Sunteți pe pagina 1din 10

MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI

ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOVA

FACULTATEA: Finanțe și Bănci

Raport
“Integrare în Uniunea Europeana – soluție sau eșec.
Integrarea Republicii Moldova”

Efectuat: Savin Andrian


Controlat: Dodu Larisa

Editura ASEM
2015
Integrarea Europeană este, terminologic, un proces de integrare politică, juridică,
economică (și în unele cazuri sociale și culturale) ale unor state care se află parțial
sau total în Europa. Termenul de integrare europeană a apărut în primul rând prin
intermediul Uniunii Europene și al Consiliului European.

Consacrarea Republicii Moldova, la 27 iunie 1991, a constituit un moment


important in calea evolutiei statului. In timp, politica externa a Republicii
Moldova a oscilat de la Est la Vest, aceasta datorita lipsei unei orientari
clare si a problemelor mari de ordin economic, politic, social cu care se
confrunta tara noastra. Faptul ca RM a devenit din 2004 stat vecin la NATO
si din ianuarie 2007 in apropiata vecinatate a UE, au determinat cursul
politicii pro-europene la Chisinau.

Deci la moment obiectivul esential o reprezinta integrarea in UE, structura


care antreneaza intr-un proces dinamic de transformare si consolidare
economica, politica si militara a statelor membre.

In unanimitate este recunoscut faptul ca RM este un stat European, atit


geopolitic cit si cultural, care pe parcursul secolelor a fost influentat de
diverse culturi.

Republica Moldova in contextul integrarii Europene

Integrarea europeana reprezinta un proces, care implica atit beneficii cit si


riscuri pentru statele implicate. Pentru RM un stat care parcurge o perioada
de tranzitie- integrarea in UE, ar aduce cu siguranta mai multe beneficii
decit riscuri. Avantajele integrarii RM in UE ar fi:

- Aplicarea standartelor europene, care cel putin inseamna civilizatie


- Mijloace financiare allocate prin intermediul programelor (ex. TACIS)
- Investitiile care ar da posibilitate cresterii bunastarii simplilor cetateni
- Piata de desfacere se va extinde, adica ar avea loc o orientare de la est -
spre vest, astfel s-ar evita eventualele crize economice, asa cum a avut
loc in 1998
- O respectare mai strigenta a drepturilor omului
- O eventuala solutionare mai rapida a conflictului Transnistrean, intru-cit
problema Transnistreana s-ar transforma intr-o problema a UE
Insa pe linga avantaje, integrarea presupune si anumite dezavantaje.
Ori de cite ori un popor acceapta sa adere la astfel de structure, renunta
voluntary intr-o anumita masura la suveranitatea proprie si acceapta
impunerea regulilor structurii respective. Un dezavantaj ar fi cresterea
impozitelor; vor creste investitiile straine, de care vor beneficia
investitorii straini, dar nu si cei autohtoni.
Cu toate acestea, RM ar avea nevoie de UE, este destul de straniu faptul
ca majoritatea incearca sa gaseasca mai multe dezavantaje in drumul
spre UE, in loc sa-si puna problema unde-I fericirea si avantajul de a trai
in CSI.

Ocerinta impusa de structurile UE, fata de statele care doresc sa se


integreze in UE, este satisfacerea asa numitelor “Criteriile dela
Copenhaga”:
- Atingerea unei stabilitati a institutiilor care asigura democratia,
suprematia legii
- Existenta unei economii de piata in functionare
- Capacitatea de a face presiunii concurentiale si puterilor de piata din UE
- Posibilitatea de a-si asuma obligatiuni, in legatura cu calitatea de
membru, inclusive realizarea obiectivelor uniunii, politice,
economice,monetare
- Garantarea ca aderarea tarii nu va slabi integrarea europeana

La acest compartiment RM, trebuie sa depuna un effort major, intru-cit


situatia actual este incompatibila cu cerintele impuse de “Criteriile de la
Copenhaga”. Pentru a-si vedea visul realizat, RM trebuie sa parcurga un
sir de trepte. Mai intii de toate, trebuie sa capete statutul de stat
asociat.
Urmatorul pas o reprezinta obtinerea statutului de stat candidat, urmata
de demararea negocierilor effective de aderare. Aceasta etapa
presupune adoptarea, aplicarea si dezvoltarea acquis-ului comunitar.
Unul din principiile fundamentale de aderare la UE, este acela ca cea mai
mare parte a acquis-ului nu este negociabila, ea constituind temelia
constructiei europene, el trebuie preluat si instituit de statul candidat.
Pot face obiectul negocierilor, doar unele aspect mai dificile.
Durata negocierilor este diferita de la stat la stat, in dependenta de
gradul de pregatire al fiecareia.
Un ultimo pas pina la aderarea efectiva la UE, o reprezinta redactarea si
convenirea Tratatului de aderare de catre UE si statul candidat;
obtinerea consimtamintului Parlamentului European prin adoptarea
tratatului de aderare precum si semnarea, si ratificarea Tratatului de
aderare de catre toate statele member ale UE si statul candidat.
In casul RM, primul pas in intensificarea dialogului cu UE la constituit
semnarea APC, la 28 noiembrie 1994.
APC consacra RM in calitate de partener direct al UE, fiind privit ca un
angajament bilateral, prin intermediul aruia UE s-a angajat sa sustina
eforturile RM orientate spre consolidarea democratiei sale si finalizarea
tranzitiei spre economia de piata. Pe cind RM s-a angajat sa respecte
valorile democratice, principiile DI, ale dreptului omului, ale economiei
de piata, toate fiind declarate elemente esentiale ale APC.

Etapele integrarii
Se disting traditional cinci niveluri de integrare:
1. Zona de liber schimb
2. Al doilea stadiu al integrarii: Uniunea vamala
3. Piata comuna
4. Uniunea Economica si Monetara
5. Uniunea politica (ultimul grad al integrarii)
Avantaje specifice noilor membri:
• perspectiva aderării la UE, imaginea prosperităţii economice şi a
stabilităţii politice, au stimulat foarte mult procesele de transformare
din ţările asociate;
• perspectiva integrării europene a dus la reorientarea comerţului
exterior. Anterior, candidaţii din ECE erau integraţi foarte slab în
economia mondială, iar astăzi circa 50–70% din comerţul lor exterior
este cu UE, ceea ce înseamnă colaborarea cu ţări mult mai stabile politic
şi dezvoltate economic. Această tendinţă este asociată cu o creştere
economică în ţările candidate mai mare decît media pe UE;
• adoptarea standardelor europene, însoţită de o asistenţă financiară şi
logistică importantă, va permite fortificarea democraţiei şi economiei de
piaţă atît de tinere în Europa Centrală şi de Est;
• perspectiva integrării în UE face să devină reale perspectivele de
aderare la NATO în 2002.
Avantajele comune ale lărgirii UE atît pentru actualii membri UE, cît şi
pentru viitorii membri, sînt următoarele:
• unificarea va permite protejarea mai eficientă a intereselor comune pe
plan internaţional;
• o piaţă mai mare internă va crea o UE mai puternică, cu o capacitate mai
mare de negociere; în plus dezvoltarea intensă a noilor pieţe generează o
cerere şi o ofertă mai mare, ceea ce este în avantajul ambelor părţi;
• o uniune europeană mai mare va permite dispersarea mai eficientă a
riscurilor;
• lărgirea ulterioară a “zonei euro” va fortifica această valută;
• lărgirea UE permite soluţionarea unor conflicte istorice de durată, aşa ca
disputele legate de graniţe şi problemele minorităţilor, ceea ce va asigura
stabilitatea regiunii;
• noii membri vor beneficia de pe urma investiţiilor străine directe în regiune,
realizate pentru a nivela diferenţa dintre noii şi vechii membri ai UE. Acest
proces va fi avantajos atît pentru ţările-receptoare de investiţii, cît şi pentru
investitori;
• fortificarea poziţiei vizavi de SUA în NATO datorată reprezentării mai
multor ţări şi a unei regiuni mai mari;
• lărgirea pieţelor de desfacere;
• corectarea situaţiei demografice: prezenta UE este caracterizată de
îmbătrînirea populaţiei, iar noii membri sînt caracterizaţi de o pondere
relativ mare a populaţiei tinere.
Dezavantaje:
• principalul măr al discordiei îl reprezintă aderarea la Politica Agricolă
Comună (PAC) a UE. În majoritatea ţărilor membre sectorul agriculturii este
cel mai dezvoltat, dar şi asociat problemelor de segmentare puternică a
terenurilor, ineficienţei metodelor aplicate etc.
• tendinţa de a ceda o parte din suveranitatea statului către instituţiile
europene şi anume: decizii politice importante, racordarea şi unificarea
ulterioară a politicilor economice, sociale.
• nu se doreşte migraţia forţei de muncă ieftine în UE.
• nu se doresc noi producători agricoli în UE, noii membri avînd
preponderent dezvoltat sectorul agrar.
• frica de competitivitate dură datorată preţurilor mici la forţa de muncă şi,
deseori, a costurilor mai mici de producţie.
Premise ale aderării RM la UE:
 De la sfârşitul anului 2009, Republica Moldova a înregistrat progrese în
domeniul democratizării şi reformelor (mai sunt problme în ceea ce
priveşte reforma justiţiei, radicarea corupţiei, asigurarea unui mediu de
afaceri funcțional ș.a.).
 Din grupul celor şase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are
atitudinea cea mai favorabilă faţă de UE.
 Din grupul celor şase state din Parteneriatul Estic, Republica Moldova are
economia cea mai orientată către Uniune. Cum circa jumătate din comerţul
exterior total al Moldovei se realizează cu UE, conform rapoartelor de presă
ale Comisiei Europeane, se poate afirma că Moldova a atins deja un nivel
înalt de ”integrare comercială” cu UE şi această tendinţă, conform
estimărilor, se va menţine şi în viitor.
 Fiind o ţară mică, Republica Moldova poate fi absorbită mai uşor de
Uniunea Europeană.

Incepind cu 7 mai 1009, Republica Moldova participă la inițiativa Parteneriatului


Estic contribuind activ la dezvoltarea dimensiunii bilaterale și a celei multilaterale.

La 1 ianuarie 2010, Republica Moldova a devenit membru cu drepturi depline


al Comunității Energetice Europene.

În ianuarie 2010, a fost lansat Grupul pentru Acțiunea Europeană a Republicii


Moldova (GAERM), la inițiativa României și Franței, pentru promovarea
intereselor și vizibilității Republicii Moldova pe agenda europeană.

La 15 iunie 2010 a fost lansat Dialogul RM-UE în domeniul liberalizării vizelor.


În ianuarie 2011, Republica Moldova a primit Planul de acțiuni privind
liberalizarea vizelor, care conține două seturi de condiții, care odată
implementate vor contribui la instituirea unui regim fără vize între RM și UE.

Pe 24 ianuarie 2011 Republica Moldova a primit în mod oficial un plan de acțiune


pentru instituirea unui regim fără vize pentru călătoriile de scurtă ședere de la
comisarul UE pentru Afaceri Interne.

La 1 mai 2011 a fost definit protocolul privind principiile generale pentru


participarea RM la programele UE. Primul program UE la care RM planifica să
participe este FP7.
Pe 26 iunie 2012 a fost semnat acordul privind aderarea Republicii Moldova
la Spațiul Aerian Comun cu Uniunea Europeană.

În octombrie 2013, Consiliul European a anunțat că liberalizarea regimului de vize


pentru cetățenii Republicii Moldova ar putea fi stabilită deja în 2014.

La cel de-al III-lea Summit al Parteneriatului Estic de la Vilnius care a avut loc
pe 28 și 29 noiembrie 2013, Republica Moldova a semnat Acordul de Asociere,
inclusiv pentru o Zonă de liber schimb aprofundat și cuprinzător (ZLSAC) și de
liberalizare a regimului de vize cu Uniunea Europeană.

Pe 27 februarie 2014 Parlamentul European a votat (460 din 510 eurodeputați au


fost pentru) în plenul reunit regulamentul care permite eliminarea vizelor de
intrare pe teritoriul Uniunii Europene pentru cetățenii Republicii Moldova. Votul
Parlamentului a fost confirmat de către Consiliului Uniunii Europene pe 14 martie
2014, iar pe 8 aprilie 2014 decizia a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene. La 28 aprilie 2014, decizia de ridicare a vizelor publicată în Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene a intrat în vigoare, și începând cu ziua respectivă
cetățenii moldoveni, posesori ai unui pașaport biometric, pot călători liber,
oriunde în spațiul Schengen, timp de 90 de zile într-o perioadă de 180 de zile.

Acordul de comerț liber RM-UE cu privire la crearea Zonei de Comerț Liber


Cuprinzator și aprofundat (ZLSAC) a fost semnat în data de 27 iunie 2014, urmând
a fi implementat gradul începând cu toamna anului curent.

Pe 1 septembrie 2014, cei 28 de miniștri de externe ai Uniunii Europene au


consemnat intrarea în vigoare a Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană.

Relațiile dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană sînt


instituționalizate prin intermediul următoarelor structuri:
• Consiliul de Cooperare RM-UE;
• Comitetul de Cooperare RM-UE;
• Subcomitetele de Cooperare RM-UE;
• Comitetul de Cooperare Parlamentară RM-UE.
În vederea avansării Republicii Moldova pe calea integrării europene și
consolidarea poziției sale, se impune realizarea completă a obiectivelor în
termenii stabiliți în Planul de acțiuni. Din acest motiv se atribuie o
importanță sporită procesului de coordonare a reformelor cu standardele
europene.

Domeniile prioritare sînt:


• reformarea sistemului național al justiției;
• elaborarea unei strategii de informare și cooperare în domeniul integrării
europene;
• asigurarea libertății de comunicare și exprimare;
• îmbunătățirea managementului frontierelor, inclusiv pe segmentul
transnistrean;
• semnarea acordurilor de liberalizare a regimului de vize cu Uniunea
Europeană;
• obținerea preferințelor comerciale autonome cu comunitatea europeană.
Concluzie

Integrarea europeana este o notiune recent aparuta in vocabularul


politicienilor din Moldova. Pe scena politica moldoveneasca aceasta
notiune este inca foarte departe de a avea ponderea caracteristica
discursului politic European – nici sub aspectul continutului investit in acest
concept si nici ca frecventa. Cu toate acestea, ea a capatat déjà importanta
unei probleme politice majore, capabile, intr-un viitor previzibil, sa
serveasca drept linie de demarcatie a optiunilor politice.

Situatia, desi ramine confuza, se caracterizeaza, totusi, printr-o evolutie.


Daca guvernarile anilor ’94-’98 nu cunosteau sau neglijau aceste problem,
actualmente confuzia se datoreaza imposibilitatii neglijarii acestei problem.
Evolutiile de pe scena international coplesesc viata politica din Republica
Moldova si ii impune clasei politice de la noi reactii mai prompte. Pozitia de
balansare intre CSI si UE care, de fapt, semnifica lipsa oricarei conceptii
politice clare si mai ales “material palpabile” a promovarii relatiilor atit in
cadrul CSI, cit si cu UE, devine tot mai ineficienta si tot mai putin
convingatoare. Lent, poate, mult prea lent, dar din partea electoratului este
ceruta o stabilitate. Evolutia pro-CSI in contextual culturii politice slab
dezvoltate si a problemelor economice cu care se confrunta Republica
Moldova este mult mai previzibila, dar consecintele ei vor fi foarte
dureroase pentru populatia republicii.

Cu parere de rau, concluzia pe care am fi vrut s-o deduce la finele acestuia


si anume ca idea integrarii europene este larg raspindita in cadrul societatii
civile si ca aceste valori sunt preluate si promovate de catre institutiile
politice, nu poate fi facuta decit cu o foarte mare aproximatie. Republica
Moldova trebuie sa resolve problem mult mai importante decit integrarea
europeana. Este vorba de edificarea unei societati civile, de dezvoltarea
culturii politice, de stabilizarea sistemului pluripartidist, de stabilizarea
sistemului politic si a celui economic.

Solutionarea acestor probleme poate duce la integrarea Moldovei in UE.

In opinia noastra, Moldova nu are alta sansa decit sa combine aceste


procese.
Referinte Bibliografice
1.Gheorche Cojocaru, Politica externa a Republicii Moldova, Editura
“Civitas”
2.Monitorul Oficial al Republicii Moldova
3. Moldova si Integrarea Europeana
4.Dumitru Moldovan, “Integrarea Europeana a Republicii Moldova”
5.Ion Certan, “Integrarea economica UE, Chisinau”