniŃierii afacerilor,
teama de risc sau lipsa unor cunoştinŃe
manageriale.
 Categorii de motivaŃii care pot determina
iniŃierea unei afaceri
• motivaŃiile profesionale oferă întreprinzătorului:
• perspectiva unei munci atrăgătoare;
• perspectiva de a face descoperiri în domeniul cercetat;
• perspectiva de a perfecţiona metode şi tehnici antreprenoriale;
• perspectiva obţinerii prestigiului.

• motivaŃiile psihologice pot conduce la:

- obţinerea statutului şi respectului social ce decurge din poziţia de întreprinzător;
- oferă (sau permite) câştigarea renumelui ce se poate obţine;
- extinderea relaţiilor de afaceri cu alte categorii de întreprinzători;
- obţinerea statutului de a fi propriul tău stăpân.

• motivaŃiile materiale oferă întreprinzătorului:

• posibilitatea de a obţine câştiguri mari;
• asigurarea unui nivel de trai ridicat pentru familie;
• siguranţa locului de muncă.

• motivaŃiile morale asigură:

• perspectiva de a realiza ceva deosebit;
• perspectiva de a participa la progresul societăţii.
 Aria de cuprindere a afacerilor mici şi
mijlocii

• domeniul producŃiei – afacerile în acest domeniu pot asigura un profit

constant pe termen lung, dar au ca principale dezavantaje, nivelul ridicat al
investiţiei iniţiale şi un risc mare în recuperarea investiţiei (cazul deprecierii valutei în
raport cu leul). Ponderea acestor tipuri de afaceri în ţara noastră se ridică la 20 – 22%
din totalul firmelor înfiinţate.
• domeniul comerŃului – oferă ca principale avantaje recuperarea rapidă a
investiţiei şi un nivel al profitului mare încă de la începutul derulării afacerii, iar ca
principale dezavantaje: apariţia concurenţei neloiale sau saturarea pieţei cu produse
similare. Ponderea acestor tipuri de afaceri este de peste 60% din firmele înfiinţate.
• domeniul serviciilor – indică ca principal avantaj un nivel optim al profitului
obţinut în mod constant şi sigur, iar ponderea firmelor în acest domeniu este între 6
– 8%. Dezavantajele la aceste tipuri de firme pot fi determinate de nivelul scăzut al
serviciilor oferite din punct de vedere calitativ sau în raport cu firme similare.
• domeniul financiar (sau de consultanţă financiară) – oferă avantaje în raport
cu, calitatea prestaţiei oferite şi cu tendinţele existente pe piaţă la un moment dat.
 OportunităŃile oferite de afacerile mici
şi mijlocii

• posibilitatea de a face ceea ce-Ńi place – în acest

caz afacerea pornită îl face pe cel în cauză să se simtă propriul său stăpân,
având libertatea de a lua decizii, de a-şi asuma riscuri şi de a se angrena
într-o competiţie din care să iasă învingător;

• posibilitatea de manifestare a spiritului

creator;

• asigură posibilitatea utilizării întregului potenŃial

al întreprinzătoru-lui, prin aceasta înţelegându-se că afacerea
poate fi privită ca un instrument de exprimare a propriei personalităţi;

• posibilitatea de a obŃine un profit nelimitat, care poate să

revină în întregime întreprinzătorului.
 Dezavantajele care pot să apară la iniŃierea
unei afaceri

• incertitudinea venitului – deschiderea şi punerea pe picioare a unei afaceri nu oferă

garanţia că întreprinzătorul va obţine bani suficienţi pentru a supravieţui, deoarece nu orice
afacere garantează un venit adecvat;

• riscul pierderii întregului capital investit

În general ciclul de viaţă a afacerilor mici se întinde pe o durată care rareori depăşeşte 6 ani,
astfel încât rata de supravieţuire a acestor afaceri se situează în jurul valorii de 60%, iar
probabilitatea de eşec poate ajunge la 35%;

• calitatea scăzută a vieŃii până ce afacerea se stabilizează

De fapt cine vrea să pornească o afacere trebuie să muncească din greu fără ore prestabilite
de program şi relaxare, uneori de dimineaţa până noapte târziu, angrenând şi o parte din
membrii familiei;

• responsabilitatea completă a întreprinzătorului asupra afacerii

Dificultatea pentru întreprinzător începe din momentul în care abordează un domeniu al
afacerii în care nu are competenţa necesară (latura financiară), fapt ce determină ca unele
decizii să determine succesul sau eşecul unei acţiuni la un moment dat.
 Reguli a căror respectare poate prevenii
eşecul unei afaceri
1. cunoaşterea afacerii în profunzime de către întreprinzător
• Întreprinzătorul trebuie să cunoască o serie de elemente teoretice şi practice, atât despre afacerea ce vrea să o
iniţieze, cât şi despre lumea afacerilor, deoarece orice greşeală (cu voie sau fără de voie) poate conduce la
eşecul afacerii.

2. desfăşurarea afacerii după un anumit plan de afaceri – aceasta trebuie să conţină o serie de
măsuri specifice înlănţuite într-o anumită succesiune logică şi să aibă în vedere toate laturile afacerii.

3. cunoaşterea şi înŃelegerea aspectelor financiare ale afacerii

• Este necesar ca specialiştii în domeniul finanţelor sau contabilităţii să fie solicitaţi să rezolve aceste probleme,
oferindu-i întreprinzătorului informaţii corecte, reale şi la timp privind veniturile rezultate în urma vânzării
produselor şi gradul de acoperire al cheltuielilor la un moment dat.

4. administrarea resurselor financiare

• Un rol esenţial în succesul unei afaceri îl are administrarea raţională a resurselor financiare obţinute sub formă
de profit. Nivelul profitului este cel care indică starea de sănătate a unei afaceri.

5. utilizarea asistenŃei profesionale

• Întreprinzătorul trebuie să apeleze pentru rezolvarea unor probleme profesionale la specialişti, la consultanţi cu
o reputaţie recunoscută în domeniul respectiv. Întreprinzătorul nu poate să stăpânească toate aspectele unei
afaceri.

6. flexibilitate şi adaptabilitate în afaceri în raport cu mediu

• Este necesară luarea în considerare de către întreprinzător a unor măsuri eficiente faţă de provocările mediului
înconjurător la care este supusă afacerea acestuia.
OrganizaŃia
competitivă
ÎNTREPRINZĂTORUL
ÎNTREPRINZ TORUL
Face-liftul de marca, o
operatie scumpa
pentru firme
Cum se poate finanţa afacerea
• Pentru determinarea surselor de finanţare adecvate afacerii pornind
de la necesarul
• determinat în baza planului de afaceri, trebuie avute în vedere
următoarele surse de
• finanţare:
• 1. Capitalul propriu
• 2. Creditul bancar
• 3. Finanţări obţinute prin programe de promovare a IMM-urilor
• 4. Fonduri de capital de risc
• 5. Leasing
• 6. Credite de la furnizori şi de la clienţi
• 7. Credite pe efecte de comerţ (factoringul şi scontarea)
 Creditul bancar
• Pentru firmele nou înfiinţate, băncile sunt reticente în a acorda credite. Banca are nevoie de siguranţa că va primi înapoi banii
acordaţi drept credit, şi firmele nou-înfiinţate nu oferă această garanţie, din diferite motive
• (nu au istoric, nu au experienţă, nu au foarte multe elemente care să facă din aceste firme elemente stabile
• în cadrul economiei).
• Cu toate acestea (sau poate tocmai din acest motiv) prezentarea unei firme nou-înfiinţate la o bancă trebuie
• să se facă astfel încât firma să fie pusă în cea mai bună lumină posibilă în faţa băncii.
• Pregătirea pentru accesarea unui credit bancar:
• 1. Informarea aspra liniilor de finanţare existente la instituţiile financiare (bănci, agenţii de microcredite,
• organizaţii non-guvernamentale, etc.) MIMMC pune la dispoziţia celor interesaţi broşura „Programe
• de finanţare IMM 2002 – 2003”, disponibilă şi pe site-ul: www.mimmc.ro
• 2. Alegerea instituţiei şi liniei de credit în funcţie de condiţiile de finanţare
• 3. Elaborarea planului de afaceri, eventual prin apelarea la servicii de consultanţă (v. Capitolul
• respectiv din prezenta broşură)
• 4. Pregătirea documentelor solicitate la bancă
• 5. Evaluarea corectă a garanţiilor disponibile
• Greşeli frecvente la solicitarea unui credit
• De foarte multe ori, la prezentarea firmei în faţa băncii, întreprinzătorii fac foarte multe greşeli, unele uşor
• de evitat. O scurtă listă a acestor greşeli este următoarea:
• 1. Supradimensionarea creditului faţă de necesităţile afacerii
• 2. Supradimensionarea creditului faţă de posibilităţile firmei
• 3. Lipsa documentaţiei necesare pentru acordarea creditului
• 4. Lipsa garanţiilor necesare pentru acordarea creditului
Fondurile de capital de risc
• Prin sistemul fondurilor de capital de risc, întreprinzătorul primeşte un partener în afacere, care aduce o
• sumă importantă de bani ca aport la capitalul social al societăţii. În general, fondul doreşte să fie acţionar
• minoritar la societate şi să-şi retragă participarea în aproximativ cinci ani.
• Acest tip de asociere cu un fond de capital de risc prezintă un mare inconvenient: întreprinzătorul trebuie să
• participe cu o sumă mai mare decât a fondului, pentru ca fondul să-şi păstreze poziţia de acţionar minoritar.
• În afară de acest lucru, în România, fondurile de capital de risc nu sunt destinate în special IMM-urilor, ci mai
• ales firmelor mari care doresc o infuzie de capital pentru o anumită perioadă. Evident, există posibilitatea ca
• un fond de risc să dorească să fie partener şi cu o firmă nou-înfiinţată.
• În cazul în care un întreprinzător convinge un fond de capital de risc să i se alăture într-o afacere, atunci
• firma respectivă are trei mari avantaje:
• 1. Primeşte o infuzie de capital pe o perioadă îndelungată, timp în care nu trebuie să plătească dobânzi
• 2. Această infuzie de capital nu figurează în evidenţele firmei ca datorii ci ca surse financiare proprii
• (este aport la capitalul social)
• 3. Odată cu banii, fondul aduce şi specialiştii săi care vor asista întreprinzătorul la managementul
• firmei.
 Leasingul
• Leasingul (crédit-bail) este o formă specială de realizare a operaţiei de creditare pe termen mediu şi lung
• pentru procurarea de echipament industrial.
• Leasingul se poate realiza prin societăţile de leasing unde solicitantul de echipament industrial poate apela
• la această formă de creditare. Echipamentul se cumpără de către societatea de leasing şi se închiriază
• ulterior solicitantului. De multe ori, solicitantul însuşi este mandatat în numele societăţii de leasing să
• cumpere echipamentul de care are nevoie. Contractul de leasing se va încheia apoi între societatea de
• leasing şi solicitant şi prin acest contract solicitantul primeşte în folosinţă echipamentul. Această formă de
• leasing se mai numeşte şi leasing comercial, şi reprezintă forma principală de leasing.
• Alte forme de leasing sunt lease-back şi time-sharing.
• 1. În forma de lease-back, posesorul echipamentului se confundă cu solicitantul care are nevoie
• urgentă de bani. În acest caz, el vinde utilajul unei societăţi de leasing, închiriindu-l apoi de la
• aceasta.
• 2. În forma de time-sharing sunt mai mulţi solicitanţi care vor să utilizeze acelaşi echipament, dar
• fiecare îl foloseşte o anumită perioadă de timp. De exemplu, trei societăţi vor să construiască fiecare
• câte o hală de producţie. Pentru aceasta nu vor cumpăra fiecare câte o macara, ci vor închiria toate
• trei o singură macara urmând să o folosească cu rândul.
• Indiferent de forma în care se face leasingul, la sfârşitul perioadei, solicitantul are opţiuni:
• 1. încetarea contractului;
• 2. continuarea lui pentru o nouă perioadă de timp;
• 3. cumpărarea utilajului la preţul prestabilit.
• Leasingul se face de către bancă sau de către o societate specializată de credit. Documentele care se vor
• prezenta vor fi cererea de creditare, ultimele două bilanţuri, ultimele două balanţe, factura pro-formă a
• obiectului leasingului, extrasele de cont. Societatea de leasing va cumpăra pe numele său obiectul
• leasingului prin contract de vânzare-cumpărare, şi apoi îl va închiria societăţii creditoare prin contract de
• închiriere.
Creditele pe efecte de comerţ (factoringul şi
scontarea)
• Ce este factoringul
• Factoringul reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de bănci comerciale prin compensarea
• creditului furnizor. Creditul se garantează cu o factură înainte de scadenţă. Factura apare dintr-un contract
• de vânzare - cumpărare între un furnizor şi un cumpărător.
• De fapt, din punct de vedere juridic factoringul reprezintă un contract încheiat între bancă (factor) şi client
• (aderent) prin care factorul (banca) se obligă să plătească la prezentarea documentelor care atestă o
• creanţă comercială o anumită sumă de bani în schimbul unui comision.
• Suma de bani pe care o plăteşte banca la prezentarea facturilor poartă denumirea de finanţare imediată sau
• factoring disponibil. Suma de bani pe care banca o achită în momentul încasării facturilor poartă denumirea
• de finanţare la încasare sau factoring indisponibil.
• În cazul în care există o factură achitabilă la scadenţă, dar necesitatea de bani apare înainte de scadenţă,
• atunci factura va fi achitată de către bancă la un preţ mai mic decât cel înscris pe factură, urmând ca banca
• să încaseze preţul total. Din diferenţa între preţul plătit de bancă şi cel încasat de ea la scadenţa facturii,
• banca îşi acoperă cheltuielile şi se formează profitul ei. Banca va cumpăra, practic, factura la un preţ mai
• mic.
• Ce este scontarea
• Scontarea reprezintă o formă de creditare pe termen scurt acordată de bănci comerciale prin achitarea
• înainte de scadenţă a unor efecte comerciale (trate, bilete la ordin, etc.).
• Scontarea reprezintă o operaţiune de cumpărare de către bănci a efectelor de comerţ deţinute de clienţii lor
• în schimbul acordării creditului de scont şi reţinerii de către bancă a unei sume denumită agio formată din
• valoarea scontului adunată cu comisioanele. Ca orice operaţiune de creditare, scontarea presupune
• depunerea unei garanţii stabilite de comun acord şi concretizate printr-un procent aplicat la valoarea
• nominală a efectelor scontate.
• Un efect comercial reprezintă un angajament pe care un trăgător îl ia în numele unui tras în favoarea unui
• beneficiar. De exemplu, un plătitor (trăgător), depune banii la o bancă comercială (trasul) şi emite un cec
• (efectul comercial) către un furnizor (beneficiarul), urmând ca furnizorul (beneficiarul) să recupereze banii de
• la banca comercială (trasul) la scadenţă prin prezentarea cecului (efectul comercial). În cazul în care
• beneficiarul are nevoie de bani înainte de scadenţă, el poate sconta efectul comercial respectiv la o bancă
• comercială, urmând ca banca să-l onoreze la o sumă mai mică decât cea înscrisă pe efectul comercial, şi să
• recupereze la scadenţă banii de la tras, sau să resconteze efectul comercial înainte de scadenţă la altă
• bancă sau chiar la Banca Naţională.
• Scontarea, rescontarea şi factoringul se fac din raţiuni financiare (un leu pe care îl avem astăzi, valorează
• mai mult în valoare actuală decât cinci lei peste doi ani, chiar dacă nu sunt erodaţi de inflaţie).
• Totuşi, care este cea mai bună sursă de finanţare
• În momentul înfiinţării unei firme, cel mai bun lucru posibil este startul prin
• forţe proprii. De aceea, este recomandat un început, posibil mai modest, dar
• care să fie continuat printr-o dezvoltare susţinută a activităţii firmei.
 Antreprenoriatul

Antreprenoriatul este în primul rând o stare de spirit. Acesta presupune

motivare şi capacitatea unei persoane - fie că este vorba de o persoană
independentă sau de o organizaţie - de a identifica o oportunitate şi de a
o folosi adăugând valoare sau obŃinând un beneficiu.
Antreprenoriatul constă în starea de spirit şi procesul de creare şi dezvoltare a unei
activităţi economice îmbinând asumarea riscurilor, creativitatea şi/sau inovarea, cu un
management solid, în cadrul unei firme noi sau al uneia existente.

Antreprenoriatul reprezintă oamenii, alegerile şi acţiunile acestora în

iniţierea, preluarea sau desfăşurarea unei afaceri sau implicarea acestora într-
un proces strategic de luare a deciziilor în cadrul unei firme. Întreprinzătorii
sunt un grup eterogen aparţinând tuturor categoriilor sociale, care au în
comun câteva caracteristici ale comportamentului antreprenorial cum ar fi
disponibilitatea pentru asumarea riscurilor, spiritul independent şi dorinţa de
realizare personală.
 Antreprenoriatul
Antreprenoriatul se poate manifesta în orice sector şi în orice tip de afacere. Este deopotrivă
atributul persoanelor care lucrează pe cont propriu, al firmelor de
orice mărime, în orice stadiu al ciclului de viaŃă al afacerii, de la faza
premergătoare la cea de dezvoltare, transfer, închidere sau relansare.

Antreprenoriatul este aplicabil firmelor din toate sectoarele, de vârf sau tradiţionale, firmelor mici
şi mari şi diferitelor structuri de proprietate, de la afacerile de familie la firmele cotate la
bursă, întreprinderile din domeniul social şi organizaţii non-profit care au adesea activităţi
economice.

Iniţiativele întreprinzătorilor, fie deschiderea unei firme noi, fie reorientarea unei
firme existente (de ex.: după transferarea unei afaceri unui nou proprietar), pot
creşte productivitatea.

Acestea sporesc presiunea concurenŃială forţând alte firme să reacţioneze

prin îmbunătăţirea eficienţei lor sau prin introducerea inovaţiilor. Eficienţa sporită şi
inovaţiile din cadrul firmei, fie că este vorba de organizare, procese, produse,
servicii sau pieţe sporesc puterea competitivă a economiei în ansamblu. Acest
proces oferă beneficii consumatorilor prin îmbogăţirea gamei de produse şi
practicarea unor preţuri mai mici.
 Antreprenoriatul

Antreprenoriatul poate contribui de asemenea la încurajarea

coeziunii sociale şi economice în regiunile a căror dezvoltare a rămas în urmă,
pentru a stimula activitatea economică procesul muncii a şomerilor sau a
persoanelor defavorizate.

Întreprinzătorii sunt adevăraŃi conducători ai economiei de piaŃă, iar

reuşitele lor aduc societăţii bunăstare, locuri de muncă şi o diversitate de
oferte pentru consumatori.

Antreprenoriatul poate juca de asemenea, un rol pozitiv în domeniul

serviciilor de sănătate, educaţionale şi sociale.
 Antreprenoriatul

Provocarea aflată în faţa României este aceea de a identifica

factorii cheie în vederea constituirii unui mediu în care iniţiativa
antreprenorială şi activităţile comerciale să se poată dezvolta.

Va fi nevoie de măsuri politice pentru a stimula antreprenoriatul atât la

nivelul pieţei “unice” cât şi al pieţei autohtone, printr-o abordare
corespunzătoare în vederea creşterii numărului de întreprinzători şi a
dezvoltării unui număr cât mai mare de firme.
 Antreprenoriatul

O abordare largă a promovării antreprenoriatului trebuie să se realizeze la trei

niveluri: individual, firmă şi societate.

 Pentru a motiva cetăţenii români să devină întreprinzători, aceştia trebuie să

conştientizeze conceptul de ‘antreprenoriat’, iar acesta trebuie să reprezinte o opţiune suficient
de atractivă. Românii trebuie să deţină abilităţile necesare pentru a-şi transforma ambiţiile în
proiecte de succes.

 Pentru ca proiectele antreprenoriale din România să se transforme în firme de succes este

nevoie de un cadru de lucru de susŃinere a lor. Acesta trebuie să permită
firmelor din România să se dezvolte şi să evolueze, să încheie contracte şi să iasă din acestea, în
mod liber.

 Activitatea antreprenorială din România va depinde foarte mult de aprecierea pozitivă a

întreprinzătorilor respectabili, în primul rând de către societatea română. Succesul
antreprenorial va trebui să fie apreciat, iar stigmatul eşecului va trebui să fie redus.

În România, riscurile asociate antreprenoriatului nu sunt echilibrate în mod

corespunzător de perspectiva unei recompense, ceea ce impune o reevaluare a balanţei
riscurilor şi beneficiilor asociate antreprenoriatului. Întreprinzătorii trebuie să fie sprijiniŃi în
dezvoltarea abilităŃilor necesare adaptării permanente a afacerile mediului economic
dinamic.
 Antreprenoriatul

În plus, doar prin creativitate şi inovaŃie va fi posibilă pătrunderea şi

concurarea pe piaţă şi schimbarea sau chiar crearea de noi pieţe.

Pentru a transforma o idee de afacere într-un succes şi pentru a

adapta o afacere, în vederea dezvoltării acesteia pe parcursul tuturor etapelor
ciclului său de viaţă, este necesară abilitatea de a combina
creativitatea şi inovarea cu un management solid. Acesta
trece dincolo de managementul zilnic, deoarece vizează strategia şi ambiţiile
comerciale.