Curs 7 Avantajele PIU

Dup adoptarea Actului Unic European (1986), CEE a trecut la piaa comun. Este instrumentul principal al integrrii economice, care nltur toate barierele privind realizarea efectiv a celor patru liberti prevzute de Tratatul de la Roma: este vorba de libera circulaie a bunurilor i serviciilor, dar i a circulaiei persoanelor i a capitalurilor. Fundamentele sale conceptuale sunt urmtoarele: Legea preului unic Conform teoriei neoclasice, nu este posibil ca dou bunuri echivalente s aib preuri diferite n interiorul unui spaiu economic n care bunurile i serviciile circul liber iar concurena funcioneaz n mod natural. Dac preul unui bun este superior altor bunuri similare de pe piaa intern (intracomunitar), bunul respectiv este eliminat de concuren, ceea ce denot ineficiena relativ a factorilor si de producie. Mobilitatea factorilor de producie ntr-un climat de concuren, asociat liberalizrii circulaiei interne (de bunuri, servicii, persoane i capitaluri), dinamica economic are ca suport mobilitatea factorilor de producie: micrile de capitaluri n vederea unei alocri optime (mprumutatul i sporete roducia iar furnizorul de capital i mrete veniturile din investiii); mobilitatea forei de munc, prin transferul (emigrare) dinspre regiunile excendentare pre regiunile al cror produs marginal este mai ridicat; integrarea pieelor de capitaluri prin accesul la o mare diversitate de piee financiare n cadrul pieei comune; aceasta stimuleaz profitul i concurena instituiilor financiare. Integrarea regional Regiunile sunt entiti microeconomice, care au instituii, capitaluri i for de munc proprii. Integrarea regiunilor ntr-o pia comun permite definirea i realizarea unor politici sectoriale comune (ex. agricultura, protecia consumatorului, ocuparea). ntr-o manier global, diverse studii realizate de Comisia European (n special rapoartele Emerson i Cecchini, 1988) au evaluat ctigul macroeconomic de pe urma punerii n practic a celor patru liberti de circulaie. S-a raportat astfel c, n condiiile unor politici economice constante, creterea PIB comunitar a fost de 4,5%, preurile au sczut cu 6%, soldul comercial s-a ameliorat cu aproximativ 1% din PIB, soldul public cu 2,2% din PIB i au fost create 1,8 milioane noi locuri de munc. Aceste efecte benefice ale pieei comune se explic prin urmtoarele aciuni: suprimarea controalelor vamale, n condiiile n care costul formalitilor administrative, al ntrzierilor la trecerea vmii i al salariilor funcionarilor vamali reprezenta 1,5% din valoarea schimburilor intracomunitare;

deschiderea pieelor comune, respectiv punerea n concuren a ntreprinderilor europene pentru atribuirea pieelor publice naionale (evaluate la 6,8 - 9,8% din PIBurile naionale); dincolo de efectul asupra calitii serviciilor, aceast msur a degrevat cu 0,5% din PIBul comunitar, respectiv costurile administrative effectuate nainte pentru vnzarea ntreprinderilor publice (comunicaii, transporturi etc.); alocarea superioar a capitalurilor, datorit scderii costului creditului, al primelor de asigurare i al serviciilor financiare, n urma concurenei dintre prestatori (bnci, companii de asigurare); stimularea concentrrii, pentru a beneficia de avantajele economiilor de scar. n condiiile pieei comune, statele membre au realizat peste 60% din schimburile ntre ele, ponderea schimburilor n realizarea PIB-urilor (rata de deschidere) fiind de 25%. Dei este o rat mult sub comerul interstatal din SUA, aceste date arat clar c piaa unic din interiorul spaiului economic european a nceput s funcioneze. Pentru a ncuraja aceste evoluii favorabile, Comisia European a publicat n 1993 Programul strategic de consolidare a Pieei unice. n esen, acest Program pune n eviden rolul jucat de trei politici specializate n ce privete consolidarea pieei comune. Este vorba de politica de susinere a ntreprinderilor mici i mijlocii (IMM-urile), politica concurenei i politica de protecie a consumatorilor. Politica de sprijin a IMM-urilor Ea pune accentul pe nevoia de evitare a dublei impozitri a IMM-urilor, n dubla lor ipostaz de ntreprinderi naionale i ntreprinderi comunitare. Alte probleme n curs de soluionare sunt armonizarea TVA privind bunurile de ocazie, obiectele de art, coleciile i antichitile, tranzaciile cu metale preioase. O problem major este integrarea n piaa comun a unor sectoare precum transporturile i telecomunicaiile, proprietatea intelectual i dreptul de autor, distribuia energiei i transportul aerian. Majoritatea legislaiilor naionale instituiser monopolul asupra acestor servicii, considerate strategice. Negocierile legate de integrarea acestor sectoare n piaa comun sunt n curs de desfurare i constituie un punct nevralgic al agendei europene. Politica concurenei Politica concurenei este necesar n cazul unei piee uriae ca Uniunea European. Ea se refer la realizarea i meninerea comportamentului competitiv al ntreprinderilor, favoriznd procurarea de bunuri i servicii n condiie de concuren. Pe o pia mare, supranaional, exist ntotdeauna tentaia dumpingului, al cartelurilor monopoliste sau a protecionismului mascat din partea statelor membre. Din acest motiv, politica concurenei este esenial pentru consolidarea pieei comune.

Spre deosebire de politicile naionale ale concurenei, politica european a concurenei vizeaz integrarea pieelor naionale, evitarea monopolului pe orice pia i respectarea regulilor jocului de ctre toi partenerii. Bazele legale ale competiiei intracomunitare se refer la dou domenii: comportamentul ntreprinderilor (art. 85-86 i 91 al Tratatului de la Roma, art.65-66 al Tratatului ECSC); intervenia statului (art. 37, 90, 92-4 al Tratatului de la Roma, art. 4 i 95 al Tratatului ECSC). Monopolizarea unei piee se poate face pe dou ci: nelegere, respectiv un acord ntre ntreprinderi autonome pentru ai asigura dominaia pe pia (eliminarea sau descurajarea concurenei); concentrarea, care suprim autonomia ntreprinderilor participante, prin regruparea lor ntr-o direcie economic unic (prin integrarea capitalului i a gestiunii); se modific structura ntreprinderii pentru a o face supracompetitiv; este inacceptabil n momentul n care nu se respect regulile competiiei i se depesc anumite limite. Crearea pieei interne unice are multiple efecte micro i macroeconomice. Efectele benefice la nivel macroeconomic ca urmare a crearii PIU sunt: o inflatie cu 1-1,5% mai mica coroborata c o crestere a venitului cmunitar cu aceleasi cifre; o crestere a investitiilor cu 1-3% crearea a 300000-900000 de locuri de munca suplimentare reduceea decalajelor economice intre statele membre ale UE reducerea cheltuielilor agentilor economici si trasportatorilor europeni cu peste 5 miliarde euro prin desfiintarea formalitatilor vamale. Crestere cu 20-30% a schimburilor intracomunitare, dar si o crestere a importurilor extracomunitare de produse manufacturate cu 12-14% in perioada 1980-1993 PIU a devenit mai atractiva si pentru ISD (investitiile straine directe), astfel ca acest fluxuri au crescut la 44% din total ISD mondial in anii 90, iar o parte importanta a acestora a fost destinata achizitiilor si fuziunilor. Dezvoltarea capacitatii intreprinderilor europne de a fae fata concurentei pe piata mondiala dovedita prin cresterea exporturilor catre tarile terte Convergenta considerabila intre preturile bunurilor si serviciilor din statele membre (chiar daca aceasta convergenta este mult mai evidenta pentru bunuri decat pentru servicii). Impactul microeconomic ai crerii pieei unice interne este axat pe efectele pozitive ce deriv din liberalizarea schimburilor intracomunitare: - reducerea iniial a costurilor, ca urmare a desfiinrii formalitilor vamale i obstacolelor n calea schimburilor; - reducerea costurilor, ca urmare a extinderii economiilor de scar; - reducerea preurilor, ca urmare a intensificrii concurenei;

- ctiguri generate i de alte efecte dect cele legate de pre, cum ar fi intensificarea procesului de inovare, lrgirea gamei de produse, modificri n planul organizrii produciei.

Realizarea PIU a generat efecte pozitive si pentru cetateni. Astfel ca acestia se bucura de o varietate mi mare de produse si servicii e calitate ridicata, preturile s-au redus datorita deschiderii pietelor nationale, o mobilitate ridicata a fortei de munca cu repercusiuni pozitive asupra locurilor de munca si a investitiilor, mobilitatea tinerilor care beneficiaza de programe comunitare pentru efectuarea studiilor in tari ale UE, piete publice mai deschise si mai competitive care genereaza economii bugetelor nationale, lasand astfel guvernelor mai multe fonduri pentru sanatate si educatie. Desi acest proces al crearii PIU este unul continuu si mai subzista si azi inca numeroase imperfectiuni, este incontestabil efectul pozitiv generat de o piata de aproximativ 500 mil. cetateni. Totusi este nevoie de reforme care sa conduca la o imbunatatire a functionarii PIU. In cadrul dezbaterilor economice si sociale legate de integrarea europeana, au fost puse in discutie si riscurile sociale legate de diferentele importante ce pot exista intre unele tari din punctul de vedere al costului fortei de munca si al nivelului de protectie sociala. S-a pus problema daca PIU va conduce spontan la o mai mare omogenitate intre diferitele regiuni, permitand astfel o ajustare structurala a regiunilor defavorizate si o dezvoltare echilibrata a acestora. Obiectivul UE este acela de a deveni cea mai dinamica si cea mai competitiva economie a lumii. Aceasta inseamna transformarea UE intr-o zona generatoare de crestere economica si prosperitate pentru populatia ei. Prioritizarea cresterii economice presupune o reoientare a politicilor si bugetelor nationale si comunitare.