Centrul de Excelență în Informatică și Tehnologii Informaționale din Chișinău

Referat
Disciplina:Educația civică

A elaborat:Andrușca Adelina

Grupa:F-1421

A verificat:Palancică Veceslav

Chișinău 2016
 1.Relațiile Republicii Moldova cu principalele oganizații europene.Realizări
probleme,perspective.

Relatiile Republicii Moldova cu UE

Relaţii RM—UE
Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană au fost formal lansate odată cu semnarea la 28
noiembrie 1994 Acordul de Cooperare şi Parteneriat (APC), care a intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru
o perioadă iniţială de 10 ani cu posibilitatea prolongării. Documentul stabileşte cadrul juridic al relaţiilor
actuale între Moldova şi UE în domeniul politic, comercial, economic, juridic, cultural-ştiinţific şi are ca
obiective susţinerea Moldovei pentru: consolidarea democraţiei şi statului de drept cu respectarea
drepturilor omului şi a minorităţilor prin asigurarea cadrului corespunzător al dialogului politic;
dezvoltarea durabilă a economiei şi finalizarea procesului de tranziţie spre economia de piaţă prin
promovarea schimburilor comerciale, investiţiilor şi relaţiilor economice armonioase.
În conformitate cu prevederile APC-ului dialogul instituţionalizat între Republica Moldova şi UE se
realizează prin intermediul următoarelor structuri de cooperare:
Nivelul politic:
 Consiliul de Cooperare RM – UE, care se organizează anual la nivelul înalţilor oficiali
(Prim-ministru/Comisarul pentru Afaceri Externe şi PEV, Înaltul Reprezentant al Consiliului
UE/Preşedinţia UE) şi are scopul trasării direcţiilor strategice a dezvoltării relaţiilor RM-UE;
 Comitetul de Cooperare RM-UE se reuneşte anual la nivelul funcţionarilor publici de nivel înalt în
vederea examinării tendinţelor directorii ale cooperării sectoriale RM-UE;
 Comitetul de Cooperare Parlamentară RM-UE, care se reuneşte anual la nivelul Şefilor delegaţiilor
Parlamentului Republicii Moldova şi Parlamentului European.
Nivelul de lucru:
 Subcomitetele RM-UE sunt reuniuni sectoriale la nivel de experţi ce se organizează o dată pe an:
o Subcomitetul în domeniul Comerţului şi Investiţii;
o Subcomitetul în domeniul Finanţelor, Economiei şi Statisticii
o Subcomitetul în domeniul Vămii, Cooperării Transfrontaliere, Justiţiei şi Afacerilor Interne
o Subcomitetul în domeniul Energiei, Mediului, Transport,Telecomunicaţii, Ştiinţei, Tehnologiilor,
instruirii şi educaţiei.
Totodată, dialogul politic între RM şi UE este asigurat prin intermediul reuniunilor politice în formatul
Troicii UE-Moldova în cadrul cărora se discută subiecte de interes comun în domeniul politicii externe şi
de securitate, precum şi prin organizarea vizitelor reciproce, întîlnirilor şi consultărilor la toate nivelurile.
Guvernul Republicii Moldova porneşte de la premisa că integrarea europeană este un deziderat
fundamental al politicii interne şi externe a Republicii Moldova. Realizarea plenară a acestui obiectiv va
permite ancorarea ţării într-un sistem de stabilitate şi prosperitate, în care guvernează valorile democratice
şi respectul pentru libertăţile fundamentale ale omului.
Prin promovarea coerentă a unor politici de europenizare a tuturor aspectelor vieţii social-politice şi
economice a ţării şi semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană, Guvernul va reuşi să
transforme Republica Moldova într-o perioadă previzibilă într-o ţară eligibilă pentru aderarea la UE.
În mai 2004 Republica Moldova a fost inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (PEV)a UE, evoluţia
căreia este marcată de Comunicarea Comisiei privind Consolidarea Politicii Europene de Vecinătate
decembrie 2006 şi Comunicarea Comisiei Europene din decembrie 2007 privind priorităţile de dezvoltare
a PEV.În contextul Politicii Europene de Vecinătate Comisia Europeană şi Guvernul Republicii Moldova
au iniţiat negocierile asupra instrumentului de implementare a obiectivelor vizate de PEV. Planul de
Acţiuni RM-UE a fost semnat la 22 februarie 2005, în cadrul Consiliului de Cooperare RM-UE pentru o
perioadă de 3 ani. La 3 aprilie 2008 Comisia Europeană a publicat Raportul de progres privind
implementarea Planului de Acţiuni RM-UE, Raportul Sectorial şi Comunicarea Comisiei Europene
privind evaluarea PEV pe parcursul anului 2007.Integrarea europeană rămîne a fi obiectivul ireversibil al
agendei interne şi externe a Republicii Moldova. În acelaşi timp, prioritatea pe termen scurt a Republicii
Moldova în dialogul său cu statele membre ale UE, Comisia Europeană şi Consiliul UE este ridicarea la
un nivel calitativ nou a cadrului relaţiilor contractuale şi politice, şi anume negocierea şi semnarea unui
nou acord juridic RM-UE, care va merge mai departe de APC.
 În viziunea noastră, noul acord ar urma să includă noi mecanisme şi instrumente în vederea asigurării
accesului gradual al Moldovei la cele „patru libertăţi” ale Uniunii Europene: libertatea circulaţiei
persoanelor, bunurilor, serviciilor şi capitalului.
La 27 mai 2008, cu ocazia Consiliului de Cooperare UE-Moldova, UE a decis lansarea procesului de
reflecţii asupra noului acord cu Republica Moldova, care va merge mai departe de APC.
În contextul formării în RM a unui nou guvern şi îndeplinirii condiţiilor stipulate în Concluziile CAGRE
din 15 iunie, în cadrul vizitei Troicii UE la Chişinău din 16 octombrie curent, C. Bildt, Ministrul
Afacerilor Externe al Suediei, Preşedinte al Consiliului UE a anunţat că UE este gata să înceapă
negocierile cu RM asupra viitorului Acord de cooperare. În conformitate cu calendarul stabilit prima
rundă de negocieri va avea loc pe 12 ianuarie 2010.
La 15 iunie curent la Luxemburg a avut loc reuniunea a XII-a a Consiliului de Cooperare RM-UE.
Delegaţia Republicii Moldova a fost condusă de dl Vlad FILAT, Prim-ministrul RM, iar Uniunea
Europeană a fost reprezentantă de dl Diego Lopez GARRIDO, Secretar de stat pentru afaceri europene în
cadrul Ministerului Afacerilor Externe şi Cooperării al Spaniei.
În cadrul reuniunii au fost discutate ultimele evoluţii în relaţiile RM-UE, precum şi principalele rezultate
ale procesului de implementare a reformelor în Republica Moldova, convenite în cadrul Consiliului de
Cooperare RM-UE din 21 decembrie 2009. Printre cele mai importante realizări menţionate sunt:
 negocierea cu succes a Acordului de Asociere;
 demararea Dialogului structurat în domeniul drepturilor omului;
 aderarea RM la Tratatul Comunităţii Energetice;
 crearea condiţiilor necesare pentru lansarea Dialogului RM-UE în domeniul vizelor;
 pregătirea pentru negocierea Zonei de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător;
 creşterea considerabilă a asistenţei financiare din partea Uniunii Europene pentru susţinerea reformelor şi
reiterarea angajamentului UE de a acorda prima tranşă a pachetului de asistenţă macro-financiară pentru
RM cît de curînd posibil (toamna);
 acordarea sprijinului plenar din partea UE pentru implementarea reformelor interne şi consolidarea
capacităţii de administrare prin desemnarea Consilierilor UE de Nivel Înalt, precum şi finalizarea
pregătirilor pentru oferirea suportului necesar prin intermediul Programului de Consolidare a
Capacităţilor Instituţionale;
 aprecierea participării active a Republicii Moldova în cadrul Parteneriatului Estic.
Priorităţile relaţiei Republicii Moldova cu Uniunea Europeană includ:
1. Integrarea Europeană
 Implicarea activă a întregii societăţi, a tuturor forţelor politice şi a actorilor externi relevanţi în vederea
transformării Republicii Moldova într-un stat european cu o perspectivă reală de aderare la UE;
 Adoptarea şi promovarea valorilor şi standardelor europene în toate domeniile – politic, economic, social
şi juridic – prin implementarea criteriilor de la Copenhaga şi a angajamentelor asumate în cadrul
Consiliului Europei;
 Armonizarea legislaţiei naţionale cu acquis-ul comunitar;
 Consolidarea cadrului legal şi instituţional necesar pentru promovarea integrării europene la nivel de
Guvern şi al fiecărui minister în parte, astfel încît procesul de integrare europeană să devină prioritatea
majoră în activitatea fiecărei structuri guvernamentale;
 Aprofundarea relaţiilor bilaterale cu statele membre ale UE;
 Valorificarea plenară a oportunităţilor oferite de către "Parteneriatul Estic";
 Încheierea Acordului de Asociere cu UE;
 Promovarea unei integrări economice reale cu UE, inclusiv prin încheierea Acordului de Liber Schimb
Aprofundat şi Comprehensiv;
 Demararea dialogului cu UE în domeniul liberalizării regimului de vize, cu scopul semnării unei Foi de
Parcurs privind eliminarea vizelor, astfel încît să obţinem eliminarea regimului de vize pentru cetăţenii
Republicii Moldova;
 Implementarea acţiunilor conforme Parteneriatului de Mobilitate dintre UE şi Republica Moldova;
 Asigurarea securităţii energetice a ţării prin instrumentele de care dispune UE şi aderarea la piaţa
energetică europeană;
 Evaluarea posibilităţilor conectării la coridorul sudic de tranzitare a resurselor energetice din Bazinul
Caspic spre Europa, precum şi a altor opţiuni de asigurare a securităţi energetice a Republicii Moldova;
2.Uniunea europeană istoricul,structura și perspectivele adunării RM.

Republica Moldova este inclusă în Politica Europeană de Vecinătate (PEV) de la lansarea acesteia, în
martie 2003. Alături de Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia şi Ucraina, Republica Moldova participă
la Parteneriatul Estic (PaE) – una dintre dimensiunile PEV, lansată în 2009 – şi s-a implicat activ în
proiectele lansate în cadrul acestui format, atât în plan bilateral, cât şi multilateral.Biroul Delegaţiei
Comisiei Europene (redenumit Delegaţia UE la Chişinău după intrarea în vigoare a Tratatului Lisabona) a
fost deschis în 2005.

Noul cadru al cooperării Republica Moldova – Uniunea Europeană

Acordul de Asociere cu UE, inclusiv componenta de liberalizare a schimburilor (DCFTA), a  fost semnat
la Bruxelles, la 27 iunie 2014. S-a intrat astfel într-o nouă logică a interacţiunii Republica Moldova –
Uniunea Europeană, fondată pe un cadru contractual modernizat, ce preia componente substanţiale
ale acquis-ului comunitar şi care se bazează pe două elemente esenţiale: asocierea politică şi integrarea în
piaţa unică europeană.Acordul de Asociere este un document complex, care acoperă toate domeniile de
interes comun: valori şi principii comune, care stau la baza construcţiei europene; cooperare aprofundată
în domeniul politicii externe şi de securitate; justiţie şi afaceri interne; cooperare sectorială în 28 de
domenii (energie, transport, industrie, finanţe, bănci, agricultură şi dezvoltare rurală, societatea
informaţională, ştiinţă şi tehnologie, protecţia consumatorului, educaţie, mass-media, societate civilă,
cooperare regională şi transfrontalieră, afaceri maritime şi pescuit, minerit etc.). Acordul de Asociere
recunoaşte aspiraţiile europene şi alegerea europeană a Republicii Moldova.

Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul de Asociere la 2 iulie 2014, iar la 1 septembrie 2014
Republica Moldova a început aplicarea provizorie a Acordului de Asociere/DCFTA.

România a fost primul Stat Membru al Uniunii Europene care a finalizat procedura ratificării Acordului
de Asociere, la 3 iulie 2014, în cadrul unei sesiuni parlamentare extraordinare. De asemenea, Parlamentul
European a aprobat Acordul de Asociere cu Republica Moldova la 13 noiembrie 2014, cu o largă
majoritate.

Pentru implementarea Acordului de Asociere, la 26 iunie 2014, la Bruxelles a fost andosată Agenda de
Asociere, document care stabileşte priorităţile de acţiune şi reformă pentru perioada 2014-2016.

Liberalizarea regimului de vize pentru cetăţenii Republicii Moldova

Din 28 aprilie 2014, cetăţenii Republicii Moldova posesori de paşapoarte biometrice pot călători, pe o
perioadă de maximum 90 de zile în decurs de 180 de zile, fără viză, în spaţiul Schengen (inclusiv în
Islanda, Norvegia, Elveţia, Liechtenstein) şi în statele membre UE care aplică parţial acquisul Schengen
(România, Bulgaria, Cipru, Croaţia).

Liberalizarea vizelor permite doar călătorii de scurtă durată fără dreptul de muncă, studii, reîntregire a
familiei. Cetăţenii care nu posedă paşaport biometric au obligaţia să obţină viza de scurtă durată a statului
de destinaţie. Pentru călătoriile de lungă durată este necesară, în continuare, obţinerea vizei naţionale a
statului de destinaţie.
Obţinerea regimului liberalizat de vize de scurtă durată a presupus un set complex de reforme, realizate
începând cu anul 2011, în baza Planului de acţiune pentru liberalizarea regimului de vize (PALV).
Comisia Europeană a evaluat constant reformele întreprinse de autorităţile de la Chişinău. Ultimul raport
de evaluare (al cincilea) a fost prezentat la 15 noiembrie 2013 şi a consemnat îndeplinirea de către
Republica Moldova a tuturor condiţionalităţilor din PALV. Pe această bază, atât Parlamentul European
(votul din plen din 27 februarie 2014), cât şi Consiliul s-au pronunţat în favoarea liberalizării vizelor
pentru cetăţenii Republicii Moldova.

Regimul liberalizat de vize cu UE nu a întâmpinat disfuncţii, experienţa Republicii Moldova fiind

considerată model de bune practici în regiune.

Formatele de cooperare regională

Republica Moldova este participantă/membră a principalelor formate de cooperare regională: Procesul de

Cooperare în Sud-Estul Europei (SEECP), Consiliul Cooperării Regionale (RCC), Iniţiativa Central-
Europeană (ICE), Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN), Centrul Sud-Est
European de Implementare a Legii (SELEC).

Grupul pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova

În sprijinul parcursului european al Republicii Moldova, România a iniţiat, în ianuarie 2010, Grupul
pentru Acţiunea Europeană a Republicii Moldova (GAERM) – un mecanism ministerial, cu caracter
informal, care s-a dovedit eficient în promovarea intereselor şi vizibilităţii Republicii Moldova pe agenda
europeană. Organizarea reuniunilor GAERM în momente importante pentru Chişinău în raport cu
procesul decizional la nivelul UE a potenţat mesajele oficialilor de la Chişinău şi a adăugat un plus de
valoare relaţiei bilaterale România – Republica Moldova.

Cele 10 reuniuni ale GAERM organizate până în prezent (trei în anul 2010 – Bruxelles, 25 ianuarie;
Luxemburg, 14 iunie; Chişinău, 30 septembrie; două în anul 2011 – 12 aprilie 2011, Luxemburg şi 14
noiembrie 2011, Bruxelles; una în anul 2012 – Luxemburg, 25 iunie; una în anul 2013 – Bruxelles, 11
martie; două în anul 2014 – Bruxelles, 10 februarie; Chişinău, 1 septembrie; una în anul 2015 – Bruxelles,
16 martie) au avut un succes progresiv în promovarea agendei europene a Republicii Moldova,
confirmând atenţia de care se bucură Republica Moldova la nivelul Statelor Membre şi instituţiilor
europene.
3.Sănătatea element de cultură.
Sănătatea este darul cel mai frumos şi mai bogat pe care natura ştie să îl facă. Cea mai preţioasă comoară
şi cea mai uşor de pierdut. Comoară tot mai rău păzită de oamenii contemporani. Într-o lume a
calculatoarelor şi a tehnologiilor moderne, omul este de orice mai interesat decît de sănătate. Trăim fără a
ne gîndi că ar avea rost să facem ceva pentru acest dar oferit de natură. Nici măcar nu ne dăm seama cîte
putem face în favoarea (sau de favoarea) ei şi nu luăm în considerarare nici consecinţele care mai
devreme sau mai tîrziu vor apărea,negreşit.Această indiferenţă există datorită faptului că omul nu ştie să
aprecieze ceea ce are. Un om cu probleme grave de sănătate cu siguranţă că v-a pune mai mult preţ pe
acest dar, căci doar cînd treci prin chinurile unei boli realizezi cît de dulce e sănătatea.Aşa e firea
omului:realizează ceea ce are decît dupa ce pierde acel ceva.Această atitudine total dezinteresată se
datoreză din nefericire, lipsei de informaţiei. Este paradoxal că în ciuda progresului ştiinţific, cunoştinţele
în domeniu sănătăţii sunt foarte mici. Oare cîţi dintre noi ştiu că jumătate din infarcte lovesc „din senin”
fara nici un simptom prealabil? Oare cîte din tinerele mămici sunt conştiente că prin modul lor de viaţă-
alimentaţie, fumat, consum de cafea şi alcool- determină starea de sănătate a viitorilor copii, contribuind
astfel într-un mod hotărîtor la fericirea sau nefericirea acestora pentru toata viaţa? Există mii şi mii de
cazuri cînd copii se nasc cu boli cronice. În ultimii ani tot mai mulţi copii se nasc cu malformaţii cardiace.
Tinerele mămici nu ştiu adevăratele cauze ale aceste boli, considerînd că aşa a vrut Dumnezeu să fie. Păi
uite că nu a fost doar dorinţa Domnului ci şi rezultatul propriilor tale acţiuni. Anomaliile cardiace apar în
urma nedezvoltării normale a inimii sau a vaselor sangvine care au legătură cu ea , cauzele fiind:o
probabilă infecţie contractată în al treilea simestru de sarcină,consumul de excitante pe perioada întregii
sarcini:droguri,cafea,ţigări, alcool. Prin urmare principala resposabilitate este a tinerii mămici, căci un
copil cu malformaţii cardiace are foarte puţine şanse de viaţă, sunt necesare tratamente şi operaţii foarte
scumpe.Oamenii cu malformaţii cardiace ştiu foarte bine chinul unei boli, anume aşa oameni ştiu sa
aprecieze sănătatea fiind gata să ofere orice în schimbul vieţii. Ne atîrnam atît de neconştiincios faţa de
sănătate… Să fie oare viaţa un fleac pentru noi? Pun această întrebare deoarece privesc în jur şi văd
oameni care au avut norocul sau mai bine spus şansa de a fi sănătoşi, de a se naşte sănătoşi şi totuşi fac tot
posibilul să meargă spre calea mormîntului. Această cale este scurtată în primul rînd de bolile provocate
de neglijenţa în alimentaţie. Oamenii au ajuns in secolulul XXI şi nu ştiu cît şi ce trebuie să manînce. Am
impresia că unii trăiesc ca să manînce şi nu mănîncă ca să trăiască. Tot mai multe cazuri de obezitate, şi
ceea ce este ingrijorător e că aceste cazuri nu sunt inregistrate doar în rîndul persoanelor învîrstă, ci şi a
copiilor, adolescenţilor. Tinerii s-au obişnuit să mănînce ceea ce este gustos fără a se interesa dacă este şi
sănătos. În schimbul fructelor şi legumelor ei aleg produsele de tip Fast Food. Ceea ce este mai grav nu
constă în consumarea acestor produse ci în faptul că atunci cînd apar primele semne ale obezităţii, omul
nu face nimic, neconsiderînd kilogramele în plus şi pofta de mîncare exagerată o problemă. Puţini ştiu că
obezitatea poate conduce la următoarele afecţiuni:hernie abdominală, varice, picior plat,bronşite,
hipertensiune arterială,diabet, hipercolesteromie, boli cardiace. Priviţi cîte boli pot apărea din cauza unei
alimentaţii neechilibrate, acestea nefiind incă toate.

Astazi se stie că majoritatea bolilor cronice sunt datorate stilului de viaţă. Mai mult decît atît, ele sunt
boli ale belşugului: prea multă mîncare, prea multă băutură, prea mult fumat si prea puţină mişcare. Iar
medicina alopată tratează simptomele. Oare nu ar fi mai simplu să se lucreze la cauze, pentru că e evident
că soluţia pentru majoritatea problemelor de sănătate nu depinde de doctori sau de progresele stiinţifice
ci de alegerile stilului de viaţă, de moştenirea noastră şi de mediul în care trăim. Deşi se stie că factorii
mintali, sociali si sipirituali au un rol important în sănătatea noastra, din multiple motive , medicina
moderna neglijeaza aceste aspecte. In medicina alopată, preocuparea predominantă e cea curativa iar
aspectele profilactice abia dacă sunt menţionate. Doctorii sunt confruntaţi cu boli si cu bolnavi, nu cu
persoane sănătoase a căror soartă e lăsată pe seama nimanui.
4.Viața și conflictul de valori.
Un conflict în care sunt implicate valorile este mai profund

Ce sunt valorile?Fiecare dintre noi se ghideaza in viata dupa niste principii, si are niste idei – mai
mult saumai putin fixe – la care tine foarte mult. Valorile, prin definitiune, sunt exact aceste idei
siconvingeri la care noi tinem si pe care le luam drept repere de-a lungul vietii.Cat de importante
sunt?Lucrul cu valorile este unul dintre pasii fundamentali in dezvoltarea personala. Este
absolutcrucial sa-ti explorezi si sa-ti cunosti cat mai bine valorile daca ai de gand sa te dezvolti.
Elesunt unul dintre factorii care ne propulseaza intr-o directie sau alta, ne fac sa luam tot felul
dedecizii (bune sau proaste) si sa avem diferite atitudini si comportamente. Daca lucrurile
numerg bine, si mai ales daca esti nemultumit(a), este adesea posibil sa gasesti mici problemesau
conflicte la nivelul valorilor personale. De aceea e bine sa mai facem ordine si prin zonaasta –
poate chiar sa ne debarasam de unele dintre ele si sa instalam altele noi si mult
maieficiente.Valorile le putem constientiza sau nu. In mod sigur, avem multe despre care nici nu
stim cale avem… In orice caz, este imposibil sa nu ai valori.Bun. Ca sa clarificam si mai mult, sa
ne uitam la un mic exercitiu.CONFLICTUL CE ESTE CONFLICTUL? Cum termenul de
conflict provine de la termenullatinesc confligo ere – a se lupta , a se bate între ei multe
dictionare definesc conflictul printermeni similari violentei ca : disensiune, frictiune,
dispută ,ceartă, scandal . Conflictul este privit si ca dezacord sau opozitie acută de idei , interese
sau ca tulburare emotionalărezultând din ciocnirea impulsurilor opuse. L.A.Couser(1967) a
vansat o definitie care afăcut carieră : conflictul este o luptă între valori si revendicări de
statusuri, putere si resurseîn care scopurile oponentilor sunt de a neutraliza , leza, sau elimina
rivalii . J.Burton(1988)definea conflictul drept ,,o relatie în care fiecare parte percepe scopurile ,
valorile , intereselesi conduita celeilalte ca antitetice celor ale sale,,. Donohue si Kolt
(1992)precizează că:conflictul este ,,o situatie în care oameni interdepenti prezintă diferente
(manifeste saulatente )în ceea ce priveste satisfacerea nevoilor si intereselor individuale si
interferează în procesul de îndeplinire a acestor scopuri”. Există o diferentă, conflictul nu trebuie
confundatcu competitia , desi aceasta produce conflict, nu orice conflict este o competitie.

Valoarea este o reprezentare a ceva ce poate răspunde unei trebuinţe individuale sau colective.
Conştiinţa valorii se naşte acolo unde şi atunci cînd este resimţită o carenţă, acolo unde realul
prezent nu mai poate satisface subiectivitatea. În consecinţă, omul tinde să construiască mental şi
material o realitate care să răspundă respectivei trebuinţe. Astfel se naşte valoarea – ca “spaţiu de
aşteptare” (C. Cucoş) – ca o faţetă a unui viitor dezirabil. Din complexitatea mobi lurilor
individuale decurge şi complexitatea axiologică pe care individul uman trebuie să o
administreze. Tot de aici şi necesitatea rezolvării unor posibile conflicte între diversele planuri
ale fiinţării ontologice şi axiologice a individului. Conflictul nu trebuie nici ignorat, nici
dramatizat. Trebuie asumat individual şi grupal. Rezolvarea sa este condiţionată de abordarea
raţională, şi nu pasională. Este necesară analiza intereselor, resurselor, căilor de reconciliere,
analiza posibilelor avantaje pe care le pot aduce diversele posibilităţi de soluţionare. Astfel,
conflictul este privit pozitiv, constructiv.
5.Transplantul de organe,clonare și fertilizarea în vitro.
Fertilizarea în vitro:

 Dr. Todea-Gross Christa : - omul doreşte tot mai mult să-l înlocuiască pe Dumnezeu şi astfel s-a
gândit să „creeze”el în locul Lui atunci când, din motive numai de El ştiute, Dumnezeu întârzie să
dea un astfel de dar anumitor cupluri, - Fiv este o „altă faţă nevăzută a avortului”, - conceperea
unui copil NU trebuie să se facă decât în modul natural şi nicidecum folosind alte metode,
imorale, precum este „masturbarea”! - FIV a dus la apariţiei deja a unei alte forme de fertilizare
in vitro – cea a partenogenezei - care ne duce cu gândul spre o clonare şi reprezintă o adevărată
insultă la adresa omului în general şi a lui Dumnezeu în special! Această metodă a partenogenezei
urmăreşte cuplarea a doi spermatozoizi sau a două ovule, fiind astfel o „speranţă” a
homosexualilor de a avea copii. La ora actuală o firmă de medici din Japonia a reuşit acest lucru,
urmează să mai experimenteze la porci, după care vor să o facă şi la oameni! (23). - FIV devine
totodată o nouă formă de rasism prin „eliminarea” embrionilor bolnavi şi „cultivarea” doar a
celor perfect sănătoşi, doriţi de cuplu: astfel prin intermediul Dg. de preimplantare ( care este
tratat în alt curs), embrionul este supus deja în primele zile unor investigaţii pentru a descoperi
eventualele modificări genetice şi doar dacă este sănătos va fi reimplantat în uter. În acest sens,
prof. Virgil Ancăr susţine că „Avortul în cazul handicapului, se face când vine aşa zisul „rezultat
pozitiv”, adică este atestat handicapul prin diferite teste genetice ( vezi Dg. Prenatal ).(24).
Transplantul de organe:
 Transplantul de organe este una din cele mai interesante parti ale medicinei. El reprezinta
de fapt inlocuirea unui organ care nu isi mai poate indeplini corect functiile (datorita unor
procese patologice sau traumatisme) sau care devine chiar periculos pentru organism, cu
altul sanatos, care poate prelua rolul celui bolnav. In vederea realizarii transplantului este
necesara existenta a doua persoane cheie: primitorul (receptorul) si donatorul. Donatorul
poate fi o persoana in viata sau o persoana recent decedata. Trebuie precizat insa ca nu
toate organele organismului uman pot fi transplantate. 

Cele pentru care deja exista o experienta in domeniu sunt: 

- Rinichii: daca sunt afectati de lupus, boala polichistica renala, sau sufera de nefropatie
diabetica in stadiu avansat. Rinichii sunt cei mai des transplantati. Transplantul poate fi
realizat de la un donator mort sau viu, rinichii fiind organe pereche, unul putand prelua si
functia celuilalt (in anumite limite, desigur);
- Inima: in cazurile avansate si grave de insuficienta renala, boala coronariana ischemica,
cardiomiopatii. Se poate transplanta doar de la un donator decedat; 
- Plamanii: in cazul pacientilor cu fibroza chistica, boala pulmonara cronica obstructiva
sau alte probleme de acest tip. Transplantul se poate realiza de la un decedat sau de la un
donator viu;
- Pancreasul: poate fi transplantat in cazul pacientilor cu diabet, insa doar de la un
donator decedat;
- Ficatul: este unul din cele mai transplantate organe, una din cauzele frecvente care au
indicatie fiind ciroza hepatica. Fragmente hepatice pot fi transplantate atat de la donatori
decedati, cat si de la cei in viata;
- Pielea: este considerat a fi cel mai mare organ al omului si trebuie transplantat de cel
mai multe ori post-traumatic sau dupa indepartarea unor tumori impresionante care lasa o
lipsa tegumentara semnificativa;
- Intestin: mai ales cand exista tumori sau traumatisme ce devitalizeaza zone extinse din
intestin;
- Celulele stem: se pot transplanta si ele, insa aceasta este mai degraba apanajul medicinii
regenerative, care isi propune ca prin implantarea lor sa stimuleze dezvoltarea de novo a
organului sau segmentului care lipseste. 

In prezent se poate realiza si transplant de tesut, nu doar de organ intreg. Cele mai
frecvent transplantate sunt: corneea, oase, tendoane, valve cardiace, vene. Se pot realiza
si mai multe transplanturi in acelasi timp, in functie de necesitatile pacientului,
disponibilul de organe si stadiul bolii care impune o astfel de masura terapeutica. De
exemplu, specialistii pot efectua simultan un transplant de cord si de plamani (patologia
cardiaca si pulmonara fiind adesea intricata). 

In ciuda faptului ca transplantul poate salva atat de multe vieti si poate

corecta malformatii, anomalii, redand pacientului frumusetea vietii insasi, transplantul de
organe nu poate fi facut oricui sau in orice conditii. Medicina de transplant, ramura
speciala a medicinei moderne care se ocupa cu astfel de probleme, nu trebuie sa
gasesasca doar o metoda prin care se va rezolva transplantul in sine, dar trebuie sa
previna si rejectele, sa demonstreze compatibilitati, sa realizeze prognosticuri pentru
fiecare pacient in parte. 

Transplantul de organe ramane insa un subiect controversat, el ridicand numeroase

probleme de natura bioetica, religioasa si umana. Printre cele mai arzatoare subiecte
referitoare la o astfel de situatie sunt momentul in care se acorda consimtamantul pentru
donarea organelor dupa moarte, cand un pacient in coma si stare vegetativa totala poate fi
declarat ca fara sanse de supravetuire in absenta aparatelor de intretinere artificiala a
vietii si in final mort, sau cum se pot plati organele transplantate. 

Pacientii care se confrunta cu afectiuni cronice, atat de avansate incat tratamentul

medicamentos nu mai poate face fata, pot avea indicatie de transplant de organ. Medicul
curant este cel care poate aprecia cel mai corect o astfel de necesitate si poate decide daca
respectivul pacient este sau nu un bun candidat pentru transplant. 

Pacientii care nu pot fi inscrisi pe lista de transplant (in ciuda faptului ca ar fi nevoie de
unul) sunt cei are au infectii (virale, bacteriene sau parazitare) active, cei cu afectiuni
cardiace decompensate, cu probleme legate de consumul dedroguri, alcool si tutun, sau
cei care au diversi alti factori de risc sau alte boli sistemice. Daca insa pacientul este un
bun candidat, el va fi trecut pe lista de asteptare. Pot trece zile, luni sau chiar ani pana
cand se va gasi un donator compatibil si pana cand transplantul va putea fi realizat.
Clonarea:

 Clonarea este procesul de creare a unei copii identice. În biologie clonarea se referă la

procesul folosit pentru crearea de copii ale fragmentelor de ADN (clonare
moleculară),celulelor (clonare celulară) sau a organismelor. Termenul include și modul
de reproducere asexuată.
Termenul de clonare este derivat din grecescul κλων (mlădiță). În horticultură se referå la o
generație a unei plante de cultură, obținută prin înmulțire vegetativă.
Clonarea moleculară se referă la procedura de izolare a unei anumite secvențe ADN și obținerea
mai multor copii ale acesteia in vitro. Clonarea este frecvent folosită pentru amplificarea
secvențelor ADN ce conțin gene, dar poate fi folosită și pentru amplificarea oricărei secvențe
ADN cum ar fi promotorii, secvențe necodate și secvențe aleatoare ale ADN. Este folosită într-o
largă varietate de experimente in biologie precum și o serie de aplicații practice cum ar fi
producerea pe scară largă a proteinelor. Uneori termenul este greșit utilizat ca referindu-se la
identificarea locației cromozomilor unei gene cu un anume fenotip, precum "positional cloning".
În practică localizarea unei gene la un anumit cromozom sau regiune genomică nu permite
neapărat izolarea sau amplificarea secventei genomice relevante. În esență, pentru a amplifica o
secvență ADN într-un organism viu acea secvență trebuie să fie legată de originea replicării, un
element al secventei capabil să direcționeze propagarea ei însăși și a tuturor celor conectate de
ea. În practică totuși, un număr de alte elemente sunt dorite și există o varietate de vectori care
permit expresii proteice, marcarea, producerea de ARN și ADN de sine stătători.
Clonarea oricărui fragment ADN presupune în esență patru pași: fragmentare, ligaturare,
transformare (transformation) și selecție.
Clonarea este considerată de unii o provocare biotehnologică fără etică pentru că lezează
identitatea individului și a speciei, și atacă direct demnitatea persoanei. Comitetul National de
Bioetică ( din Italia ) este mereu atent să examineze cazuri și situații , care să cointereseze lumea
științifică , legislatorii și publicul , la o masă rotundă care să ducă toate forțele în direcția tutelării
sănătății omului și ambientului. Decizia European Patent Office ( EPO ) de a concede
Universității din Edimburg, brevetul care prevede izolarea și cultura celulelor staminale de
embrioni și de țesuturi adulte și modificarea lor genetică, a readus în atenție chestiunea etică a
producerii și utilizării de embrioni în scop comercial. CNB și-a exprimat în ocazii anterioare, în
mod expres , propriile rezerve privind brevetarea ființelor vii și experimentarea pe embrionul
uman și opoziția față de clonarea umană , în particular - Raportul despre brevetarea organismelor
vii din 19 noiembrie 1993, Identitatea și statutul embrionului uman din 22 iunie 1996, Clonarea
din 17 octombrie 1997.
În Marea Britanie, o lege votată în 1990 autoriza doar crearea de embrioni pentru cercetare în
cadrul luptei împotriva problemelor de fertilitate. În ianuarie 2001, camera Lorzilor, din Marea
Britanie, a adoptat legea care autorizează clonarea embrionului uman în scopuri terapeutice.
Noua lege autoriza clonarea embrionului uman într-un cadru mult mai larg, dar în special în cel
al luptei împotriva cancerului și a bolii Alzheimer.