Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea transfrontalieră de știinţe umaniste, economice și inginereşti

Specialitatea: Relații internaționale și studii europene

Tema: Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea

Europeană

A realizat studenta grupei RISE III: Doagă Dana

Coordonator: Conf.dr. Mihaela Liușnea

Cahul, 2019
 Cuprins
Introducere.................................................................................................................1
Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea
Europeană ......................................................2 Realizarea Planului de Acţiuni UE -
Republica Moldova...............................................................5 Perspectivele de
integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană ..................................12
CONCLUZII ŞI
PROPUNERI .....................................................................................................16
BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................
..................20
1 INTRODUCERE Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă
astăzi cel mai în vogă subiect atât în cercurile politice cât şi în cele academice. În prezent relaţiile
de cooperare economică dintre UE şi RM capătă o nouă formă şi chiar atestăm un interes sporit
pentru Republica Moldova din partea Bruxelles-ului, fapt care nu se datorează unei politici
formidabile duse de guvernare ci mai mult dorinţei de stabilitate la frontierele UE şi consolidării
bunelor relaţii cu vecinii şi posibilii viitori membri. Relaţiile dintre Republicii Moldova şi
Uniunea Europeană sînt, cel mai adesea, privite prin prisma reformelor, a proceselor de
transformare a unei foste economii de comandă. Dar mai există o perspectivă, nu mai puţin
elocventă, pentru examinarea acestei relaţii; este ceea ce numim „procesul de ajungere din urmă”
(catching-up), de reducere a marilor discrepanţe de dezvoltare faţă de Europa Occidentală – în
cele din urmă fiind modernizarea Republicii Moldova. Din acest punct de vedere, trebuie să ne
raportăm la teoria şi practica politicilor economice occidentale, cât şi a proceselor şi fenomenelor
care reprezintă dezvoltarea economică pentru a face faţă aspiraţiilor de integrare europeană.
Relaţiile de colaborare dintre UE si Republica Moldova s-ar putea dezvolta mult mai rapid daca
ar exista o unitate de idei şi o cooperare fructuoasă între elitele politice. Moldova ar trebui să
profite de toate oportunităţile ce i se oferă nu doar declarativ dar şi practic indiferent de
conjunctura politică internă. Un efort depus din partea tuturor structurilor guvernamentale şi
neguvernamentale ar reprezenta o fortificare a acţiunilor şi un efect neîntârziat.

2 1.Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană În relaţiile cu Comunitatea

Europeană, Republica Moldova a moştenit cadrul juridic al relaţiilor dintre CE şi URSS – un
Tratat de Comerţ şi Cooperare care acorda URSS statutul de cea mai favorizată naţiune în
relaţiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a continua reformele politice şi
economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a programului Comunităţilor
Europene de Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente (TACIS). Includerea
Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al politicii diferenţiate pe care CE urma să
o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un program de asistenţă conceput special pentru
statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE) şi RM, care aderase de curînd la Comunitatea
Statelor Independente (CSI). Abia după semnarea unui Acord de Parteneriat şi Cooperare (APC)
dintre UE şi RM în 1994, autorităţile de la Chişinău încep să atragă tot mai multă atenţie UE şi
să formuleze tot mai clar opţiunea europeană a RM. Astfel, în 1995 Parlamentul de la Chişinău a
adoptat o declaraţie de politică externă în care califică semnarea APC drept un prim pas spre
integrarea europeană a RM. În paralel, aderarea la UE este declarată obiectivul strategic al
Moldovei în Concepţia Politicii Externe pentru 1998 – 2002 adoptată de noul guvern [1, p. 23].
În prezent, cadrul juridic al relaţiilor Moldovei cu UE are la temelie Acordul de parteneriat şi
cooperare (APC) semnat de la 28 noiembrie 1994 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o
perioadă de 10 ani. APC s-a dovedit a fi în practică o formă juridică fără substanţa şi motivaţia
necesare pentru realizarea obiectivelor propuse. În urma extinderii sale consecutive în Europa
Centrală şi de Est, UE s-a apropiat nemijlocit de spaţiul ex-sovietic al Europei de Est, iar
interesul ei pentru stabilitatea, prosperitatea şi securitatea statelor din această regiune a crescut
semnificativ. Ca rezultat, în mai 2004, UE a elaborat Politica Europeană de Vecinătate (PEV)
pentru statele vecine din Europa de Est şi bazinul Mării Mediteraneene, având ca scop crearea
unui cerc de state prietene, prospere şi stabile în jurul său. PEV nu a schimbat cadrul juridic al
relaţiilor Moldovei cu UE. APC a rămas acordul de bază al parteneriatului moldo-comunitar, dar
a fost echipat cu un document politic în forma unui Plan de acţiuni UE–Moldova (PAUEM),
destinat accelerării reformelor politice, economice şi sociale în ţara noastră, în schimbul
aprofundării relaţiilor sale cu UE. În cele ce urmează, vom analiza implicaţiile pe care APC şi
PEV le-au avut asupra ţării noastre [1, p. 24]. APC s-a înscris, fără îndoială, în eforturile
Moldovei de a consolida fragila sa independenţa. Analizat din această perspectivă, putem spune
că acest acord a consacrat ţara noastră în calitate de partener al UE. De asemenea, prin APC
Moldova a reuşit să imprime pondere statutului său de actor al vieţii internaţionale şi credibilitate
imaginii sale de stat adept al

3 valorilor democratice. Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a

acordat tânărului stat moldovean o notă pozitivă pentru eforturile în domeniul democratizării. De
fapt, APC a fost mai mult decât un simplu acord ce a stabilit regulile ce au guvernat evoluţia
relaţiilor moldo-comunitare în ultimii zece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un
angajament încheiat între Moldova şi UE în numele afirmării valorilor democratice. Astfel, prin
intermediul APC, UE s-a angajat să susţină eforturile Republicii Moldova orientate spre
consolidarea democraţiei sale şi finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. La rândul său,
Moldova s-a angajat să respecte valorile democratice, principiile dreptului internaţional, ale
drepturilor omului şi ale economiei de piaţă, toate fiind declarate elemente esenţiale ale APC.
Totodată, APC a imprimat o dimensiune politică cooperării noastre cu UE, reuşind, astfel, să
transcende obiectivele pur economice ale Acordului de cooperare economico-comercială semnat
de UE cu URSS şi moştenit apoi de Moldova. Pentru a da substanţă cooperării în domeniul
politic, părţile au convenit să promoveze un dialog politic menit să consolideze apropierea dintre
Republica Moldova şi Uniunea Europeană, să sprijine schimbările politice şi economice din
Moldova, să contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în probleme internaţionale de
interes reciproc, să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire la respectarea principiilor
democratice şi consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa. APC nu a satisfăcut, însă,
aşteptările clasei politice de la Chişinău, chiar dacă atât structura, cât şi conţinutul său au fost
inspirate din acordurile europene de asociere semnate în anii 90 de UE cu statele din Europa
Centrală şi de Est. Analiza comparativă a ambelor acorduri ne demonstrează că APC a preluat
majoritatea din obiectivele generale prezente în Acordul european, a fost fundamentat pe
respectarea şi promovarea aceloraşi principii democratice, cuprinde aceleaşi domenii de
colaborare şi dezvoltă acelaşi model de instituţionalizare a dialogului politic etc. Mai mult decât
atât, obiectivele APC se înscriu perfect în tiparul criteriilor de aderare la UE enunţate de
Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993. În pofida acestor elemente comune, APC nu
a oferit Moldovei o perspectivă clară de integrare europeană, aşa cum a fost în cazul acordurilor
europene, ci a iniţiat dezvoltarea unui parteneriat pe orizontală între ţara noastră şi UE. Altfel
spus, obiectivul final al APC a fost cu totul altul decât cel prezent în acordurile europene.
Acestea din urmă nu s-au limitat doar la crearea unui nivel comparabil de dezvoltare în
domeniile politic, juridic, economic, financiar, cultural de natură să favorizeze apropierea
graduală a statelor semnatare de o mai largă arie de cooperare în Europa, aşa cum se afirmă în
APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor asociate/candidate din Europa Centrală şi de Est pentru
aderarea lor finală la UE [34]. În perioada următoare intrării în vigoare a APC are loc o
activizare vădită a diplomaţiei moldoveneşti pe vectorul european, în special în vederea aderării
RM la Pactul de Stabilitate

4 pentru Europa de Sud-Est, eforturi încheiate cu succes în 2001, cînd Moldova aderă la această
iniţiativă. Participarea la Pact este văzută de autorităţile moldovene drept o posibilitate de a
include Moldova în Procesul de Stabilizare şi Asociere al UE pentru Balcanii de vest, o
„scurtătură” pentru procesul de aderare a RM la UE [48]. De la sfîrşitul anului 2002, autorităţile
moldovene purced la crearea cadrului instituţional intern pentru realizarea obiectivului de
integrare europeană a RM: Comisia Naţională pentru Integrarea Europeană, Comisia
parlamentară pentru integrare europeană (CPIE), Departamentul de Integrare Europeană din
cadrul MAE. În septembrie 2003, cînd Moldova fusese deja invitată să participe la Politica
Europeană de Vecinătate, CNIE elaborează şi transmite Comisiei Europene o Concepţie de
integrare a RM în UE [49]. În urma a patru runde de negocieri asupra Planului individual de
Acţiuni UE – RM desfăşurate pe parcursul anului 2004, acesta este aprobat de către Comisia
Europeană la 9 decembrie 2004 şi semnat de către părţi la 22 februarie 2005 [49]. La 24 martie
2005, în prima şedinţă a Parlamentului ales în scrutinul din 6 martie 2005, acesta a adoptat
unanim Declaraţia cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării
europene. “Noi pornim de la faptul că dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate
fi asigurată decît prin promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic spre integrarea
europeană, spre soluţionarea paşnică şi democratică a problemei transnistrene, spre funcţionarea
eficientă a instituţiilor democratice şi garantarea drepturilor minorităţilor naţionale. Realizarea
acestor sarcini este posibilă în condiţiile unei cooperări responsabile a puterii şi opoziţiei, ale
stabilităţii vieţii politice interne, ale unor garanţii democratice pentru dezvoltarea liberă a
mijloacelor de informare în masă şi ale unei asigurări riguroase a independenţei Republicii
Moldova în relaţiile ei reciproce cu statele vecine,” se menţionează în declaraţia adoptată [7, p.
19]. Oportunitatea şi urgenţa realizării acestui deziderat este cu atît mai mare în contextul
regional favorabil existent la momentul actual: România a devenit membru al UE în 2007, iar
autorităţile ucrainene alese în urma revoluţiei „oranj” din 2004 şi-au exprimat clar dorinţa de a
adera la UE şi de a continua reformele politice şi economice necesare pentru realizarea acestui
deziderat În aceste condiţii, APC – acord semnat în 1994, care pune accentul pe relaţiile
economice şi comerciale dintre UE şi RM şi care, important, nu recunoaşte aspiraţiile europene
ale RM – este un acord care în mare parte nu corespunde actualei conjuncturi politice interne şi
regionale. În februarie 2005 acesta nu a fost înlocuit, ci suplimentat prin Planul individual de
Acţiuni UE – RM, care acoperă golurile din APC reieşind din realităţile respective şi acordă mai
multă substanţă şi urgenţă prevederilor din APC.

5 2. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova Iniţiativa UE privind vecinătatea sa a

adus în Moldova noi speranţe legate de un viitor destin european. Deşi Politica Europeană de
Vecinătate nu oferă o perspectivă de aderare la UE, autorităţile moldovene au luat această
iniţiativă drept o cale suplimentară de cooperare cu UE şi drept „un pod către o etapă nouă –
asocierea şi integrarea în UE“. Comisia Europeană a lansat pe 9 decembrie 2004 Planul de
Acţiuni UE-Moldova (PAUEM), pe lîngă alte şase documente similare pentru Autoritatea
Palestiniană, Iordania, Israel, Maroc, Tunisia şi Ucraina. La 22 februarie 2005, în cadrul
reuniunii a VII-ea a Consiliului de Cooperare UE-Moldova de la Bruxelles, documentul a fost
semnat de Jean Asselborn, viceprim-ministru şi ministru al Afacerilor Externe şi Imigrării al
Luxemburgului din partea Consiliului UE şi de Vasile Tarlev, prim-ministru al Moldovei. Deşi
negocierile asupra Planului de Acţiuni UE-Moldova s-au sfîrşit în iunie 2004, datorită intenţiei
UE să încheie documente similare cu un grup de state în acelaşi timp, Planul pentru Moldova a
fost semnat, aşadar, cu aproape un an mai tîrziu decît se promisese iniţial. Aceasta contrazice
evident principiul diferenţierii anunţat de UE spre a fi utilizat în cadrul PEV. O altă problemă pe
care procesul de negociere a PAUEM a scos-o în evidenţă a fost lipsa reciprocă de cunoştinţe a
UE faţă de evoluţiile politicilor din Moldova şi a ultimei faţă de politicile şi standardele UE. De
exemplu, PAUEM a formulat sarcini care, chiar înainte de finalizarea negocierilor pe marginea
conţinutului acestuia în iunie 2004, erau deja realizate de Moldova [37]. Pe parcursul
negocierilor UE a trebuit să mizeze în mare măsură pe informaţiile furnizate de Guvernul
moldovean, în timp ce ultimul a trebuit să aştepte feedbackul UE în ce priveşte standardele şi
cerinţele sale. Aceasta ar putea fi o altă explicaţie a temporizării procesului de negocieri.
Abordarea documentului se bazează pe parteneriat, responsabilitate împărţită şi pe diferenţiere, şi
ţine să contribuie la dezvoltarea viitoare a relaţiilor bilaterale dintre UE şi Moldova. Prin
încheierea PAUEM, prevăzut pentru implementare în trei ani de zile, UE a invitat Moldova să
intre în relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, în cooperare
transfrontalieră mai strînsă şi să-şi împartă responsabilitatea în prevenirea şi soluţionarea
conflictelor. Planul de Acţiuni recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, dar specifică, de
asemenea, că pentru viitorul apropriat APC rămîne o bază validă pentru cooperarea UE-
Moldova. În acest fel, PAUEM nu substituie APC-ul existent, dar îl suplimentează.

6 De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic. PAUEM
stabileşte un set comprehensiv de priorităţi în domeniile cuprinse de APC. Şapte priorităţi din
cele zece vizează dimensiunea politică a procesului de cooperare dintre UE şi Moldova. Planul
de Acţiuni UE-Moldova conţine 46 de pagini, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/
măsuri de urmat în şapte domenii principale: dialogul politic şi reformele; cooperarea pentru
soluţionarea conflictului transnistrean; reforma şi dezvoltarea social-economică; comerţul, piaţa
şi reforma regulatorie; cooperarea în domeniul justiţiei; transport, energie, telecomunicaţii,
mediu şi cercetări, dezvoltare şi inovaţii; şi contactele interumane. Majoritatea acestor obiective
şi acţiuni/măsuri cade pe responsabilitatea Moldovei, 14 se referă explicit la UE, iar 40 vizează
în egală măsură UE şi Moldova [41]. De aceea, unii observatori consideră că, în pofida retoricii
utilizate, PAUEM „nu este un document bilateral“, deoarece există puţine obligaţii pentru UE.
Într-adevăr, PAUEM, de altfel ca şi celelalte documente similare încheiate în cadrul PEV reflectă
mai curînd interesul UE, denotă un volum asimetric de sarcini şi caracteristici definitorii
raporturilor „centru-periferie“ [42]. Excepţie constituie Planul de Acţiuni încheiat cu Israel, care
este mai puţin o listă de lucruri pe care să le facă Israel şi mai mult o listă de lucruri pe care acest
stat trebuie să le facă împreună cu UE. Dincolo de acestea, în cazul unor obiective şi acţiuni/
măsuri formulate de PAUEM este dificil de văzut care parte este responsabilă pentru realizarea
lor. Uneori, chiar dacă acest lucru este clar, datorită lipsei unor repere precise pentru evaluarea
implementării documentului, nu este clar cum se măsoară progresul, fiind dificil de demonstrat
că unele sarcini au fost sau nu îndeplinite. De asemenea, deşi este clar că PAUEM trebuie
implementat într-o perioadă de trei ani, nu există cerinţe exacte cantitative sau referitoare la
timpul în care anumite obiective şi acţiuni trebuie îndeplinite. Toate acestea conduc la ideea că
PAUEM este departe de a fi un document foarte bine elaborat. Un motiv în acest sens este faptul
că Documentul de Strategie al PEV şi Raportul de Ţară – Moldova au fost publicate atunci cînd
Planul pentru Moldova era la etapa finală de elaborare. Planul prevede o serie de perspective noi
pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat dintre UE şi RM: a. Perspectiva de a trece de la
cooperare la integrare prin participarea RM la piaţa internă a UE şi la politicile şi programele
UE; b. Intensificarea cooperării politice prin elaborarea unor mecanisme de dialog politic;

7 c. Angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean; d.

Convergenţa legislativă, deschiderea economică, reducerea barierelor comerciale; e. Asistenţă
financiară sporită pentru realizarea acţiunilor propuse in PA; f. Posibilitatea participării RM la
programe culturale, educaţionale, ştiinţifice, ecologice ale UE etc.; g. Sprijin pentru armonizarea
legislaţiei RM la acquis-ul comunitar h. Stabilirea unui dialog in domeniul vizelor şi posibilitatea
acordării RM a unor facilităţi cu privire la vize etc [47]. Observăm că PA ajustează cadrul de
relaţii dintre RM şi UE la cerinţele şi conjunctura internă şi externă actuală a acestor relaţii şi
anume: • Introduce mai multă claritate şi precizie în ceea ce priveşte domeniile de cooperare
bilaterală şi stabileşte nişte acţiuni prioritare în acest sens; • Încearcă să echilibreze aspectul
preponderent economic al relaţiilor UE-RM prevăzut în APC printr-o serie de prevederi cu
privire la cooperarea politică şi de securitate, inclusiv prevede posibilitatea alinierii RM la
poziţiile de politică externă luate de UE [42]; • Ia seama de programele şi strategiile naţionale în
vigoare ale RM ca SCERS, Planul Naţional de Acţiune în domeniul Drepturilor Omului,
Strategia Naţională de Prevenire şi Combatere a Corupţiei etc.; • Acordă o atenţie deosebită
eforturilor de soluţionare a conflictului transnistrean şi prevede participarea UE la acestea,
recunoscind indirect că problema transnistreană este un obstacol-cheie pentru dezvoltarea RM; •
Ia act de aspiraţiile europene ale RM, dar în acelaşi timp conţine un puternic element de
condiţionalitate: parteneriatul dintre UE şi RM urmează a fi construit în baza valorilor comune,
perspectiva de integrare europeană fiind pusă în relaţie directă cu mersul şi succesul reformelor
interne. Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii
prioritare prevăzute nu doar de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova. În
cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu
Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată” priorităţilor menţionate mai jos.
Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor
Planului de Acţiuni, iar pînă în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi
priorităţilor din acest document [40]. Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru
luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006,
conform documentului
8 au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor
mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE. Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova
cuprinde un set bine definit de domenii prioritare prevăzute de Acordul de Parteneriat şi
Cooperare UE-Republica Moldova, precum şi o serie de domenii care nu erau menţionate în
APC. În cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în
conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată [40]” priorităţilor
menţionate mai jos. Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită
tuturor priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pină în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială
îndeosebi priorităţilor din acest document. Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat
pentru luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie
2006, conform documentului au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea
acestor priorităţi şi a priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE.
Priorităţile menţionate in Planul de Acţiuni al PEV cărora trebuie acordată o „atenţie deosebită”
1. Conflictul transnistrean Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni:
„Eforturi susţinute vizînd soluţionarea conflictului transnistrean”. Concluziile GAERC din 14
iunie 2004: „Consiliul reafirmă angajamentul continuu al UE de a susţine soluţionarea
conflictului, utilizind instrumentele puse la dispoziţie, şi într-o cooperare strînsă cu OSCE.
Uniunea declară disponibilitatea sa de a considera căi privind consolidarea în continuare a
implicării sale, şi aşteaptă ca mediatorii şi părţile la acest conflict să faciliteze aceasta.” În acest
context: - Republica Moldova încurajează implicarea cît mai activă a Uniunii Europene în
reglementarea conflictului transnistrean şi facilitează realizarea iniţiativelor acesteia vizînd
identificarea în termeni optimi a unei soluţii paşnice durabile. - Republica Moldova trebuie să se
implice împreună cu Reprezentantul Special al UE în toate aspectele conflictului transnistrean şi
să informeze deplin UE despre activităţile şi iniţiativele realizate în acest sens (pe parcursul
perioadei). 2. Democraţia şi supremaţia legii Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din
Planul de Acţiuni: „continuarea consolidării stabilităţii şi eficienţei instituţiilor ce garantează
democraţia şi supremaţia legii;

9 asigurarea derulării democratice a alegerilor parlamentare (martie 2005) în Moldova în

conformitate cu standardele europene”. Concluziile Consiliului GAERC din 14 iunie 2004 : „UE
doreşte ca Moldova să se transforme într-o ţară puternică şi stabilă cu legături apropiate cu
Uniunea în baza valorilor comune de democraţie, supremaţia legii, drepturile omului inclusiv
libertatea mass-mediei, precum şi în baza intereselor comune, precum este stabilit în Politica
Europeană de Vecinătatea (PEV)”. 3. Libertatea mass mediei Politica Europeană de Vecinătate –
Prioritatea din Planul de Acţiuni: „asigurarea respectării drepturilor mass mediei şi libertăţii
expresiei” 4. Reforma administrativă şi reforma judiciară Politica Europeană de Vecinătate –
Prioritatea din Planul de Acţiuni: “continuarea consolidării capacităţii administrative şi
judiciare” . 5. Cooperarea cu Instituţiile Financiare Internaţionale, stabilitatea macroeconomică şi
reducerea sărăciei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “reluarea
cooperării cu Instituţiile Financiare Internaţionale, implementarea acţiunilor privind dezvoltarea
economică, consolidarea creşterii economice asigurate de dezvoltarea sectorului privat şi
durabilitatea fiscală”. 6. Imbunătăţirea climatului investiţional Politica Europeană de Vecinătate
– Prioritatea din Planul de Acţiuni: ameliorarea climatului investiţional prin reforme structurale
adecvate în vederea asigurării condiţiilor nediscriminatorii, transparente şi previzibile pentru
afaceri, inclusiv prin lupta cu corupţia [29, p. 128]; S-a înţeles că măsurile incluse la sub punctul
2 (consolidarea democraţiei şi statului de drept) şi 4 (Reforma administrativă şi reforma
judecătorească) va ajuta la atingerea acestor obiective. Adiţional urmau a fi intreprinşi următorii
paşi : - UE să acorde Moldovei Chestionarul Cărţii Europene; - UE să faciliteze întregul proces
de implicare a Moldovei în cadrul Cartei; să invite Moldova la şedinţele Europene anuale şi la
şedinţele regionale semestriale, să asiste şi să participe la organizarea întîlnirilor bilaterale în
Moldova pentru consultări cu finanţatorii cheie; - UE va începe procesul de pregătire a raportului
şi va integra sarcinile şi bunele practice ale Moldovei în raportul European anual; - UE va acorda
suport pentru crearea Centrelor Europene de Informare şi Corespondenţă; - Moldova efectua
screeningul complet al legislaţiei naţionale în vederea identificării barierelor investiţionale cu
scopul de a le exclude treptat;

10 - Moldova trebuia să facă paşi decisivi în reducerea reglementărilor excesive, în particular în

vederea consolidării transparenţei şi previzibilităţii, şi de a reduce pe viitor povara licenţierii şi
regimurilor de inspectare. - Moldova iniţiază un dialog cu investitorii străini privind
reglementările şi politicile industriale şi antreprenorial; - Consolidarea cadrului regulatoriu
prudenţial pentru pieţele financiare şi supraveghere în vederea ajustării la cel existent în UE; -
Realizarea unui studiu de către Moldova privind pirateria şi contrafacerea, asigurarea dialogului
cu deţinătorii de drepturi; - Sporirea resurselor alocate pentru consolidarea, în particular pentru
autorităţile vamale şi pentru sistemul judiciar în vederea întreprinderii acţiunilor contra
produselor contrafăcute/piratate în sectoarele cheie specifice; - Crearea Agenţiei Naţionale de
Protecţie a Concurenţei, asigurindu-i suficiente mijloace bugetare pentru îndeplinirea mandatului
ce-i revine [23, p. 78]. 7. Managementul frontierei moldo-ucrainene (inclusiv pe sectorul
Transnistrian) Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni progresul
spre un sistem eficient şi cuprinzător de management al frontierei pe toate sectoarele hotarului
Moldovei inclusiv sectorul transnistrean,” concluziile GAERC din 14 iunie 2004 [48]: „Consiliul
reafirmă importanţa problemelor extraordinare de management al frontierei la hotarul moldo-
ucrainean, în particular pe sectorul transnistrean, adresate părţilor implicate. Consiliul solicită
Moldova şi Ucraina să-şi consolideze cooperarea în acest domeniu. Uniunea Europeană este
disponibilă să acorde asistenţa in acest proces.” 8. Promovarea comerţului reciproc, inclusiv
Preferinţele Comerciale Autonome Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de
Acţiuni: „acţionarea în vederea oferirii de către UE a Preferinţelor Comerciale Autonome prin
asigurarea controlului efectiv al originii mărfurilor din Moldova [48]” 9. Lupta împotriva crimei
organizate Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „intensificarea
luptei împotriva crimei organizate, inclusiv traficul de fiinţe umane [48]” 10. Managementul
eficient al fluxului migraţiei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de
Acţiuni: « asigurarea eficienţei managementului fluxurilor migraţional, inclusiv iniţierea
procesului vizind incheierea unui Acord de readmisie intre UE şi Moldova »[50]. Energetică

11 - Stabilirea măsurilor de apropiere treptată la principiile UE privind piaţa internă de

electricitate şi de gaze. Transport - Semnarea unui acord orizontal UE-Moldova în domeniul
aviaţiei civile; - Devenirea membrului cu drepturi depline ale Autorităţii Aeronautice Unite
(JAA) - Adoptarea şi implementarea Planului de Acţiuni în domeniul Securităţii Rutiere
(inclusiv transportarea bunurilor periculoase şi bunăstarea drumurilor) pentru îmbunătăţirea
securităţii rutiere. Mediul înconjurător - Pregătirea de către Moldova a unui inventar a situaţiei
curente în domeniul planificării chestiunilor ce ţin de mediul înconjurător şi coordonarea dintre
participanţii relevanţi - Participarea Moldovei la întrunirile Grupului de Lucru Dunărea – Marea
Negară privind implementarea concepţiei transfrontaliere de management al apelor şi în Europa
de Est, Caucaz şi Asia Centrală în cadrul Iniţiativei UE privind managementul apelor. - Moldova
va raporta la subiectul implementării Protocolului de la Kyoto - Moldova va pregăti primul
proiect al Planului de Acţiuni privind convergenţa cu legislaţia UE în domeniul mediului.
Societatea informaţională - Realizarea unor progrese semnificative spre stabilirea unui cadru în
domeniul comunicaţiilor electronice în conformitate cu noul cadru regulatoriu al UE. Facilitarea
regimului de vize - UE şi Moldova vor depune eforturi pentru iniţierea negocierilor privind
facilitarea regimului de vize. - Iniţierea procesului vizînd încheierea Acordului de readmisie între
UE şi Moldova. Aproximarea legislaţiei - Moldova va iniţia procesul de aproximare a legislaţiei
naţionale la acquis-ul comunitar în corespundere cu priorităţile de implementare a Planului de
Acţiuni UE – Moldova; - UE va întreprinde măsuri decisive pentru ca Moldova să beneficieze de
Programul TAIEX şi Twinning şi va defini priorităţile de asistenţă [50]; Sănătate Publică -
Efectuarea schimbului de informaţii şi experienţă tehnică în vederea facilitării participării în
Reţeaua Uniunii Europene destinată Prevenirii şi Controlului bolilor Infecţioase; - Participarea în
reţelele de supraveghere, în special cele de colectare a datelor şi informaţiilor privind SIDA,
infecţiile sexual transmisibile, hepatita C şi B; Cultura
12 - Ratificarea Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniul imaterial; Contacte
interumane - Elaborarea Codului de legi a învăţămîntului; - Instituirea Serviciului de
recunoaştere şi echivalare a actelor de studii - Elaborarea Codului Audiovizualului etc.
Observăm că, deşi, într-o perspectivă mai îndelungată, RM trebuie să întreprindă măsuri în toate
domeniile largi de acţiune ale PA, acţiunile prioritare vizează rezolvarea unui set de probleme-
cheie existente la momentul semnării PA şi care trezesc cea mai mare îngrijorare din partea UE.
Aceste probleme reprezintă deopotrivă obstacole importante pentru procesul de democratizare şi
dezvoltare economică a RM existente la momentul actual, dar şi surse majore de insecuritate şi
instabilitate atît pentru RM, cît şi pentru restul Europei. Se pare aşadar că în perspectiva
apropiată aceste priorităţi vor constitui obiectul relaţiilor dintre UE şi RM, iar credibilitatea
opţiunii europene a RM va depinde de voinţa şi coerenţa de care vor da dovadă autorităţile
Republicii Moldova în soluţionarea acestor probleme prioritare [50]. 3. Perspectivele de
integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană Concluziile cu privire la Moldova,
aprobate de miniştrii de Externe ai UE la 13 octombrie 2008, s-au înscris în noua optică a UE în
raport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est. În acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este
pregătită să aprofundeze relaţiile sale cu Moldova în cadrul PEV şi să negocieze în curând un
nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăşi actualul Acord de parteneriat şi cooperare
(APC) [39]. Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea graduală a Moldovei de UE,
care se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate şi comprehensive de
liber schimb între UE şi Moldova. De asemenea, în aceleaşi Concluzii, miniştrii de Externe ai
UE reamintesc că Acordul privind faci- litarea regimului de vize semnat cu Moldova în 2007 are
ca obiectiv de lungă durată introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetăţenii
moldoveni [39]. Concluziile miniştrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat şi
mai mult autorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care
ar plasa ferm ţara noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv,
pe exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au
remarcat însă că miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi
Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai
UE au reiterat totuşi cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor
influenţa natura relaţiilor cu UE. În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou,

13 invitate să întreprindă eforturile necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească

angajamentele lor cu privire la promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale
ale omului şi, de asemenea, să acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor
parlamentare din anul 2009 în corespundere totală cu principiile şi normele democratice
consfinţite în materie de alegeri libere. Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de
pregătire a Moldovei în vederea demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-
comunitar ar trebui considerat, în fond, un mesaj în sine transmis discret autorităţilor de la
Chişinău. Descifrarea acestui mesaj a fost făcută pentru autorităţile moldovene de către
parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii Comitetului parlamentar de cooperare UE – Moldova,
desfăşurată la Strasbourg în perioada 22- 23 octombrie 2008. După cum ne-a informat chiar
Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE), parlamentarii europeni au
subliniat în discursurile lor necesitatea inten- sificării, de către Guvernul de la Chişinău, a
eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor iniţiate în domeniul justiţiei,
drepturilor omului, libertăţii mass-media [39]. Comunicatul MAEIE nu spune însă nicio vorbă
despre faptul că reprezentanţii Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţei
respectării libertăţii mass-media în ţara noastră, a reducerii pragului electoral, a legalizării
blocurilor electorale şi a respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a fi aleşi în funcţii
publice. Recomandările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei
Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privire la amendamentele
aduse Codului electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008 [30]. În Raportul Comisiei de la
Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, autorităţile moldovene sunt criticate pentru
majorarea pragului electoral de la 4% la 6%, interzicerea blocurilor electorale şi limitarea
participării în alegeri a cetăţenilor moldoveni cu dublă cetăţenie. Totodată, se menţionează că
aceste amendamente contravin Constituţiei Republicii Moldova, Codului de bune practici în
materie electorală al Consiliului Europei, altor convenţii europene la care Moldova este parte. De
asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii europeni au fost nuanţate de
şefii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia Comisiei Europene şi Biroul Reprezentantului
Special al UE cu reşedinţa la Chişinău printr-o Declaraţie comună cu privire la viitoarele alegeri
parlamentare din Republica Moldova. În această Declaraţie, se atrage atenţia autorităţilor
moldovene asupra unor evoluţii negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic pentru o
competiţie politică echitabilă, libertăţii mass-media şi armonizării În contextul mesajului
încurajator trimis ţării noastre de către miniştrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, şeful
diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan, a chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să
demareze pregătirile pentru negocierea viitorului acord cadru moldo-

14 comunitar. În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului

schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de
instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de
vizite de documentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat
pentru aderare la UE. Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare
şi oportune, mai mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea
Planului de acţiuni UE – Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de
diplomaţia moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic
cu UE. Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-
nolens, iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii noştri
negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde,
dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de
cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi
locale. Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităţilor
administrative ale Moldovei beneficiază de asistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE. Pentru
dezvoltarea resurselor sale administrative şi reforma cadrului regulator, Moldova primeşte
aproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7 milioane euro, prevăzută de UE pentru
perioada 2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul şi asistenţa tehnico-financiară
furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea Britanie,
Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc [50]. În mai 2009, la Summitul de la Praga a fost lansat
Parteneriatul Estic, un nou aranjament de cooperare regională în formatul „27+6” (statele-
membre ale UE + şase state non-UE din estul Europei, inclusive Moldova). Parteneriatul Estic
prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a
comunităţii, având la bază o abordare individuală [46]. Cu aceste state urmează a fi semnate
Acorduri de Asociere, însă diferite de cele încheiate cu statele din Balcani, care au perspectivă de
aderare la UE. Pe 15 iunie 2009, în cadrul reuniunii Consiliului pentru Afaceri Generale şi
Relaţii Externe (CAGRE) de la Luxemburg au fost adoptate Concluziile privind Republica
Moldova care vin să confirme angajamentul Uniunii Europene pentru consolidarea relaţiilor cu
Republica Moldova, inclusiv prin adoptarea mandatului de negociere a noului acord UE-RM în
schimbul Acordului de Parteneriat şi Cooperare, dar şi să accentueze necesitatea respectării
valorilor şi principiilor democratice de către Moldova pentru avansarea dialogului moldo-
comunitar. Anul 2009 este un an de cotitură în relaţiile moldo-comunitare şi aceasta nu din cauza
schimbărilor politice intervenite în ţara noastră, care doar catalizează anumite procese. După

15 circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare din partea
Comisiei Europene, cea din urmă a primit, la începutul acestei veri, undă verde în ce priveşte
începerea negocierilor privind noul acord juridic cu Republica Moldova. Parteneriatul Estic
lansat pe 7 mai 2009 de către UE şi care cuprinde inclusiv ţara noastră prevede semnarea cu
statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere. În urma vizitei
premierului moldovean la Bruxelles a devenit clar că tratativele dintre Guvernul moldovean şi
Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE aveau să înceapă până la finele anului
trecut. Acest lucru a fost remarcat şi de către Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru
Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate la întrevederea cu Vlad Filat. Startul acestor
negocieri a fost dat în luna octombrie anul trecut, în timp ce negocierile propriu zise au început
în ianuarie anul curent. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova
intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, inclusiv cele privind semnarea Acordului de
Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea
acestuia. În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare
este Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la
intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico-
politic – Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o
perioadă indefinită. Pe 12 ianuarie 2009, a avut loc prima rundă de negocieri cu privire la
semnarea Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la care a participat
ministrul de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi şeful Direcţiei pentru politică
externă a Comisiei Europene, Gunnar Wiegand [50]. În mod normal Republica Moldova a trecut
cu brio prima rundă de negocieri, în vederea semnării Acordului de asociere cu Uniunea
Europeană. Experţii politici consideră că acest Acord va aduce Republicii Moldova doar
beneficii. În acest sens Republica Moldova va trebui să implementeze legile şi practicile
europene, ceea ce va duce la creşterea bunăstării populaţiei. Acest proiect de lege presupune o
serie vastă de reforme. Este un mic pas spre integrare europeană, pasul cel mare va fi realizat
atunci când negocierile se vor încheia. Faptul că a avut loc prima rundă de negocieri arată că
există o deschidere a UE pentru ţara noastră. Relaţiile dintre RM şi Uniunea Europeană vor
acoperi toate sferele vieţii moldoveneşti: politică, infrastructură, energie, mediu, domeniu social,
mediu înconjurător şi celelalte sfere. Negocierile reprezintă un prim dialog dintre UE şi RM, în
vederea ridicării nivelului de trai în R. Moldova.

16 Unele scenarii optimiste susţin că liberalizarea procesului de obţinere a vizelor se va întâmpla

în cel mult un an. Pesimiştii cred, însă, că moldovenii vor scăpa de vizele de intrare în UE peste
trei sau chiar cinci ani, dat fiind faptul că Ucraina, care deja de trei ani negociază un acord de
asociere cu UE, încă nu ştie când vor fi înlăturate vizele pentru ucraineni. Calitatea acestor
negocieri va determina cum va fi susţinut parcursul european al ţării, deoarece în cazul că se vor
omite unele aspecte legate de capacitatea de implementare şi aplicare exhaustivă a reformelor,
aceasta va împiedica buna realizare a Acordului de asociere. Provocarea majoră rămâne a fi
pregătirea negociatorilor moldoveni, care ridică unele dubii. Aceasta rezultă în urma corupţiei
prezente în instituţiile de stat, dar şi din încercările noii guvernări de a reaşeza din temelie
reţeaua diplomatică moldovenească de peste hotare, “crescută” de puterea precedentă [43].
Următoarele negocieri cu Uniunea Europeană vor avea loc în a treia săptămână a lunii martie
2010, adică după data de 15 a lunii. De data aceasta, oficialii se vor întâlni la Bruxelles. În final
putem spune că chiar dacă noul Acord de Asociere nu va oferi Republicii Moldova o perspectivă
clară şi imediată de aderare, vom avea în spate cîţiva ani buni de reforme instituţionale şi
integrare în politicile şi programele UE. Republica Moldova va fi un stat mult mai democratic,
mai dezvoltat şi mai competitiv pe arena mondială, deci un stat mult mai pregătit să adere la UE
şi cu argumente serioase în acest sens. CONCLUZII ŞI PROPUNERI Republica Moldova este
vecinul apropiat al UE care şi-a manifestat interesul cu privire la aderarea şi integrarea UE.
Realităţile de azi au arătat că până la aderarea Moldovei la UE este o cale lungă, aceasta este
demonstrată şi prin faptul că ea face parte din Politica Europeană de Vecinătate care se referă la
statele care pe termen mediu nu vor adera la UE. Cu toate aceasta, Republicii Moldova i s-au
recunoscut aspirăţiile şi valorile europene şi depune efort pentru a ajunge la nivelul statelor
membre ale UE. Republica Moldova odată ce a devenit independentă la 27 august 1991, a
încercat să fructifice relaţii multilaterale atât cu Federaţia Rusă, UE şi SUA. Primul pas în
relaţiile dintre Moldova ş UE a fost negocierea în 1994 a Acordului de Parteneriat şi Cooperare
(APC), care a intrat în vigoare în 1998, ce înlocuia Acordul Uniunii Europene cu Uniunea
Republicilor Sovietice Socialiste în 1989, care a fost moştenit şi de Republica Moldova. APC
este un acord juridic care stabileşte referinţele foarte generale la respectarea valorilor
democratice şi a drepturilor omului. Al doilea pas a fost Planul de Acţiuni Republica Moldova-
Uniunea Europeană (PAUEM) care nu înlocuieşte APC, ci stabileşte strategii de la libertăţile
umane şi

17 reforme aproape în toate domeniile de activitate la dezvoltarea economică şi reducerea

sărăciei. Acesta a fost semnat în 2005 şi a expirat în 2008. Acordul de Parteneriat şi Cooperare, a
intrat în vigoare abia în iulie 1998, pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire
automată dacă nici una din părţi nu-l denunţă. APC creează cadrul juridic şi instituţional pentru
relaţiile dintre Moldova şi UE. Obiectivele principale ale APC sunt următoarele: a. Continuarea
dialogului politic; b. Promovarea comerţului şi investiţiilor; c. Cooperarea în domeniul legislativ,
economic, social, financiar şi cultural; d. Susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida
democraţia, a dezvolta economia şi a finaliza tranziţia la economia de piaţă. În acest acord,
Atenţia principală este acordată relaţiilor comerciale şi cooperării economice. UE şi Moldova îşi
acordă reciproc statutul de cea mai favorizată naţiune în schimburile comerciale şi limitează
posibilitatea impunerii unor restricţii la importuri şi exporturi. APC prevede posibilitatea creării
unei zone de liber schimb dintre UE şi Moldova în cazul în care Moldova înregistrează progrese
în reformele de piaţă. APC mai prevede armonizarea legislaţiei Moldovei cu cea a UE şi
instituţionalizarea dialogului în domeniile de cooperare, inclusiv cel politic, prin crearea unor
instituţii comune pentru implementarea APC: Consiliul de Cooperare UE-Moldova este compus
din membri ai Consiliului European şi ai Comisiei Europene, pe de o parte, şi din membri ai
Guvernului Republicii Moldova, pe de altă parte, şi se întruneşte o dată pe an. În contextul
PAUEM integrarea europeană nu înseamnă aderarea RM la UE, ci mai curând un proces de
ajustare la modelul de guvernare european, bazat pe principiile statului de drept şi ale economiei
de piaţă, de aliniere a normelor şi standardelor naţionale la cele ale UE, de participare graduală la
programele şi politicile UE şi de aprofundare a interdependenţei dintre procesele şi politicile
comunitare şi cele promovate la nivel naţional. PAUEM, formulează 80 de obiective şi 294 de
acţiuni/ măsuri de urmat prevede o serie de măsuri pe termen scurt şi lung in şapte domenii
generice de cooperare : 1. Dialogul şi reforma politică; 2. Cooperarea pentru soluţionarea
conflictului transnistrean; 3. Reformele şi dezvoltarea economică şi socială; 4. Relaţii
comerciale, reforma de piaţă şi cea regulatorie; 5. Cooperarea in domeniul justiţiei şi afacerilor
interne; 6. Transport, energie, telecomunicaţii, mediu inconjurător, cercetare dezvoltare şi
inovaţie;

18 7. Contacte umane. În anul 2009, eforturile au fost orientate spre lansarea negocierilor asupra
Acordului de Asociere RM-UE. În luna iunie, Consiliul UE a adoptat Liniile Directorii pentru
negocierea noului Acord cu Republica Moldova. Conform specialiştilor UE propune Moldovei
un acord de asociere trunchiat. În cadrul acestui acord, nu se va semna un acord politic ce ar
deschide calea spre integrare europeană a Moldovei. Proiectul doar va recunoaşte aspiraţiile
europene ale Moldovei, şi oferă anumite beneficii economice. Implementarea PAUEM şi APC a
adus numai beneficii Republicii Moldova, mai ales la capitolul relaţii comerciale. 50 % din
importurile Republicii Moldova vin din UE, iar principala piaţă de desfacere a exporturilor
reprezintă România, stat membru UE, cu care recent au fost normalizate relaţiile. Chiar recent a
fost semnat Acordul cu privire la micul trafic de frontieră cu România ce prevede o serie de
facilităţi pentru cetpţenii Republicii Moldova care se află pe o rază de 30 de km de graniţă să-şi
manifeste activităţile până la 50 km de la graniţa României. Semnarea unui acord asociere
trunchiat în 2010 a pus mai mult în evidenţă aspiraţiile cetăţenilor Republicii Moldova cu privire
la integrarea în UE. Eforturile Republicii Moldova de a începe negocierile de aderare cu UE
reprezintă o şansă extraordinară de a face ca, în sfârşit declaraţiile să capete un conţinut real.
Republica Moldova are nevoie de reforme structurale şi instituţionale pentru a-şi reduce
considerabilul handicap, în timp, cât şi decalajele economice faţă de ţările economice avansate.
Aşa cum anterior menţionam despre singularitatea ţărilor asiatice, tot astfel merită să enunţam
excepţionalitatea integrării europene. Ceea ce trebuie să preocupe cel mai mult oamenii politici
din Republica Moldova sunt trăsăturile structurale ale statului, care nu permit o apropiere rapidă
de Clubul European. Dar, cu perseverenţă şi multă muncă, cu inteligenţă politică şi economică,
visul poate deveni o realitate. Propunem următoarele măsuri ce trebuie avute în vedere menite să
contribuie la îndeplinirea criteriilor de convergenţă economică ale UE sunt de menţionat:  mai
multă transparenţă în desfăşurarea operaţiunilor financiare, în funcţionarea de ansamblu a
economiei;  întărirea supravegherii prudenţiale a sistemului bancar şi asanarea acestuia; 
evitarea deficitelor externe mari, greu de finanţat;  evitarea deficitelor fiscale mari şi repetate,
greu de finanţat şi care subminează încrederea în politica economică;  favorizarea intrărilor de
capital sub forma investiţiilor directe şi descurajarea capitalului speculativ;  evitarea
îndatorării pe termen scurt;

19  evitarea expunerii excesive la riscuri externe a instituţiilor bancare locale;  practicarea

unor cursuri de schimb valutare flexibile, în condiţiile volatilităţii şi incertitudinii din spaţiul
economic extern;  căutarea unor posibile aranjamente instituţionale cu vecini puternici (este
cazul ţărilor recent intrate în UE);  introducerea standardelor internaţionale de contabilitate; 
reformularea “condiţionalităţii” aplicată de organismele financiare internaţionale, în sensul ca
guvernul să capete mai multă libertate în elaborarea şi aplicarea programelor. În acest context se
pune şi problema “proprietăţii intelectuale” a unui program de reformă, fiind mult mai probabil
ca o politică economică să aibă succes acolo unde responsabilii autohtoni înţeleg şi decid
construcţia tehnică şi aplicarea măsurilor, unde ei cred în programul pe care îl aplică; 
consolidarea funcţiei de “împrumutător de ultimă instanţă” de către FMI şi BM; la acestea din
urmă s-ar putea adăuga şi alte organisme regionale;  este important ca politica cursului de
schimb să se facă prin raportare la moneda zonei cu care se desfăşoară grosul comerţului (în
context ar fi imatură introducerea monedei Euro ca monedă principală de referinţă şi în
realizarea schimburilor comerciale, dat fiind faptul că marea parte a rezervelor valutare a
Moldovei sunt constituite în dolari SUA, iar o expunere excesivă ar conduce la un deficit
exorbitant al balanţei comerciale);  este o greşeală să se subestimeze pericolele îndatorării, mai
cu seamă când obligaţiile au scadenţă mică şi rate variabile (aici ne referim la euroobligaţiunile
Moldovei condiţionate de piaţa internaţională a creditului). Pentru a se evita îndatorarea
excesivă, este nevoie de prudenţă mare în politica fiscală şi monitorizarea îndatorării sectorului
privat (aceasta este şi o lecţie a crizelor din Asia, care au fost provocate în special de îndatorarea
excesivă a sectorului privat).  cooperarea între Moldova şi Uniunea Europeană vizează de
asemenea promovarea reformei agrare, modernizarea, privatizarea şi restructurarea agriculturii, a
sectorului agro-industrial şi al serviciilor specifice acestuia, precum şi dezvoltarea pieţei interne
şi externe pentru produsele moldoveneşti. Ineficienţa acestei colaborări este demonstrată şi de
starea deplorabilă care continuă să domine agricultura, de barierele pe care le înfruntă produsele
moldoveneşti pe pieţele europene şi de faptul că investitorii ruşi demonstrează un interes mult
mai mare faţă de întreprinderile moldoveneşti comparativ cu cei europeni. Procesul de integrare
a Republicii Moldova în Uniunea Europeană fie că se manifestă prin fenomene economice (cum
ar fi liberalizarea schimburilor comerciale), tehnologice
20 (comunicaţii, informaţii) şi social-politice (democratizarea statului, protecţia drepturilor
omului) îşi poate pune puternic amprenta asupra sistemului economic al Republcii Moldova.
Liberalizarea economiei naţionale, dezvoltarea comerţului extern, atragerea investiţiilor străine şi
integrarea în structurile economie europene şi mondiale sînt o dovadă a faptului că Republica
Moldova ca entitate economică poate să devină o parte componentă a sistemului economic
european. BIBLIOGRAFIE Literatură de specialitate 1. Barbăroşie A. Republica Moldova şi
integrarea europeană, Chişinău, 2001. 2. Chistruga B. Integrarea postindustrială a ţărilor Europei
Centrale şi de Est: realităţi şi perspective. Monografie – Ch.: ASEM, 2007. 3. Diaconescu
Mirela. Economia Europeană-ediţia a II-a revăzută şi adăugită.Bucureşti 2004. 4. Dobrescu E.
Integrarea economică. Bucureşti. 1996,2001. 5. Dumitru Miron(coordinator)-Economia Uniunii
Europene.Bucreşti 2002,2003. 6. Ignat Ion.Uniunea Europeană-de la Piaţa Comună la moneda
Unică. Bucureşti 2002. 7. Moldova şi Uniunea Europeană în contextul Politicii Europene de
vecinătate.Realizarea Palnului de Acţiuni UE-MOLDOVA.(februarie 2005-ianuareie 2008)
Chişinău 2008. 8. Planul de Acţiune Uniunea Europeană-Republica Moldova(GHID).Chişinău,
2006 9. Popescu Gheorghe N.Economia Europeană.Bucureşti.2007 10. Postică C. – „Economia
Uniunii Europene”, Chişinău, 2001 11. Martin Carmela, Velazquez Francisco J., Funck Bernard
– “European integration and income convergence : lessons for Central and Eastern European
Countries”, Washington : The World Bank, 2001; 12. Pelkmans Jacques – “European
Integration: Methods and Economic Analysis: 3rd illus”, FT Prentice Hall, 2006; 13. Lewis A.
“Moldova: Where Next ?”, in the book “The EU and Moldova”, London, 2004. 14. Gudâm A.
Republica Moldova şi Uniunea Europeană la parteneri, Chişinău, 2002. 15. Cojocaru Gh.
Politica externă a Republicii Moldova, Chişinău, 2001. 16. RM şi Integrarea europeană:elemente
de strategie,Chişinău,2003. 17. Serebrean O. Evaluarea stării actuale a procesului de integrare a
Republicii Moldova în Uniunea Europeană, Chişinău, 2000. 18. Railean V.Integrarea ţărilor este-
europene în Uniunea Europeană: percepte pentru Moldova. Chişinău, editura Civitas, 2000.

21 19. Railean V. Republica Moldova şi integrarea economică europeană, Chişinău, 2000.

Adrese web 20. Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Moldova www.mfa.md 21. Buscăneanu
S. Criteriile europene în perspectiva elaborării concepţiei de integrare europeană a Republicii
Moldova. www.ipp.md/publications/studiu Buscăneanu.doc; 22. Moldova şi UE în contextul
Politicii Europene de Vecinătate; Realizarea Planului de Acţiuni UE-Moldova (febr. 2005-ian.
2008)/ Asoc. pentru Democraţie Participativă ADEPT; EXPERT-GRUP; red.: Ana Bălăţel –
Ch.: Arc, 2008. (F.E.-P. „Tipogr. Centrală“) 23. Comisia Europeană EU-Moldova Action Plan,
http://ec.europa.eu/ comm/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en.pdf. 24.
Orientarea europeană ca problemă internă. www.ipp.md/publications/orieheur/ Moldova şi
frontierele externe ale UE. www.ipp.md 25. Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE
au adoptat Concluziile privind Republica Moldova”, http://www.mfa.gov.md/noutati/3601/ 26.
Valeriu Gheorghiu. EU-Moldova Action Plan: Negotiations and Implementation,
http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272. doc. 27. http://www.e-
democracy.md/files/enp-moldova. pdf. 28.
http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272.doc. 29.
http://www.iue.it/RSCAS/WPTexts/ 05_34.pdf. 30. Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a
11-a Reuniune a Comitetului de Cooperare Parlamentară RM–UE,
http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/ 31. Parteneriatul Estic – oportunitate sau barieră pentru
integrarea europeană a Moldovei?, http://www.edemocracy.md/comments/political/200903312/.
32. Nicu Popescu. „Opţiunile Republicii Moldova în relaţiile cu Uniunea Europeană”. 33.
http://www.azi.md, 19 ianuarie 2004. 34. www.europa.eu.int 35. www.mfa.gov.md 36.
www.gov.md 37. www.statistica.md