Ministerul Cercetării și Educației al Republicii Moldova

Universitatea de Stat “Alecu Russo” din Bălți

Facultatea Drept și Științe Sociale

LUCRU INDIVIDUAL

Tema: Relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea

Europeană

Elaborat: Romanov Andrei, Gr. DR12R

Verificat: conf. univ. dr. Țaralunga Victoria

 Cuprins

1. Introducere

2. Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană

3. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova

4. Perspectivele de integrare ale Republicii Moldova în Uniunea

Europeană

5. CONCLUZII

6. PROPUNERI

7. BIBLIOGRAFIE
 1. INTRODUCERE
Vectorul european al politicii externe al Republicii Moldova reprezintă astăzi cel mai în
vogă subiect atât în cercurile politice cât şi în cele academice. În prezent relaţiile de cooperare
economică dintre UE şi RM capătă o nouă formă şi chiar atestăm un interes sporit pentru
Republica Moldova din partea Bruxelles-ului, fapt care nu se datorează unei politici formidabile
duse de guvernare ci mai mult dorinţei de stabilitate la frontierele UE şi consolidării bunelor
relaţii cu vecinii şi posibilii viitori membri.
Relaţiile dintre Republicii Moldova şi Uniunea Europeană sînt, cel mai adesea, privite
prin prisma reformelor, a proceselor de transformare a unei foste economii de comandă. Dar mai
există o perspectivă, nu mai puţin elocventă, pentru examinarea acestei relaţii; este ceea ce
numim „procesul de ajungere din urmă” (catching-up), de reducere a marilor discrepanţe de
dezvoltare faţă de Europa Occidentală în cele din urmă fiind modernizarea Republicii Moldova.
Din acest punct de vedere, trebuie să ne raportăm la teoria şi practica politicilor
economice occidentale, cât şi a proceselor şi fenomenelor care reprezintă dezvoltarea economică
pentru a face faţă aspiraţiilor de integrare europeană.
Relaţiile de colaborare dintre UE si Republica Moldova s-ar putea dezvolta mult mai
rapid daca ar exista o unitate de idei şi o cooperare fructuoasă între elitele politice. Moldova ar
trebui să profite de toate oportunităţile ce i se oferă nu doar declarativ dar şi practic indiferent de
conjunctura politică internă. Un efort depus din partea tuturor structurilor guvernamentale şi
neguvernamentale ar reprezenta o fortificare a acţiunilor şi un efect neîntârziat.
2. Evoluţia relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană
În relaţiile cu Comunitatea Europeană, Republica Moldova a moştenit cadrul juridic al
relaţiilor dintre CE şi URSS un Tratat de Comerţ şi Cooperare care acorda URSS statutul de cea
mai favorizată naţiune în relaţiile comerciale cu CE în schimbul angajamentului primei de a
continua reformele politice şi economice. În plus, în 1991 Moldova a devenit beneficiară a
programului Comunităţilor Europene de Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor
Independente (TACIS). Includerea Moldovei în programul TACIS a fost un prim semnal al
politicii diferenţiate pe care CE urma să o poarte vizavi de statele baltice (incluse într-un
program de asistenţă conceput special pentru statele cu o perspectivă clară de aderare, PHARE şi
RM, care aderase de curînd la Comunitatea Statelor Independente (CSI).
Abia după semnarea unui Acord de Parteneriat şi Cooperare (APC) dintre UE şi RM în
1994, autorităţile de la Chişinău încep să atragă tot mai multă atenţie UE şi să formuleze tot mai
clar opţiunea europeană a RM. Astfel, în 1995 Parlamentul de la Chişinău a adoptat o declaraţie
de politică externă în care califică semnarea APC drept un prim pas spre integrarea europeană a
RM. În paralel, aderarea la UE este declarată obiectivul strategic al Moldovei în Concepţia
Politicii Externe pentru 1998-2002 adoptată de noul guvern [1, p. 23]. În prezent, cadrul juridic
al relaţiilor Moldovei cu UE are la temelie Acordul de parteneriat şi cooperare (APC) semnat de
la 28 noiembrie 1994 şi intrat în vigoare la 1 iulie 1998 pentru o perioadă de 10 ani.
APC s-a dovedit a fi în practică o formă juridică fără substanţa şi motivaţia necesare
pentru realizarea obiectivelor propuse. În urma extinderii sale consecutive în Europa Centrală şi
de Est, UE s-a apropiat nemijlocit de spaţiul ex-sovietic al Europei de Est, iar interesul ei pentru
stabilitatea, prosperitatea şi securitatea statelor din această regiune a crescut semnificativ. Ca
rezultat, în mai 2004, UE a elaborat Politica Europeană de Vecinătate (PEV) pentru statele
vecine din Europa de Est şi bazinul Mării Mediteraneene, având ca scop crearea unui cerc de
state prietene, prospere şi stabile în jurul său. PEV nu a schimbat cadrul juridic al relaţiilor
Moldovei cu UE.
 APC a rămas acordul de bază al parteneriatului moldo-comunitar, dar a fost echipat cu un
document politic în forma unui Plan de acţiuni UE–Moldova (PAUEM), destinat accelerării
reformelor politice, economice şi sociale în ţara noastră, în schimbul aprofundării relaţiilor sale
cu UE. În cele ce urmează, vom analiza implicaţiile pe care APC şi PEV le-au avut asupra ţării
noastre [1, p. 24]. APC s-a înscris, fără îndoială, în eforturile Moldovei de a consolida fragila sa
independenţa. Analizat din această perspectivă, putem spune că acest acord a consacrat ţara
noastră în calitate de partener al UE. De asemenea, prin APC Moldova a reuşit să imprime
pondere statutului său de actor al vieţii internaţionale şi credibilitate imaginii sale de stat adept al
valorilor democratice.
Acceptând să semneze primul acord de cooperare cu Moldova, UE a acordat tânărului
stat moldovean o notă pozitivă pentru eforturile în domeniul democratizării. De fapt, APC a fost
mai mult decât un simplu acord ce a stabilit regulile ce au guvernat evoluţia relaţiilor moldo-
comunitare în ultimii zece ani. El a reprezentat, mai întâi de toate, un angajament încheiat între
Moldova şi UE în numele afirmării valorilor democratice. Astfel, prin intermediul APC, UE s-a
angajat să susţină eforturile Republicii Moldova orientate spre consolidarea democraţiei sale şi
finalizarea tranziţiei spre economia de piaţă. La rândul său, Moldova s-a angajat să respecte
valorile democratice, principiile dreptului internaţional, ale drepturilor omului şi ale economiei
de piaţă, toate fiind declarate elemente esenţiale ale APC.
Totodată, APC a imprimat o dimensiune politică cooperării noastre cu UE, reuşind,
astfel, să transcende obiectivele pur economice ale Acordului de cooperare economico-
comercială semnat de UE cu URSS şi moştenit apoi de Moldova. Pentru a da substanţă
cooperării în domeniul politic, părţile au convenit să promoveze un dialog politic menit să
consolideze apropierea dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, să sprijine schimbările
politice şi economice din Moldova, să contribuie la o mai mare convergenţă a poziţiilor în
probleme internaţionale de interes reciproc, să încurajeze cooperarea lor în probleme cu privire
la respectarea principiilor democratice şi consolidarea stabilităţii şi securităţii în Europa.
APC nu a satisfăcut, însă, aşteptările clasei politice de la Chişinău, chiar dacă atât
structura, cât şi conţinutul său au fost inspirate din acordurile europene de asociere semnate în
anii 90 de UE cu statele din Europa Centrală şi de Est. Analiza comparativă a ambelor acorduri
ne demonstrează că APC a preluat majoritatea din obiectivele generale prezente în Acordul
european, a fost fundamentat pe respectarea şi promovarea aceloraşi principii democratice,
cuprinde aceleaşi domenii de colaborare şi dezvoltă acelaşi model de instituţionalizare a
dialogului politic etc. Mai mult decât atât, obiectivele APC se înscriu perfect în tiparul criteriilor
de aderare la UE enunţate de Consiliul European de la Copenhaga din iunie 1993.
În pofida acestor elemente comune, APC nu a oferit Moldovei o perspectivă clară de
integrare europeană, aşa cum a fost în cazul acordurilor europene, ci a iniţiat dezvoltarea unui
parteneriat pe orizontală între ţara noastră şi UE. Altfel spus, obiectivul final al APC a fost cu
totul altul decât cel prezent în acordurile europene. Acestea din urmă nu s-au limitat doar la
crearea unui nivel comparabil de dezvoltare în domeniile politic, juridic, economic, financiar,
cultural de natură să favorizeze apropierea graduală a statelor semnatare de o mai largă arie de
cooperare în Europa, aşa cum se afirmă în APC, dar au urmărit pregătirea ţărilor
asociate/candidate din Europa Centrală şi de Est pentru aderarea lor finală la UE [34]. În
perioada următoare intrării în vigoare a APC are loc o activizare vădită a diplomaţiei
moldoveneşti pe vectorul european, în special în vederea aderării RM la Pactul de Stabilitate.
 Pentru Europa de Sud-Est, eforturi încheiate cu succes în 2001, cînd Moldova aderă la
această iniţiativă. Participarea la Pact este văzută de autorităţile moldovene drept o posibilitate
de a include Moldova în Procesul de Stabilizare şi Asociere al UE pentru Balcanii de vest, o
„scurtătură” pentru procesul de aderare a RM la UE [48]. De la sfîrşitul anului 2002, autorităţile
moldovene purced la crearea cadrului instituţional intern pentru realizarea obiectivului de
integrare europeană a RM:
1. Comisia Naţională pentru Integrarea Europeană,
2. Comisia parlamentară pentru integrare europeană (CPIE),
3. Departamentul de Integrare Europeană din cadrul MAE.
În septembrie 2003, cînd Moldova fusese deja invitată să participe la Politica Europeană
de Vecinătate, CNIE elaborează şi transmite Comisiei Europene o Concepţie de integrare a RM
în UE [49]. În urma a patru runde de negocieri asupra Planului individual de Acţiuni UE-RM
desfăşurate pe parcursul anului 2004, acesta este aprobat de către Comisia Europeană la 9
decembrie 2004 şi semnat de către părţi la 22 februarie 2005 [49]. La 24 martie 2005, în prima
şedinţă a Parlamentului ales în scrutinul din 6 martie 2005, acesta a adoptat unanim Declaraţia cu
privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene.
Noi pornim de la faptul că dezvoltarea de mai departe a Republicii Moldova nu poate fi
asigurată decît prin promovarea consecventă şi ireversibilă a cursului strategic:
1. spre integrarea europeană, spre soluţionarea paşnică şi democratică a problemei
transnistrene,
2. spre funcţionarea eficientă a instituţiilor democratice şi garantarea drepturilor
minorităţilor naţionale.
Realizarea acestor sarcini este posibilă în condiţiile unei cooperări responsabile a puterii
şi opoziţiei, ale stabilităţii vieţii politice interne, ale unor garanţii democratice pentru dezvoltarea
liberă a mijloacelor de informare în masă şi ale unei asigurări riguroase a independenţei
Republicii Moldova în relaţiile ei reciproce cu statele vecine,” se menţionează în declaraţia
adoptată [7, p. 19]. Oportunitatea şi urgenţa realizării acestui deziderat este cu atît mai mare în
contextul regional favorabil existent la momentul actual: România a devenit membru al UE în
2007, iar autorităţile ucrainene alese în urma revoluţiei „oranj” din 2004 şi-au exprimat clar
dorinţa de a adera la UE şi de a continua reformele politice şi economice necesare pentru
realizarea acestui deziderat.
În aceste condiţii, APC acord semnat în 1994, care pune accentul pe relaţiile economice
şi comerciale dintre UE şi RM şi care, important, nu recunoaşte aspiraţiile europene ale RM este
un acord care în mare parte nu corespunde actualei conjuncturi politice interne şi regionale. În
februarie 2005 acesta nu a fost înlocuit, ci suplimentat prin Planul individual de Acţiuni UE-RM,
care acoperă golurile din APC reieşind din realităţile respective şi acordă mai multă substanţă şi
urgenţă prevederilor din APC.
3. Realizarea Planului de Acţiuni UE-Republica Moldova Iniţiativa UE privind
vecinătatea sa a adus în Moldova noi speranţe legate de un viitor destin
european.
Deşi Politica Europeană de Vecinătate nu oferă o perspectivă de aderare la UE,
autorităţile moldovene au luat această iniţiativă drept o cale suplimentară de cooperare cu UE şi
drept „un pod către o etapă nouă asocierea şi integrarea în UE“. Comisia Europeană a lansat pe 9
decembrie 2004 Planul de Acţiuni UE-Moldova (PAUEM), pe lîngă alte şase documente
similare pentru Autoritatea Palestiniană, Iordania, Israel, Maroc, Tunisia şi Ucraina.
 La 22 februarie 2005, în cadrul reuniunii a VII-ea a Consiliului de Cooperare UE-
Moldova de la Bruxelles, documentul a fost semnat de Jean Asselborn, viceprim-ministru şi
ministru al Afacerilor Externe şi Imigrării al Luxemburgului din partea Consiliului UE şi de
Vasile Tarlev, prim-ministru al Moldovei. Deşi negocierile asupra Planului de Acţiuni UE-
Moldova s-au sfîrşit în iunie 2004, datorită intenţiei UE să încheie documente similare cu un
grup de state în acelaşi timp, Planul pentru Moldova a fost semnat, aşadar, cu aproape un an mai
tîrziu decît se promisese iniţial. Aceasta contrazice evident principiul diferenţierii anunţat de UE
spre a fi utilizat în cadrul PEV.
O altă problemă pe care procesul de negociere a PAUEM a scos-o în evidenţă a fost lipsa
reciprocă de cunoştinţe a UE faţă de evoluţiile politicilor din Moldova şi a ultimei faţă de
politicile şi standardele UE. De exemplu, PAUEM a formulat sarcini care, chiar înainte de
finalizarea negocierilor pe marginea conţinutului acestuia în iunie 2004, erau deja realizate de
Moldova [37]. Pe parcursul negocierilor UE a trebuit să mizeze în mare măsură pe informaţiile
furnizate de Guvernul moldovean, în timp ce ultimul a trebuit să aştepte feedbackul UE în ce
priveşte standardele şi cerinţele sale. Aceasta ar putea fi o altă explicaţie a temporizării
procesului de negocieri. Abordarea documentului se bazează pe parteneriat, responsabilitate
împărţită şi pe diferenţiere, şi ţine să contribuie la dezvoltarea viitoare a relaţiilor bilaterale dintre
UE şi Moldova.
Prin încheierea PAUEM, prevăzut pentru implementare în trei ani de zile, UE a invitat
Moldova să intre în relaţii politice, de securitate, economice şi culturale mai intense, în cooperare
transfrontalieră mai strînsă şi să-şi împartă responsabilitatea în prevenirea şi soluţionarea
conflictelor. Planul de Acţiuni recunoaşte aspiraţiile europene ale Moldovei, dar specifică, de
asemenea, că pentru viitorul apropriat APC rămîne o bază validă pentru cooperarea UE-
Moldova. În acest fel, PAUEM nu substituie APC-ul existent, dar îl suplimentează.
De aici, Planul de Acţiuni nu este un document juridic, precum APC, ci unul politic.
PAUEM stabileşte un set comprehensiv de priorităţi în domeniile cuprinse de APC. Şapte
priorităţi din cele zece vizează dimensiunea politică a procesului de cooperare dintre UE şi
Moldova. Planul de Acţiuni UE-Moldova conţine 46 de pagini, formulează 80 de obiective şi
294 de acţiuni/ măsuri de urmat în şapte domenii principale:
1. dialogul politic şi reformele; cooperarea pentru soluţionarea conflictului
transnistrean; reforma şi dezvoltarea social-economică;
2. comerţul, piaţa şi reforma regulatorie; cooperarea în domeniul justiţiei; transport,
energie, telecomunicaţii, mediu şi cercetări, dezvoltare şi inovaţii; şi contactele interumane.
Majoritatea acestor obiective şi acţiuni/măsuri cade pe responsabilitatea Moldovei, 14 se
referă explicit la UE, iar 40 vizează în egală măsură UE şi Moldova [41]. De aceea, unii
observatori consideră că, în pofida retoricii utilizate, PAUEM „nu este un document bilateral“,
deoarece există puţine obligaţii pentru UE. Într-adevăr, PAUEM, de altfel ca şi celelalte
documente similare încheiate în cadrul PEV reflectă mai curînd interesul UE, denotă un volum
asimetric de sarcini şi caracteristici definitorii raporturilor „centru-periferie“ [42]. Excepţie
constituie Planul de acţiuni încheiat cu Israel, care este mai puţin o listă de lucruri pe care să le
facă Israel şi mai mult o listă de lucruri pe care acest stat trebuie să le facă împreună cu UE.
Dincolo de acestea, în cazul unor obiective şi acţiuni/ măsuri formulate de PAUEM este dificil
de văzut care arte este responsabilă pentru realizarea lor.
Uneori, chiar dacă acest lucru este clar, datorită lipsei unor repere precise pentru
evaluarea implementării documentului, nu este clar cum se măsoară progresul, fiind dificil de
demonstrat că unele sarcini au fost sau nu îndeplinite.
 De asemenea, deşi este clar că PAUEM trebuie implementat într-o perioadă de trei ani,
nu există cerinţe exacte cantitative sau referitoare la timpul în care anumite obiective şi acţiuni
trebuie îndeplinite. Toate acestea conduc la ideea că PAUEM este departe de a fi un document
foarte bine elaborat. Un motiv în acest sens este faptul că Documentul de Strategie al PEV şi
Raportul de Ţara Moldova au fost publicate atunci cînd Planul pentru Moldova era la etapa finală
de elaborare.
Planul prevede o serie de perspective noi pentru dezvoltarea relaţiilor de parteneriat
dintre UE şi RM:
a. Perspectiva de a trece de la cooperare la integrare prin participarea RM la piaţa internă
a UE şi la politicile şi programele UE;
b. Intensificarea cooperării politice prin elaborarea unor mecanisme de dialog politic;
c.Angajamentul ferm al UE de a sprijini soluţionarea conflictului transnistrean;
d. Convergenţa legislativă, deschiderea economică, reducerea barierelor comerciale;
e. Asistenţă financiară sporită pentru realizarea acţiunilor propuse in PA;
f. Posibilitatea participării RM la programe culturale, educaţionale, ştiinţifice, ecologice
ale UE etc.;
g. Sprijin pentru armonizarea legislaţiei RM la acquis-ul comunitar;
h. Stabilirea unui dialog in domeniul vizelor şi posibilitatea acordării RM a unor facilităţi
cu privire la vize etc [47].
Observăm că PA ajustează cadrul de relaţii dintre RM şi UE la cerinţele şi conjunctura
internă şi externă actuală a acestor relaţii şi anume:
• Introduce mai multă claritate şi precizie în ceea ce priveşte domeniile de cooperare
bilaterală şi stabileşte nişte acţiuni prioritare în acest sens;
• Încearcă să echilibreze aspectul preponderent economic al relaţiilor UE-RM prevăzut în
APC printr-o serie de prevederi cu privire la cooperarea politică şi de securitate, inclusiv prevede
posibilitatea alinierii RM la poziţiile de politică externă luate de UE [42];
• Ia seama de programele şi strategiile naţionale în vigoare ale RM ca SCERS, Planul
Naţional de Acţiune în domeniul Drepturilor Omului, Strategia Naţională de Prevenire şi
Combatere a Corupţiei etc.;
• Acordă o atenţie deosebită eforturilor de soluţionare a conflictului transnistrean şi
prevede participarea UE la acestea, recunoscind indirect că problema transnistreană este un
obstacol-cheie pentru dezvoltarea RM;
• Ia act de aspiraţiile europene ale RM, dar în acelaşi timp conţine un puternic element de
condiţionalitate: parteneriatul dintre UE şi RM urmează a fi construit în baza valorilor comune,
perspectiva de integrare europeană fiind pusă în relaţie directă cu mersul şi succesul reformelor
interne.
Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii
prioritare prevăzute nu doar de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova. În
cadrul acestor obiective prioritare, care de altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu
Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie deosebită va fi acordată” priorităţilor menţionate mai jos.
Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor priorităţilor
Planului de Acţiuni, iar pînă în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială îndeosebi
priorităţilor din acest document [40]. Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru
luna noiembrie 2005, şi Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006,
conform documentului
 Au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a
priorităţilor mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE.
Planul de Acţiuni UE-Republica Moldova cuprinde un set bine definit de domenii
prioritare prevăzute de Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Republica Moldova, precum şi o
serie de domenii care nu erau menţionate în APC. În cadrul acestor obiective prioritare, care de
altfel au acelaşi grad de importanţă, în conformitate cu Planul de Acţiuni RM-UE, “o atenţie
deosebită va fi acordată [40]” priorităţilor menţionate mai jos:
Uniunea Europeană şi Moldova s-au angajat să acorde atenţie deosebită tuturor
priorităţilor Planului de Acţiuni, iar pină în luna martie 2006, să acorde o atenţie specială
îndeosebi priorităţilor din acest document.
Comitetul de Cooperare UE-Moldova, preconizat pentru luna noiembrie 2005, şi
Consiliul de Cooperare UE-Moldova prevăzut pentru luna martie 2006, conform documentului
au constituit ocazii importante pentru a revizui implementarea acestor priorităţi şi a priorităţilor
mai generale din cadrul Planului de Acţiuni RM-UE.
Priorităţile menţionate in Planul de Acţiuni al PEV cărora trebuie acordată o „atenţie
deosebită” 1 Conflictul transnistrean Politica Europeană de Vecinătate
Prioritatea din Planul de Acţiuni: „Eforturi susţinute vizînd soluţionarea conflictului
transnistrean”.
Concluziile GAERC din 14 iunie 2004
Consiliul reafirmă angajamentul continuu al UE de a susţine soluţionarea conflictului,
utilizind instrumentele puse la dispoziţie, şi într-o cooperare strînsă cu OSCE.
Uniunea declară disponibilitatea sa de a considera căi privind consolidarea în continuare
a implicării sale, şi aşteaptă ca mediatorii şi părţile la acest conflict să faciliteze aceasta.
În acest context: Republica Moldova încurajează implicarea cît mai activă a Uniunii
Europene în reglementarea conflictului transnistrean şi facilitează realizarea iniţiativelor acesteia
vizînd identificarea în termeni optimi a unei soluţii paşnice durabile. Republica Moldova trebuie
să se implice împreună cu Reprezentantul Special al UE în toate aspectele conflictului
transnistrean şi să informeze deplin UE despre activităţile şi iniţiativele realizate în acest sens (pe
parcursul perioadei).
2 Democraţia şi supremaţia legii Politica Europeană de Vecinătate
3 Prioritatea din Planul de Acţiuni: „continuarea consolidării stabilităţii şi eficienţei
instituţiilor ce garantează democraţia şi supremaţia legii;
3 Asigurarea derulării democratice a alegerilor parlamentare (martie 2005) în
Moldova în conformitate cu standardele europene”.
Concluziile Consiliului GAERC din 14 iunie 2004 : „UE doreşte ca Moldova să se
transforme într-o ţară puternică şi stabilă cu legături apropiate cu Uniunea în baza valorilor
comune de democraţie, supremaţia legii, drepturile omului inclusiv libertatea mass-mediei,
precum şi în baza intereselor comune, precum este stabilit în Politica Europeană de Vecinătatea
(PEV)”. 4 Libertatea mass mediei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul
de Acţiuni: „asigurarea respectării drepturilor mass mediei şi libertăţii expresiei”. Reforma
administrativă şi reforma judiciară Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de
Acţiuni: “continuarea consolidării capacităţii administrative şi judiciare” .
5. Cooperarea cu Instituţiile Financiare Internaţionale, stabilitatea macroeconomică şi
reducerea sărăciei Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: “reluarea
cooperării cu Instituţiile Financiare Internaţionale, implementarea acţiunilor privind dezvoltarea
economică, consolidarea creşterii economice asigurate de dezvoltarea sectorului privat şi
durabilitatea fiscală”.
6. Imbunătăţirea climatului investiţional Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea
din Planul de Acţiuni: ameliorarea climatului investiţional prin reforme structurale adecvate în
vederea asigurării condiţiilor nediscriminatorii, transparente şi previzibile pentru afaceri, inclusiv
prin lupta cu corupţia [29, p. 128];
S-a înţeles că măsurile incluse la sub punctul 2 (consolidarea democraţiei şi statului de
drept) şi 4 (Reforma administrativă şi reforma judecătorească) va ajuta la atingerea acestor
obiective. Adiţional urmau a fi intreprinşi următorii paşi:
UE să acorde Moldovei Chestionarul Cărţii Europene;
UE să faciliteze întregul proces de implicare a Moldovei în cadrul Cartei;
să invite Moldova la şedinţele Europene anuale şi la şedinţele regionale semestriale, să
asiste şi să participe la organizarea întîlnirilor bilaterale în Moldova pentru consultări cu
finanţatorii cheie;
UE va începe procesul de pregătire a raportului şi va integra sarcinile şi bunele practice
ale Moldovei în raportul European anual;
UE va acorda suport pentru crearea Centrelor Europene de Informare şi Corespondenţă;
Moldova efectua screeningul complet al legislaţiei naţionale în vederea identificării
barierelor investiţionale cu scopul de a le exclude treptat;
Moldova trebuia să facă paşi decisivi în reducerea reglementărilor excesive, în particular
în vederea consolidării transparenţei şi previzibilităţii, şi de a reduce pe viitor povara licenţierii şi
regimurilor de inspectare.
Moldova iniţiază un dialog cu investitorii străini privind reglementările şi politicile
industriale şi antreprenorial;
Consolidarea cadrului regulatoriu prudenţial pentru pieţele financiare şi supraveghere în
vederea ajustării la cel existent în UE;
Realizarea unui studiu de către Moldova privind pirateria şi contrafacerea, asigurarea
dialogului cu deţinătorii de drepturi;
Sporirea resurselor alocate pentru consolidarea, în particular pentru autorităţile vamale şi
pentru sistemul judiciar în vederea întreprinderii acţiunilor contra produselor
contrafăcute/piratate în sectoarele cheie specifice;
Crearea Agenţiei Naţionale de Protecţie a Concurenţei, asigurindu-i suficiente mijloace
bugetare pentru îndeplinirea mandatului ce-i revine [23, p. 78].
7. Managementul frontierei moldo-ucrainene (inclusiv pe sectorul Transnistrian) Politica
Europeană de Vecinătate Prioritatea din Planul de Acţiuni progresul spre un sistem eficient şi
cuprinzător de management al frontierei pe toate sectoarele hotarului Moldovei inclusiv sectorul
transnistrean, ”concluziile GAERC din 14 iunie 2004 [48]:
„Consiliul reafirmă importanţa problemelor extraordinare de management al frontierei la
hotarul moldo-ucrainean, în particular pe sectorul transnistrean, adresate părţilor implicate.
Consiliul solicită Moldova şi Ucraina să-şi consolideze cooperarea în acest domeniu. Uniunea
Europeană este disponibilă să acorde asistenţa in acest proces.”
8. Promovarea comerţului reciproc, inclusiv Preferinţele Comerciale Autonome Politica
Europeană de Vecinătate – Prioritatea din Planul de Acţiuni: „acţionarea în vederea oferirii de
către UE a Preferinţelor Comerciale Autonome prin asigurarea controlului efectiv al originii
mărfurilor din Moldova [48]”
 9. Lupta împotriva crimei organizate Politica Europeană de Vecinătate – Prioritatea din
Planul de Acţiuni: „intensificarea luptei împotriva crimei organizate, inclusiv traficul de fiinţe
umane [48]”
10. Managementul eficient al fluxului migraţiei Politica Europeană de Vecinătate
Prioritatea din Planul de Acţiuni: « asigurarea eficienţei managementului fluxurilor migraţional,
inclusiv iniţierea procesului vizind incheierea unui Acord de readmisie intre UE şi Moldova
»[50]. Energetică.
11 Stabilirea măsurilor de apropiere treptată la principiile UE privind piaţa internă de
electricitate şi de gaze. Transport Semnarea unui acord orizontal UE-Moldova în domeniul
aviaţiei civile;
Devenirea membrului cu drepturi depline ale Autorităţii Aeronautice Unite (JAA)
Adoptarea şi implementarea Planului de Acţiuni în domeniul Securităţii Rutiere (inclusiv
transportarea bunurilor periculoase şi bunăstarea drumurilor) pentru îmbunătăţirea securităţii
rutiere. Mediul înconjurător Pregătirea de către Moldova a unui inventar a situaţiei curente în
domeniul planificării chestiunilor ce ţin de mediul înconjurător şi coordonarea dintre participanţii
relevanţi.
Participarea Moldovei la întrunirile Grupului de Lucru Dunărea Marea Negară privind
implementarea concepţiei transfrontaliere de management al apelor şi în Europa de Est, Caucaz
şi Asia Centrală în cadrul Iniţiativei UE privind managementul apelor.
Moldova va raporta la subiectul implementării Protocolului de la Kyoto.
Moldova va pregăti primul proiect al Planului de Acţiuni privind convergenţa cu
legislaţia UE în domeniul mediului.
Societatea informaţională
Realizarea unor progrese semnificative spre stabilirea unui cadru în domeniul
comunicaţiilor electronice în conformitate cu noul cadru regulatoriu al UE.
Facilitarea regimului de vize
UE şi Moldova vor depune eforturi pentru iniţierea negocierilor privind facilitarea
regimului de vize.
Iniţierea procesului vizînd încheierea Acordului de readmisie între UE şi Moldova.
Aproximarea legislaţiei
Moldova va iniţia procesul de aproximare a legislaţiei naţionale la acquis-ul comunitar în
corespundere cu priorităţile de implementare a Planului de Acţiuni UE-Moldova;
UE va întreprinde măsuri decisive pentru ca Moldova să beneficieze de Programul
TAIEX şi Twinning şi va defini priorităţile de asistenţă [50];
Sănătate Publică
Efectuarea schimbului de informaţii şi experienţă tehnică în vederea facilitării participării
în Reţeaua Uniunii Europene destinată Prevenirii şi Controlului bolilor Infecţioase;
Participarea în reţelele de supraveghere, în special cele de colectare a datelor şi
informaţiilor privind SIDA, infecţiile sexual transmisibile, hepatita C şi B;
Cultura
12 Ratificarea Convenţiei UNESCO privind salvgardarea patrimoniul imaterial;
Contacte interumane
Elaborarea Codului de legi a învăţămîntului;
Instituirea Serviciului de recunoaştere şi echivalare a actelor de studii
Elaborarea Codului Audiovizualului etc.
 Observăm că, deşi, într-o perspectivă mai îndelungată, RM trebuie să întreprindă măsuri
în toate domeniile largi de acţiune ale PA, acţiunile prioritare vizează rezolvarea unui set de
probleme-cheie existente la momentul semnării PA şi care trezesc cea mai mare îngrijorare din
partea UE.
Aceste probleme reprezintă deopotrivă obstacole importante pentru procesul de
democratizare şi dezvoltare economică a RM existente la momentul actual, dar şi surse majore
de insecuritate şi instabilitate atît pentru RM, cît şi pentru restul Europei. Se pare aşadar că în
perspectiva apropiată aceste priorităţi vor constitui obiectul relaţiilor dintre UE şi RM, iar
credibilitatea opţiunii europene a RM va depinde de voinţa şi coerenţa de care vor da dovadă
autorităţile Republicii Moldova în soluţionarea acestor probleme prioritare [50].
4. Perspectivele de integrare ale Republicii Moldova în Uniunea Europeană
Concluziile cu privire la Moldova, aprobate de miniştrii de Externe ai UE la 13 octombrie
2008, s-au înscris în noua optică a UE în raport cu Rusia şi statele PEV din Europa de Est. În
acele Concluzii, UE ne-a anunţat că este pregătită să aprofundeze relaţiile sale cu Moldova în
cadrul PEV şi să negocieze în curând un nou acord ambiţios cu ţara noastră, care ar depăşi
actualul Acord de parteneriat şi cooperare (APC) [39].
Următorul acord va avea ca scop primordial apropierea graduală a Moldovei de UE, care
se va materializa, în particular, prin stabilirea unei zone aprofundate şi comprehensive de liber
schimb între UE şi Moldova. De asemenea, în aceleaşi Concluzii, miniştrii de Externe ai UE
reamintesc că Acordul privind facilitarea regimului de vize semnat cu Moldova în 2007 are ca
obiectiv de lungă durată introducerea regimului de călătorii fără vize pentru cetăţenii moldoveni
[39].
Concluziile miniştrilor de Externe ai UE cu privire la Moldova au încurajat şi mai mult
autorităţile de la Chişinău în ambiţiile lor de a negocia cu UE un acord de asociere care ar plasa
ferm ţara noastră pe mult râvnitul drum de aderare la UE. Axându-se, aproape exclusiv, pe
exploatarea mesajului pozitiv trimis Chişinăului de către UE, autorităţile moldovene nu au
remarcat însă că miniştrii de Externe ai UE au evitat în respectivele Concluzii să spună dacă şi
Moldova este, la rândul ei, pregătită să negocieze un nou acord cu UE. Miniştrii de Externe ai
UE au reiterat totuşi cât se poate de clar că ritmul şi calitatea reformelor în Moldova vor
influenţa natura relaţiilor cu UE.
În acest context, autorităţile moldovene au fost, din nou, invitate să întreprindă eforturile
necesare pentru întărirea statului de drept, să îndeplinească angajamentele lor cu privire la
promovarea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi, de asemenea, să
acorde o atenţie prioritară desfăşurării şi organizării alegerilor parlamentare din anul 2009 în
corespundere totală cu principiile şi normele democratice consfinţite în materie de alegeri libere.
Faptul că UE a evitat să se pronunţe asupra stadiului de pregătire a Moldovei în vederea
demarării negocierilor asupra noului cadru juridic moldo-comunitar ar trebui considerat, în fond,
un mesaj în sine transmis discret autorităţilor de la Chişinău. Descifrarea acestui mesaj a fost
făcută pentru autorităţile moldovene de către parlamentarii europeni cu ocazia reuniunii
Comitetului parlamentar de cooperare UE-Moldova, desfăşurată la Strasbourg în perioada 22- 23
octombrie 2008.
După cum ne-a informat chiar Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene
(MAEIE), parlamentarii europeni au subliniat în discursurile lor necesitatea intensificării, de
către Guvernul de la Chişinău, a eforturilor sale destinate implementării eficiente a reformelor
iniţiate în domeniul justiţiei, drepturilor omului, libertăţii mass-media [39].
 Comunicatul MAEIE nu spune însă nicio vorbă despre faptul că reprezentanţii
Parlamentului European au insistat, în special, asupra importanţei respectării libertăţii mass-
media în ţara noastră, a reducerii pragului electoral, a legalizării blocurilor electorale şi a
respectării dreptului cetăţenilor cu dublă cetăţenie de a fi aleşi în funcţii publice.
Recomandările parlamentarilor europeni se bazează pe concluziile Raportului Comisiei
Europene pentru Democraţie prin Lege (Comisia de la Veneţia) cu privire la amendamentele
aduse Codului electoral al Republicii Moldova în aprilie 2008 [30].
În Raportul Comisiei de la Veneţia, dat publicităţii la 23 octombrie 2008, autorităţile
moldovene sunt criticate pentru majorarea pragului electoral de la 4% la 6%, interzicerea
blocurilor electorale şi limitarea participării în alegeri a cetăţenilor moldoveni cu dublă cetăţenie.
Totodată, se menţionează că aceste amendamente contravin Constituţiei Republicii Moldova,
Codului de bune practici în materie electorală al Consiliului Europei, altor convenţii europene la
care Moldova este parte. De asemenea, la 25 noiembrie 2008, semnalele trimise de parlamentarii
europeni au fost nuanţate de şefii misiunilor statelor membre ale UE, Delegaţia Comisiei
Europene şi Biroul Reprezentantului Special al UE cu reşedinţa la Chişinău printr-o Declaraţie
comună cu privire la viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova.
În această Declaraţie, se atrage atenţia autorităţilor moldovene asupra unor evoluţii
negative la capitolele asigurării unui mediu prielnic pentru o competiţie politică echitabilă,
libertăţii mass-media şi armonizării În contextul mesajului încurajator trimis ţării noastre de către
miniştrii de Externe ai UE, la 21 octombrie 2008, şeful diplomaţiei moldovene, Andrei Stratan, a
chemat Comisia Naţională de Integrare Europeană să demareze pregătirile pentru negocierea
viitorului acord cadru moldo-omunitar.
În special, ministrul Andrei Stratan a propus elaborarea şi aprobarea proiectului
schematic al componenţei delegaţiei negociatorilor, elaborarea şi aprobarea programului de
instruire operativă a membrilor echipei negociatorilor, care ar urma să includă un program de
vizite de documentare la Bruxelles, în statele membre ale UE, precum şi în Croaţia, stat candidat
pentru aderare la UE.
Propunerile enunţate de ministrul de Externe sunt, fără îndoială, necesare şi oportune, mai
mult decât atât, considerăm că ele ar fi trebuit să fie demarate odată cu lansarea Planului de
acţiuni UE-Moldova (PAUEM). PAUEM a fost, de la bun început, conceput de diplomaţia
moldoveană ca fiind pentru ţara noastră o etapă tranzitorie spre un nou cadru juridic cu UE.
Iată, însă, că după trei ani de la iniţierea procesului de implementare a PAUEM, volens-
nolens, iniţiativa ministrului de Externe, Andrei Stratan, scoate la iveală că potenţialii noştri
negociatori au nevoie urgent de o pregătire suplimentară. Această constatare nu ne surprinde,
dacă ne gândim că ea reflectă, de fapt, lipsa de funcţionari bine instruiţi şi motivaţi în materie de
cooperare cu UE, realitate ce se simte tot mai acut în instituţiile administraţiei noastre centrale şi
locale. Ea ne surprinde, totuşi, când ne gândim la faptul că dezvoltarea capacităţilor
administrative ale Moldovei beneficiază de asistenţa financiară şi tehnică generoasă a UE.
Pentru dezvoltarea resurselor sale administrative şi reforma cadrului regulator, Moldova
primeşte aproximativ 20% din asistenţa financiară de 209.7 milioane euro, prevăzută de UE
pentru perioada 2007-2010. De asemenea, aici ar trebui luate în calcul şi asistenţa tehnico-
financiară furnizată Moldovei pe linie bilaterală de state membre ale UE, în particular de Marea
Britanie, Suedia, Olanda, Ungaria, Lituania etc [50].
În mai 2009, la Summitul de la Praga a fost lansat Parteneriatul Estic, un nou aranjament
de cooperare regională în formatul „27+6” (statele-membre ale UE + şase state non-UE din estul
Europei, inclusive Moldova). Parteneriatul Estic prevede stabilirea unor relaţii aprofundate între
UE şi cele şase state din vecinătatea răsăriteană a comunităţii, având la bază o abordare
individuală [46].

Cu aceste state urmează a fi semnate Acorduri de Asociere, însă diferite de cele încheiate
cu statele din Balcani, care au perspectivă de aderare la UE. Pe 15 iunie 2009, în cadrul reuniunii
Consiliului pentru Afaceri Generale şi Relaţii Externe (CAGRE) de la Luxemburg au fost
adoptate Concluziile privind Republica Moldova care vin să confirme angajamentul Uniunii
Europene pentru consolidarea relaţiilor cu Republica Moldova, inclusiv prin adoptarea
mandatului de negociere a noului acord UE-RM în schimbul Acordului de Parteneriat şi
Cooperare, dar şi să accentueze necesitatea respectării valorilor şi principiilor democratice de
către Moldova pentru avansarea dialogului moldo-comunitar.
Anul 2009 este un an de cotitură în relaţiile moldo-comunitare şi aceasta nu din cauza
schimbărilor politice intervenite în ţara noastră, care doar catalizează anumite procese.
După circa doi ani de aşteptare din partea Chişinăului şi circa jumătate de an de aşteptare
din partea Comisiei Europene, cea din urmă a primit, la începutul acestei veri, undă verde în ce
priveşte începerea negocierilor privind noul acord juridic cu Republica Moldova.
Parteneriatul Estic lansat pe 7 mai 2009 de către UE şi care cuprinde inclusiv ţara noastră
prevede semnarea cu statele non-UE din acest aranjament regional a unor acorduri de asociere.
În urma vizitei premierului moldovean la Bruxelles a devenit clar că tratativele dintre
Guvernul moldovean şi Comisia Europeană referitoare la viitorul acord cu UE aveau să înceapă
până la finele anului trecut.
Acest lucru a fost remarcat şi de către Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru
Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate la întrevederea cu Vlad Filat. Startul acestor
negocieri a fost dat în luna octombrie anul trecut, în timp ce negocierile propriu zise au început
în ianuarie anul curent. De asemenea, în viitorul apropiat Guvernul Republicii Moldova
intenţionează să iniţieze şi alte tratative cu UE, inclusiv cele privind semnarea Acordului de
Liber Schimb Aprofundat şi Cuprinzător şi liberalizarea regimului de vize până la anularea
acestuia.
În prezent, documentul politico-juridic care reglementează relaţiilor moldo-comunitare
este Acordul de Parteneriat şi Cooperare (APC), expirat în 2008 dar prelungit mutual până la
intrarea în vigoare a unui nou document. În aceeaşi condiţie se află şi un alt document tehnico-
politic Planul de Acţiuni RM-UE, care după ce a expirat în 2008 este prelungit pentru o perioadă
indefinită. Pe 12 ianuarie 2009, a avut loc prima rundă de negocieri cu privire la semnarea
Acordului de asociere a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, la care a participat ministrul
de Externe al Republicii Moldova, Iurie Leancă, şi şeful Direcţiei pentru politică externă a
Comisiei Europene, Gunnar Wiegand [50].
În mod normal Republica Moldova a trecut cu brio prima rundă de negocieri, în vederea
semnării Acordului de asociere cu Uniunea Europeană. Experţii politici consideră că acest Acord
va aduce Republicii Moldova doar beneficii. În acest sens Republica Moldova va trebui să
implementeze legile şi practicile europene, ceea ce va duce la creşterea bunăstării populaţiei.
Acest proiect de lege presupune o serie vastă de reforme. Este un mic pas spre integrare
europeană, pasul cel mare va fi realizat atunci când negocierile se vor încheia. Faptul că a avut
loc prima rundă de negocieri arată că există o deschidere a UE pentru ţara noastră. Relaţiile
dintre RM şi Uniunea Europeană vor acoperi toate sferele vieţii moldoveneşti: politică,
infrastructură, energie, mediu, domeniu social, mediu înconjurător şi celelalte sfere. Negocierile
reprezintă un prim dialog dintre UE şi RM, în vederea ridicării nivelului de trai în R. Moldova.
 Unele scenarii optimiste susţin că liberalizarea procesului de obţinere a vizelor se va
întâmpla în cel mult un an. Pesimiştii cred, însă, că moldovenii vor scăpa de vizele de intrare în
UE peste trei sau chiar cinci ani, dat fiind faptul că Ucraina, care deja de trei ani negociază un
acord de asociere cu UE, încă nu ştie când vor fi înlăturate vizele pentru ucraineni.
Calitatea acestor negocieri va determina cum va fi susţinut parcursul european al ţării,
deoarece în cazul că se vor omite unele aspecte legate de capacitatea de implementare şi aplicare
exhaustivă a reformelor, aceasta va împiedica buna realizare a Acordului de asociere. Provocarea
majoră rămâne a fi pregătirea negociatorilor moldoveni, care ridică unele dubii.
Aceasta rezultă în urma corupţiei prezente în instituţiile de stat, dar şi din încercările noii
guvernări de a reaşeza din temelie reţeaua diplomatică moldovenească de peste hotare,
“crescută” de puterea precedentă [43].
Următoarele negocieri cu Uniunea Europeană vor avea loc în a treia săptămână a lunii
martie 2010, adică după data de 15 a lunii. De data aceasta, oficialii se vor întâlni la Bruxelles. În
final putem spune că chiar dacă noul Acord de Asociere nu va oferi Republicii Moldova o
perspectivă clară şi imediată de aderare, vom avea în spate cîţiva ani buni de reforme
instituţionale şi integrare în politicile şi programele UE.Republica Moldova va fi un stat mult
mai democratic, mai dezvoltat şi mai competitiv pe arena mondială, deci un stat mult mai
pregătit să adere la UE şi cu argumente serioase în acest sens.
5. CONCLUZII
Republica Moldova este vecinul apropiat al UE care şi-a manifestat interesul cu privire la
aderarea şi integrarea UE. Realităţile de azi au arătat că până la aderarea Moldovei la UE este o
cale lungă, aceasta este demonstrată şi prin faptul că ea face parte din Politica Europeană de
Vecinătate care se referă la statele care pe termen mediu nu vor adera la UE.
Cu toate aceasta, Republicii Moldova i s-au recunoscut aspirăţiile şi valorile europene şi
depune efort pentru a ajunge la nivelul statelor membre ale UE. Republica Moldova odată ce a
devenit independentă la 27 august 1991, a încercat să fructifice relaţii multilaterale atât cu
Federaţia Rusă, UE şi SUA.
Primul pas în relaţiile dintre Moldova ş UE a fost negocierea în 1994 a Acordului de
Parteneriat şi Cooperare (APC), care a intrat în vigoare în 1998, ce înlocuia Acordul Uniunii
Europene cu Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste în 1989, care a fost moştenit şi de
Republica Moldova. APC este un acord juridic care stabileşte referinţele foarte generale la
respectarea valorilor democratice şi a drepturilor omului.
Al doilea pas a fost Planul de Acţiuni Republica Moldova-Uniunea Europeană (PAUEM)
care nu înlocuieşte APC, ci stabileşte strategii de la libertăţile umane şi 17 reforme aproape în
toate domeniile de activitate la dezvoltarea economică şi reducerea sărăciei.
Acesta a fost semnat în 2005 şi a expirat în 2008. Acordul de Parteneriat şi Cooperare, a
intrat în vigoare abia în iulie 1998, pentru o perioadă de zece ani, cu posibilitate de prelungire
automată dacă nici una din părţi nu-l denunţă. APC creează cadrul juridic şi instituţional pentru
relaţiile dintre Moldova şi UE.
Obiectivele principale ale APC sunt următoarele:
a. Continuarea dialogului politic;
b. Promovarea comerţului şi investiţiilor;
c. Cooperarea în domeniul legislativ, economic, social, financiar şi cultural;
d. Susţinerea eforturilor Moldovei de a consolida democraţia, a dezvolta economia şi a
finaliza tranziţia la economia de piaţă.
 În acest acord, Atenţia principală este acordată relaţiilor comerciale şi cooperării
economice. UE şi Moldova îşi acordă reciproc statutul de cea mai favorizată naţiune în
schimburile comerciale şi limitează posibilitatea impunerii unor restricţii la importuri şi
exporturi. APC prevede posibilitatea creării unei zone de liber schimb dintre UE şi Moldova în
cazul în care Moldova înregistrează progrese în reformele de piaţă.
APC mai prevede armonizarea legislaţiei Moldovei cu cea a UE şi instituţionalizarea
dialogului în domeniile de cooperare, inclusiv cel politic, prin crearea unor instituţii comune
pentru implementarea APC: Consiliul de Cooperare UE-Moldova este compus din membri ai
Consiliului European şi ai Comisiei Europene, pe de o parte, şi din membri ai Guvernului
Republicii Moldova, pe de altă parte, şi se întruneşte o dată pe an.
În contextul PAUEM integrarea europeană nu înseamnă aderarea RM la UE, ci mai
curând un proces de ajustare la modelul de guvernare european, bazat pe principiile statului de
drept şi ale economiei de piaţă, de aliniere a normelor şi standardelor naţionale la cele ale UE, de
participare graduală la programele şi politicile UE şi de aprofundare a interdependenţei dintre
procesele şi politicile comunitare şi cele promovate la nivel naţional.
PAUEM, formulează 80 de obiective şi 294 de acţiuni/ măsuri de urmat prevede o serie
de măsuri pe termen scurt şi lung in şapte domenii generice de cooperare :
1. Dialogul şi reforma politică;
2. Cooperarea pentru soluţionarea conflictului transnistrean;
3. Reformele şi dezvoltarea economică şi socială;
4. Relaţii comerciale, reforma de piaţă şi cea regulatorie;
5. Cooperarea in domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
6. Transport, energie, telecomunicaţii, mediu inconjurător, cercetare dezvoltare şi
inovaţie;
7. Contacte umane.
În anul 2009, eforturile au fost orientate spre lansarea negocierilor asupra Acordului de
Asociere RM-UE. În luna iunie, Consiliul UE a adoptat Liniile Directorii pentru negocierea
noului Acord cu Republica Moldova. Conform specialiştilor UE propune Moldovei un acord de
asociere trunchiat. În cadrul acestui acord, nu se va semna un acord politic ce ar deschide calea
spre integrare europeană a Moldovei. Proiectul doar va recunoaşte aspiraţiile europene ale
Moldovei, şi oferă anumite beneficii economice.
Implementarea PAUEM şi APC a adus numai beneficii Republicii Moldova, mai ales la
capitolul relaţii comerciale. 50 % din importurile Republicii Moldova vin din UE, iar principala
piaţă de desfacere a exporturilor reprezintă România, stat membru UE, cu care recent au fost
normalizate relaţiile. Chiar recent a fost semnat Acordul cu privire la micul trafic de frontieră cu
România ce prevede o serie de facilităţi pentru cetpţenii Republicii Moldova care se află pe o
rază de 30 de km de graniţă să-şi manifeste activităţile până la 50 km de la graniţa României.
Semnarea unui acord asociere trunchiat în 2010 a pus mai mult în evidenţă aspiraţiile
cetăţenilor Republicii Moldova cu privire la integrarea în UE. Eforturile Republicii Moldova de
a începe negocierile de aderare cu UE reprezintă o şansă extraordinară de a face ca, în sfârşit
declaraţiile să capete un conţinut real. Republica Moldova are nevoie de reforme structurale şi
instituţionale pentru a-şi reduce considerabilul handicap, în timp, cât şi decalajele economice faţă
de ţările economice avansate.
Aşa cum anterior menţionam despre singularitatea ţărilor asiatice, tot astfel merită să
enunţam excepţionalitatea integrării europene. Ceea ce trebuie să preocupe cel mai mult oamenii
politici din Republica Moldova sunt trăsăturile structurale ale statului, care nu permit o apropiere
rapidă de Clubul European. Dar, cu perseverenţă şi multă muncă, cu inteligenţă politică şi
economică, visul poate deveni o realitate.

6. PROPUNERI
Propunem următoarele măsuri ce trebuie avute în vedere menite să contribuie la
îndeplinirea criteriilor de convergenţă economică ale UE sunt de menţionat:
 mai multă transparenţă în desfăşurarea operaţiunilor financiare, în funcţionarea de
ansamblu a economiei;
 întărirea supravegherii prudenţiale a sistemului bancar şi asanarea acestuia;
 evitarea deficitelor externe mari, greu de finanţat;
 evitarea deficitelor fiscale mari şi repetate, greu de finanţat şi care subminează
încrederea în politica economică;
 favorizarea intrărilor de capital sub forma investiţiilor directe şi descurajarea capitalului
speculativ;
 evitarea îndatorării pe termen scurt;
 evitarea expunerii excesive la riscuri externe a instituţiilor bancare locale;
 practicarea unor cursuri de schimb valutare flexibile, în condiţiile volatilităţii şi
incertitudinii din spaţiul economic extern;
 căutarea unor posibile aranjamente instituţionale cu vecini puternici (este cazul ţărilor
recent intrate în UE);
 introducerea standardelor internaţionale de contabilitate;
 reformularea “condiţionalităţii” aplicată de organismele financiare internaţionale, în
sensul ca guvernul să capete mai multă libertate în elaborarea şi aplicarea programelor.
În acest context se pune şi problema “proprietăţii intelectuale” a unui program de
reformă, fiind mult mai probabil ca o politică economică să aibă succes acolo unde responsabilii
autohtoni înţeleg şi decid construcţia tehnică şi aplicarea măsurilor, unde ei cred în programul pe
care îl aplică;
 consolidarea funcţiei de “împrumutător de ultimă instanţă” de către FMI şi BM; la
acestea din urmă s-ar putea adăuga şi alte organisme regionale;
 este important ca politica cursului de schimb să se facă prin raportare la moneda zonei
cu care se desfăşoară grosul comerţului (în context ar fi imatură introducerea monedei Euro ca
monedă principală de referinţă şi în realizarea schimburilor comerciale, dat fiind faptul că marea
parte a rezervelor valutare a Moldovei sunt constituite în dolari SUA, iar o expunere excesivă ar
conduce la un deficit exorbitant al balanţei comerciale);
 este o greşeală să se subestimeze pericolele îndatorării, mai cu seamă când obligaţiile au
scadenţă mică şi rate variabile (aici ne referim la euroobligaţiunile Moldovei condiţionate de
piaţa internaţională a creditului).
Pentru a se evita îndatorarea excesivă, este nevoie de prudenţă mare în politica fiscală şi
monitorizarea îndatorării sectorului privat (aceasta este şi o lecţie a crizelor din Asia, care au fost
provocate în special de îndatorarea excesivă a sectorului privat).
 cooperarea între Moldova şi Uniunea Europeană vizează de asemenea promovarea
reformei agrare, modernizarea, privatizarea şi restructurarea agriculturii, a sectorului agro-
industrial şi al serviciilor specifice acestuia, precum şi dezvoltarea pieţei interne şi externe pentru
produsele moldoveneşti. Ineficienţa acestei colaborări este demonstrată şi de starea deplorabilă
care continuă să domine agricultura, de barierele pe care le înfruntă produsele moldoveneşti pe
pieţele europene şi de faptul că investitorii ruşi demonstrează un interes mult mai mare faţă de
întreprinderile moldoveneşti comparativ cu cei europeni.
Procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană fie că se manifestă
prin fenomene economice (cum ar fi liberalizarea schimburilor comerciale), tehnologice
(comunicaţii, informaţii) şi social-politice (democratizarea statului, protecţia drepturilor omului)
îşi poate pune puternic amprenta asupra sistemului economic al Republcii Moldova.
Liberalizarea economiei naţionale, dezvoltarea comerţului extern, atragerea investiţiilor
străine şi integrarea în structurile economie europene şi mondiale sînt o dovadă a faptului că
Republica Moldova ca entitate economică poate să devină o parte componentă a sistemului
economic european.

BIBLIOGRAFIE
Literatură de specialitate
1. Barbăroşie A. Republica Moldova şi integrarea europeană, Chişinău, 2001.
2. Chistruga B. Integrarea postindustrială a ţărilor Europei Centrale şi de Est: realităţi şi
perspective. Monografie Ch.: ASEM, 2007.
3. Diaconescu Mirela. Economia Europeană-ediţia a II-a revăzută şi adăugită.Bucureşti
2004.
4. Dobrescu E. Integrarea economică. Bucureşti. 1996,2001.
5. Dumitru Miron(coordinator)-Economia Uniunii Europene.Bucreşti 2002,2003.
6. Ignat Ion.Uniunea Europeană-de la Piaţa Comună la moneda Unică. Bucureşti 2002.
7. Moldova şi Uniunea Europeană în contextul Politicii Europene de
vecinătate.Realizarea Palnului de Acţiuni UE-MOLDOVA.(februarie 2005-ianuareie 2008)
Chişinău 2008.
8. Planul de Acţiune Uniunea Europeană-Republica Moldova(GHID).Chişinău, 2006
9. Popescu Gheorghe N.Economia Europeană.Bucureşti.2007
10. Postică C. – „Economia Uniunii Europene”, Chişinău, 2001
11. Martin Carmela, Velazquez Francisco J., Funck Bernard – “European integration and
income convergence : lessons for Central and Eastern European Countries”, Washington : The
World Bank, 2001;
12. Pelkmans Jacques – “European Integration: Methods and Economic Analysis: 3rd
illus”, FT Prentice Hall, 2006;
13. Lewis A. “Moldova: Where Next ?”, in the book “The EU and Moldova”, London,
2004.
14. Gudâm A. Republica Moldova şi Uniunea Europeană la parteneri, Chişinău, 2002.
15. Cojocaru Gh. Politica externă a Republicii Moldova, Chişinău, 2001.
16. RM şi Integrarea europeană:elemente de strategie,Chişinău,2003.
 17. Serebrean O. Evaluarea stării actuale a procesului de integrare a Republicii Moldova
în Uniunea Europeană, Chişinău, 2000.
18. Railean V.Integrarea ţărilor este-europene în Uniunea Europeană: percepte pentru
Moldova. Chişinău, editura Civitas, 2000.
19. Railean V. Republica Moldova şi integrarea economică europeană, Chişinău, 2000.
Adrese web
20. Acordul de Parteneriat şi Cooperare UE-Moldova www.mfa.md
21. Buscăneanu S. Criteriile europene în perspectiva elaborării concepţiei de integrare
europeană a Republicii Moldova. www.ipp.md/publications/studiu Buscăneanu.doc;
22. Moldova şi UE în contextul Politicii Europene de Vecinătate; Realizarea Planului de
Acţiuni UE-Moldova (febr. 2005-ian. 2008)/ Asoc. pentru Democraţie Participativă ADEPT;
EXPERT-GRUP; red.: Ana Bălăţel – Ch.: Arc, 2008. (F.E.-P. „Tipogr. Centrală“)
23. Comisia Europeană EU-Moldova Action Plan,
http://ec.europa.eu/comm/world/enp/pdf/action_plans/moldova_enp_ap_final_en. pdf.
24. Orientarea europeană ca problemă internă. www.ipp.md/publications/orieheur/
Moldova şi frontierele externe ale UE. www.ipp.md
25. Comunicatul MAEIE, “Miniştrii de Externe ai UE au adoptat Concluziile privind
Republica Moldova”, http://www.mfa.gov.md/noutati/3601/
26. Valeriu Gheorghiu. EU-Moldova Action Plan: Negotiations and Implementation,
http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272. doc.
27. http://www.e-democracy.md/files/enp-moldova. pdf.
28. http://www.ipp.md/public/biblioteca/92/en/Yerevan272.doc.
29. http://www.iue.it/RSCAS/WPTexts/ 05_34.pdf.
30. Comunicatul MAEIE cu privire la cea de-a 11-a Reuniune a Comitetului de
Cooperare Parlamentară RM–UE, http://www.mfa.gov.md/noutati/3717/
31. Parteneriatul Estic oportunitate sau barieră pentru integrarea europeană a Moldovei
http://www.edemocracy.md/comments/political/200903312/.
32. Nicu Popescu. „Opţiunile Republicii Moldova în relaţiile cu Uniunea Europeană”.
33. http://www.azi.md, 19 ianuarie 2004.
34. www.europa.eu.int
35. www.mfa.gov.md
36. www.gov.md
37. www.statistica.md