Ministerul Educației Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitate de Stat din Republica Moldova

Facultatea de Drept

Tema:Relațiile Republica Moldova-Uniunea Europeană.

Obiectul:Dreptul instituțional al Uniunii Europene

Realizat:Obleac Veronica, grupa 4

Chișinau, 2023
 Integrarea europeană este un termen apărut în vocabularul politicienilor din
Republica Moldova imediatr după proclamaea independentei statului moldovenesc.
Luind in considerare crteriile istorice, politice, culturale și geografice aceasta apare
ca un lucru desstul de firesc. Mai mult, propuzindu-și în calitate de obectiv
strategic crearea unui stat de drept, bazat pe valorile democratice aspiratiile
Republicii Moldova de a se integra în aceasta strucura este destul de intemeiata ,
deoarece Uniuinea Europeana este un exemplu al democraţiei, stabilităţii politice,
bunăstării sociale şi economice. Astfel,avantajele apropierii Moldovei de UE ţin de
sfera politicii, economiei şi vieţii sociale. Din punct de vedere politic, aceasta,
semnifică continuarea procesului democratizării, creşterea gradului de securitate a
ţării şi a cetăţenilor ei; din punct de vedere economic - accesul la piaţa europeană,
la fondurile europene de dezvoltare, investiţii şi noi tehnologii; în aspect social -
apropierea de standardele europene educaţionale, protecţia muncii.
Prin urmare, Uniunea Europeană este atractivă, prin gradul de dezvoltare,
nivelul de trai al populaţiei, prin standardele de civilizaţie atinse şi nu în ultimul
rând prin posibilitatea de realizare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Şi
integrarea europeană oferă o şansă istorică societăţii moldoveneşti şi,
în special, noii ei generaţii.
Cu toate acestea, relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană se
dezvoltă foarte lent, situaţie creată, inclusiv, din cauza nivelului culturii politice
foarte scăzute, a cunoaşterii insuficiente de către societate, dar şi de către clasa
politică, a fenomenului “Uniunea Europeană” şi a procesului complex
de integrare în această structură. Integrarea Republicii Moldova în Uniunea
Europeană reprezintă, sau mai bine zis ar reprezenta, un proces foarte dificil, care
necesită o abordare profundă şi multidimensională. Este important de conştientizat
că în acest proces ar fi implicaţi doi actori: Uniunea Europeană şi Republica
Moldova. Prin urmare este necesar de luat în calcul disponibilitatea, eforturile şi
poziţia ambilor în această perspectivă. Prudenţa cu care a tratat, şi tratează în
continuare, Uniunea Europeană Republica Moldova îşi găseşte explicaţia în
declanşarea şi existenţa conflictului transnistrean, fragilitatea situaţiei interne,
consolidarea insuficientă a suveranităţii precum şi poziţia ambiguă a guvernelor ce
s-au perindat în Republica Moldova în cei doisprezece ani de independenţă. Totuşi,
la ora actuală, Uniunea Europeană se vede determinată sub presiunea iminentei
sale extinderi spre Est să se angajeze tot mai mult în precizarea viitoarelor raporturi
cu potenţialii săi vecini, printre care se numără şi Moldova. Republica Moldova nu
prezintă un interes geopolitic sau geoeconomic deosebit pentru Uniunea
Europeană. Aceasta se datoreşte, în mare parte, de “blocarea” Republicii Moldova
între Ucraina şi România, lipsa unei ieşiri la Marea Neagră, „apartenenţa” la zona
de interese a Rusiei, precum şi instabilităţii politice şi economice interne. Totodată
se pare că valorificarea sa geopolitică creşte odată cu extinderea spre est a Uniunii
Europene. Oficialii europeni sânt preocupaţi acum ca niciodată anterior, de ceea ce
se întâmplă în Republica Moldova şi la hotarele sale. Deşi în viitoarele politici
europene unde este menţionată şi Moldova, se vorbeşte practic de un spaţiu
economic comun şi de valori politice comune, dar nu şi de perspectiva clară a
aderării, totuşi, acest scenariu nu este exclus. Mai mult, UE este dispusă la o
colaborare fructuoasă cu viitorii săi vecini, printre care şi Republica Moldova chiar
şi în spiritul posibilei aderări a acestora la Uniune. Republica Moldova, integrarea
europeană a devenit un element constant al vocabularului politic din ţară, fie prin
exprimarea adeziunii la valorile europene şi perspectiva integrării europene, fie
prin contestarea oportunităţii integrării europene.101 Starea reală de lucruri,
confirmarea sau negarea doleanţei de a adera sau, mai exact, de a fi o parte a ceea
ce numim “valori europene”, în general, şi Uniunea Europeană, în particular, poate
fi dedusă prin analiza documentelor definitorii pentru politica externă a Republicii
Moldova, a programelor de guvernare, precum şi a declaraţiilor oficiale. Este
important de menţionat care sunt realităţile, obstacolele şi ce ar urma de întreprins
întru consolidarea relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană. La
capitolul realităţi, situaţia, deşi este destul de confuză, se caracterizează, totuşi,
printr-o evoluţie. Pe parcursul anilor, de la proclamarea independenţei, a fost
edificat un dialog relativ stabil între Uniunea Europeană şi Republica Moldova, un
cadru juridic, mai mult sau mai puţin funcţional. Astfel, la 28 noiembrie 1994, la
Bruxelles, a fost semnat Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre
Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Un alt succes al Republicii Moldova în
contextul consolidării relaţiilor cu Uniunea Europeană, îl constituie aderarea, la 13
iulie 1995, la Consiliul Europei. După o lungă perioadă de ratificare, APC dintre
Republica Moldova şi Uniunea Europeană a intrat în vigoare la 1 iulie 1998.
Evident, prin aceasta se deschidea o nouă etapă în dezvoltarea relaţiilor Republicii
Moldova cu UE, o relaţie fundamentată pe principiul valorilor democratice şi într-
un cadru juridic stabil, în vizorul Acordului au fost plasate toate aspectele cele mai
importante ale activităţii statului, de la drepturile omului sau protecţia proprietăţii
Ulterior au avut loc două evenimente semnificative în contextul colaborării
fructuoase cu Uniunea Europeană, asupra cărora ţinem să atragem atenţia. După
îndelungate negocieri şi nu fără concursul Uniunii Europene, la 8 mai 2001,
Moldova devine al 142-lea membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului
(OMC)113. Aderarea la OMC poate contribui la dezvoltarea întregii economii
naţionale, la asigurarea într-o anumită măsură a liberalizării comerţului. Acestea
odată realizate, vor contribui în mare măsură la semnarea unui Acord de Liber
Schimb sau Preferenţial în domeniul comerţului cu Uniunea Europeană. Al doilea
eveniment la care ne refeream este acceptarea, la 28 iunie 2001, a Republicii
Moldova ca membru cu drepturi depline al Pactului de Stabilitate pentru Europa de
Sud-Est. Structură care îşi propune crearea unei Europe de Sud-Est caracterizată
prin pace, democraţie, prosperitate şi ca obiectiv final integrarea statelor din
această regiune în structurile europene. Drept urmare a eforturilor diplomaţiei
moldovene, întreprinse pe parcursul anilor 1999-2000, UE a decis în cele din urmă
admiterea Moldovei, în calitate de membru cu drepturi depline în cadrul Pactului,
punândui-se, însă, două condiţii: Să nu abordeze la masa negocierilor problema
transnistreană şi cea contractuală, adică să nu solicite semnarea unui acord de
asociere şi stabilizar intelectuale şi până la astfel de domenii specifice ca cel
financiar.
În continuare ţinem să remarcăm unele obstacole, cele mai substanţiale în
viziunea noastră, care au silit UE să impună cea de-a doua condiţie Republicii
Moldova înainte de a fi acceptată la Pactul de Stabilitate şi care, în fond, sânt şi
obstacolele în procesul integrării graduale a Republicii Moldova în Uniunea
Europeană. În primul rând este vorba de probleme ce ţin de criteriul economic de
aderare, stabilit la Copenhaga în 1993, care presupune existenţa unei economii de
piaţă funcţionale care ar putea face faţă presiunilor concurenţiale din cadrul
Uniunii. Decalajul de dezvoltare economică între Moldova şi statele comunitare,
care generează chiar şi acum sfidări UE, prin procesul de migraţie, evident că este
un impediment destul de serios. Se cere de la stat crearea unei baze legislative
pentru stimularea sectorului privat, atragerea investiţiilor care trebuiesc
complementate cu ameliorarea soldului balanţei comerciale.115 Prin urmare, sunt
necesare nişte reforme economice profunde, precum este necesară asigurarea unui
consens social referitor la conţinutul reformelor şi interlegăturii componentelor
sale. Un alt obstacol, nu mai puţin important, este cel ce ţine de criteriile politic şi
juridic de aderare şi anume lipsa instituţiilor democratice, separarea puterilor în
stat, respectarea drepturilor fundamentale ale omului, la care s-ar adăuga lupta
împotriva corupţiei, ajustarea legislaţiei la standardele europene şi ataşamentul faţă
de valorile europene. Republicii Moldova îi revine sarcina de a nu-şi slăbi şi chiar
de a mări efortul în înfăptuirea reformelor democratice şi alinierea reală la ţările
familiei democraţiilor autentice ale Uniunii Europene. Încă un handicap destul de
serios, asupra căruia nu putem să nu atragem atenţia, este diferendul transnistrean.
Pentru o Uniune Europeană lărgită care va avea hotar comun cu Republica
Moldova conflictul transnistrean va prezenta un interes deosebit, deoarece va fi
afectată de instabilitatea regională. Prin urmare interesul se va dubla, dacă admitem
un scenariu de integrare a Republicii Moldova în “familia europeană”. Bruxellesul
este foarte preocupat de securizarea frontierelor unionale şi evident că nu va tolera
existenţa în cadrul UE a unui teritoriu necontrolat.
Şi, în sfârşit, un subiect destul de controversat, este lipsa, pe lângă declaraţiile
oficiale, a unei orientări proeuropene clare, care nu face bine imaginii Republicii
Moldova în general şi integrării europene, în particular.
Relațiile UE-Moldova au intrat într-o nouă etapă strategică de când Consiliul
Europei a recunoscut perspectiva europeană a Moldovei și i-a acordat statutul de
țară candidată la UE la 23 iunie 2022. La 3 martie 2022, Republica Moldova a
depus o cerere de aderare la UE.
La 17 iunie 2022, Comisia Europeană și-a emis avizul privind cererea de aderare la
UE. La 23 iunie 2022, Consiliul European a acordat Republicii Moldova statutul
de țară candidată. Consiliul European a invitat Comisia Europeană să transmită
Consiliului un raport cu privire la îndeplinirea condițiilor prevăzute în avizul
Comisiei privind cererea de aderare. Consiliul va hotărî asupra etapelor următoare
de îndată ce vor fi îndeplinite pe deplin toate aceste condiții.Catalogând relaţiile
dintre cei doi actori se poate afirma că după o scurtăperioadă de euforie de la
începutul colaborării cu Uniunea Europeană, Re publica Moldova a trecut treptat în
rândurile repetenţilor şi astăzi trebuie săfacă faţă unor probleme care se pare că
depăşesc posibilităţile ei. Însă, unelestate din Centrul şi Estul continentului, care
vor adera la Uniune, au pornit dela o situaţie relativ similară cu cea din Republica
Moldova, parcurgând şi astăzi o cale de tranziţie deloc uşoară.
Drept concluzie la cele spuse, putem afirma că atâta timp cât Uniunea
Europeană se „reaşează” şi încă nu s-a pronunţat clar asupra frontierelor
sale,Republica Moldova mai poate spera la o aderare la acest organism. Totodată,
integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, , cu siguranţă va începe de
la Chişinău, nu de la Bruxelles. Nu putem aştepta invitaţii generoase de aderare,
făcând la rândul nostru, declaraţii frumoase de integare fără o voinţă fermă. Or,
deşi integrarea impune unele obligaţii economice şi politice, pe care doar o
economie dezvoltată şi o societate democratică veritabilă şi le poate asuma, aceasta
este în primul rând, efectul unui act de voinţă şi apoi al “dovezilor” economice,
politice şi spirituale pe care statele candidate le pot aduce pentru a demonstra că s-
au încadrat parametrilor ceruţi. Comunitatea europeană a arătat în repetate rânduri
că tratează Republica Moldova ca pe un stat european.